806 matches
-
nu urm?-rea s? aib? valoare exemplar?. Cu totul altfel este palatul ducal al familiei Montefeltre, la Urbino (1444-1482), un imens complex de cur?i ?i cl?dîrî din c?r?mid?, conceput de L. Laurana ?i F. Di Georgio Martini. Articulat organic cu ora?ul medieval, cu peisajul ?i cu topografia, acest monument, fruct al unui empirism savant, refuz? ordonarea sistematic? a mediului urban al c?rui centru de gravitate este. Palatul urban florentin Deci, ora?ul din secolul al
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
anatomist nu se poate pricepe la a?a ceva�. De fapt, practica artistic? pluridisciplinar? a lui Michelangelo � sculptor, pictor, arhitect � este curent? �n timpul Rena?-terii: Brunelleschi, Bramante, G. Româno s�nt pictori ?i arhitec?i; Michelozzo, Filarete, Di Giorgio Martini, Ammannati, cunoscu?i că arhitec?i, s�nt ?i sculptori. Deschiderea spiritual? a creatorilor ?i a protectorilor lor, coeren?a unui limbaj clasic transdisciplinar guvernat de sistemul perspectivei ?i de modelele antice, precum ?i modurile de a face ucenicie, ne
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
cu formele de viață nu spre a fi discriminate, ci, dimpotrivă, asociate. Cultura însăși, în ansamblul ei, e văzută ca o formă de viață și, nu întâmplător, arta e chemată să dea soluții nu numai culturale, ci și existențiale. MIRCEA MARTIN SCRIERI: Răspântii. Forme de viață și cultură, București, 1936; Artă și imagine, Iași, 1939; Soluțiile artei în cultura modernă, București, 1943; Giordano Bruno. Viața și opera, București, 1947; Călătoriile Renașterii și noi structuri literare, București, 1967; Din luminile veacului, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
an End", în Historians and Ideologues: Essays în Honor of Donald R. Kelley, A. Grafton și J. H. M. Salmon (eds), University of Rochester Press, Rochester, 2001, pp. 259-277. Cranz, Edward F., "A Common Pattern în Petrarch, Nicholas of Cusa, and Martin Luther", în Humanity and Divinity în Renaissance and Reformation: Essays în Honor of Charles Trinkaus, J. W. O'Malley, Ț. M. Izbicki, G. Christianson (eds), Brill, Leiden, 1993, pp. 53-70. Davis, Charles Ț., Dante's Italy and Other Essays, Chicago
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de rezultate. 50 A. MacIntyre, After virtue, ed. a II-a, Notre Dame, University of Notre Dame Press, 1984. Pentru anumite tentative în această direcție a se vedea F. E. Cranz, "A common pattern în Petrarch, Nicholas of Cusa, and Martin Luther", în Humanity and divinity în Renaissance and Reformation: essays în honor of Charles Trinkaus, J. W. O'Malley, Ț. M. Izbicki și G. Christianson (eds), Brill, Leiden, 1993, pp. 53-70; și L. Dupré, Passage to modernity: an essay în
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Interrogationes et responsiones Aegyptiorum Patrum). A tradus și Canoanele sinoadelor Sfinților Părinți din Orient și a compus, mai mult ca sigur, protocoalele primului și ale celui de-al doilea conciliu de la Braga (561 și 572), care circulă sub titlul Capitula Martini. Martin a scris și poezii (fără mare valoare), cum ar fi Pentru biserică (In basilica), compusă cu ocazia sfințirii unei biserici închinate Sfîntului Martin din Tours, Pentru refectoriu (In refectorio) și un Epitaf (Epitaphium), șase versuri pentru propriul mormînt din
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Însă numele, după caz și-l va traduce, plurilingvismul zonei Îl va regăsi la martorii săi din Panjab. Printre greșelile de transcriere, de altfel puține, din arhivele de la Foreign Political Consultations și Foreign Secret Consultations (la 1822-1849), Lafont semnalează un Martin (sau Martine, precum Wade) În loc de Honigberger - oricum, apelativul Martin Sahib era uzual -, așa cum colonelul Lafont (re)devine De La Fonte 1. Peste o jumătate de mileniu, cei mai mulți și mai Înstăriți Honigberger sunt În Brașov: sunt atestați doi Martin Honigberger, primul născut
