612 matches
-
în sudul zonelor locuite de bulgari. Acel eveniment a fost pregătit și mai slab decât primul. Rebelii erau prost înarmați și dezorganizați. După cum relata lordul Kinross, „S-au îndreptat cu sălbăticie împotriva turcilor musulmani, pe care au început să-i masacreze.” Dennis Hupchick a spus: „Rebelii prost înarmați și dezorganizați n-au făcut mult mai mult decât să se adune în piețe publice, să cânte cântece patriotice și să-și măcelărească vecinii musulmani pașnici.” Stanford J. Shaw relatează: „Revoltele s-au
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
dintre care mulți erau refugiați cerchezi expulzați din Caucaz sau refugiați tătari crimeeni expulzați în timpul Războiului Crimeei. Ambele grupuri erau fie exilate de ruși, fie suferiseră din cauza rebelilor. Nefăcând distincția între rebeli și țăranii pașnici, bașibuzucii au suprimat sângeros revolta, masacrând între 4000 și de oameni, fiind numărul cel mai des avansat. Kinross spunea: „Orgia de măcel, incendieri și viol a culminat în satul de munte Batak. Aici, o mie de creștini s-au refugiat într-o biserică, pe care trupele
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
fel ca și un număr similar de otomani. După terminarea bătăliei, sultanul a dat ordin să fie executați toți prizonierii. Două zile mai târziu a notat în jurnalul său: "Sultanul a primit omagiile vizirilor și beyilor, 2000 de prizonieri sunt masacrați, ploaia cade în torente." Între cei 2.000 de prizonieri executați s-au aflat mai multe nume maghiare de seamă. Victoria nu le-a oferit otomanilor securitatea dorită. După data de 30 august corpul principal al armatei turce, urmând cursul
Bătălia de la Mohács (1526) () [Corola-website/Science/302594_a_303923]
-
la 5 septembrie 1940. Populația maghiară a întâmpinat cu entuziasm trupele și a considerat separarea de România ca o eliberare. Pe teritoriul transilvan cedat, Transilvania de Nord s-au produs o serie de incidente în care etnici români au fost masacrați de trupele horthyste: Moisei, Trăznea (9 septembrie 1940), Ip (13/14 septembrie 1940), Ciumărna, Zalău, Camăr, Dragu, Hida, Cosniciu de Sus, Cerâșa, Marca, Nușfalău, Sărmașu, Mureșenii de Câmpie, Câmpia Turzii, Luduș, Prundu Bârgăului, Huedin, Cucerdea, Lăscud. A fost elaborat un program
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
iar la data de 8 septembrie 1940 Armata a II-a intră în orașul Zalău. Imediat după ocuparea teritoriul transilvănean, a început seria masacrelor împotriva populației civile românești. Cel mai afectat de teroarea horthystă a fost Sălajul, unde au fost masacrați 477 de români. Cea mai mare și mai îngrozitoare atrocitate comisă de armata ungară în complicitate cu etnicii maghiari locali, unde au căzut cele mai numeroase victime nevinovate -157 de morți- cu ocazia ocupării Ardealului, este cea de la Ip, localitate
Masacrul din Ip () [Corola-website/Science/302824_a_304153]
-
extinderea cetățeniei române către toate orașele Italiei și stabilind "echitatea" că o nouă forță în politica română. Gaius, însă, a amenințat serios proprietatea Senatului, iar în rezultat Senatul a acționat împotriva sa cu forța armata, angajând mercenari cretani să-i masacreze pe el și adepții săi în timp ce retraseră pe Dealul Capitoliului și se baricadaseră înăuntru. O reacție conservativa a adus puterea înapoi Senatului, insă proastă administrare a Războiului iugurtin în 112 - 105 î.Hr. deasupra unui al doilea război al sclavilor în
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
regale profanate în cursul marii invazii tătare din anul 1241. Distrugerea mănăstirii a fost descrisă de călugărul Rogerius din Benevento, Italia. <br> În 1241 invazia mongolă a forțat numeroase familii din împrejurimi să se refugieze în abație, însă invadatorii au masacrat întrega populație. La scurt timp după aceea, după anul 1247, mănăstirea a fost refăcută cu sprijin regal, însă a fost din nou ruinat în timpul răscoalei cumanilor din 1279 - 1283. În anul 1357 avea doar șase călugări. Abatele Martin de la Igriș
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
Siberia, unde foarte mulți și-au pierdut viața datorită condițiilor inumane de aici. Pe 22 iunie 1941, Germania nazistă invadează Uniunea Sovietică. Întâmpinând doar o slabă rezistență, trupele germane avansează rapid și ocupă întreaga Rusie. În retragerea acestora, trupele sovietice masacrează prizonierii politic lituanieni, una dintre cele mai celebre astfel de atrocități fiind "Masacrul de la Rainiai", când 70 - 80 de lideri politici lituanieni sunt uciși de către NKVD, cu sprijinul Armatei Roșii. Din acest motiv, lituanienii, în marea majoritate, îi consideră pe
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
