1,400 matches
-
perete se mișcă. Doi ochi o privesc, fix și inexpresivi. Ultima dată a făcut dragoste, chiar aici sub tablou, pe canapea, care acum plutește-n ceață. Se clatină. Pune o mână pe spătarul scaunului. Un șarpe urca încet, pe lemnul maroniu spre mâna ei. Este șarpele care-l simte-n pântece. Se zbate și sâsâie în urechile ei. Dorința țipă și se desprinde de lume. Un nor cu chip de copil, se zgâiește de dupa perdeaua ferestrei. Râde cu o gură uriașă
ODAIA de VIOREL MUHA în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345794_a_347123]
-
toate le socoate. Fierbe mustul rubiniu în pocale, Frunzele valsează pe cărare. Soarele își cerne razele și o-ncălzește, Blând îi spune c-o iubește. Se joacă uneori cu câte-un nor Și îi șoptește că-i e dor. Covoare maronii toamna ne țese, Cu tivituri bine alese. Pasteluri peste dealuri înșirate, Pete de verde, discret împrăștiate. Aripi fâlfâie în zare, Își iau la revedere păsări călătoare. Pădurea argintată de lumină, Își unduiește frunza și s-alină. Romanțe, valsuri, culoare și
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
stelele în nopțile senine, cântau toate păsările din pădure împreună cu el. Erau mai mulți copii și mergeau la râu să se scalde sau să caute licurici printre rădăcinile putrezite ale unor copaci bătrâni. Zgârmau[1] cu un băț în praful maroniu și umed de rădăcini putrezite. Găseau licurici și umpleau vârfuri de rămurele, apoi se jucau cu ele alergând pe marginea râului. Ziceau că sunt mici steluțe căzătoare. Când picau acești viermi strălucitori de pe bețișor, parcă cădeau scântei de jar. Dany
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
căprioară în fața mea deodată s-a oprit Curioasă eu cît și ea pe loc am încremenit Și amândouă în liniște ne-am privit Să fii fost cam de doi sau de trei ani Zveltă cu blană de iarnă deasă pufoasă Maroniu mai închis și tare călduroasă Ochii ei mari, castaniu ceva mai închis Gene lungi și negre ca de artistă rimelate Nasul ei mic, umed încontinuu mirosea Privirea curioasă dar și pregătită era, să O ia la fugă să zburde departe
SEPTEMBRIE ÎN IANUARIE de STELLA REEVES în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348839_a_350168]
-
groapă. Deasupra a pus o grămadă de nisip în care înfigea morcovi, sfeclă, ridichii negre, varză pentru sămânță și gulii, ca să reziste frigului din timpul iernii. Într-un colț, în spatele unei mese rotunde - cu trei picioare - din lemn de fag maroniu, pe care o folosea bietu' socră-meu când mânca pe vatră, am găsit un opaiț în care se mai vedeau câteva lumânări cufundate în ceara topită, iar alături rămăsese ulcica de pământ cu vreo câțiva tăciuni și doi bulgări de tămâie
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
de încorsetări, seduce înțelesul și îl maschează sub forme pe care numai un inițiat îi putea descoperi, la inovatorul de linii, fremătările în umbre cubice ale culorii de roz, ca spasm al senzualității, de ocru, ca deschidere spre larg, de maroniu, ca trezire telurică sau de gri, ca amintire a unei zile a sfârșitului. În cele aproape 50000 de picturi Pablo Picasso a dăruit universului artei culorilor materializate pe pânză un înțeles al existenței, o altfel de formă de reprezentare a
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
de încorsetări, seduce înțelesul și îl maschează sub forme pe care numai un inițiat îi putea descoperi, la inovatorul de linii, fremătările în umbre cubice ale culorii de roz, ca spasm al senzualității, de ocru, ca deschidere spre larg, de maroniu, ca trezire telurică sau de gri, ca amintire a unei zile a sfârșitului. În cele aproape 50000 de picturi Pablo Picasso a dăruit universului artei culorilor materializate pe pânză un înțeles al existenței, o altfel de formă de reprezentare a
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
sus. Bucureștiul și împrejurimile se vedeau din ce în ce mai mici, pe șosele parcă se mișcau niște furnici, iar pământul era un puzzle, fiecare piesă diferită ca formă și mărime de cealaltă și colorată cu o altă nuanță de verde, galben, negru sau maroniu, după ce cultură era pe fiecare lot de pământ. Când au ajuns deasupra plafonului de nori, a preferat să citească din cartea luată de acasă, volumul Patimi și iubiri, ale poetului său preferat Constantin Triță. Deschise la poezia „Lângă tine” Lângă
ROMAN IN LUCRU , CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377045_a_378374]
-
