678 matches
-
originilor filosofiei grecești, ci tocmai la un domeniu atât de îndepărtat precum e arhitectura și alte domenii conexe (istoria artei, istoria arhitecturii etc.). Dar de ce Hahn, atunci când caută originile filosofiei grecești, se ocupă tocmai de arhitecți, și nu de, bunăoară, meșterii fierari, de țesători, sau - de ce nu? - de moașe? Pentru că era ceva în natura, metodele, și doctrinele filosofiei ioniene (mai cu seamă în Anaximandru) care, în opinia lui Hahn, avea multe lucruri în comun cu arhitectura greacă arhaică, așa cum aceasta apare
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
cam cît un copil de 5 ani și care plutește la 2 metri deasupra parcării. Dactăr Nicu e cu noi Universul e cel mai tare proiect al lui. Unul perfect, dar subcontractanții... să nu mai vorbim. Ce arhitect minunat, ce meșteri de toată jena! Ce muzică divină, ce interpreți de căcat! Uneori, cînd e foarte, foarte, foarte obosit, dactăr Nicu se așează cu noi la masă, comandă bere și whisky pentru toată lumea, își pune și el 100 de Johny Walker și
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
se rupe Lumina de izvorul ei Și vinul clipelor, în cupe, Spumegă iar sub ochi de zei Mesaj, într-o doară, către urmași Când lumea, într-o zi, va fi să fie Din nou croită până-n amănunt Și se vor meșteri cu măiestrie Câte de trebuință-n viață sunt, Să nu fiți triști când spada o să cadă, Nu luați nimic, plecați cu mâna goală, Până-n tărâmul viscolului mut, Mai bine să dormiți cu vântu-n poală Și toate să le luați de la
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
clasă, pe la zece-unsprezece ani. Mi-au amintit de copilăria mea. În afară de lucrările de pe pereți, ceea ce m-a făcut praf, din tot ce mi-a arătat Felix, au fost vreo cinci păpuși foarte speciale, de vreo șaizeci de centimetri ca mărime, meșterite de Klee pentru băiețelul lui în timpul războ iului, la Berlin. Apoi în multe dintre pânzele lui îmi recu noșteam propriul suflet. Am fost teribil de tulburată... Pe de altă parte, când Felix Klee a văzut câteva guașe pe care le
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
închisă cu lacăt. Nu reuși să-și imagineze ce conținea, dar putea să fie un straniu coșciug de rinocer, sau ceva de genul ăsta. Nu știa prea bine cum arată un rinocer, dar dacă ar fi fost pus să-i meșterească un coșciug, l-ar fi făcut cam ca lada aceea. Se întinse pe lemnul tare, învelindu-se cu pledul de pe ladă, cu gând să ațipească, pentru că o conversație cu Carol părea a fi, cel puțin pentru moment, inoportună. Filip avea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Un sistem complicat de galerii și ecluze înăbușea orice curent de aer și crea, în mod natural, un mediu vidat, astfel ca aerul să nu opună rezistență mișcărilor perpetue ale materiei. Tot restul vieții a stat închis acolo, ticluind și meșterind cu ajutorul diavolului tot felul de mecanisme și mașinării perpetuum mobile. Bunicul ieșea foarte rar de acolo, ca să-și facă nevoile și nimeni nu avea dreptul să intre în atelier. O dată pe zi îi lăsam ceva de mâncare lângă trapa din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a camerei era dată de o lumânare groasă, pe a cărei carne de ceară erau însemnate orele zilei și ale nopții. Flacăra începea să consume cifra XII. Jordan îi atrase atenția asupra unei vechi spade de Damasc. îi dezvălui că meșterii armurieri, după ce o încinseseră la roșu, o înfipseseră în pântecul unei tinere sclave. Era considerată călirea perfectă, fiindcă oțelul împrumuta substanțe organice și secreții tainice, dar era și un gest magic, pentru că spada prelua și încorpora pentru vecie suflul vital
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
întuneric, intră în trupul de șarpe al procesiunii. Dacă cineva l-ar fi recunoscut, mulțimea l-ar fi sfâșiat pe loc. Dar nimeni n avea acum ochi pentru el. În fruntea alaiului pășeau câteva fete tinere purtând Scaloianul o păpușă meșterită dintr-un băț cu crăcan, modelată din clisă galbenă și înfășată în zdrențe părăsite femeiești. Cu mâinile și picioarele legate, împodobit cu flori, canafi și coji de ouă roșii, Scaloianul zăcea întins într un mic coșciug de șindrilă. În șanțul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
