3,668 matches
-
fi fost ele confirmate, dar e altfel decât susține Eagleton: așa cum a devenit din ce în ce mai clar în ultima vreme, zguduirea economică a fost posibilă tocmai datorită faptului că în anumite cercuri financiare se ajunsese la o planificare centralizată de inspirație pur marxistă. Intruziunea politicului în chestiunile pieței, cartelarea agențiilor care stabileau ratele de creditare sunt dovezi clare că ideologia marxistă, combinată inevitabil cu incompetența și corupția, au jucat un rol instrumental în marea criză economică mondială de la începutul mileniului al treilea. Orbit
Neobositul cinism al asasinilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5517_a_6842]
-
zguduirea economică a fost posibilă tocmai datorită faptului că în anumite cercuri financiare se ajunsese la o planificare centralizată de inspirație pur marxistă. Intruziunea politicului în chestiunile pieței, cartelarea agențiilor care stabileau ratele de creditare sunt dovezi clare că ideologia marxistă, combinată inevitabil cu incompetența și corupția, au jucat un rol instrumental în marea criză economică mondială de la începutul mileniului al treilea. Orbit de ura împotriva capitalului, Terry Eagleton a virat discuția spre spațiul pe care stângiștii îl controlează atât de
Neobositul cinism al asasinilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5517_a_6842]
-
Leszek Kolakowski, Eric Hobsbawm, Papa Ioan al II-lea și Edward Said. Trei dintre personaje se numără și între preferințele mele (Camus, Kolakowski, Ioan Paul al II-lea). N-aș afirma același lucru despre ceilalți trei: Althusser, cu demențele lui marxiste, e însăși întruparea degenerescenței intelectuale ce duce la asasinat (și-a sugrumat propria soție). Eric Hobsbawm, în ciuda unui mare talent și-a unei informații vaste, e atât de orbit de ideologie, încât cărțile lui corpolente sunt, practic, inutilizabile într-o
Brave old world (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5555_a_6880]
-
milă; 2) ateismul intelectualilor, cărora li se pare sub demnitatea rangului să creadă în divin și să se roage lui, aceștia fiind cei mai nefericiți și cei mai puțin blamabili: niște rătăciți orgolioși trăind un iad zilnic; 3) ateismul militant marxist: ura față de tot ce înseamnă elită, sens național și valoare organică; 4) ateismul celor care își inventează un Dumnezeu al lor, de uz personal, și care declară că nu sunt atei, deși detestă din toată inima biserica; 5) ateismul celor
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
pe un calapod previzibil, protocolul discursiv al lui Viorel Chițea e mereu același: alege tema, îi caută laturile contrare, și apoi le leagă și le dezbină spre a prefera în final unitatea lor. De pildă, problema fundamentală a filosofiei (aberația marxistă a raportului dintre materie și spirit) e considerată a fi marea iluzie a omenirii: aceea că spiritul și materia pot fi separate. În realitate, avem o pereche originară dată de chiar existența omului în univers. Cu asemenea premise am putea
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
cărții lui Judt. O carte născută din convingerea că ideile au o imensă forță de acțiune și că ele nu rămân fără consecință. Tony Judt - evreu el însuși - insistă asupra rolului jucat de intelectualii aparținând acestei etnii, atrași de mirajul marxist: „pe de o parte, de ambiția prometeică a proiectului, iar pe de altă parte, dat fiind colapsul total al lumii lor, imposibilitatea de a se întoarce în trecut sau de a merge înainte pe căile străvechi, de construire a unei
Brave old world (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5593_a_6918]
-
pe care o presupune istoria în cauză, așa cum apar în marginea textelor ori chiar prin intermediul acestora. Romancierul aplică definiții ultraconcentrate, aidoma unor mărci, sub numele lor, cu un tremolo savuros: Nicolae Filimon, „Un Balzac rătăcit în București”; Constantin Dobrogeanu- Gherea, „Marxistul domesticit”; Ioan Slavici, „Prozatorul Biedermeier”; Delavrancea, „Complexatul avocat de succes”; Dimitrie Anghel, „«În căutarea timpului pierdut» - avant la lettre”. Urmează numeroase enclave moraliste, nelipsite de elogii și probozeli retrospective. Ion Codru Drăgușanu e așezat sub semnul lui Rastignac și nu
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
prea legat de Marx și nu va fi recitit decât odată cu el, cândva, Barthes merită regândit acum. Fie și pentru că dintre toți e cel mai literar, marginal, scriitor-teoretician (eseist, acum că Marielle Macé a reabilitat această noțiunea bizară în Franța), marxist eretic și conservator auster - antimodern, pe scurt. Tradus în românește doar cu un eseu preluat în România drept comentariu literar - Despre Racine, în 1969, la doar trei ani după apariția în Franța - Barthes era să aștepte eliberarea pentru a fi
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
