1,390 matches
-
într-o zonă misterioasă dintre conștient și subconștient, în lăuntricitate, acolo unde (p. 464) poetul își înțelege ființa și o definește la hotarul de nepătruns dintre viață și moarte, dar și ca traseu lumesc al Spiritului detașabil de teluric, de materialitate: „Nici nu mai știu: sunt chip, sunt arhetip?/ Când trupul meu se-apleacă peste unde,/ Cel din adânc tresare și se-ascunde - / Și totuși, fără caznă, mă regăsesc oriunde” (p. 465). Treapta a II-a - Visul celtic (Visul nirvanic, am
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
alterității pe paradigma mundană a Sinelui: „...acum, pe treapta a IV-a, intervine ȘOCUL la contactul cu EXTERIORITATEA. Cu anecdotica Samsarei. Acum are loc cunoașterea fenomenală, la suprafață, a Samsarei. Cunoașterea stării de spirit numită Samsara”, confirmă poetul (p. 493). Materialitatea disolută în diluvian (ploaia ca simbol) amenință legătura universală a principiilor fundamentale din cosmogoniile vedice, buddhiste și jainiste, familiare poetului: „Dintr-o zare în/ alta,/ zac, în apele/ somnului,/ oameni uzi, de pământ./ Nu tresare niciunul. Nu/ învie/ niciunii./ Numai
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
relevă și susțin, de-a lungul capitolelor cărții, însăși teza formulată de către Eugen Dorcescu în proclamarea identității sale: „ Eu nu sunt nici teolog, nici filosof; sunt poet." Ce este Fericirea? Deducem că Fericirea constă în desăvârșirea ființei, în eliberarea de materialitatea trupului întru înălțarea spirituală. Poezia? „ Ea este întocmai ființarea Ființei"(E.D.) Cartea cuprinde zece capitole, respectiv zece teme de dezbatere, iar prefața, atent elaborată, îi aparține domnului Iulian Chivu. La intitularea cărții a fost utilizat un vers din poemul lui
CRISTINA TEMU, POEZIA SPIRITUALĂ* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372712_a_374041]
-
În capitolul al III-lea, Despre asocierea marilor religii, Eugen Dorcescu susține - și exemplifică - faptul că fiecare religie este diferită în felul ei. În acest context, el vorbește și despre valoarea esenței și despre spiritualitate, ca formă a eliberării de materialitatea contingentă. Capitolul al IV-lea, Despre arhi-amintire, își propune să definească nu doar un termen poetic original, ci conceptul în sine, pornind de la supra-amintire, pre-amintire, veche, atemporală, continuând cu amintirea ca produs-ERGON, sau ca aducere-aminte, ca proces-ENERGEIA, și trasând o
CRISTINA TEMU, POEZIA SPIRITUALĂ* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372712_a_374041]
-
membri suntem și să ne asigurăm singuri mijloacele de subzistență. Apoi, așteptăm să ieșim din mecanismul social în care am fost angrenați, dobândind odihna și liniștea vârstei senectuții. În final, deși nu o așteptăm, vine - implacabil - dispariția noastră fizică din materialitatea lumii. Problema este „Ce anume mai așteptăm apoi?” Ioan CIORCA Referință Bibliografică: AȘTEPTAREA / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1702, Anul V, 29 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Ciorca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
AŞTEPTAREA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372246_a_373575]
-
principiul “antropic”, Dumnezeu nu este nici prea departe de noi dar nici prea aproape spre a nu ne înmuia și paraliza voința cu atot puternică să prezenta. • Pe cât ne apropiem de Dumnezeu, precum de soare în amurg, umbră deasa a materialității nostre trupești se desprinde rămânând în urmă. • Credinciosul are nevoie nu numai de credință dar și de discernământ. Cu ajutorul harului el învăța să distingă adevărul de jumătatea de adevăr, de aparenta adevărului. Alminteri el ar putea călători spiritual într-o
TEOLOGUMENA – DESPRE URCUSUL DUHOVNICESC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369247_a_370576]
-
