1,407 matches
-
ea virtuțile sale, care sunt imense". Mă îndoiesc că marea majoritate a literelor franceze, orbită de un antiamericanism ieftin și de un nombrilism galic și mai ieftin, ar accepta această afirmație... Cuvintele unei tinere femei de succes în formare, elvețianca Maya: "Nu îmi plac bărbații care parcă își cer tot timpul scuze pentru că există". Totul spus într-o franceză aproximativă, cu un delicios accent germanic. Maya este vegetariană convinsă și vrea să-i convingă și pe alții să o urmeze pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai ieftin, ar accepta această afirmație... Cuvintele unei tinere femei de succes în formare, elvețianca Maya: "Nu îmi plac bărbații care parcă își cer tot timpul scuze pentru că există". Totul spus într-o franceză aproximativă, cu un delicios accent germanic. Maya este vegetariană convinsă și vrea să-i convingă și pe alții să o urmeze pe cărarea strâmtă (era cât pe ce să scriu "strâmbă") a privațiunii. Motivul: a urmărit un film despre cum se sacrifică porcii într-o regiune din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cercurile mici pentru arbuști, stelele mari pentru plante suculente, iar formele cu vârfuri ascuțite pentru plantele din familia bananierului. Linia Îngustă desenată În partea dreaptă a figurii 36 reprezintă un gard viu de format de un arbust folosit de populația maya (Poulsenia armata). Ca și micrologica grădinii din Guatemala, logica sistemelor de policultură din Africa de Vest, multă vreme considerate primitive, a fost În cele din urmă recunoscută. De fapt, ele au ajuns să fie analizate mai mult ca o reacție Împotriva numărului
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
ne-ar putea servi drept exemplu comparația Între două memoriale de război. Memorialul Războiului din Vietnam, situat În Washington D.C. este, cu siguranță, unul dintre cele mai reușite construite vreodată, dacă e să ne luăm după numărul și densitatea vizitatorilor. Maya Lin a proiectat o suprafață ușor curbilinie, marcată (nu dominată) de un perete de marmură neagră pe care sunt trecute numele celor căzuți. Ordinea nu este nici alfabetică, nici În funcție de unitatea militară, ci cronologică, stabilită În funcție de data decesului, astfel că
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
intoleranța față de sub-proletariat despre ideologia socialistă În contrast cu cea burgheză Statul și revoluția despre folosirea puterii coercitive a statului Ce e de făcut? Leopold, Aldo Lewis, C.S. Lewis, Sinclair Economia politică liberală Liebig, Justus Freiherr von Liebknecht, Karl Lilienthal, David Lin, Maya Lindblom, Charles Lissitsky, El Lohmann, Larry Lowood, Henry Lunacearski, Anatoli Lutyens, Edwin Luxemburg, Rosa Lynch, Kevin LÎsenko, Trofim Magnitogorsk complexul siderurgic Maier, Charles S. Malawi planul „maeștrilor” proiectele din valea Shire Malaezia colonială plantațiile satele planificate Malaezia mētisul proiecte funciare
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
of Economic Life Beyond the Market Paradigm, traducere de Paul Goodrick, Basil Blackwell, Oxford, 1991. Robert Putnam, Making Democracy Work: Civic Traditions in Modern Italy, Princeton University Press, Princeton, 1993. Această ordonare a numelor celor decedați, pentru care a insistat Maya Lin, a provocat o Întreagă controversă la momentul ridicării memorialului. Lângă locul unde se află Memorialul dedicat victimelor războiului din Vietnam se află o statuie reprezentând un grup de soldați care duc un tovarăș rănit. Această statuie a fost propunerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
cel mai puțin. Când să reflecteze la ceea ce au văzut? Abia au vreme să se amăgească, poate, că lumea nu mai are secrete pentru ei. Odinioară, în vreme ce Stephens își deschidea drum cu securea în mână spre templele și piramidele civilizației maya, Prescott, aproape orb, scria pe tăblița sa de ardezie Cucerirea Mexicului, descoperind lumii, fără să treacă pragul camerei sale de lucru, civilizația aztecă, în ce mă privește, mă simt atras de Prescott, nu de Stephens. Căci am rămas un etern
