5,243 matches
-
didaskalosă. Așadar, după cum s-a arătat într-un capitol anterior, teatrul făcea parte din educația civică a cetățenilor Atenei. Marile teatre din piatră, având la început formă rectilinie, apoi semicirculară, ca teatrul lui Dionysos, cu rândurile sale din bănci de marmură, sunt de obicei modernizări ulterioare ale unor structuri modeste, din lemn. De la Vitruviu, autorul celebrei lucrări De arhitectura 1, aflăm dispoziția unui teatru grec. Comună până și celor mai vechi teatre era locul numit „orchestra”, unde corul (care comenta acțiunea
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
de cerul cald ?-aruncat În dep?rtare... Acolo se ridic trufa?e ?i eterne că ?i moartea piramidelor uria?e, Racle ce Încap În ele fantasia unui Scald". Ceea ce salveaz? fantastică lume a piramidelor, „templele m?re?e colonade-n marmuri albe" rod al unei „gândiri arhitectonici de-o grozav? ??re?ie", de la uitarea oarb?, este tocmai tezaurul de gandire ?i În?elepciune uman?, singurul care poate ??inui În timp ?i care poate Insufle?i pietrele ț?cute ale fostelor cet
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
o vezi ivit? /A ei sc?ri ajung din ceruri a stâncimei negri col?i" {„Memento Mori"). De asemenea, sunt descrise palatul zeilor daci ?i cetatea Soarelui „cu într?ri În veci deschise, cu sc?ri netezi, colonade / lungi de marmure că ceară", dar ?i gr?dinile din „monastirea alb-a lunei" ce se Înal?? pe „sc?ri de flori". Toate aceste „coresponden?e arhitectonice mitice" care „Înal?? În ceruri palatul ?i doma că tainice echivalen?e ori prelungiri ale cet
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
moșier linșat. Expresia de pe chipul țăranului era animalică, desfigurată de furie, de delir, de setea Împlinită a răzbunării exemplare, În vreme ce moșierul ucis, cu trăsături chircite, urâțite de durere, de perplexitate, părea că murise cerând Îndurare, cu ochii lui goi, de marmură, asasinului Îndreptățit, care nu visase la nici un fel de statuie; care, În realitate, nu visase decât să Îi ia locul „exploatatorului“, să cunoască și el deliciile confortului material, să-i Înflorească și lui viciile precum Îi Înfloriseră boierului, ca să-i
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
capătul ei sunt zidurile de piatră ale unei mici cetăți.Bărbatul bate cu inelul fixat în gura unui cap de leu pe auriu.Ecoul preia sunetul metalic.Poarta se deschise larg.Străbat curtea interioara printre fântâni arteziene.Urcă treptele de marmură și se opresc în fața unei uși de lemn masiv.Deasupra portalului este o inscriptie încrustata în piatră. „Du-te la prieteni mai curând când au nevoie de tine,nu când sunt fericiți”.(Chilion). Deschid cea de-a doua ușa.Un
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
trebuie să uităm aforismul prof.N.S.Dumitru : ”Dacă-ți iubești soția,trebuie să-i iubești și pe prietenii ei”. -Eu apreciez celălalt aforism: Soția prietenului meu e mai bună decât prietenii soției mele”. Luna de sidef lumina palid cavoul placat cu marmură.Era neîngrijit. Nu se distingea niciun nume,doar o placă cu litere aurii: ”Luna stăpânește marea ca și pe femeie”. (Hemingway). Aprinseră o lumină.Indepărtară vegetația din jur.Ridicară lespedea.Era ușoară.In criptă nu era nimeni.Exista un minisubmarin
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Materii prime folosite în procesele tehnologice Materii prime utilizate pentru producerea materialului ceramic: caolin, argilă, feldspat, nisip, carbonat de sodiu, silicat de sodiu și deșeu măcinat de material ceramic. Glazura se obține din: caolin, felspat, nisip, clorură de sodiu, dolomită, marmură măcinată, carboximetil celuloză, glicerină, oxid de zinc, carbonat de bariu, pigmenți ceramici și silicat de zirconiu. Formele de ipsos se realizează din ipsos, sulf, grafit și materiale de adaos (vaselină, săpun, ulei mineral, motorină, nitrolac și acetonă). Materiile prime utilizate
Reţele de canaliza re orăşeneşti şi industriale : exemple de calcul by Tobolcea Viorel, Tobolcea Cosmin, Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91652_a_92377]
-
wolastonit. Secția Obiecte Sanitare Materii prime Materiile prime utilizate pentru producerea materialului ceramic sunt: caolin, feldspat, nisip, carbonat de sodiu, silicat de sodiu și deșeu măcinat de material ceramic. Glazura se obține din caolin, feldspat, nisip, clorură de sodiu, dolomită, marmură măcinată, carboximatil celuloză, glicerină, oxid de zinc, carbonat de bariu, anilină, pigmenți ceramici și silicat de zirconiu. Formele de ipsos se realizează din ipsos, sulf, grafit și materiale de adaos (vaselină, săpun, ulei mineral, motorină, nitrolac și acetonă). Tehnologia de
Reţele de canaliza re orăşeneşti şi industriale : exemple de calcul by Tobolcea Viorel, Tobolcea Cosmin, Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91652_a_92377]