istorice sau a unor părți din monumente istorice, considerate ruine istorice, care reprezintă construcții nocive, stabilite pe baza studiului istorico-arhitectural de fundamentare și prin proiectul avizat și autorizat; ... d) lucrările la componente artistice care presupun o alterare a imaginii și materialității autentice a monumentului istoric. ... Articolul 3 (1) Serviciile și lucrările necesare pentru protejarea obiectivelor noi incluse în PNR pot fi finanțate și cu fonduri atrase de beneficiar din alte surse, în condițiile legii. (2) În situația cofinanțării potrivit alin. (1
ORDIN nr. 2.934 din 30 mai 2024 () [Corola-llms4eu/Law/285585]
-
propria lui încercare de a deveni conștient nu poate fi decît o luptă visătoare în care orice sfîrșit conduce spre opusul său." În continuare, sînt făcute aprecieri asupra religiei naturale a indienilor (p. 158): "Una din extremele religiei indienilor este materialitatea acestei religii, faptul că ea este o religie naturală, care invocă adorarea obiectelor din natura imediată. Dintre acestea, primul este soarele. Rugăciunea principală a brahmanilor, pe care ei trebuie să o spună de mai multe ori pe zi și pe
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
în întîrzierea, nepermisă, acolo de unde, altfel, urma să șocheze, să scandalizeze. Nu îmi pot refuza, iarăși, tentația tactilă: mă apropii hoțește de copleșitoarea pînză și pipăi, medical, degetul mare al despuiatei între cei doi domni îmbrăcați: ei, bine, e aceeași materialitate a pastei ca la Rafael, ca la Giorgione. Poate un pic mai... Mai cum? Dar nu asta, sigur, i-a scandalizat pe filistinii juriului, ci doar (exterior picturii) teatralizarea, înscenarea nerușinată, lipsită de moral și de prințip. La întoarcerea în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
definiție, niciodată realizabilă?). Mai mult încă, se pare că nu există nici o consecință diferită în ceea ce privește predicția științifică. Cele două imagini ar fi deci, în esență, echivalente. Aceste obiecții sunt justificate dacă adoptăm drept criteriu exclusiv de realitate eficacitatea pe planul materialității directe. Dar consecințele privind atitudinea pe care o avem în raport cu ceea ce cunoaștem sunt radical diferite în cele două modele: într-un caz, vanitatea luciferiană ce conduce iremediabil la distrugere, în celălalt caz, respectul pentru organizarea cosmică armonioasă în care omul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
spirituale în termeni de procese psihice, care, la rîndul lor, sunt explicate prin procesele biologice, care, la rîndul lor, sunt explicate prin procesele fizice. Cu alte cuvinte, un om de știință care se conformează vieții comunității sale reduce spiritualitatea la materialitate. Reducționismul filosofic răstoarnă lanțul: el reduce materialitatea la spiritualitate. Cele două tipuri de reducționism aparțin de ceea ce am putea numi mono-reducționism. Anumiți filosofi adoptă o abordare dualistă: ei consideră că materialitatea și spiritualitatea sunt radical distincte. Abordarea dualistă este o
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
la rîndul lor, sunt explicate prin procesele biologice, care, la rîndul lor, sunt explicate prin procesele fizice. Cu alte cuvinte, un om de știință care se conformează vieții comunității sale reduce spiritualitatea la materialitate. Reducționismul filosofic răstoarnă lanțul: el reduce materialitatea la spiritualitate. Cele două tipuri de reducționism aparțin de ceea ce am putea numi mono-reducționism. Anumiți filosofi adoptă o abordare dualistă: ei consideră că materialitatea și spiritualitatea sunt radical distincte. Abordarea dualistă este o variantă a reducționismului filosofic: ea corespunde la
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
