1,154 matches
-
cuprinde în vise. Ea știe momentul - când anume, cu precizie, are nevoie de ea. De obicei, totul începe cu un prosop. Căci el e acoperit de praf și sudoare. Ea îl șterge cu cârpa. Câteva atingeri, și prosopul se face maro. Ea se mișcă, înmoaie prosopul în apă caldă. Uneori, el se răsucește, pe jumătate adormit, ca pentru a o ajuta. Un căutător de plăcere înnăscut, se descria el însuși. Asta are de-a face cu trecutul lui, într-o familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
asta pe dinăuntru pe Doamna Mao - acum este disperată să o vadă distrusă pe Wang Guang-mei. În dosul scenei, Wang Guang-mei se luptă cu Gărzile Roșii. A fost târâtă acolo. Ea arată înspre hainele pe care le poartă, un compleu maro, și zice: Acesta este deja un costum. L-am purtat ca să mă întâlnesc cu oaspeții străini. Nu ne pasă. Azi e ziua în care porți ce punem noi pe tine. Nu pot. Rochia nu este potrivită. În plus, îmi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lovește obrajii pe când își rujează buzele pentru ultima oară. După aceea, ia o pătură albă și acoperă oglinda cu ea. Se oprește în fața șifonierului. Trage un sertar și scoate un vas de ceramică albastru-indigo, care e acoperit cu hârtie cerată maro. În jurul marginii e legată o ață galbenă. Desface ața și ridică hârtia. Înăuntru, o cutie de somnifere. Cu grijă, Shang-guang apasă marginea gârtiei. O împăturește în forma unui diamant. Apoi o presează înainte de a o arunca în coșul de gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
stătea mai ridicată decât cealaltă. Judecând după locul în care se strânseseră toți acei gură-cască, Fiona a presupus că persoana accidentată era prinsă sub roata din dreapta-față. Apoi a văzut-o: geanta aceea ușor recognoscibilă a lui Susan! Geanta ei maro, de la Zara, zăcea abandonată pe paviment. Obiectul era ușor recognoscibil pentru că Fiona fusese cea care îl cumpărase: fusese cadoul ei pentru Susan cu ocazia Crăciunului precedent. —Doamne Dumnezeule! a murmurat ea, ridicând geanta și făcându-și loc cu coatele printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca să mă uit prin vizorul pe care-l instalasem de curând. M-am liniștit de Îndată ce m-am lămurit cine era. — Vin imediat! aproape că am cântat eu de bucurie. Era polițistul-secretar, Înțolit Într-o geacă de piele strâmtă, de culoare maro și nemaipomenit de urâtă. Am oftat, deplângând risipa de material excelent. Ochii lui erau la fel de albaștri ca Întotdeauna. — Sunt sergentul Hawkins, zise el ușor oficial. Dnă Jones, mă Întrebam dacă v-ar deranja să veniți la secție pentru niște Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
privesc pe Antonia drept în față. Era veselă și avea în ochi un fel de scântei. Mi-am dat seama că băiatul fusese Alfonso, pentru că schimbau între ei priviri de îndrăgostiți. Tata îmi lustruia în fiecare seară pantofii cu cremă maro. Talpa de la pantoful drept era groasă cât Călătorie spre centrul pământului, ediția cartonată. Mirosul cremei de ghete zăbovea în cameră toată noaptea. Tata avea regulat dureri de cap din pricina asta. Dimineața, prima mea îndatorire, stabilită de tata, era să aerisesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sfoară, și le-am aruncat pe umărul stâng. Pe umărul drept mi-am agățat traista cu merinde și am urcat în vagon. În tren te înăbușeai de căldură, ca totdeauna la noi în august, iar banchetele erau acoperite cu pielea maro plină de crăpături care se vede și astăzi. În jurul meu oamenii strigau și se îmbrânceau, bagajele treceau din mână în mână, țărăncile țineau strâns canistrele cu vin între pulpe. Pe ferestre se întindea un strat cenușiu de murdărie. Pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu dificultate ochii deschiși, o caut orbește, Yael, sunt aici, șoptesc eu spre locul gol din jurul meu, nu îți fie teamă, te voi ajuta, dar abia în clipa în care mă apropii de el îl recunosc, după sandale, două fâșii maro, pe care nu mai devreme decât ieri le ridicasem în mâini ca pe un trofeu, și tricoul său, pe care de ani de zile îl rog să îl arunce și strig, Udi, ce faci aici, încerc să îmi ascund dezamăgirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a unor copii speriați, agățați unul de celălalt prin ură, dar când intră, simt furnicături în unghiile ascuțite, a fost al tău, iar acum nu