462 matches
-
existau cu certitudine.) Sau poate c-ar fi trebuit să găsesc școala din zona aia. Acolo ar fi trebuit să-și facă veacul o mulțime de vânzători veniți să-și laude marfa, de parc-ar fi fost într-un souk marocan. M-am gândit că aveam mai multe șanse să fac rost de droguri dacă mă învârteam în jurul celor câțiva tineri, îmbrăcați foarte modern, pe care-i văzusem prin preajmă. Când am încercat să mă uit în ochii lor cu subînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de trecerea mașinilor, iradiind dinspre acostamentul de pietriș al autostrăzii în direcția colinelor galbene. Galben. Proiectând lumina galbenă înăuntrul mașinii noastre. Helen, Mona, Stridie, eu, noi toți. Pielea și ochii noștri. Detaliile întregii lumi. Galben. — Brassica tournefortii, zice Stridie. Muștar marocan înflorit. Suntem înconjurați de mirosul de piele al mașinii lui Helen, o mașină mare, cu însemne de agent imobiliar. Ea conduce. Eu și Helen stăm în față, Stridie și Mona, în spate. Pe locul dintre Helen și mine stă agenda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice: — Nici un indian n-a avut vreodată parte de așa ceva. Pe vremea cowboy-lor nu existau ciulini călători, zice. Semințele de ciulini au ajuns aici abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, aduse din Eurasia în lâna oilor - scaieți rusești. Muștarul marocan a venit odată cu nisipul folosit drept balast pe nave. Copacii argintii care se văd acolo sunt măslini rusești, Elaeganus augustifolia. Sutele de urechi de iepure albe și pufoase care cresc de-a lungul acostamentului sunt Verbascum thapsus, lumânărica lânoasă. Copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
năut, cicoare, porumb, sau ce dracu’ o mai fi, zice satisfăcut. — E trist, zice Petrică, cu atât am rămas din perioada mea pariziană. Aveam toate mărunțișurile astea la discreție. Pepsi-Cola și bere Amstel pe toate gardurile. Droguri la colțul străzii, marocani care se tîrguiau, cinematografe care rulau filme porno după zece seara, bordelurile colorate de pe Saint Denis, pavajele pe unde înaintea mea călcaseră Touluse-Lautrec, Collette și Anaïs Nin, își amintește. — Dușmanii de clasă din mintea Piticului, zice Monte Cristo. Tu ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să-i spună că Paolo și-a rupt mâna, iar Luca a alergat la avion înainte să poți să zici „fără sex cu Alison“. —Of, biata de tine! Susan simțea frustarea lui Alison. — Deci abia ai pus piciorul pe pământ marocan c-ai și plecat înapoi acasă? Nu, eu am rămas. La propunerea lui Luca. Când m-am gândit și eu mai bine, chiar că mi s-a părut o prostie să renunțăm amândoi la vacanță. În plus, nici n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a se pune pe dezmembrat tot Renault-ul pînă avea să-l lase Înșirat pe marginea drumului ca pe un set de prezentare. Dar el Își pierduse interesul față de mine cînd observase cu celălalt ochi un autobuz plin cu lucrători nomazi marocani care veniseră cu feribotul de la Tanger. Abandonînd percheziționarea camionetei și a Încărcăturii sale de păpuși, Înaintă către arabii nepăsători cu tot aerul amenințător și demn al lui Rodrigo Diaz(##notă Celebru comandant militar castilian din secolul al XI-lea, supranumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un chioșc de ziare și se așeză la masa celor doi frați care-și petreceau nopțile prin fața discotecii de la Clubul Nautico. Cam nevricoși, dar amabili, acești foști vînzători de mașini din East End Îmi ofereau cîteodată discounturi generoase la hașișul marocan proaspăt livrat cu șalupele puternice de ale căror motoare se ocupa cu mînă de expert Gunnar Andersson. Lăsîndu-și pe masă paharele de ceai cu gheață, frații se ridicară să-l Întîmpine pe Crawford cu respectul condescendent al unor subofițeri față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din vorbit. Nu se oprește din negociat. Măgulește, denigrează, îmbie, e într-o permanentă fandare și eschivă. Eu nu cred în reincarnare, dar, dacă aș crede, aș putea să jur că, într-o viață anterioară, a fost negustor de covoare marocan. Miercuri era ziua liberă a Marinei. Fără Tom să-mi țină tovărășie, așteptam cu mare nerăbdare să o văd joi, dar, când am intrat la Cosmic Diner la ora unu, n-am găsit-o acolo. Am vorbit cu Dimitrios, patronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am așezat vizavi pe geamantan la vreo zece metri de ea, și-n timp ce tot forma numărul gazdelor noastre despre care Începeam să am mari Îndoieli că există, am zărit În sfîrșit doi oameni, doi tineri negricioși, albanezi sau marocani, care au trecut agale prin dreptul fetei concentrate pe