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
R.J., FULLER, S,R. (1993), „Beyond fiasco: A reappraisal of the groupthink phenomenon and a new model of group decision processes”, Psychological Bulletin, 113 (3). ANSOFF, H.I. (1989), Stratégie du développement de l’entreprise, Éditions d’Organisations, Paris. ANZIEU, D., MARTIN, J.Y. (1969), La dynamique des groupes restreints, PUF, Paris. ARGYRIS, C. (1966), „Interpersonal Barriers to Decision Making”, Harvard Business Review, 44 (2). AZNAR, G. (1973), La creativité dans l’entreprise, Editions d’Organisations, Paris. BOLDUR, Ghe., (1969), Procese informaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
încheia cu sine un acord de durată, pentru că este mereu depășit, nu numai de presiunea uriașă a socialului (la care se poate adapta într-un fel sau altul), dar și de ceea ce este imprevizibil și nemeritat în destinul său. MIRCEA MARTIN SCRIERI: Vestibul, București, 1967; Interval, București, 1968; Cunoaștere de noapte, București, 1969; ed. postfață Gabriela Omăt, București, 1977; ed. îngr. și introd. Diana Adamek, Cluj-Napoca, 1998; Păsările, București, 1970; ed. pref. Nicolae Manolescu, București, 1977; ed. București, 1986; Radicalitate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
2001), Subnational democracy in the European Union. Challenges and Opportunities, Oxford University Press. 95. Marshall, G. (coord.) (2003), Dicționar de sociologie, Ed. Univers Enciclopedic, București. 96. Magnette, P. (2004), La Grand Europe, Éditions de l`Université de Bruxelles, Bruxelles. 97. Martini, C.M., Les devoirs de l`Eglise dans l`Europe en marche vers l`unite" în Objectif Europe, nr. 17, 1992; La Civilta Catolica, 3650, 20 iulie 2002. 98. Martin, D. (1978), A General Theory of Secularization, Harper and Row, New York
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
la drum, în Ziua, 30 octombrie 2004. 15 Mihai Ionescu, Constituția fără Dumnezeu semnată de liderii celor 25, în România liberă, 30 octombrie 2004. 16 Claudia Stănilă, Creștinismul, factor decisiv în istoria Europei, în Ziua, 30 octombrie 2004. 17 C.M. Martini, Les devoirs de l`Eglise dans l`Europe en marche vers l`unite" în Objectif Europe, nr. 17, 1992, La Civilta Catolica, 3650, 20 iulie 2002. Interesantă această abordare! Relația Biserică-Europa ar trebui să plece de la un concept foarte adevărat
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
Messachusets, New-York, 2000. Knapp, Mark, L., Vangelisti, Anita, L., Interpersonal Communication and Human Relationships, fourth edition, Editura Allyn and Bacon, Boston, London, Toronto, Sydney, Tokyo, Singapore, 2000. Kunkzik, Michael, Public Relations. Konzepte und Theorien, Editura Böhlau, Köln, Weimar, Wien, 1996. Martini, Bernd-Jürgen, Handbuch PR, vol. 1,2,3, zweite Auflage, Editura Luchterhand, Neuwied, Kriftel, Berlin, 1994. Messaris, Paul, Visual Literacy. Image, Mind & Reality, Editura Westview Press, Boulder, San Francisco, Oxford, 1994. Newsom, Doug, Carell, Bob, Public Relations Writing. Form & Style, fifth
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
a cărții a fost să facă din cele două personaje două aspecte ale unui personaj unic, sfâșiat clasic în două de un conflict interior. Cronicile spun că în spatele lui Giulio Drigo se ascunde de fapt Comisso însuși (combinat cu Arturo Martini 1), în timp ce în spatele lui Marco Sberga se află pictorul Gino Rossi 2 (mort, într-adevăr, la ospiciu). Dar s-ar putea susține și că atât Giulio Drigo, cât și Marco Sberga sunt autorul însuși, Comisso, aflat în dilema unei alegeri