-
făceau fructe zemoase și dulci, ba un măr bătrân făcea mere de aur.Și grădina era Împrejmuită cu gard verde format din arbuști rari cu frunza lungă și creață, iar În mijlocul ei era o fântînă arteziana Împrejmuită cu statui din marmură albă. Dar mândria cea mai mare a grădinii era o pasăre micuță și neagră care Îi cânta mereu Împăratului așa de vesel, că Îi umplea sufletul de bucurie.Împăratul și pasărea lui cea veselă deveniseră atât de apropiați Încât acesteia
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
altă ușă și intră într-un salonaș simplu, cu puțină mobilă o canapea cu două fotolii, o măsuță cu blat de cristal. Într-un colț, o gemă de ametist, o mică grotă violet-închis, în profunzimea căreia odihnea o Pieta de marmură albă. Pe peretele opus canapelei erau combina muzicală și nenumărate CD-uri cu muzică simfonică și de operă. A, deci aici e sala de muzică! Frumos! Totul era, din nou, alb cu acaju. Singura podoabă era ametistul cu cristale mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a fi admirat! Totul era bine gândit, își zise. Mângâind brațul fotoliului, dădu peste un buton. Îl apăsă. În secunda următoare tot parcul era inundat de lumină, iar din fântâna arteziană țâșneau jerbe de apă multicolore. Aleile din firimituri de marmură albă străluceau, scânteiau. Era fascinant! Oare cine s-o fi îngrijit de aceste lucruri? Totul era de o mare frumusețe. Gustă câte puțin din ceea ce cumpărase, apoi se ridică alene și intră, cu aceeași cheie, în dormitor. În urma lui auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
coborî treptele. Nici el nu mai știa cât timp trecuse. De pe culoar ajunse din nou în sala de baie, de marmoră neagră. Acum observă că pe unul din pereți, într-o firidă, era o sculptură, o siluetă de femeie din marmură neagră. Aici a trăit Clotilde! Acum își explică atâtea lucruri. De ce totul era de o frumusețe stranie, sobră, rece. Nimic personal în toată această locuință, doar câteva CD-uri, câteva discuri. Crezuse că erau ale lui Mihai. Dar nu, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
spre infinit... Cerul era senin așa cum ar fi dorit și el să fie, liniștit. Dar nu era. Avusese chiar de la început, în această casă, o stare stranie, de neliniște, de când intrase pe aleile parcului, alei neverosimil de albe, cu acea marmură fărâmițată, care la cea mai mică mișcare scotea un zgomot straniu. Își privi pantofii de la marginea patului. Vârfurile și tocurile, unde călcătura era mai apăsata, se roseseră de parcă i-ar fi purtat ani de zile. Își zise, în gând: Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pachete cu nașu pe ruta Bacău-Dubai, bruneta se mulțumește și cu o delicatesă orientală cu foiță de aur. Autor: Sorina Ceugea Ramona a postat pe pagina sa de Facebook o imagine cu o prăjitură cu un aspect de bilă de marmură, acoperită parțial cu foiță de aur. Potrivit spuselor româncei, prăjitura se numește "La Sfera" și este "o coajă subțire de zahăr pe care o spargi și găsești cremă de vanilie, violet creme brulee și încă ceva ca un fel de
Lux extrem! Ramona Gabor nu doar poartă aur, ci mănâncă aur by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72059_a_73384]
-
fraze amintesc însă puternic de atmosfera stranie și apăsătoare din romanul apărut în 1985. Bună parte din acțiunea de acolo se petrecea într-un azil de bătrîni izolat undeva pe malul mării, în vecinătatea unei mlaștini, a unor faleze de marmură și a unui sat de pescari. Un sculptor fără vocație, eșuat într-un atelier de cioplit cruci după lamentabile experiențe ( adolescent, trece printr-o școală de corecție, mai tîrziu va fi internat într-un ospiciu, ajunge și la pușcărie), primește
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
cruci după lamentabile experiențe ( adolescent, trece printr-o școală de corecție, mai tîrziu va fi internat într-un ospiciu, ajunge și la pușcărie), primește ciudata ofertă de a se duce la azilul de bătrîni pentru a sculpta în falezele de marmură monumente funerare pentru cei internați pe măsură ce aceștia aveau să moară. Azilul este patronat de un șef autoritar, temut și invizibil, supranumit Bătrînul. Cei care conduc efectiv stabilimentul, o Moașă lubrică, un Arhivar deținător al dosarelor tuturor, internați și personal medical
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
un corespondent mitologic sau măcar celebru livresc, există chiar și o Laură tot atît de frumoasă ca și cea a lui Petrarca, dar toate aceste eventuale umbre ale unor figuri simbolice sînt invariabil malformate, pervertite, maculate. Strălucitoarele albe faleze de marmură (probabil contrapunct sarcastic la romanul lui Ernst Junger) se învecinează cu o mlaștină fetidă. Ferocității sordidului nu-i scapă nici natura, turme de cerbi cutreieră împrejurimile Azilului, dar mîndrele și nobilele animale, simbol sacru, sînt transformate într-un fel de