receptor părînd că pe mine nu m-au băgat În seamă și În mai puțin de 30 de secunde am văzut un fum subțire Înălțîndu-se din buzunarul de la pardesiul Mașei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care continua sune-n gol fără să-și dea seama că-i incendiată. M-am repezit spre ea, am băgat mîna-n buzunarul ce fumega tot mai vizibil și-am scos mucul aprins de țigară pe care unul dintre cei doi marocani Îl aruncase cu precizie Înăuntru. PÎnă am terminat cu uimirea și Înjurăturile, ăia doi dispăruseră după un colț. Numai că din capătul opus se apropia un polițist, uite că gara nu era deloc pustie, un tip de vreo doi metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sculptor real și două pictorițe reale, ale căror nume reale nu contează, așa că Îi voi diferenția prin numele personajelor din romanul autobiografic pe care mărturisesc că l-au scris Împreună pe trei voci, deși e detectabilă una singură, probabil a marocanului ce nu apare-n dramă, deși ar fi avut un motiv fiziologic tare pentru a fi prezent, și se numesc Ernest, Anne și Pauline (În realitate, Crétinon, nume predestinat, nu m-am putut abține să nu-l dezvălui). Crétinon e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în America de Sud. După 500 ani de dominație europeană, modernitatea, potrivit lui Dussel, se confruntă cu propriile limite, generând criza postmodernă. Opinia sa, subiectivă, dacă ne gândim la originea argentiniană a lui Dussel, este în concordanță cu părerea altor filosofi postmoderni renumiți (marocanul Derrida, canadianul Lyotard, francezul Foucault), a căror "panică" în fața crizei postmoderne e posibil să fi fost generată de schimbarea poziției centru-margine și de anxietatea pierderii controlului asupra periferiei. În articolul său, Dussel discută doar limitele modernității, fără să se avânte
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
merge la petreceri dansante. • Estée. Dintre toate parfumurile de la Lauder, Estée este cu siguranță cel mai enigmatic, un parfum rafinat ce se potrivește unei femei moderne, sofisticate și sigure pe sine. Acest parfum are o exuberantă notă inițială de trandafir marocan, iar tuberoza, iasomia și lăcrămioarele o completează cu armonii complexe. Cele două surprize, care îi dau aerul de aventură mistică, sunt coriandrul de Rusia, cu boarea lui intensă de ierburi și mușchiul de copac din Balcani, ce amintește de păduri
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
imaginea unei limbi în care poți dezvolta idei, în care poți oricînd îndoi un cuvînt într-un sens sau altul. ("Le Figaro", 8 ian.2009) 2.1. Limba "îngustă" "Învață-mă să vorbesc în limbile tale", lansa cu pasiune scriitorul marocan Abdelkhébir Khatibi, în Amour bilingue / Iubire bilingvă (1983), referindu-se la literatura magrebină, dar îndemnul poate fi aplicat oricărui scriitor "aterizat" în spațiul lingvistic al francezei. Și nu numai scriitorilor. Nu e lipsit de interes să vedem, în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
doi se vor întoarce, o poveste vizuală, sacadată, scrisă în travelling, iar Modiano se dezvăluie în L'Herbe des nuits / Iarba nopților, plonjîndu-ne în Parisul anilor '60, în plin scandal Ben Barka, într-o lume dubioasă, fojgăind de agenți secreți marocani și de pușcăriași. Două romane despre trecut, scrise la imperfect, dar în aceeași cheie de perfecțiune stilistică cu care ne-au obișnuit acești scriitori inactuali. Iată cîteva pasaje din discuția lor : Le Nouvel Observateur Prin urmare, nu vă cunoșteați? Patrick
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
banlieue (suburbiile defavorizate din marile orașe franceze), este necesar să analizăm mai amănunțit originile naționale ale emigranților (tabelul 2.5). În decada imediat următoare războiului, majoritatea proveneau din alte țări europene Italia, Spania și Portugalia. Din anii 1950 încoace, nord-africanii (marocani, tunisieni și algerieni) și turcii sunt cei care predomină. De asemenea, a fost și un număr mic de imigranți din Iugoslavia în această perioadă. Importanța acestor categorii diferite de imigranți este că primul grup, al europenilor, avea aceeși religie (catolicismul
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Hispanici 1 490 3,6 49 785 37,7 24 240 11,9 2 714 3,1 804 7,5 Portughezi 424 1,0 26 359 19,6 91 413 44,8 17 082 19,3 4 991 9,3 Marocani 600 1,4 7 994 6 27 383 13,4 19 576 22,1 12 288 22,8 Tunisieni 1,8 2 418 7,8 15 852 6,7 5 912 9,9 5 314 Turci 0,2 279 4