blond îi venea până la umăr și de multe ori își făcea două codite, ca în vremea copilăriei, când mama o numea “ fetiță dragă”. Acum, la douăzeci de ani , avea suplețea unei trestii, și te privea îndrăzneț cu ochii ei verzi- maronii . Ovalul fetei era aproape copilăresc iar zâmbetul total și cuceritor. Pasiunea ei era pictură. Pictă de la zece ani. În fața pânzei albe se încrunta, se concentra asupra neînceputului ,care o speria. Era că o luptă între întinderea albă și sufletul ei
DOMNUL C de MIRELA PENU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377943_a_379272]
-
blond îi venea până la umăr și de multe ori își făcea două codite, ca în vremea copilăriei, când mama o numea “ fetiță dragă”. Acum, la douăzeci de ani , avea suplețea unei trestii, și te privea îndrăzneț cu ochii ei verzi- maronii . Ovalul fetei era aproape copilăresc iar zâmbetul total și cuceritor. Pasiunea ei era pictură. Pictă de la zece ani. În fața pânzei albe se încrunta, se concentra asupra neînceputului ,care o speria. Era că o luptă între întinderea albă și sufletul ei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
blond îi venea până la umăr și de multe ori își făcea două codite, ca în vremea copilăriei, când mama o numea “ fetiță dragă”.Acum, la douăzeci de ani , avea suplețea unei trestii, și te privea îndrăzneț cu ochii ei verzi- maronii . Ovalul fetei era aproape copilăresc iar zâmbetul total și cuceritor.Pasiunea ei era pictură. Pictă de la zece ani. În fața pânzei albe se încrunta, se concentra asupra neînceputului ,care o speria. Era că o luptă între întinderea albă și sufletul ei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
au apărut în curtea Georgianei la începutul verii, când cercul de aur al soarelui arunca mii de raze pe pământ. El avea blănița de culoare gri, de fapt alb pudrat cu negru, iar ea era o jucăușă frumoasă, de culoare maronie asemeni unui câmp uscat. Iepurilă era darul primit de Georgiana de la prietenul ei cu ocazia absolvirii clasei a zecea. Desigur, cu nota maximă. Iar Iepurica, era partenera de joacă a micuțului, cumpărat de părinții fetei, tot ca o recunoaștere a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
au apărut în curtea Georgianei la începutul verii, când cercul de aur al soarelui arunca mii de raze pe pământ.El avea blănița de culoare gri, de fapt alb pudrat cu negru, iar ea era o jucăușă frumoasă, de culoare maronie asemeni unui câmp uscat.Iepurilă era darul primit de Georgiana de la prietenul ei cu ocazia absolvirii clasei a zecea. Desigur, cu nota maximă. Iar Iepurica, era partenera de joacă a micuțului, cumpărat de părinții fetei, tot ca o recunoaștere a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
dă dovadă copacul când suportă frigul iernii știind că primăvara o să vină negreșit. Frunza a închis ochii răbdării și a întors spatele înțelepciunii de teamă. Teama de moarte i-a pătruns fiecare ungher și verdele a devenit din ce în ce mai palid. Pete maronii se jucau cu simțămintele ei. Cel mai greu a fost când umbra colțului de lună ce-i alina suferința, făcând-o să uite de moarte, nu i-a mai pictat chipul. Era o noapte fără lună. Norii au ascuns regina
ARIPI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375162_a_376491]
-
să mă cred fir din firea divină! La Trei Brazi, cuprind fermecat preajma... Miresme și cromatică dau veste c-a venit toamna... Răgazul înfericirii mele va să se dilate odată ajuns la Poiana Secuilor. Traseul mă coboară printr-un drumeag maroniu de pământ, pătruns pe-alocuri de vârfuri de piatră lustruită de ploi și smocuri de iarbă, oaze de verde persistent până-n iarnă și dincolo... Dar șirul visării se rupe. Alături de cărăruie, la câțiva coți în josul curmăturii, o tânără își privește
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
mea mai mare, studentă de la oraș. Moarea o mai beam și ca acompaniament pe lângă cartofii copți în coajă, la cuptor. Tot la cuptor se mai coceau ca desert și felii de dujleac, cu carnea de un portocaliu intens, sub pielița maronie, caramelizată de dogoarea focului din vatră. Apoi veneau lichiiele, cozonacii, prăjitura cu nucă, cornulețele de vanilie, ișlerele, covrigeii, romburile cu glazură de lămâie și multe altele. În Ajun cântam colinde; mai întâi acasă, lângă brad, apoi pe la neamuri și prieteni
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
ciocni un pahar cu vin. Era un vin piemontez. Pe eticheta scria Erbaluce, un vin alb local. Casa nu era atât de mare, dar cochetă, zidită din piatră și apoi tencuită și vopsită cu o cromatică aparte, combinându-se porțiuni maronii sub formă dreptunghiulare, cu altele de un verde foarte deschis ce le conturau pe cele maronii, iar partea de tâmplărie, uși și ferestre, erau vopsite alb. Avea un singur etaj iar acoperișul în doua ape, din tablă. Maria - Rosa prin intermediul
