557 matches
-
tip de organizații și se asociază cu un anumit climat psihosocial și sistem motivațional. CAPITOLUL 1. PROCESE ȘI RELAȚII DE MANAGEMENT Motto: ,,Managementul este procesul prin care se asigură aplicarea în practică a programului și obiectivelor organizației respective.” (John C. Maxwell) 1.1. Managementul între artă - știință - profesie Deși conducerea a existat într-o formă rudimentară, practic de la începutul vieții organizate și comunităților omenești, când omul a învățat că efortul solidar este indispensabil atingerii unor scopuri, interesul deosebit pentru un domeniu
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
comunicării. Comunicarea eficientă dintre manageri și subordonați sau subordonați și manageri asigură motivarea personalului și asigurarea climatului psihosocial organizațional. CAPITOLUL 4. DECIZIE ȘI STIL MANAGERIAL Motto: Un conducător este cel care știe drumul, merge pe drum și arată drumul” ( John Maxwell) 4.1. Profilul psiho-socio-profesional al managerului În ultimii ani, se fac din ce în ce mai auzite variate interpretări și abordări ale managementului educațional. Acesta este acceptat ca un factor ce trebuie să asigure: în aspect social - buna funcționare a
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
mai amplu sau, dimpotrivă, de narațiunea ca întreg. Această distincție e oarecum asemănătoare clasicei comparații a lui Allport între cele două tipuri de cercetare - „ideografică” și „nomotetică” (1962) - și foarte similară cu distincția dintre „categorizare” și „contextualizare”, așa cum o propuneau Maxwell (1996) și Miller (Maxwell și Miller, în curs de apariție). Din perspectiva categorizării, așa cum apare ea în analiza de conținut clasică, povestea originală e disecată, urmând ca secțiunile sau cuvintele disparate care aparțin unei anumite categorii să fie selectate, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
de narațiunea ca întreg. Această distincție e oarecum asemănătoare clasicei comparații a lui Allport între cele două tipuri de cercetare - „ideografică” și „nomotetică” (1962) - și foarte similară cu distincția dintre „categorizare” și „contextualizare”, așa cum o propuneau Maxwell (1996) și Miller (Maxwell și Miller, în curs de apariție). Din perspectiva categorizării, așa cum apare ea în analiza de conținut clasică, povestea originală e disecată, urmând ca secțiunile sau cuvintele disparate care aparțin unei anumite categorii să fie selectate, fie din întreaga poveste, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
status. Journal of Personality and Social Psychology, 3, 551-558. Maslow, A.H. (1954), Motivation and personality. New York: Harper & Row. Mason, M.G. (1980), Autobiographies of women writers. In J. Olney (Ed.) Autobiography essayS: Theoretical and critical. Princeton, NJ: Priceton University Press. Maxwell, J.A. (1996), Qualitative research design: An interactive approach (Applied Social Research Methods Series, vol. 41). Thousand Oaks, CA: Sage. Maxwell, J.A. & Miller, B.A. (in press). Categorization and contextualisation as components of qualitative data analysis. Qualitative Sociology. McAdams
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
1980), Autobiographies of women writers. In J. Olney (Ed.) Autobiography essayS: Theoretical and critical. Princeton, NJ: Priceton University Press. Maxwell, J.A. (1996), Qualitative research design: An interactive approach (Applied Social Research Methods Series, vol. 41). Thousand Oaks, CA: Sage. Maxwell, J.A. & Miller, B.A. (in press). Categorization and contextualisation as components of qualitative data analysis. Qualitative Sociology. McAdams, D.P. (1985), Power, intimacy and life story: Personological inquiries into identity, New York: Guilford. McAdams, D.P. (1990), The person: An introduction to
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Journal of Personality and Social Psychology, 3, pp. 551-558. Maslow, A.H. (1954), Motivation and personality, Harper & Row, New York. Mason, M.G. (1980), „Autobiographies of women writers”, în J. Olney (ed.), Autobiography essays: Theoretical and critical, Priceton University Press, Princeton, NJ. Maxwell, J.A. (1996), Qualitative research design: An interactive approach, Sage, Thousand Oaks, CA. Maxwell, J.A., Miller, B.A. (în curs de apariție), „Categorization and contextualization as components of qualitative data analysis”, Qualitative Sociology. McAdams, D.P. (1985), Power, intimacy and
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
and personality, Harper & Row, New York. Mason, M.G. (1980), „Autobiographies of women writers”, în J. Olney (ed.), Autobiography essays: Theoretical and critical, Priceton University Press, Princeton, NJ. Maxwell, J.A. (1996), Qualitative research design: An interactive approach, Sage, Thousand Oaks, CA. Maxwell, J.A., Miller, B.A. (în curs de apariție), „Categorization and contextualization as components of qualitative data analysis”, Qualitative Sociology. McAdams, D.P. (1985), Power, intimacy and life story: Personological inquiries into identity, Guilford, New York. McAdams, D.P. (1990), The person: An