munții și mlaștinile, degeaba defrișa pădurile, incendia stuful bălților și inunda galeriile peșterilor; frecventele răufăcătorii ale tâlharului erau singurele dovezi ale existenței sale. Până la urmă se apelă la serviciile și la dibăcia babei Sempronia, care-i făcu farmece de dragoste. Meșteri o păpușă de ceară amestecată cu pământ de la rădăcina bradului unde s a îngropat placenta lui Zlota, cu fire de păr din moțul tăiat la un an, cu tulpini și rădăcini de mătrăgună în loc de mădulare și cu pilitură de aur
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un panopticum abandonat: un obuz neexplodat din cine știe ce război al neamului; hărțile unor ținuturi imaginare, stranii animale împăiate, ce zgâriau întunericul încăperii cu privirile lor de sticlă; un borcan cu formol cu copii siamezi; două ceasuri cu mecanisme din pâine meșterite de ocnași; câteva scalpuri africane; un vas de aramă coclită în care i s-a spus că e închis, cu pecetea lui Solomon, însuși demonul Sargatanas; iconițe din corn de inorog și canin de narval; un scaloian și o oglindă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se strânseseră o mulțime de lucruri mici și inutile dar care, privite laolaltă, indicau într-un fel o dimensiune a condiției cazone a gornistului: două cheițe, o cruciuliță de tablă, un blacheu îndoit, un nasture de manta, o brichetă neîndemânatic meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță ruginit, un mic magnet, o bucată arsă de tămâie, un cărăbuș cu elitre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
inima ei era ca acelui copilaș în acele clipe... doar ei doi știau asta: ea și Dumnezeu. Zilele treceau și Dumitrel tăcea. Nu mai arăta aceeași nerăbdare. Părea preocupat de ceva anume. Se retrăgea deseori în camera lui și tot meșterea ceva ce doar el știa. Iată că ziua lui sosise cu pregătirile de rigoare. Musafirii soseau rând pe rând aducând cu ei cadourile frumos ambalate, unele mai mari, altele mai mici, unele în sacoșe cu figurine, altele în cutii. Dumitrel
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
el. N-avea fântână în curte, și-și construise o pompă. A văzut și el, Miluță, de unde aducea apă nevastă-sa. Nu-i departe, dar vrea femeia să aibă fântână în curte, să nu mai rupă glodurile când plouă. A meșterit o pompă în atelierul de la depou și-a pus-o în vagonul de intervenție, îi povesti. De-aici a-nceput. Acolo țineau toți câte ceva, doar știe bine Miluță, că și el... Azi-dimineață s-a dus să scoată pompa și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
încrucișări de dealuri, de linii, de culori, de lumi. Un drum purificator, care te desprinde de aparențe și te apropie de esențe. Acolo, clopotul bisericii anunță sărbătoarea de a doua zi, potcovarul cu șorțul lung, de piele, atîrnat de gît, meșterește la potcoave de cai vii. Acolo, oamenii pleacă în zori la coasă, duc sau aduc caii și vacile din livezi, de la păscut, sapă la cartofi, udă și lucrează pămînul pe care îl au la intrarea în sat, culeg mere, prune
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
foaie de hârtie o schiță de casă alpină și un plan. Geograful fiind foarte mulțumit, Ioanide făcu un calcul în metri cubi de piatră și de lemn, adăugând manopera. Știa totul pe degete, pentru că avea în acele locuri furnizori și meșteri pietrari și lemnari. Suma totală aproximativă, la care s-ar fi adăugat onorarul arhitectului și al constructorului, păru lui Conțescu surprinzător de rezonabilă. Ioanide îl asigură că onorarul său nu era de natură să-l preocupe, că și-l va
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mîna pe alte planete sînt încă într-o fază incipientă, și nu ne strică să recunoaștem că unor tipi deștepți ca noi nu trebuie să le fie rușine de străbunii noștri. în egală măsură, această lume mic-burgheză de vînători și meșteri țărani mă plictisește. Da, mă plictisește. Tînjesc după exuberanța nesperată a Ziguratelor, a Zimbabwenilor, a Marilor Ziduri și Catedralelor. Ce lipsește din acest parc natural preistoric în care homo sapiens a trăit atît de mult fără prea multe roade? Lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-n cearceaf. Nu se fâțâiau, dom'le, cu țâțele scoase-afară în nasul bărbaților, mai ales al unor bolnavi prăpădiți ca noi. Rușine! Rușine să vă fie!" Pe când moșului îi ieșeau ochii din cap de indignare, fetele se topeau de râs, meșterind în compartimentele măsuței lor cu medicamente. Treceau pe la fiecare pat și lăsau pe noptieră, într-o scobitură specială, câteva pastile sau casete viu colorate, care, când se ciocneau, clincheteau vesel și dulce, într-o zi, dintr-o astfel de casetă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