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Din lanurile lor de porumb, locuitorii vechiului Mexic au stabilit durata anului astronomic cu o precizie pe care abia calculatoarele moderne au atins-o și au întrecut-o*. * Comparațiile, citate frecvent, sunt aproape neverosimile. 365, 242129 zile anul din calendarul maya, față de 365, 242198 anul din calendarul astronomic actual, în vreme ce calendarul iulian indica 365, 250000 zile, iar cel gregorian 365, 242500. Astronomia ne-a ajutat să parcelăm timpul, să transformăm neantul în secole, în ani, în zile, în clipe. Astfel, limitat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sud Trebuie să-mi fac din nou bagajele. Mâine plecăm cu autobuzul în sud. Spre Tierra caliente. Veracruz. Tabasco. Villahermosa. Celebrele ruine de la Palenque, în plină junglă, unde foarte rar ajunge cineva. Și Yucatanul. Uxmal, Chichen-Itza, sigilii secetoase ale civilizației maya, nume care au figurat până acum pentru mine undeva foarte aproape de mit și mi se pare neverosimil să ajung în imperiul lor de tăcere și piatră cu autobuzul. Și iată-mă, iarăși, aruncat în starea ambiguă a tuturor plecărilor mele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
gândesc cu nostalgie la toți ghețarii pe care i-am visat pe vremea când doream să fac parte dintr-o expediție la polul nord, la ploile bacoviene din toamnele noastre... Zadarnic. Căldura devine din ce în ce mai insuportabilă. Din când în când, zeilor maya (în al căror imperiu am intrat) li se face milă de noi, trimit un nor, ploaia se prăbușește pe autobuz ca un bivol de apă, urmează o vagă senzație de răcoare, mai mult o iluzie, și totul se întoarce la
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
venit din junglă, insistent, insidios, ca mirosul de copal. Rămânem aici doar o noapte. Mâine, înainte de prânz, vom fi la Palenque, celebrul "oraș" pustiu situat în inima junglei, cu ruinele sale părăsite la care visează toți cei pasionați de civilizația maya, de când un american cu patima antichităților le-a descoperit. Acesta a străbătut jungla, împreună cu un desenator și cu câțiva însoțitori, afundîndu-se într-o vegetație luxuriantă (țin minte și acum detalii din aventura lui Stephens)... pădurea virgină și perfidă, țipetele maimuțelor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
chiar de ruinele de la Palenque, dar, oricum, peste tot în acest ținut exploratorii s-au văzut siliți să-și facă drum cu securea în mână prin liane... Aud din nou cântecul de sirenă al junglei. Mă decid să înot. legendă maya Zeii au creat mai întîi vegetația. Apoi, animalele, păsările, șerpii. Și le-au cerut acestora să păzească plantele. Când au văzu că animalele nu le pot pronunța numele, s-au hotărât să-i creeze și pe oameni. La început i-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
din Mexic. E un fel de pol al ploilor aici. Tocmai căldura și ploile au ațâțat, însă, vegetația să crească agresiv. Palmieri înalți, cedri, liane prin care alunecă șopârle, orhidee sălbatece se încîlcesc și, chiar mai mult decât vestigiile civilizației maya, jungla pare să fie adevărata enigmă aici. Cu excepția cărărilor, incinta e plină de iarbă. Pe un dâmb, lângă un templu, un om taie cu o machete bălăriile ce amenință zidurile. Bălării în care cresc flori cu petale grase și din
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
șantierul arheologic, jungla n-a fost "cumințită". Stă la pândă, parcă, așteptând să-și înghită prada. În fiecare lună trebuie tăiate ierburile care amenință să cotropească incinta. Hrănite de ploile calde, ele constituie un real pericol pentru ruine. Altă legendă maya. Când omul nu s-a mai târât, a văzut la picioarele lui un șarpe mort. Pe urmă, a căzut lângă el în iarbă o pasăre moartă. Ca să nu se mai teamă, a ridicat acolo o piramidă. Cerul s-a limpezit
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
apere de soare. S-a obișnuit, se pare, cu turiști cărora le spune povești. Unii îl ascultă cu o ureche distrată, dar sunt și naivi care cred orice li se spune. Pe mine mă amuză. Nu sunt specialist în civilizația maya și n-am venit în Mexic ca să aflu ce scrie prin pliante. Mă interesează, mai degrabă, să bănui ceea ce nu-mi poate garanta nimeni că e real sau fals. De aceea nu mă deranjează câtuși de puțin nici când bate
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
garanta nimeni că e real sau fals. De aceea nu mă deranjează câtuși de puțin nici când bate câmpii. M-aș fi așteptat să-l văd zâmbind acum câteva clipe, în vreme ce ne asigura pe un ton foarte serios că "preoții maya știau că pământul e rotund": Dar nu, și-a jucat ca un cabotin experimentat rolul. Și pe măsură ce mă conving că-i place să introducă în profesia lui fantezia (poate, se plictisește să repete aceleași vorbe în fiecare zi!), îmi devine
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
o mască, semne astronomice, un personaj sașiu (defect foarte apreciat de mayași care puneau amulete între ochii noilor născuți ca să devină sașii), un disc al lunii, un șarpe, Chaac (zeul apei la mayași), hieroglife (care așteaptă un Champollion al scrierii maya), Bolontiku (zeul nopții), o ceremonie de pedepsire, un T. (simbolul zeului vîntului), vulturi păstrând încă urme de albastru și roșu (la apogeul său orașul era colorat), zeul porumbului (venerat de toate triburile din Mexic pentru motive lesne de înțeles, dacă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
