671 matches
-
adecvată a ideilor anterioare de numere, numerele transcendentale au fost admise în mod consecvent în sistemul de numere, deși puțini studenți se simt confortabil în prezența aparatului tehnic pe care îl folosim în mod convențional pentru a arăta această consecvență. Meșterind mai departe la sistemul de numere, am găsit atât numărul zero, cât și numerele negative. De data aceasta, extensia cerea să abandonăm împărțirea la numărul unic zero. Acest fapt a completat sistemul de numere reale (atât timp cât ne limităm la procesul
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
s-a alăturat grupului lor. Pe rând, unul câte unul, pelerinii spuneau ce icoană dorește fiecare, arătând-o de multe ori pe perete, apoi fiecare își oferea dania către mânăstirea Sinai și se stabilea exact când va fi gata comanda. Meșterii pictori uneori cereau câte o lămurire. Spătarul Mihai îi lăsă dinadins pe ceilalți să i-o ia înainte, pentru că dorea să vorbească îndelung cu egumenul despre ctitoria pe care se pregătea să o ridice. Femeia făcu un pas spre strana
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fugă de frica lui, ca și doamna Ilinca. Pe Șerban Vodă, omul cu glas de tunet, cu fața mare și ochi poruncitori, care știuse din fugar condamnat în contumacie să se întoarcă în țară domn, nimeni nu-l înfruntase. Adusese meșteri tipografi din toată lumea ortodoxă și-i pusese pe lucru, tipăreau cărți de liturghie, biblii și cărți de rugăciune, iar cei care le răspândeau în împărăția otomană îi aduceau vești de peste tot. Era un fel de rețea de oameni smeriți, care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mare a bucătăriei luminată feeric de jeraticul scormonit al vetrei. În mijlocul încăperii, patru femei, una foarte bătrână și altele trei din ce în ce mai tinere, ultima o copilă de doisprezece, treisprezece ani, stăteau pe jos în fața unei mese scunde cu trei picioare și meștereau la o pânză. O a cincea femeie, țigancă, le servea supusă fără nici o vorbă. Era muta doamnei Marica. Când intrară cei trei, pentru că omul călăuză dispăruse nu se știe unde, cele patru femei nu schițară nici un gest și Selin se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
albastre? — Mi-am jurat că dacă ajung sănătos acasă o să-i fac o mitră sfinției sale Theodosie, vezi tu, eu nu am avut tată și sfătuitor în afara Tatălui din Cer și a sfinției sale. Dorim să-i facem o mitră din aur meșterit la Brașov, cu cele patru pietre albastre semănând părului coliliu al sfinției sale și, ca să mărim frumusețea lor, să fie puse și celelalte pietricele prețioase ca niște steluțe, cele patru răsărind printre ele ca niște luceferi. Lui Ștefan îi venea să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și cu bășici alb gălbui pe margini. Ocolind cu li gheanul și schimbându-și unghiul din care privea, văzu că spinarea în lungul șirei și pe omoplați fusese arsă în același fel. La picioarele voievodului se afla un bărbat care meșterea ceva cu niște cuțitașe de argint. Se apropie mai mult și atunci beizadea Ștefan, căci el era cel care curăța rănile de pe picioarele tatălui său, ridică ochii și exclamă fericit în românește: — Ieromonahul Gherasim, mare este Dumnezeu! Preotul puse jos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe care le avea, unele nu-l plăceau iar cu altele cu care Începea o relație, nu stăteau decât câteva luni cu el. În căsuța mesageriei găsea tot felul de mesaje, de genul:“moșule, ce tânăr ești/ ce Învârți, ce meșterești/ ai bani, cu vârf și-ndesat/ să mă ai pe mine-n pat?” La Început a crezut că este o glumă, dar a mai primit niște mesaje de la altele mai tinere, până În 30 de ani, de care s-a minunat
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
de-a pururi fie sfîntă. În fața ta cucernic mă închin și mă întrec cu gardurile-n trîntă; De dorul tău nu știu de unde vin, Nici care gloduri pasul meu frămîntă. Fii binecuvîntat, Mărite Vin! Și poate îmi spui cine a meșterit acest imn închinat „Măritului Vin”? Versurile aparțin poetului Vasile Filip. Să nu zici acum că te bântuie regretele... Mare mehenghi mai ești, vere! Mă duci în ispită, cum văd eu. De unde până unde ai scos că te trag spre bulboan
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