mai este, jelește-i plecarea, stă în fața mea îmbrăcat în cămașa de jeanși și pantalonii maro, înalt și însingurat, fața lui sculpturală este inexpresivă, nemiloasă. Am venit să îmi iau câteva lucruri, spune el, plec de aici, iar eu îl înjur mușcându-mi buzele, iar ai câștigat, întotdeauna ai fost mai îndrăzneț, mai crud, credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tânără, îmbrăcată în rochie roșie. I-am spus cum mă numesc și că mi s-a indicat să iau legătura cu doamna doctor Ishida. Mi-a zâmbit și mi-a făcut semn cu mâna să mă așez pe o canapea maro, spunându-mi în șoaptă să aștept acolo. A format un număr de telefon. Eu mi-am scos rucsacul și m-am cufundat în canapeaua moale, privind în jur. Era un hol curat, plăcut, cu multe plante ornamentale și picturi abstracte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
scosesem din cutia cu lucrurile de iarnă. Pe geamul de sus a poposit o muscă mare și a r\mas acolo, nemișcată. Deoarece nu adia vântul, Soare Răsare atârna parcă neputincios, de catarg, asemenea togăi unui senator roman. Un câine maro, jigărit și fricos, luase la mirosit toate florile din stratul de flori ce se afla în grădina interioară. Nu-mi puteam imagina de ce trebuie un câine să adulmece flori, pe o zi ploioasă. Scriam și scriam, iar când mă durea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Reiko, în gară. Purta o haină bărbătească din stofă de lână englezească, țesută de mână, pantaloni albi și teniși roșii. Era tunsă scurt și, pe alocuri, șuvițele stăteau ridicate în sus ca niște țepi. În mâna dreaptă ținea o valiză maro, din piele, iar în stânga, cutia neagră în care se afla chitara. Când m-a zărit, mi-a aruncat un zâmbet șiret căruia, surprinzător, i-am răspuns pe loc, în același mod. I-am luat din mână valiza și am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nimerise. Știam c-o să mai Încerce o dată. — Pregătește-te s-o slăbești imediat ce-o apucă. Apoi l-am văzut cum vine din nou pe sub apă. I se vedeau Înotătoarele deschise ca niște aripi purpurii și dungile roșii de pe solzii maro. Se ridica precum un submarin, și Înotătoarea de pe spinare a ieșit la suprafață, despicînd apa. Apoi a ieșit chiar În spatele momelii, și acum i se vedea și harponul lung bălĂbănindu-se deasupra apei. — Lasă-i momeala-n gură, spusei. Johnson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bușteni venea un miros de pin, chiparos și rumeguș. CÎt făcu Roger plinul și verifică apa și uleiul, Helena ceru niște hamburgeri și niște sendvișuri cu carne de porc, pe care le aduse la mașină Într-o pungă de hîrtie maro. În alta avea niște bere. Ajunși pe autostradă, după ce lăsaseră-n urmă fierbințeala orașului, mîncară sendvișurile și băură berile reci pe care fata le desfăcuse. — N-am găsit bere din aia de care am băut În noaptea nunții noastre. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a-mi manifesta neputința. Apoi a fugit și n-am mai văzut-o de atunci. Jim e mai trist decât până acum și pare o întruchipare pământească a melancoliei. Poartă un pardesiu gri, ros în coate, cămașă bej și pantaloni maro. Are părul castaniu, puțin grizonat, uscat la vârfuri și gras la rădăcină. Cred că dacă îți treci mâinile prin el, te umpli de mătreață. Chiar și pielea lui are un aspect cenușiu. Își ține umerii lăsați tot timpul, iar abdomenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Atenție! Cade!“ și să o privesc cum se prăbușește. Puțin îi mai lipsește. Nu-i trebuie decât un ghiont. Doi filfizoni se chinuie s-o agațe pe Daisy. Unul poată un tricou cu dungi, altul o cămașă cu un imprimeu maro deschis pe fond alb. Altfel, au aceeași mutră. Fiecare ține câte o sticlă de șampanie și abia prididesc să-i reumple paharul, de îndată ce ea îl golește. O strategie nu prea subtilă, dar adesea eficientă. Ce faci, drăguțo? o întreb eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Învârt Într-o cușcă cu nebuni - spuneam că În haină avea Încă destui bani, chiar prea mulți... Deci căutau altceva. Iar singura idee bună Îmi vine de la dumneavoastră. Colonelul avea niște documente. Ce aspect aveau?” „Avea În mână o mapă maro”, zise Belbo. „Mie mi s-a părut roșie”, am zis eu. „Maro”, insistă Belbo, „dar poate că greșesc”. „Roșie sau maro, cum o fi fost ea”, zise De Angelis, „aici nu se află. Domnii de ieri-seară au