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
abia începând cu sfârșitul evului mediu italian, atunci când reprezentările figurale din imaginea religioasă se vor umaniza, mai întâi în frescele lui Cimabue (secolul XIII), apoi mult mai expresiv la discipolul său, Giotto (la începutul secolului XIV), ulterior la Duccio, Simone Martini și Ambrogio Lorenzetti (cunoscut mai ales datorită programului iconografic cu valoare politică din Palazzo Comunale din Siena), ca, timp de două secole, spre finalul Renașterii, să se ajungă la imaginea atât de naturală a Fecioarei în Tondo Dodi (unicul tablou
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu 2. Fie auto-declanșată (atunci cînd locutorul o inițiază de la sine pentru a se face mai bine înțeles), fie hetero-declanșată (atunci cînd interlocutorul o solicită), de cele mai multe ori explicația recurge la procedeul de reformulare. V. didacticitate, enunțare, refolmulare. MORTUREUX 1982; MARTIN 1983; GRIZE 1990; MOESCHLER - REBOUL 1994; ROVENȚA-FRUMUȘANI 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. CS EXPOZIȚIUNE. Parte a operei literare (situată, în teatrul antic și cel clasic, la începutul acesteia) care furnizează elementele necesare înțelegerii acțiunii ce urmează
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
251-252, 259-261, 263-268, 270, 272-277, 280-282, 284, 287, 289, 292-296, 301, 303-305, 309, 312, 314-315, 317, 319-321, 323-330, 333-334, 337-338, 323, 325, 340-341, 346, 350, 353-357, 361-363, 376, 378-379, 383-384, 388-392, 397-398, 407 MARSAIS C. C. du / 138, 156, 158, 408 MARTIN L. / 150, 321, 408 MARTINET A. / 57, 109, 142, 244, 257, 408 MATHESIUS V. / 298, 360 MATORÉ G. / 68 MEYER Ch. F. / 407, 409 MILL J. S. / 113 MILNER J. Cl. / 33, 36, 408 MOESCHLER J. / 20, 26, 34, 36
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
John Benjamins, Amsterdam/Philadelphia, 2014. César Chesneau Du MARSAIS (1676-1756), filozof francez, autorul a două lucrări de referință pentru științele limbii: Traité des Tropes, 1730 (trad. rom. Despre tropi, Editura Univers, București, 1981) și Principes de Grammaire, 1769. James Robert MARTIN (n. 1950), profesor la Universitatea din Sydney, specialist în lingvistică, analiza discursului, teoria genurilor. Lucrări de referință: (în colab. Cu Rose, D.), Working with Discourse: Meaning beyond the clause, Continuum, London, 2003; Shidoni gakuha no SFL : Haridi gengo riron no
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Interrogationes et responsiones Aegyptiorum Patrum). A tradus și Canoanele sinoadelor Sfinților Părinți din Orient și a compus, mai mult ca sigur, protocoalele primului și celui de-al doilea conciliu de la Braga (561 și 572) care circulă sub titlul de Capitula Martini. Martin a scris și poezii (sigur, fără mare valoare) cum ar fi Pentru biserică (In basilica), compusă cu ocazia sfințirii unei biserici închinate Sfântului Martin din Tours, Pentru refectoriu (In refectorio) și un Epitaf (Epitaphium), adică șase versuri pentru propriul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de altă parte, capacitatea sa de a ordona și de a clasifica anticipează deja acele summae medievale, iar cultura sa e mult mai vastă și mai rafinată în comparație cu modestele dovezi lăsate de cei care l-au precedat, inclusiv de acel Martin de Braga care trebuise să-și adapteze omiletica pentru un public ignorant și care se mulțumise să alcătuiască o compilație din maximele lui Seneca. Aceste opere ale lui Isidor nu