l-ar fi ucis! - Mă voi proteja și atenție... fără lacrimi! Îl auzi iarăși dur, nemilos, inflexibil, - Vă dau câți bani doriți numai lăsați-mă în pace! Încercă să-l momească însă el nu-i dădu nicio atenție. Începu să meșterească la scaun, îi dădu mai jos speteaza și trecu destul de ușor în spate. Ea se înălță ca o pisică cu ghearele scoase într-un ultim efort de apărare. Bărbatul îi aplică un upercut scurt la ficat lansat cu repeziciune, violență
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a funcționat. Am mai construit și o rachetă micuță cât o eprubetă, care trebuia să zboare propulsată de un amestec chimic. Deși am potrivit bine substanțele, racheta a făcut doar clasicul "fîs" și-a rămas imobilă pe postamentul ei. Nu meșteream toate astea din cine știe ce înclinație tehnică. Era pur și simplu în aerul vremii. Toți colegii mei construiau vaporașe teleghidate, aeromodele, te miri ce altceva. Toți își cumpărau cu sfințenie revista "Știință și tehnică", în care inginerul Edmond Nicolau dezvăluia minunile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu au fost nevoiți să aștepte multă vreme înainte ca previziunile lor să fie confirmate. La Bell Labs din apropierea localității Murray Hill, din New Jersey, doi ingineri testau un sensibil echipament de detectare a microundelor. Oricât de mult ar fi meșterit la el, nu reușeau să-l facă să funcționeze bine. Exista un zgomot de fond - ca paraziții specifici radiofoniei - de care nu reușeau să scape. La început, au crezut că era din vina unor porumbei care lăsaseră probabil excremente pe
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Tătucă, pe unde-ai umblat? Am mers pe la moș-tu Vasile. Masa-i gata? se stropși bărbatul, căutându-și nevasta. Noi am mâncat de mult! Dar mămuca ți-a păstrat mâncare caldă pe cuptor, spuse copilul, în timp ce se căznea să meșterească un băț pentru dobă. Da” ea pe unde i? Ia, spală țoalele supt Podu Burlacului, spuse copilul, luând-o la sănătoasa spre o liotă de copii, care-i făceau semne disperate să vină mai repede. Rămas singur, bărbatul își scutură
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Mai avea slăbiciuni și pentru bărbații care aveau salarii cu șase cifre și cu puterea de a o promova chiar dacă nu merita cu adevărat. Cât de bine ar fi dacă ar putea să le combine pe cele două. Jack a meșterit și a învârtit lucruri rapid, înainte să spună: — Se pare că nu mai este ceasul. Ai apă caldă, dar nu o poți programa dinainte. O să îl repar eu. Hai să vedem baia. Spre surprinderea ei, baia a trecut testul. Spălatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un preot bătrân. Și el, la întoarcerea din Aegyptus, după povestea cu Cleopatra, avea mintea cu totul schimbată... S-a auzit apoi că dincolo de Aricia, pe malul lacului aflat deasupra unui vulcan stins, se deschisese un șantier misterios. Veneau acolo meșteri tâmplari din munți, dulgheri de la Misenum, Tarentum, ba chiar de la Alexandria; se descărcau sute de bârne, nenumărate trunchiuri de coloane, munți de țigle. Nimeni nu avea voie să coboare până la lac, dar de pe povârnișul colinelor, dacă te ascundeai după copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
capul bătrîn al broaștei țestoase. I se părea că era păcat să o gătească - Jim invidia masiva carapace a reptilei, o fortăreață tainică Împotriva lumii. Scoase de sub pat o cutie de lemn, pe care doctorul Ransome Îl ajutase să o meșterească. În ea era toată averea lui: o insignă japoneză de șapcă pe care i-o dăduse soldatul Kimura; un joc de șah și un exemplar din cartea lui Kennedy, Manual de latină pentru Începători, Împrumutată de la doctorul Ransome pe termen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
De la fereastra lui, Îl văzuse probabil lucrînd În grădina spitalului și aștepta cîteva păstăi de fasole și roșii. Basie cerea Întotdeauna asemenea nimicuri, deși era și el generos În felul lui. CÎnd Jim era mai mic, Basie petrecea ore Întregi meșterindu-i jucării din sîrmă de cupru și mosorele de bumbac, cosînd ingenioase muște de pescuit care atîrnau din geamandurile care pluteau libere. De ziua lui, doar Basie Îi făcea daruri. — Basie, ți-am adus ceva... Jim scoase cel două prezervative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care mă ajută la engleză, dar nu e în stare să facă nimic practic, stă și se uită la noi. Tata spune încet, ca și cum ar fi un secret pe care trebuie să îl ascundem de ceilalți care nu știu să meșterească