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
Apuseni au dispărut după pereții sălii de sport. Ca Blaga au pățit cei mai mulți; nu mai au case, iar locul lor trebuie căutat altundeva, în cărțile pe care - slavă Domnului - nu le revendică nimeni. în rest, plăci de bronz sau de marmură pe case unde stau oameni de azi; și străzi, școli, cartiere (cum Ovidius, în Constanța), adesea doar cu firave, presupuse (sau deloc) legături cu biografia scriitorilor. Modernii și contemporanii s-au mutat la bloc. Tonul l-au dat interbelicii, iar
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
închiseseră comuniștii". Nu înțelegeam nici ce făcuse ca să fie închis, nici ce însemna "la Canal". Apoi, în preajma Crăciunului din 1951, pe "scara din spate" a casei din Dr. Lister 69 (și nu pe cea mare, din față, cu trepte de marmură neagră), odată cu lăsarea întunericului, și-a făcu apariția vărul Adrian. Deși "eliberat", vizita lui avea ceva clandestin, iar aerul lui era cel al unui animal hăituit. Omul pe care, stingherit, l-am privit din ușa bucătăriei nu mai avea nimic
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
corporalitate și o apropie de minimalismul absolut al expresiei Zen. Diverse ca materiale, de fapt o aluzie la multitudinea și complexitatea substanțelor care se subsumează conceptului de materie, lucrările din acest ciclu încorporează simultan lemnul, bronzul, rășinile sintetice, praful de marmură, porțelanul, tonuri și patine diferite. Dar întregul discurs al materialelor și al formelor, al culorii și al traseelor, de la cerc la elipsă, de la arc la linia frîntă, nu face decît să sublinieze legătura subtilă și inseparabilă dintre substanță și absență
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
de o frapantă originalitate, recognoscibilă (dintre toate artele) cu precădere în arhitectură: ancadramentele ferestrelor și volutele bisericilor; pinaclurile montate pe colțurile acoperișurilor; fațadele și curțile interioare placate cu azulejos (plăci de faianță, preponderent alb-albastre); dantelăria în piatră a catedralelor și marmura fântânilor; crenelurile citadelelor și oazele luxuriante ale parcurilor; infinit-împodobitele palate și jocurile de cuburi ale caselor simple, azvârlite labirintic pe coline; apoi "melancolicele esplanade" (vorba lui António Lobo Antunes), terasele umbrite de arbori de pe care se poate contempla peisajul urban
Frânturi lusitane - Tărâm al ambianţelor faste by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9848_a_11173]
-
instrument care chicotea înfundat) și revenea în preajma Băncii. Clădirea era întunecată și acoperișul se profila bombat sub norii vag luminoși. Urca treptele până la broderia de fier forjat care proteja ușile de cristal și privea printre arabescuri în vastitatea holului de marmură, spre cușca luminată a portarului, mereu la post. Apoi o lua agale spre Crucea de Piatră." (pp. 135-136). Inflexiuni lirice barbiene apar în cuprinsul acestui desfășurător prozaic, tern, ca și cum poezia ar fi chemată să facă breșe, supape salvatoare în proza
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
de redingote negre, ca niște sutane preoțești, sașii staționând duminica pe ulițele satelor lor oferă o viziune halucinantă." Puțin mai-nainte, e Bucureștiul, oraș plin de biserici, "de un alb cretos și dulce, care absoarbe soarele fără a produce fulgerele marmurii", un alb de țară, pierdut în praful marelui oraș. Și alte Observații mărunte, de care e plin catalogul zilnic al de toate văzătorului Călinescu. De pildă, aceasta, despre sfîrșit: "În muzică și în orice artă meșteșugul cel mai mare stă
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
Aud cu fantazia acustică miliarde de cari rozînd lemnul, văd ca la microscop cum se svîrcolesc și mor celulele. Așez frumos pe biroul meu în marcheterie, acoperit cu cristal, cîteva volume rare, un coupe-papier de fildeș, un mic cap de marmură al Athenei, autentic grecesc, și mă irită posibilitatea ca cineva să strice această ordine. Gîndesc viața ca un interior de piramidă hermetic sigilat și chipurile scumpe din jurul meu împietrite ca simulacrele de pe sarcofage." Iubirea de lucruri a unui mizantrop, și
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
înțelege absolut nimeni. Lumea are nevoie de poezii simple. Ei, apropo de daltă, apropo de "disprețul" meu față de limbă, după ce-i șocam, le dădeam acest model, spuneam așa: eu sînt un sculptor, ca Michelangelo, care scoate așchii din blocul de marmură ca să descopere acea figură frumoasă, ideală, din marmură. Și bat în dalta mea cu ciocanul, pînă decroșez această statuie. Voi începeți, și voi, să bateți, dar la un moment dat vă plictisiți, sau nu știu ce se-ntîmplă, și luați dalta și începeți
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]