apar încărcate de un patos aparte pentru că domeniul în care ele sunt operate este cel moral. Moral într-un sens antic: ca disciplină de sine, ca etică individuală, și nicidecum în sensul unei morale colective și progresiste. Da, Barthes era marxist atunci, dar felul său de a fi marxist era original, și poate ar merita să zăbovim aici. Marxismul lui Barthes se mărginește să observe materialitatea și fetișismul limbajului public, să denunțe „idealități” - poncife lansate cu rolul de a aliena masele
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
în care ele sunt operate este cel moral. Moral într-un sens antic: ca disciplină de sine, ca etică individuală, și nicidecum în sensul unei morale colective și progresiste. Da, Barthes era marxist atunci, dar felul său de a fi marxist era original, și poate ar merita să zăbovim aici. Marxismul lui Barthes se mărginește să observe materialitatea și fetișismul limbajului public, să denunțe „idealități” - poncife lansate cu rolul de a aliena masele. Atît, însă. Nimic progresist nu-l însuflețește pe
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
fost însă una nietzscheană: Barthes a fost chiar de atunci un clasicist convins. Plaisir aux classiques (text din 1944, an pe care tînărul Barthes îl petrece încă în sanatoriu) e un text încântător, care n-are nimic burghez, dar nici marxist. Aici el scrie: „Nu cred că spiritele cu adevărat vii se pot dispensa de cunoașterea trecutului.” Cum putem realibita astăzi un teoretician? Arătînd că, mai degrabă decît teoretician, a fost un moralist. Acesta este pariul noului barthesianism din zilele noastre
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
maiorescianism”, care îmi sună și ea cunoscută. A se vedea studiul lui Savin Bratu de la sfârșitul anilor 1950. Etalonul „onorabilității burgheze” se află, el, la loc de cinste în faimoasa serie de articole consacrate, cam tot atunci, lui Lovinescu de către marxistul lukácsian, devenit heideggerian după ce a emigrat, Nicolae Tertulian. Promițătoare companie, Paul Cernat. Și, mai ales, veche idee.
Tot despre „noua“ critică de direcție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3287_a_4612]
-
frondei pe care o pun în act cei treisprezece poeți antologați. Fiindcă, alături de stilistica austeră (de regăsit și în volumul din 1982), trăsătura dominantă a poeziei Grupului de Acțiune Banat ținea de un anume radicalism de ordin politic. Declarându- se marxiști, tinerii poeți germani sfidau aproape fățiș regimul Ceaușescu. Într-un interviu reluat aici, Gerhard Csejka relatează o discuție frontală purtată, se pare, în birourile Securității: „Să știți că băieții ăștia sunt singurii de stânga, singurii marxiști pe care eu i-
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
ordin politic. Declarându- se marxiști, tinerii poeți germani sfidau aproape fățiș regimul Ceaușescu. Într-un interviu reluat aici, Gerhard Csejka relatează o discuție frontală purtată, se pare, în birourile Securității: „Să știți că băieții ăștia sunt singurii de stânga, singurii marxiști pe care eu i-am cunoscut până acum în viața mea și cred că mai mulți nici nu există. Dacă dumneavoastră îi urmăriți și îi băgați la închisoare, ce credeți? Că o să sporească apropierea lor de regim sau dimpotrivă?” (p.
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
plin erudiția în privința lui, dacă trecem așadar peste trucul de captatio și mergem la miezul prelegerilor, ceea ce izbește la antropologul francez e nervul speculativ. Departe de a fi un spirit plat, în care Paul Johnson vedea (în Dușmanii societății) un marxist travestit în blană de etnolog, Lévi-Strauss se arată a fi un gînditor aproape organicist. E ca și cum, pășind în țara stampelor, koanelor și a pieselor kabuki, o țară în care, cu doi ani înaintea venirii lui Strauss, scriitorul Yukio Mishima săvîrșea
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
să se impună (ca atare!) în bătălia cu puternica generație Iorga-Ibrăileanu, purtătoarea de cuvânt a unei înțelegeri învechite a literaturii, al cărei mesaj era, în ochii lor, preponderent social și chiar antiestetic. Două decenii mai târziu, a fost rândul concepției marxiste despre artă să încerce să arunce la groapa de gunoi a istoriei criteriul estetic. Meritul generației 1960 a constat în repunerea esteticului în drepturile lui naturale. Ceea ce unii critici tineri contemporani refuză obstinat să admită este că pledoaria noastră pentru
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
Lipsite de orice doctrină, politicienii încearcă să-și câștige aderenți. Nu există nici o excepție. La fel de ticăloase sunt atât formațiile de dreapta, cât și cele de stânga. "Lichidarea care profită de pe urma oricărui curent politic sau spiritual... Licheaua care este patriotică sau marxistă, după cum bate vântul... Fiecare partid este hotărât să predice un "românism" mai mult sau mai puțin atenuat, un "socialism" mai mult sau mai puțin sincer. Aceste partide sunt gata să înfăptuiască anumite reforme pe care le cer masele - dar este