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
local. Casa nu era atât de mare, dar cochetă, zidită din piatră și apoi tencuită și vopsită cu o cromatică aparte, combinându-se porțiuni maronii sub formă dreptunghiulare, cu altele de un verde foarte deschis ce le conturau pe cele maronii, iar partea de tâmplărie, uși și ferestre, erau vopsite alb. Avea un singur etaj iar acoperișul în doua ape, din tablă. Maria - Rosa prin intermediul Doinei, a invitat-o pe Adriana să facă turul casei, să-și vadă și camera unde
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
ești întreg la trup, restul nu mai contează! Să stăpânim sănătoși ce avem! - Dar am și noutăți chiar foarte curioase! Am găsit o mumie! - Ceee?... - Un cadavru stafidit! - Schelet poate vrei să zici! - Nu dragă! Pilea i s-a făcut maronie, dar s-a stafidit și s-a lipit de oase! Are și păr pe cap și barbă! - Brrr..., se cutremură Elena. Și nu ți-a fost frică? - Nu m-am speriat de diavol și mă tem de o biată ființă
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
condiția că se vor trezi cu noaptea-n cap și nu vor comenta nici una dintre deciziile lui. În portbagaj erau pregătite încă de cu seară, patru undițe, două pentru Unchiul Victor și câte una pentru fiecare băiat, o geantă mare, maronie, în care unchiul își ținea comorile de pescar amator, o pungă cu o roată mare de mămăligă, o cutie cu râme, un pahar de plastic cu capac, plin cu viermi de carne, și, bineînțeles, geanta în care mătușa pregătise mâncare
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
care unchiul, după ce făcu un raid scurt prin împrejurimi, le deschise portiera și le făcu un semn conspirativ. Băieții își dezmorțiră nerăbdători picioarele, cu ochii pe statura masivă care începu să se încarce de bagaje. Florin se trezi cu geanta maronie în brațe, Sorin își simți rucsacul cu mâncare petrecut peste umeri, și unchiul le făcu semn să îl urmeze. Sub pașii lor, iarba foșnea culcată la pământ, iar vântul slab, mișca păpurișul cu sunete stranii. Nici nu vedeau pe unde
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
bucăți frumoase de crap. Băieții erau în culmea fericirii. Nu-și dezlipeau ochii de la oglinda strălucitoare a lacului, cu toate că, cu soarele în față, lacrimile li se prelingeau supărătoare pe obraji. Șterse cu mâneca hanoracului, ele lăsaseră pe obrajii dolofani, dâre maronii, așa încât, acum, copiii păreau camuflați de-a binelea. - Unchiule! - Liniște, porunci căpitanul, celui mai mic soldat. - Pot să încalc puțin legea de aur? E un caz de extremă urgență! - Și care ar fi acela? - Mă trece treaba mare, suspină Sorin
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
luminii din boabele strugurilor săi, care abia așteptau să fie devorați. În pauza dintre reprize, aruncă o privire către Chițu. Bătrânul îi trase cu ochiul și îi arătă energic pumnul drept cu degetul mare ridicat complice. Ținea în brațe punga maronie, ca pe un prunc nou-născut. Poate avea să-i dea și lui Chițu câteva boabe după ce avea să se sature, gândi Mihai, intrând și mai determinat pe teren pentru repriza secundă. Pasele îi intrau ca niciodată, recupera mingi imposibile și
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
pe stânga. N-a spus din care parte. E instituție de stat ,neonele sunt rare iar cele care sunt , pâlpâie obosite ,dându-și parcă, ultima suflare de lumină. Înaintez vertiginos, fără să-mi verific miopia la fiecare inscripție de pe ușile maronii ,aliniate în șir indian, de o parte și de alta. Dacă e ultimul,mai am un pic de mers. - Alo ! Pe cine căutați ? Mă întorc și nu mi-e foarte greu să o zăresc. Genul de femeie pofticioasă care nu
FISA DE ANGAJARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379166_a_380495]
-
ce se îndreptau pline spre hambarele caselor, scârțâiau parcă a jale pe ulițele satului pline de un praf nisipos în care te cufundai, rămânându-ți uneori urme pictate pe picioare. Carul bunicului, tras de cei doi boi imenși de culoare maronie cu o forță de urși, se odihneau apoi în palma curții când se întorcea seara din câmp. Imaginile repetate zilnic, au rămas aceleași în ochii mei. Bunicul mergea la munca câmpului, ori făcea pentru gospodărie muncile cele mai grele; iarăși
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]