carcase putrede, elitre uscate, ochi morți. Și chiar și așa triumful ar fi al nostru. Căci inventatorul cenușiu al borcanului nu l-a umplut, cum crezuse, cu deznădejde, ci cu pură și proaspătă bucurie. Căci de unde cilindrul? Și cine-a, meșterit scările? Și din degetele cui scapără îndoita vibrație? Că el ne omoară e nimic pe lângă marea lui milă, pe lîngă-ndurarea copleșitoare ce-a izvorât din inima lui când ne-a lăsat să trăim. Trăind, l-am cunoscut. Fiind, ne-am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu se mai scoale. Johanson hotărî însă că nu se puteau încrede pe deplin în abilitățile deprinse de Barna în tinerețe, în urmă cu mai bine de trei mii de ani. Îi legară pe toți cu bandă adezivă, iar Barna meșteri câteva minute la câmpul de forță al ușii, sincroni-zîndu-l cu radiația propriului scaner. - E bine. Acum suntem liniștiți. Nimic nu mai intră și nu mai iese fără vrerea noastră. Johanson analizase între timp tejgheaua. Și era tare nedumerit. Părea într-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
verii, ne-am mutat "în pustietate, la o moară care era departe de sat într-un loc unde începe Valea Rece, la moara asta veneau satele Duda, Pătruești, Epureni și de multe ori, cei de pe marginea Hușului, din Corni. Tata meșterea acolo, cu un neamț bătrân, Johan, și la fierărie. Locuința noastră era alcătuită din două odăi și un antreu lung ce se mărginea cu fierăria, în spatele casei un șopron în care, vara, era bucătăria, lângă șopron o salcie mare, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
chiar pe mijloc, fără să se sinchisească de construcții și de oameni. Îi va saluta dând scurt din cap pe muncitorii în halatele lor de lucru murdare, care loveau cu ciocanele, în fața halei mașinilor, în câte-o piesă la care meștereau și pe tânărul ăla care suda o fisură fără ochelari de protecție. Nu avea de gând să se oprească și nici nu va arunca vreo privire în turnătorie, ușa era larg deschisă din cauza dogoarei și emana mirosul de ulei încins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
jos de pădure, cu grădina și terasa în partea dinspre vale și stradă, mai avea și o altă intrare la garaj, situată ceva mai sus, unde Onkel Ralph putea fi găsit cel mai des. Dăduse jos caroseria laterală a Vespei, meșterea la motor, îl unsese bine, spunea că de Paști fusese din nou „jos“, nu, nu singur, dar în vara asta vor merge cu un Alfa Romeo, un coupé sport pe care tocmai și-l comandase, la mare. Avea să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
intră ca la dumnealor acasă și produc pagube care nu te pot lăsa indiferent. Ei trebăluiesc acolo și-i las în pace, de ce să-i deranjez? Totuși, la un moment dat mă intrigă pasiunea pe care o pun în ceea ce meșteresc, cam mult patos pentru repararea vreunei bude obscure. Așa că îi întreb ce e cu bucata aia de tablă pe care iete că lipesc o fotografie. Cică unul dintre ei are o expoziție și ăilalți doi îi ajută. Și plouă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Spune mi, însă, când poți merge la angrosist? Chiar mâine, pentru că încă mai este omăt și pot trage o fugă cu sania. Armăsarul meu îi dornic să zburde oleacă. Dă țâdula încoace și lasă-l pe moș Dumitru s-o meșterească. Că cum ți-o meșteri-o el nici dracul nu ți-o descurcă. Amin! Și spune-i mehenghiului de Costăchel să aibă nădejde, că am să fac treaba ca la carte. Nu degeaba am fost eu artelnic în armată. Dacă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
merge la angrosist? Chiar mâine, pentru că încă mai este omăt și pot trage o fugă cu sania. Armăsarul meu îi dornic să zburde oleacă. Dă țâdula încoace și lasă-l pe moș Dumitru s-o meșterească. Că cum ți-o meșteri-o el nici dracul nu ți-o descurcă. Amin! Și spune-i mehenghiului de Costăchel să aibă nădejde, că am să fac treaba ca la carte. Nu degeaba am fost eu artelnic în armată. Dacă-i așa, apoi am nădejde
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]