niște sculptori ce foloseau unelte rudimentare, dar expusă să cadă mai repede victimă timpului. Colorate la început, statuile au fost demachiate de ploi și numai analizele micrografice ale pulberii din porii pietrei mai pot restabili figurile originale. În timpul lucrului, artistul maya era considerat sacru. Trebuia să-și abandoneze familia și să se închidă într-o împrejmuire, făcută anume pentru asta în curtea templului, unde lucra cu dalta sa de piatră și cu măciuca de lemn, urmând o dietă riguroasă, constând din
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
la Palenque piramida și pădurea sunt în conflict, aici piramida și arborii se găsesc în aceeași tabără. Arborii de Yucatan mă trimit cu gândul la tenacitatea și răbdarea cu care Braque desăvârșea, în ani de zile, un tablou. altă legendă maya Când cerul s-a îndepărtat de pământ, lianele care legau pământul de cer s-au rupt, paradisul a luat sfârșit și oamenii au devenit muritori. Pentru a afla locul unde s-au rupt lianele, oamenii s-au hotărât să se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în față, ca și cum nu l-ar interesa drumul pe care merge, ci numai problema orizontului. Apoi, la un pas în urmă, femeia și copiii. De obicei, femeile sunt aici înalte și au o ținută mândră, coborând parcă din basoreliefurile templelor maya. Mândria statuară nu le împiedică însă, urmîndu-și soții, să accepte tacit aerul lor de seniori ai familiei. Bărbatul e vanitos, iar femeia pare să încurajeze această vanitate. Ea se supune de bunăvoie autorității indiscutabile a bărbatului și tradiției care o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
alt sens vieții. Și, dacă Mexicul poate transforma un gând în obsesie, l-aș rezuma astfel: moartea e de ajuns pentru a da existenței un tâlc mai adânc. Nu despre asta vorbesc pietrele sacrificiilor? sau șerpii, încolăciți în părul zeițelor maya ca în părul Meduzei? Așadar, nu contest că în sterilitatea priveliștilor de aici din Yucatan sunt destule argumente pentru latura pesimistă a melancoliilor. Tot ce vreau să remarc acum este o curiozitate. Între cactuși și pietre, legendele și soarele de la
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și pe Piramida Lunei, și pleacă. Dar câți ajung să vadă piramidele de la Palenque, de la Uxmal sau de la Chichen-Itza, unde vom fi mâine dimineață? Drumul lung, istovitor, îi țină pe cei mai mulți în afara acestor locuri unde și-a cunoscut gloria civilizația maya. Hazardul a vrut să ne numărăm printre privilegiați, dîndu-ne astfel o șansă pe care abia acum o înțeleg bine, după ce am văzut de aproape jungla de la Palenque și am simțit mușcătura soarelui de Yucatan. Pe trotuarele capitalei, privind caruselul interminabil
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
un albastru de cobalt, și de portocalii care înveselesc cumva hacienda, șoseaua arată ca și la Uxmal. Nici un semn de așezare populată în jur. La Chichen-Itza, după câte țin minte din ceea ce am citit, a fost odinioară centrul noului imperiu maya. Ruinele, ignorate multă vreme, au fost descoperite într-o noapte de un arheolog foarte controversat azi; elogiat de unii și acuzat de alții că ar fi fost un aventurier: E. H. Thompson. El a ajuns la Chichen-Itza însoțit doar de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fel, noi am avut parte în Mexic de un timp măsurat cu metronomul. De un "tempo naturale", nu ne-am prea bucurat. Noroc că ploile, lumina, cerul și pietrele din Mexic au, compensat, prin emoție, exactitatea. În genere, capodoperele arhitecturii maya nu ne oferă pereți încărcați și permit astfel privirii să se odihnească. Uneori însă (am observat asta și la Uxmal), pasiunea ornamentării ajunge la manie și nu lasă nici un centimetru gol. Încerc să nu mă las descurajat de aglomerarea amănuntelor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de mult m-am "îmbibat" de ceea ce văd. Ajungem cu o mică întîrziere la Valladolid. despre iluzie La New York, Don Quijote n-ar fi reușit decât să fie ridicol. În Mexic, nu i-ar trebui decât un costum de charro. un maya Sub un acoperiș din foi de palmier, viceprimarul Valladolidului ne vorbește despre Yucatan. Ne arată o bucată de rocă roz-gălbuie, calcaroasă, cu urme de scoici. Știu ce vrea să ne demonstreze. Altădată, a fost un fund de mare aici... Mâncăm
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]