luat-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de vară unde dormea. Era singură. Nu mai avea pe nimeni pe lângă ea. Cunoșteam și eu casa, datorită ție. În tindă avea lada de zestre. Un lădoi mare de doi metri lungime, unul lățime și un metru înălțime. Era vopsit maro. Cum trebuia să ne pregătim de plecare în armată și cum nici tu nu aveai valiză, ți-am propus să furăm lădoiul mătușii Milica și ai fost repede de acord. Câinele ne cunoștea pe amândoi și într-o noapte întunecoasă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și inimioare. Până și plicurile în care își pune scrisorile seamănă cu niște automobile pictate de artiști pop. Lavița transformă și cearceafurile, imediat cum se schimbă paturile, în mari scrisori adresate lui Doru. Pe pânzele de in scrie cu creion maro, desenând niște litere caligrafice de zece centimetri înălțime fiecare și umplând spațiile albe cu desenele ei colorate pueril. Patul îi e fistichiu și pitoresc, curn doarme înfășurată în paginile unei scrisori uriașe. Chiar lângă ea stă Paula, o fată cuminte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dreptunghiurile acelea și pe dos, fără să mai țin seama de desene, doar după formele cartonașelor, îmi mai lua și cartonașe pentru cusut, desenate în culori și găurite. Nu aveai decât să treci acul cu ață prin găurelele alea, ață maro, albastră, verde, galbenă sau roșie. Conturam astfel ciobănașul cu oița sa, tractorul, băiatul și fata ținîndu-se de mână, stilizați frumos, fluturele. Mereu ieșeam plângând de la Scufița roșie. Puțin mai sus, pe Mihai Bravu, se afla un mare Ferometal de unde se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
al anumitor bomboane discoidale, roze, făinoase, numite "cerceluși". Pe Zizi o ținea în poșeta ei care imita pielea de crocodil. După multe ocoluri pe străduțe necunoscute, trecând pe lângă școli galbene și turtite, cu cercevele verzi la ferestre și cu acoperișuri maro, pe lângă centre de butelii unde era mereu coadă și centre de sifoane dominate de-o uriașă roată albastră în mișcare, intram, în fine, pe strada unde stătea tanti Aura. Era o stradă lungă și dreaptă, cu garduri de lemn și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
după-amiază întreagă, în timp ce una dintre noi juca, aruncând cu ciobul în căsuța numerotată, celelalte se apucau să deseneze prin colțuri case cu perdeluțe la fereastră, cu garduri galbene care aproape că nici nu se vedeau, cu pomi ca niște dreptunghiuri maro din care porneau ramuri cu mere roșii. Mai desenam prințese cu ochi albaștri, cu cozi împletite și fuste lungi, colorate fantezist. Foloseam culoarea fisticului pentru frunzele trandafirului pe care-l țineau între degetele lor portocalii. Gemenele, Ada și Carmina, desenau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să mă facă pe mine să mă cert cu Neguleasca... — Ce-ai cu ea, tanti Vica ? Pare o femeie harnică... Ia mai dă-o dracu ! Dacă nu se înțelege cu Moapsa, măcar se înțelege cu Reli, vecina de dincolo de gardul maro. Anii trec peste vecina Reli fără să o atingă, uite-o și-acum, tot blondă oxigenată. Tot cu fața albă, cu cele trei riduri din colțul ochilor, lucind de alifie, cu sprâncenele îngrijit pensate și gura veștedă, rujată în formă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de țiglă învechită, un coteț mai înalt. În față e magazia de lemne a Moapsei și, lipite de ea, closetele gemene : closetul Negulescu și closetul Delcă, făcute din aceeași scândură geluită, la fel cu OO scris pe ușa de lemn maro. Foraibărele închid bine ușa. Pe jos un preșuleț de cârpe, de perete agățate pătrățele de ziar, atârnate într-o sfoară. Fiecare își ține cheia. Stăm amândoi pe bancă și ne destindem. Încercăm să zărim bucata de cer, privim apoi în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un caporal. Ceva mai Încolo, atîrnați de un gard stau vreo trei șmecheri, cu bonetele lăsate pe ceafă. Unul dintre ei rîgÎie răsunător, o urare de bun venit - locotenentul Îi face observație, neconvins. Intrăm pe poartă, trăgînd după noi valizele maro de lemn. Dincolo de poartă sînt cîțiva cîini, niște potăi flocoase și murdare care țopăie și se gudură pe lîngă noi - puțin mai departe, un cîine brun, semeț, cu botul și urechile ascuțite, mă privește grav, cu o pereche de ochi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]