care se conformează vieții comunității sale reduce spiritualitatea la materialitate. Reducționismul filosofic răstoarnă lanțul: el reduce materialitatea la spiritualitate. Cele două tipuri de reducționism aparțin de ceea ce am putea numi mono-reducționism. Anumiți filosofi adoptă o abordare dualistă: ei consideră că materialitatea și spiritualitatea sunt radical distincte. Abordarea dualistă este o variantă a reducționismului filosofic: ea corespunde la ceea ce putem numi multi-reducționism. Putem chiar identifica, în literatura gen New Age, încă o formă diferită: cea a inter-reducționismului: se atribuie anumite proprietăți de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de conduită, instituită de puterea publică sau recunoscută de către aceasta, a cărei respectare este asigurată, la nevoie, prin forța de constrângere a statului 46. Regulile juridice nu au o existență "obiectivă", ci există doar ca instrumente mentale, fără a avea materialitate. "Regulile juridice sunt etaloane, măsuri abstracte ale conduitei umane, existând doar prin intermediul raporturilor intersubiective. De aceea, este de neconceput o normă care ar reglementa raporturile dintre un om și un lucru"47. Pentru înțelegerea conceptului de normă juridică trebuie să
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de "punți Einstein-Rosen", i.e., mai popular, "găuri de vierme". Apoi, în The Book of Urizen Blake descrie activitatea lui Urizen că Demiurg întunecat. Creatorul nu mai este aici bunul și dreptul Iehova din Geneză, ci "forță întunecată" a rațiunii și materialității limitative, Urizen, a cărui răzvrătire împotriva unității primordiale edenice duce la fragmentarea, dezbinarea acesteia și încătușarea ei parțială în lumea materială. Poemul urmărește crearea trupului uman material macrocosmic și, simultan, microcosmic; crearea lui Enitharmon (Spațiul fizic) și a lui Orc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
clasică Îngăduia un transfer informațional pe durata unui interval de timp, printr-un suport obiectual (socialmente și tehnicește din ce În ce mai convenabil), noul mod de comunicare pune În contact, aproape instantaneu, ființe oarecum „descărnate”, uneori fără chip și Înfățișare, fără raportarea la materialitatea unui suport (culoarea sau mirosul hârtiei, caracteristicile caligrafiei, formatul sau stilistica timbrului etc.). Concretețea suportului, plus o sumedenie de Înțelesuri purtate de acesta, dispar pentru totdeauna. Personalizarea mesajului se realizează doar la nivel de conținut, iar dacă se poate realiza
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
timpului, pe durata Întregii vieți. În calitate de instanță ce slujește comunitatea, școala este un simbol al stabilității și statorniciei, al comprimării timpului și al opririi acestuia. Școala este un ținut al stocării memoriei culturale, un spațiu de gesticulații rememorative și comemorative. Materialitatea Însăși a școlii Încearcă să dea seama de acest raport față de temporalitate: edificii mărețe, ziduri durabile din piatră, frontoane cu devize grave, atmosferă severă de Închisoare. Concluzie amăgitoare: cu cât o școală este mai veche, cu atât este mai valoroasă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
știu [ce este timpul - n.n.]; dacă eu aș vrea să explic noțiunea cuiva care mă Întreabă, nu mai știu”. Să deslușim Încă de la Început dificultatea perceperii, trăirii și explicării duratei. Timpul este evanescent, nu are un contur precis, nu are materialitate ca un obiect oarecare. Suntem „Înfășurați” În timp, dar nu ne dăm seama prea ușor de acest lucru. Chiar dacă are o determinare obiectivă, dincolo de ființa noastră, el nu capătă contur decât printr-un „consum” sau chiar „construcție” subiectivă. Pentru cel
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de punere În rost și compunere a unei vieți cu noimă. Ea ne oferă o altfel de metafizică. Ne ajută să alungăm singurătatea și tot felul de egoisme pentru a ne Împlini Într-o zidire Împreună. Ne face să depășim materialitatea Îngustă și să ne mișcăm spre altitudinea spiritului. Să experimentăm pe cont propriu stări pure și să Întrupăm frumusețea, bunătatea și autenticitatea. Să-l simțim pe Dumnezeu chiar și atunci când cântăm o melodie În care nu este vorba despre El