lucruri, bravo, Peter, bravo. Stăteam în parcarea supermarketului și îl auzeam pe tata murmurându-mi în ureche, în timp ce mă uitam la cartea rezemată de volan. Părea scăpată din bătălie, cu coperta ruptă fiindcă o azvârlisem pe șine, cu paginile smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ce e rușinea. Asta era expresia pe care am văzut-o pe chipul ei când mi-am ridicat privirea de la masa de lucru din subsol, într-o după-amiază. Puneam la punct ultimele detalii la casa de păpuși pe care o meșterisem pentru ea. Fiica lui Susannah, Debbie, era cu noi. Debbie era cu cinci luni mai mare ca Abigail și, în ochii mari și gri-albăstrui ai fiicei mele, era sursa incontestabilă de înțelepciune și de judecată dreaptă. Mereu am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
chiar pe mijloc, fără să se sinchisească de construcții și de oameni. Îi va saluta dând scurt din cap pe muncitorii în halatele lor de lucru murdare, care loveau cu ciocanele, în fața halei mașinilor, în câte-o piesă la care meștereau și pe tânărul ăla care suda o fisură fără ochelari de protecție. Nu avea de gând să se oprească și nici nu va arunca vreo privire în turnătorie, ușa era larg deschisă din cauza dogoarei și emana mirosul de ulei încins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
jos de pădure, cu grădina și terasa în partea dinspre vale și stradă, mai avea și o altă intrare la garaj, situată ceva mai sus, unde Onkel Ralph putea fi găsit cel mai des. Dăduse jos caroseria laterală a Vespei, meșterea la motor, îl unsese bine, spunea că de Paști fusese din nou „jos“, nu, nu singur, dar în vara asta vor merge cu un Alfa Romeo, un coupé sport pe care tocmai și-l comandase, la mare. Avea să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
el. Și cred că preferă bijuterii adevărate. Tocmai mă pregăteam să-mi apăr sexul când mi-am amintit de Lisa și Tally cu tonele lor de bijuterii discrete, dar scumpe. Ar fi ele în vreun fel mișcate de cadoul acesta meșterit de mână? Probabil că nu. Atunci ar trebui să găsești pe cineva care să-ți aprecieze talentul pentru ceea ce este el. —E doar un hobby. Timiditatea lui era evidentă în conversația împiedicată pe care o purta. Poate ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dau seama că ar fi trebuit să le spun prietenelor mele că nu mai scrisesem niciodată mesaje. Neștiind cum să șterg mesajul, am apăsat butoane la întâmplare până a dispărut mesajul. A mers. —Probleme? întrebă Ed fascinat și amuzat de ce meșteream eu pe sub masă. Nici o problemă. Știu că o să ți se pară o întrebare nepoliticoasă, dar ești însurat? Mormăitul sonor al Mariei le-a scutit de un mesaj. Ed râse. Nu, nu sunt. Dar sunt divorțat. Am 42 de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de hârtie pe care rămâne totuși, tocmai ceea ce ai fi dorit să dispară, ceea ce ai fi voit să ascunzi. Nu oricând se poate suporta scurgerea borșului pe care trebuie să-l întrebuințezi la smângălitul paginii, ce nu prea interesează, fiindcă meșterești în ea, o vadră de sânge și o prea frumoasă provizie de stele. Pornirăm înspre gară, fiecare cu bagajul său. Valiza îmi părea de astă dată ușoară ca fulgul. Afară din oraș, amurgul stacojiu aruncase o pată galbenă și mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
făină și care se găseau la treizeci și cinci de pfennigi pfundul. Cumpărați proaspeți din piața de sfârșit de săptămână, ei aveau să mă sature de acum înainte. Abia sosit, am început, pe lângă nudul în picioare după model, ca lucrare liberă, să meșteresc o găină în formă compactă, din lut de olărit roșu ca focul, în forma de ghips care mai târziu a fost îndesată cu pereți subțiri în care a fost arsă prima mea terracotta. Desenele de găini din timpul călătoriei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rezolva dilema cu un artificiu produs acasă: Îl dota pe Polichinelle cu o cocoașă, pe Pierrot cu un guler scrobit, pe Colombina cu cel mai neastâmpărat zâmbet din lume și pe Arlechin... cu un costum de arlechin. H. Bustos Domecq meșterește, mutatis mutandis, În chip analog. Recurge, deci, la liniile Îngroșate ale caricaturistului, chiar dacă sub vesela sa pană inevitabilele deformări pe care genul le comportă din oficiu abia de sunt tangente cu fizicul fantoșelor, și insistă cu fericită Îndârjire asupra diferitelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]