izvorăsc din nevoia de a face paradă de erudiție și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sociales, nr. 31, 1980. La Noblesse d'État. Grandes écoles et esprit de corps, Minuit, "Le Sens commun", Paris, 1989. Raisons pratiques. Sur la théorie de l'action, Seuil, Paris, 1994. Méditations pascaliennes, Seuil, "Liber", Paris, 1997. BOURDIEU Pierre, SAINT MARTIN Monique (de), "Le patronat", Actes de la recherche en sciences sociales, nr. 20-21, 1978. BRELOT Claude-Isabelle, La Noblesse réinventée. Nobles de Franche-Comté de 1814 à 1870, Analele literare ale Universității din Besançon, nr. 477 și 478 (serie istorică nr. 6 și
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
Angela, Blatt Blod och Liljeva Hander. En etnologisk studie av aristokratiska Kvinnor. 1850-1900, Carlssons, Stockholm, 1989. "Pompe en noir et blanc. Présentation officielle des dames à la cour de Suède", Actes de la recherche en sciences sociales, nr. 110, 1995. SAINT MARTIN Monique (de), "Une "bonne" éducation: les "Oiseaux" à Sèvres", Ethnologie française, 20-1, 1990. L'Espace de la noblesse, Métailié, Paris, 1993. "Une sociabilité mondaine. Les débuts du vélocipède et du tennis en France", Traverse, nr. 3, 1998. SAIRIGNÉ Guillemette (de), Mon
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
lexicale care sînt în armonie cu conținutul frazei în care este inserată aceasta. Să analizăm, în această privință, anaforele infidele ale lui "Jacques Martin" în următorul articol (extras din Télé Loisirs), intitulat "Jacques Martin: al șaptelea copil în ianuarie": Jacques Martin... Cu siguranță, domnul are cîteva circumstanțe atenuante pentru a-și justifica întîrzierea: sosirea, la începutul anului, a celui de-al șaptelea copil.... Nașterea este prevăzută pentru ianuarie, anunță viitorul tată, fără să știm încă dacă este vorba de un băiat
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
nu-i suferea pe poeți, l-a îndepărtat din capitală lombarda, transferându-l în Valtellina. De aici se întoarcea în fiecare seară la Milano unde trăiau printre pictori, scriitori, jurnaliști la cafeneaua Savini din Galeria Victor Emanuel: Giacomo Manzù, Arturo Martini, Domenico Cantatore, Aligi Sassu, genovezul Francesco Messina, Gabriele Mucchi (care îl găzduia uneori), Lucio Fontana, Alfonso Gatto, Leonardo Sinisgalli, Titta Roșa, Raffaele Carrieri, Arturo Tofanelli.240 În acel an, precum și în cei ce i-au urmat, poetul s-a confruntat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
The Return of Thematic Criticism, edited by Werner Sollors, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, London, 1993. Volume de autor Anakreonte, Saffo, Le Odi di Anakreonte e di Saffo recate în verși italiani da Francesco Saverio De'Rogati, Stamperia di Angiolo Martini, Firenze, 1783. Anceschi, Luciano, Idea della lirica, Edizioni di uomo, Firenze, 1945. Anceschi, Luciano, Saggi di poetica e poesia, Boni, Bologna, 1942. Apollonio, Mario, Ermetismo, Cedam, Padova, 1945. Bacchelli, Riccardo, Tutte le opere, vol. XXV, Mondadori, Milano, 1960. Bachelard, Gaston
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ale culegerii Zibaldone: 1840-41, 2589, 3013, 3045, 3441, 3991, 4047, 4236, 4438. Leopardi o citise și în traducerea lui De'Rogati: Le Odi di Anakreonte e di Saffo recate în verși italiani da Francesco Saverio De'Rogati, Stamperia di Angiolo Martini, Florența, 1783. 494 În Heroide se conturează cu claritate dorința lui Safo de a îl readuce în brațele sale pe Faun și așteptarea de a se contopi cu pământul Siciliei unde acesta plecase. Următoarele cuvinte safiene atingeau, cu siguranta, o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]