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de poezii în „Familia” (1967), apoi, în volum, cu Memoria toamnei (1973). Pe o latură a poeziei sale, A. este un peisagist interiorizat și discret, al cărui simbol tutelar e lumina estivală și autumnală aureolând registrul terestru. Acuarelele lui învăluie materialitatea grea și opacă, în secvențe plastice, ca și impresioniste, vibrante de luminescență și miresme, fluidități și bateri imponderabile de aripi, omături astrale și flăcări pure (definitorii sunt sintagmele titulare Orele albe, Poem în alb, Despre soare și pietre, Steaua de
ANDRONIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285362_a_286691]
-
la Culorile rostirii (1986) și Pământul într-o lacrimă. Recviem la evenimentele zilei (1995), ultimul un jurnal liric-retoric postrevoluționar, aparține unui modernism întârziat: un lirism pur, concentrat, intens metaforic, vizionar-simbolic. Totuși, acestei lumi de „semne” nu-i lipsește o anumită materialitate, consistență, chiar dacă epurată de „contingent”. A. este un poet orfic, care mizează pe efectul auditiv, pe sonoritatea ritualică a poemelor (se remarcă frecvența figurilor de sunet, în special a asonanței). Temele poeziei sale sunt singurătatea, rostirea (Cuvântul), tăcerea, moartea, iubirea
ANTIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285383_a_286712]
-
economică și sociologică, www.mises.ro, p. 347. 1113 Socialismul ca doctrină a apărut odată cu scrierile lui Marx din secolul al XIX-lea. Iată crezul lui Marx exprimat cu deosebită claritate.: "Unitatea lumii nu constă în existența ei ..., ci în materialitatea ei, și aceasta este dovedită ... printr-o dezvoltare lungă și anevoioasă a filosofiei și a științelor naturii... Mișcarea este modul de existență a materiei. Niciodată și nicăieri nu a existat materie fără mișcare, și nici nu poate să existe ...". Vezi
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
direcții și înrudiri stilistice. Titlul sugerează ideea că în climatul epocii poezia a creat o „complicitate fertilă” între public și creatori, iar cartea încearcă să reconstituie „peisajul poetic” pe patru coordonate: Direcții și înrudiri stilistice, Limbaj, conștiință artistică, arte poetice, Materialitatea lumii. Dragoste, evanescență și În pragul metafizic. C. criticul literar îl analizează și pe C. poetul, integrându-l „între poeții care ezită între discursul liric și expresia lapidară”, și recurge la opiniile confraților pentru a se putea privi „din afară
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
neagră - Une ligne presque noir (2000), dimensiunea gravă (percepția semnelor rău prevestitoare, obsesia tanatică și tentația senzualității fruste) dobândește accente dominante. Eul liric, înstrăinat în „lemnăria subconștientului”, își proiectează stările în imaginea unui univers ostil, într-un spațiu de o materialitate densă, grea, dizarmonică. Alternativa refugiului salvator în edenica lume originară, a satului, a naturii, niciodată uitată, rămâne de domeniul reveriei compensatoare și al unei chemări/întrebări fără răspuns: „Veniți cu mine pe câmp să privim de aproape spicul de grâu
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
Antinomiile prin care Unitatea divină există formează misterul ultim. Trăirea antinomiilor și depășirea lor în năzuința continuă către Unitate organizează imaginarul arghezian. A. este un poet al omenescului, al destinului omului, perceput cu o acută și obsesivă conștiință a limitei: materialitate, timp, trecere, Dumnezeu. Existența e, pentru el, pribegie ori ocol într-un spațiu închis, zbatere în menghina condiției umane, o captivitate fără ieșire. Reacționând ca un primitiv, uimit și copleșit sub povara urgiilor iscate de potrivnicia naturii, a sorții, de
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]