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
dar le semnalau tuturor limitele libertății de exprimare în România comunistă. În cazul lui Virgil Nemoianu, spune redactorul proiectului, Luigi Bambulea, s-a pus problema de a decide ce trebuie făcut cu cele 3-4 sintagme ce făceau aluzie la „critica marxistă”, care în mod vizibil nu aparțineau stilului autorului, cunoscut pentru neadeziunea sa la comunism, încă din vremea când se afla la București. Iar felul în care redactorul și autorul au rezolvat această problemă poate servi de model și altor ulterioare
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
vremea când se afla la București. Iar felul în care redactorul și autorul au rezolvat această problemă poate servi de model și altor ulterioare ediții din critica generației ’60. Concret, acolo unde contextul a permis-o, sintagme de tipul „critica marxistă” au fost înlocuite cu mai potrivita „critica sociologică”. Alteori, însă, sintagmele ieșite din uz au fost lăsate în text, ca un semn al timpurilor pe care am fost siliți să le străbatem și al eforturilor pe care autorii au trebuit
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
din revista mensuală Blätter für deutsche und internationale Politik (Foi pentru politica germană și internațională), găzduiește o polemică cu iz nemțesc: filosoful Jürgen Habermas și sociologul Wolfgang Streeck schimbă replici sobre în marginea proiectului Uniunii Europene. Cum Habermas e un marxist travestit în doctrinar liberal și Streeck un conservator ce privește sceptic la panaceul UE, discuția merge în direcție previzibilă, chiar dacă înțepăturile nu lipsesc. Pentru Streeck, UE este o operație pe cord deschis făcută pe spezele statelor naționale, o operație birocratică
Polemici previzibile () [Corola-journal/Journalistic/3568_a_4893]
-
ani (1927-1999) din viața unei poete din România, apăsata, încă din adolescență, de originea etnică, într-o Europa bîntuita de stafia comunismului, de lipsă de spațiu vital a nazismului, de evoluția violență a ambelor extreme? Înseamnă refugiu timpuriu în doctrina marxista, iluzii trăite în ilegalitate și activism politic cultural în epoca dogmatica comunist-stalinista din al șaselea deceniu al secolului XX. Toate urmate de regrete, negare, dezgust, remușcări, revoltă împotriva unei ideologii pe care realitatea a contrazis-o. Dar stigmatul „comunistă fosta
Fiii Mariei Bănuș, prezenți la aniversarea unui secol de la nașterea poetei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37563_a_38888]
-
Eseistul accentuează asupra strânsei înrudiri de idei dintre marele scriitor, din ultima parte a vieții, și doctrina nonviolenței a lui Mahatma Gandhi. Revine de îndată la teme care-l preocupă acum cel mai mult și anume, la prăpastia dintre teoria marxistă utopică și sângeroasa practică stalinistă, imaginându-i pe Tolstoi și pe "numiții" Karl Marx și Engels în România lui Iosif Chișinevschi, unul dintre înalții conducători de partid, absolvent a trei clase comerciale și care nu știa bine românește: "Dacă Tolstoi
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
Ca și Hasdeu, el știe tot. Și ține neapărat să-și comunice publicului certitudinile. Debutul lui Gherea, la vîrsta de 30 de ani, se înfățișează ca spectaculos și retoric. În privința evoluției imediate a societății, autorul și-a însușit total dogma marxistă. "Una din aceste concepții, cea mai adîncă și cea mai vastă, e concepția materialistă. Acum patruzeci de ani, concepția aceasta a fost formulată de Karl Marx, genialul fondator al socialismului științific, împreună cu Fr. Engels, colaboratorul său. După concepția materialistă, factorul
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
că, pe lîngă naturalism, există în literatura contemporană și alte tendințe, mai ales în poezie, criticul decide instantaneu că "decadentismul modern nu e altceva decît degenerarea liricei moderne înseși, bătrînețea, decăderea liricei" (Eminescu și curentul eminescian, 1896). Pe eșafodaj teoretic marxist construiește Gherea și imaginea "noii critici": spre deosebire de critica maioresciană, decretată a fi "metafizică", noua critică ar fi o critică "științifică", adică bazată pe științele exacte și, evident, pe ideologia lui Marx, ca îndrumar teoretic general. Primii cititori ai lui Gherea
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
romantismului întîrziat. Contrazicerea deschisă a autorității maioresciene nu putea să nu stîrnească simpatie, mai ales în rîndul tinerilor. Astăzi însă, o sută de ani mai tîrziu, vocea lui Gherea sună cu totul altfel: e o premoniție, deocamdată vagă, a terorii marxiste ce urma să vină, a mentalității intolerante care a ajuns, pe parcursul secolului XX, la cunoscutele performanțe. Dincolo de funesta descendență politică pe care criticul român nu avea cum s-o prevadă, ar fi interesant de examinat în ce măsură propunerile teoretice ale lui
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]