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
fi prezentată aici într-o manieră suficient de adecvată. Pentru mai multe informații, vezi McAdams (1990), Rosenwald și Ochberg (1992), Widdershoven (1993), Alasuutari (1997). Pentru planificarea studiilor narative, vezi Glaser și Strauss (1967), Yin (1984), Denzin și Lincoln (1994) și Maxwell (1996). Pentru diferite abordări ale interviului în contextul cercetării narative, vezi Denzin (1978), Spradley (1979), Kuale (1983), Mishler (1986a), McCracken (1988), LaRossa (1989) și Chambon (1995). Despre transcrierea și redactarea materialelor obținute prin intervievare, vezi Mishler (1986b) și Blauner (1987
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
trei culori fundamentale pot fi combinate, (de exemplu roșu, verde și albastru) în proporții adecvate, pentru a obține toate culorile compuse, a condus la teoriile tricromatice. Prima teorie tricromatică a fost elaborată de Young și apoi completată de Helmholtz și Maxwell, fiind cunoscută ca teoria Young-Helmholtz. Teoriile tricromatice presupun, în general 2 fenomene care explică vederea colorată: *existența a 3 mecanisme senzoriale în retină, datorate unor pigmenți fotoasimilatori (3 pigmenți), care au maxime de absorbție în domenii diferite ale spectrului vizibil
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
superioară a fenomenelor naturale și sociale, inclusiv a celor sufletești, aducând o emancipare în plus în conceperea și valorificare progreselor realizate. Legea căderii corpurilor a lui Newton, din fizică, a fost depășită de mișcarea ondulatorie a corpusculilor fizici a lui Maxwell, după care au venit cei care au contribuit la descoperirea Atomului, cum au fost Niels Bohr, Albert Einstein ș.a. Viața psihică nu mai putea fi explicată doar după un mecanicism simplist, mașinist. Când în neurofiziologie s-a descoperit că viteza
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
89, 90, 91 Macovschi E. 279 Malebranche N. 122 Mangedie F. 128, 131, 144, 145 Manzat I. 265 Marbe K. 179 Mărgineanu N. 264 Marx K. 33, 176 Marulik M. 15 Maskelyne N. 152 McDougal W. 221 Messmer F.A. 179 Maxwell J.C. 36 Mayo H. 129 Mead M. 260 Miasicev V. 277 Moisil Gr. 27 Montaigne M.E. 89, 203 Montesquieu Ch.L. 172 Morgani B. 113 Morus Th. 34, 176 Mueller F.L. 32, 75, 79, 157 Muller J.131, 132, 133, 134
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
interferență prin atribuirea anumitor proprietăți acestor corpusculi a rămas fără succes. În aceeași perioadă, C. Huygens considera lumina ca fiind o undă sau o succesiune de unde. Această teorie ondulatorie a fost admisă până la începutul sec. XX. În anul 1873 J.C.Maxwell a stabilit că deplasând o sarcină electrică în două sensuri contrare (înainte și înapoi), în mod alternativ, se pot produce unde electromagnetice care au aceleași proprietăți cu lumina, deci lumina vizibilă este o undă electromagnetică. Teoria lui Maxwell a folosit
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
1873 J.C.Maxwell a stabilit că deplasând o sarcină electrică în două sensuri contrare (înainte și înapoi), în mod alternativ, se pot produce unde electromagnetice care au aceleași proprietăți cu lumina, deci lumina vizibilă este o undă electromagnetică. Teoria lui Maxwell a folosit lui H.Hertz, care în 1888, a descoperit undele hertzienē folosite în radio și televiziune. Teoria ondulatorie a luminii are lipsuri și nu poate explica emisia sau absorbția luminii din sau în materie. Max Planck în 1900 a
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
de Fizică a Energiilor Înalte, că lumea este „înșiretată”14, adică autoconsistentă. Timp de secole, în fizică a dominat ideea newtoniană că realitatea trebuie descrisă prin ecuații ale mișcării. Newton însuși a definit forța ca produsul dintre masă și accelerație; Maxwell a elaborat ecuațiile pentru câmpurile electromagnetice; Schrödinger și Dirac au propus ecuații ale mișcării sistemelor atomice. Toate aceste descrieri matematice au la bază o supoziție: obiectele care se mișcă - mari sau mici - sunt un fel de „cărămizi” de bază ale
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
poate obține numai prin folosirea limbajului matematic...” („Prinzipien der Forschung”, în Mein Weltbild, Ullstein Verlag, Frankfurt am Main, Berlin, Viena, 1977, p. 108). Prigogine și Stengers comentează: „Dacă în textele științifice mai abundă ființele atotștiutoare, demonul lui Laplace, al lui Maxwell, Dumnezeul lui Einstein, aceasta nu înseamnă arhaism, simplă naivitate sau «filosofia spontană a savantului»” (op. cit., p. 85). Ar rezulta că întreaga istorie a științei este o istorie a „dezvrăjirii lumii” (M. Gaucet), o „istorie a abandonării lui Dumnezeu” și a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cerești ce le compun. Deci, putem concluziona fără a greși, că Universul este compus în cea mai mare parte din vid - un spațiu gol, în care nu există nimic - sau aproape nimic. Oare chiar așa să fie ? Fizicianul James Clerk Maxwell (1831-1879Ă, autorul celebrelor ecuații ce demonstrau că lumina este o undă electromagnetică (1864Ă considera că spațiul este plin cu ceea ce el numea eter luminos, acesta constituind mediul de propagare al undelor electromagnetice. Ulterior, știința a renunțat la existența eterului, acesta