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și la (ne)reprezentarea figurii Profetului Mohamed se regăsesc peste timp și în cuprinsul comunităților musulmane din Occidentul european și american. În Franța republicană trăiesc astăzi 6 - 7 milioane de mahomedani. Cei mai mulți dintre aceștia au origine etnică algeriană, restul fiind marocani, tunisieni sau africani din fostele țări coloniale. Ei au ajuns în Franța așa cum au apărut și primele comunități de turci din Germania: din rațiuni economice"176. Această consistentă prezență a unei alte minorități religioase ține de o veche și dramatică
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
pentru viitor. Anii de creștere au necesitat, ca și perioada 1921-1931, o importantă recurgere la imigrație. Străinii reprezintă actualmente aproximativ 4.500.000 de locuitori, în ordinea importanței: portughezi și algerieni (mai mult de 800.000 pentru fiecare comunitate), apoi marocani, italieni și spanioli (de la 400.000 la 500.000). Țările latine din bazinul mediteranean și Maghrebul reprezintă principalele contribuții. Regiunea pariziană, regiunea Rhône-Alpes și Provence sînt principalele centre de populație imigrată. Societatea: diversitate și uniformizare Orașe și sate. În 1945
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de comunități formate din imigranți care s-au stabilit în majoritatea statelor din Europa de Vest, după al doilea război mondial (turci în Germania, Olanda și alte state, sârbi, croați și alți slavi de Sud în Germania, Austria și alte state, algerieni, marocani și alți arabi în Franța, Belgia, Italia, Spania și alte state occidentale, pakistanezi și indieni în Marea Britanie și unele țări nordice, surinamezi și guyanezi în Olanda, dar și portughezi, spanioli, italieni în alte state membre ale Uniunii Europene). Trebuie spus
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
că o populație musulmană mai tânără și cu familii mai numeroase, va ajunge să reprezinte În curând 10% din populația europeană și poate chiar mai mult la jumătatea secolului. Deja, turcii musulmani În Germania, pakistanezii musulmani În Marea Britanie și cei marocani În Spania formează diaspore culturale importante 58. Prezența lor În noile țări adoptive duce la transformarea acestora din urmă. Într-un articol din The New York Times Magazine, Timothy Garton Ash reflecta cât de penetrantă a devenit influența imigranților musulmani. El scrie: „Tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
împrejurimi (Thijssen și De Lange, 2005) și într-o măsură mai mică în triunghiul dintre Antwerp, Bruxelles și Ghent (De Decker et al., 2005). Partidul a avut rezultate electorale deosebite în localitățile care (1) au un procent însemnat de imigranți marocani și turci; (2) au rețea socială redusă și (3) au un grad ridicat de bunăstare (Coffé et al., 2007; vezi și Lubbers și al., 2000; Rink et al., 2009). Electoratul din aceste muncipalități susține VB-ul ca urmare a atractivității
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
statusului ilegal asupra mediului de migranți români. Modul în care vor evolua aceste practici sociale este însă neclar. Milano Centrale, principala gară din Milano, oferă în timpul duminicilor una dintre cele mai sugestive imagini ale mediului de migranți din Milano. Români, marocani, ucraineni, nigerieni, migranți care locuiesc la periferia orașului, își petrec aici sfârșitul de săptămână. Văzând parcul din față de la Centrale, poți avea idei contradictorii asupra condiției de migrant din Italia: insecuritate și socialitate, risc și încredere, agresivitate și prietenie. Centrale
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sunt puține cazurile în care migranții consideră că sunt în siguranță în părăseli, mare parte au trecut printr-o perioadă de adaptare la noua realitate. „Când am fost prima dată într-o părăseală, am fost foarte speriat. Erau acolo nigerieni, marocani, de toate. Dar după aia m-am obișnuit, dar [totuși] am vrut să plec de acolo.”15 În această perioadă inițială, sursele de risc sunt multiple. În primul rând, migranții trebuie să se protejeze de riscurile existente în mediile de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
pe șantiere și de aceea patronii italieni caută muncitori străini. De asemenea, piețele de muncă și mediul de migranți din Milano sunt definite etnic, iar românii nu lucrează sau nu colaborează cu alți migranți (spre exemplu, cu moldoveni, ucraineni sau marocani), ci în special cu români sau cu italieni. Pe piețele de construcții din zona Milano muncesc în general românii, albanezii, nigerienii și marocanii; filipinezii lucrează în firmele de curățenie, iar chinezii au o nișă economică formată din magazine cu produse
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]