ultima apărare a orașului, murind în luptă pe străzile orașului său, alături de soldații săi. Mehmed a promis armatei sale că pot prăda orașul în voie timp de trei zile, conform tradiției militare antice. Un număr mare de localnici au fost masacrați de turci după ce aceștia au intrat în cetate și au capturat turnurile de la zidurile terestre, deși ordinea a fost restaurată la scurt timp după aceea. După atacul inițial, armata otomană s-a împrăștiat pe drumurile principale ale orașului, prin marile
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
templului zeiței Cybele i-a mâniat pe perși. Atenienii s-au temut și s-au retras, lăsându-i pe ionieni să înfrunte furia regelui Darius ce jurase că îi va pedepsi și pe atenieni. Milet a fost distrus, iar populația masacrată de perși în 494 i.en. În 490 i.en., trupele persane au debarcat în Grecia, la Marathon, că să-i infunte pe hopliții atenieni. Atenienii i-au atacat și învins pe perși. A survenit un al doilea val de
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
de săgețile conaționalilor lor care erau asediați. În cele din urmă, după o luptă crâncena, apărarea orașului a căzut, armata chineză a fost nimicita, comandantul chinez al orașului s-a sinucis, iar mongolii au intrat și devastat, jefuind, incendind și masacrând populația. Multe femei de teama că vor fi violate, s-au sinucis aruncându-se de pe zidurile înalte ale orașului. După carnagiul de la Beijing, Genghis Han și-a stabilit capitala la Karakorum,transformându-l într-un centru comercial și administrativ. A
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
spus despre otrăvuri și asasinii care i-ar fi avut în serviciul său. Sunt insinuări fără nici o dovadă. Istoricii au crezut că ea a organizat Noaptea Sfântului Bartolomeu. Unii au imaginat-o privind cu dispreț grămada de cadavre de protestanți masacrați din curtea Luvrului, după noaptea Sfântului Bartolomeu. Adversarii Caterinei au acuzat-o că crea discordie pentru a domnii mai bine. În realitate nu avea încredere în nici un partid, și-a petrecut viața încercând să le țină în frâu ambițiile și
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
a fost o crimă împotriva umanității, în care au fost masacrați între 800.000 - 1 milion de etnici Tutsi și etnici Hutu moderați. Genocidul a fost săvârșit într-o perioadă de 100 de zile (7 aprilie - mijlocul lui iulie 1994) de către două miliții hutu, Interahamwe și Impuzamugambi, în urma revoltei populației hutu
Genocidul din Rwanda () [Corola-website/Science/303867_a_305196]
-
din ținutul Bistriței nu vor să primească unirea, îngrozindu-l pe episcopul romano-catolic Bajtay: “M-am cutremurat la propunera Excelenței Sale, Domnului baron de Bukow, care voia să detașeze un corp de 2000 soldați regulați contra districtului amintit, pentru a-i masacra pe toți, fără de a separa pe cei culpabili, de cei nevinovați”. În cele din urmă, în zona noastră nu s-a ajuns la asemenea excese și din cauza climatului tensionat determinat de revolta românilor din districtul bistrițean față de abuzurile sașilor bistrițeni
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
și condimente din Chină. În timpul “vârstei de aur” a pirateriei, insula Saint Croixera abandonată, un petic de hartă nerevendicat de vreun stat, era perfectă pentru un adăpost temporar al piraților. În 1717, piratul John Martel și echipajul sau au fost masacrați aici de un mercenar britanic. Supraviețuitorii au fost abandonați pe insula și au fost cât pe ce să moară de foame. Ulterior, au fost găsiți încă în viața de către alte vapoare piraterești și au fost duși pe Virgin Gorda. Insula
Piraterie () [Corola-website/Science/304219_a_305548]
-
Hera, Atena, Hefaistos și Hermes erau de partea aheilor, iar Ares, Apollo, Afrodita, Artemis și chiar Zeus erau de partea troienilor. Într-un sfârșit, aheii reușesc să pătrundă în cetatea asediată, prin vicleșugul calului troian. Lipsiți de milă, ei îi masacrează fără discriminare pe locuitorii Troiei și profanează templele, gest ce va atrage mânia zeilor. Puțini dintre ahei au reușit să se întoarcă acasă după război: cei care nu au murit în luptă, au fost zdrobiți la întoarcere de apele înfuriate
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
cu precizie. În 1940-1941, circa de cetățeni polonezi au fost deportați de regimul sovietic. Numărul morților în rândurile polonezilor cauzate de sovietici este însă estimat la mai puțin de . În 1943-1944, naționaliștii ucraineni (OUN și Ar mata Insurgentă Ucraineană) au masacrat zeci de mii de polonezi în Volînia și Galiția. Aproximativ 90% din pierderile umane ale Poloniei din timpul războiului au fost victimele închisorilor, lagărelor de exterminare, raidurilor, execuțiilor, anihilării ghetourilor, epidemiilor, înfometării, muncii forțate excesive și maltratărilor. Au rămas un