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
știința a renunțat la existența eterului, acesta fiind infirmat printr-o celebră experiență. Experiența lui Albert Michelson (1852-1931Ă și Edward Morley (1838-1923Ă, desfășurată în anul 1887, avea să se constituie într-un puternic argument împotriva existenței eterului luminos al lui Maxwell. Spațiul se dovedea a fi vid, un vid în care nu rămânea loc nici măcar pentru un fluid extrem de rarefiat cum era considerat a fi eterul ! Iar verificările ulterioare ale experimentului aveau să întărească această concluzie... Prin urmare, rezultatele experimentului au
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
două moduri de gândire nu oferă complet soluția problemei. Multidimensionalitatea reprezintă un concept mai greu digerabil, încă abstract pentru multe minți ale planetei ... și, totodată, ar putea fi cheia înțelegerii proceselor care se produc la nivel cuantic. Încă o conexiune: Maxwell a scris celebrele sale ecuații ce descriu comportarea undelor electromagnetice pentru un spațiu cu 3 dimensiuni spațiale și una temporală, într-un sistem matematic complex (quaternioniă. Mai mult, aceste ecuații au fost mult simplificate de către Heaviside, care a tăiat și
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
ziduri sînt în față ori îndărăt, neapărat e murmur, conspirație, invidie" (Rabelais). De cînd toți și fiecare au în fiecare seară ochi și urechi ocupate cu același telejurnal în trei sau patru exemplare, aceste milioane de mici demoni ai lui Maxwell, cocoțați pe pereții astăzi străpunși ai clubului sau cenaclului, ai celulei, ai secției, ai sectei, se evaporă în pasivitate, măturați de undele centrale. Ei reușiseră pînă atunci, de bine, de rău, să mențină o diferență de temperatură, și deci o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
265 Martin, H.-J. 204 nota 1, 210 Marx, Karl 38, 39, 40, 58, 59, 62, 71-74, 76, 78, 88, 101-103, 115, 146-148, 154, 166, 260, 270, 272, 283, 284, 291-296, 300-302, 306 Mauriac, François 287 Maurras, Charles 283, 300 Maxwell, James Clerk 298 Mayer, Daniel 270 Mesa 271 Michel, Louise 278 Michelangelo, Michelangelo Buonarotti, zis 110, 255 Michelet, Jules 180, 269, 287, 294, 373, 384, 390 Mihail 119 Mithra 38 Mitterrand, François 270 Moise 109, 141, 142, 168, 242, 253
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
caz vorbim despre un electromagnet. Prin urmare, spațiul ocupat de un câmp electric variabil este simultan ocupat și de un câmp magnetic variabil. Coexistența lor se explică prin generarea unuia din ele datorită variației celuilalt. Deci, conform teoriei elaborate de Maxwell ansamblul câmpurilor electric și magnetic, care oscilează și se generează reciproc se numește câmp electromagnetic. O proprietate fundamentală a câmpului electromagnetic este capacitatea lui de a se propaga în spațiu sub formă de unde electromagnetice. Viteza de propagare a undelor electromagnetice
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
nu în mod tiranic, ci sub aparența deplinei legalități, legalitate de care făcea caz pentru a marca diferența dintre el și predecesorul său, Richard al III-lea. Dualitatea personajului, dar mai ales uluitoarea sa ipocrizie sînt excelent ilustrate de James Maxwell, un actor variat și subtil. Memorabile sînt și alte personaje ale acestui „roman foileton”: Perkin Warbeck, un fascinat de putere, transformat prin acțiunea opoziției în duce de York și contele Warwick, tînărul crescut în „umbra Turnului”, încrezător în rațiune, căruia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
alți colaboratori. Alonso Pond este expert în probleme de supraviețuire în deșert. El a pus bazele acestui sistem de punctaj. A fost Directorul Departamentului pentru Deșert, Tropice și Ținuturi Arctice al Centrului de Informații din cadrul Universității Forțelor Aeriene Baza Aeriană Maxwell. În timpul celui de al doilea război mondial el a lucrat cu Forțele Aliate în deșertul Sahara în probleme de supraviețuire. În timp ce se afla acolo ca șef al Departamentului Deșert, el a cunoscut o mulțime de cazuri reale care au pus
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Cenuşă () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_910]
-
tip de organizații și se asociază cu un anumit climat psihosocial și sistem motivațional. CAPITOLUL 1. PROCESE ȘI RELAȚII DE MANAGEMENT Motto: ,,Managementul este procesul prin care se asigură aplicarea în practică a programului și obiectivelor organizației respective.” (John C. Maxwell) 1.1. Managementul între artă - știință - profesie Deși conducerea a existat într-o formă rudimentară, practic de la începutul vieții organizate și comunităților omenești, când omul a învățat că efortul solidar este indispensabil atingerii unor scopuri, interesul deosebit pentru un domeniu
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]