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
de boieri și unii localnici ca material de construcție pentru propriile case. Răscoala lui Tudor Vladimirescu, din 1821, după ce strălucește la București, restabilind domniile pământene pe scaunul țării, se sfârșește trist la Târgoviște. Tudor și multi dintre soldații săi sunt masacrați de eteriști pe locul din fața bisericii Mitropoliei, unde s-a ridicat o cruce de piatră, în amintirea lor. Târgoviștenii au participat activ la revoluția română din 1848 si au sustinut toate actele politice ale unioniștilor. După unire, Alexandru Ioan Cuza
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
să-și preia funcțiile. Legionarii declanșează rebeliunea legionară, provocând agitații în oraș, vandalizând clădiri și asasinând mai mulți opozanți politici printre care doctorul Berceanu și ilegalistul comunist Constantin David (Iurie Darie). Moldovan se deplasează la abator, unde echipa lui Paraipan masacrase mai mulți oameni, și îi ucide pe legionarii de acolo, rănindu-l pe Paraipan și lăsându-l pentru a fi linșat de cei 1.000 de muncitori care lucrau acolo. Hitler cere încetarea imediată a rebeliunii legionare și intervenția armatei
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
astfel întârzie înaintarea rușilor. Situația francezilor fiind în continuare critică, cu cavaleria epuizată și neavând alte rezerve de infanterie, Împăratul trimite infanteria Gărzii Imperiale pentru a recuceri cimitirul de la Eylau, poziție esențială din centrul dispozitivului. Garda atacă la baionetă și masacrează 4 000 de grenadieri ruși, într-o violentă serie de șarje. Cu toate acestea, sosirea celor 10 000 de prusaci ai lui L'Estocq agravează situația francezilor, dar Mareșalul Ney sosește la rândul său pe câmpul de bătălie în jurul orei
Bătălia de la Eylau () [Corola-website/Science/312682_a_314011]
-
denumește acțiunile de epurare etnică întreprinse în Volânia (poloneză: Wołyń) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în perioada 1943 - 1944. Potrivit estimărilor, în timpul războiului, aproximativ 80.000 de civili polonezi au fost masacrați de Armata Insurecțională Ucraineană ("Ukrainska Povstanska Armia", abreviat "UPA") și alte grupuri înarmate. Cele mai multe omoruri au avut loc în vara și toamna anului 1943. În iulie 2016, parlamentul de la Varșovia a adoptat o rezoluție care califică acest masacru drept „genocid
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
polonez din regiune. Supraviețuitorii masacrelor din regiune au părăsit Volânia în masă, stabilindu-se mai ales în provincia Lublin din Polonia. Polonezii nu au fost singurele victime ale ucrainenilor. În perioada mai-decembrie 1942, aproximativ 140.000 de evrei au fost masacrați în Volânia. Cei care au căutat adăpost la polonezi au murit odată cu aceștia. Martin Gilbert apreciază în cartea "Atlas of the Holocaust" că, în mai multe sate și cătune, polonezii și evreii au luptat împreună împotriva inamicului comun. În 1943
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
perioadă este necunoscut, estimările variind de la un cercetător la altul. Kiriciuk estimează că au fost uciși în Galiția între 10.000 și 12.000 de polonezi. Numărul exact al victimelor din timpul masacrelor rămâne necunoscut. Istoricii estimează că au fost masacrați numai în Volânia între 35.000 și 60.000 de polonezi, în vreme ce pentru întreaga Ucraină se estimează că epurarea etnică a produs în jur de 100.000 de victime din rândurile polonezilor. În afară de de polonezi, au căzut victime și locuitorii
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
Dașnak în 1890 (de orientare relativ pro-independență). Membrii acestor partide readuceau speranța în rândul armenilor din Imperiul otoman (în principal țărani). În schimb, emanciparea căutată de aceste partide avea să fie unul dintre principalele motive ale Imperiului pentru a-i masacra pe armeni. Răscoale de mică amploare au loc în vilayete în care trăiau armenii — în Zeitun, de exemplu — dar represiunea otomană a fost sângeroasă și s-a terminat cu masacre, preludii ale genocidului. Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
Roșu” sau „Marele Sângerător”, care a ordonat personal masacrele în urma refuzului armenilor din de a plăti dublu birul între iulie și septembrie 1894. Kurzii, asistați de "hamidié", regimente de cavalerie kurdă, au venit ca întăriri, au asediat și apoi au masacrat între 18 august și 10 septembrie 1894 populația armeană din Sason, declanșând un val de masacre în tot Imperiul Otoman, care a durat până în 1896. În Franța, Jean Jaurès condamna masacrul populației armenești, precum și indiferența guvernului francez, a cărui „tăcere
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]