2,843 matches
-
manifestare culturală deschisă, adresată publicului interesat de literatură. Or, perioada aceea din septembrie e un sezon "mort": nici nu s-au întors elevii și studenții (publicul-țintă potențial...) din vacanță, nici nu mai sunt turiști în Neptunul care, atunci, are aerul melancolic al unui decor cinematografic părăsit de echipa de filmare. Să sperăm că noua dată de desfășurare se va adeveri mai prielnică. Oricum, dacă ținem seama de caracterul deschis al manifestărilor culturale de la Neptun (și la dezbaterile colocviului, și la lecturile
"Zile și nopți de literatură" la Neptun Scurt preambul by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/9576_a_10901]
-
Gheorghe Grigurcu Aceasta este chestiunea: Europa a rămas fără morală" (Ortega y Gasset) Sub un titlu melancolic, Singurătatea moralei, eseistul de apartenență echinoxistă Ștefan Melancu ne prezintă o amplă analiză a conceptului în vădit răspăr cu actuala epocă. Un subiect provocator, deoarece ne-ar fi cu neputință a-l situa, după cum constată autorul, "dacă nu într-un
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
cucerirea Daciei de către romani, vechea gară a Brăilei construită în 1869, sediile unor vechi agenții străine de vapoare, căruțele din port care transportau mărfurile, Grădina Mare, Parcul Monument, localitatea balneară din apropiere, Lacul Sărat, și multe, multe alte locuri de melancolice aduceri-aminte. Trebuie remarcat în mod deosebit că Valeriu Avramescu nu se limitează la simpla reproducere tehnică a cărților poștale ilustrate. într-un stil de autentică finețe intelectuală, autorul comentează sugestiv fiecare imagine, o încadrează într-o evocare de aleasă sensibilitate
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
generații. Ele sunt firești și benefice pentru sănătatea unei culturi. În România, optzeciștii au putut să intre în prim-plan, în deplină măsură, abia după 1989. Acum, ei sunt cei contestați de scriitorii mai tineri. Ceea ce mă face un pic melancolic. Nu acesta a fost idealul nostru: să contestăm în numele celor ce vor veni după, pentru dreptul lor de a ne contesta, la rândul-le? În condiții de libertate e simplu să negi, să dai cu tifla, chiar să jignești - nu
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
propriei lor clipe și migrează către lumea noastră nemijlocită asemenea unor actori în plin exercițiu scenic. Contextele specifice, recuzita individualizatoare și toate detaliile care construiesc și precizează o anumită identitate, încep să respire din nou, fie în registrul grav și melancolic, fie în celălalt, la fel de seducător, ironic și ludic. În al doilea rînd, este urmărită, cu o grijă de cercetător și cu o coerență de filosof, continuitatea exterioară și lăuntrică a prezenței și a chipului uman. Puse față în față, relieful
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
devenit transparenți și gelatinoși din pricina miturilor securizante la adăpostul cărora fac cele mai mari prostii fără teama că vor fi sancționați, o transformă subit într-un fel de cap limpede al existenței de fiecare zi, într-un cenzor grăbit și melancolic al erorilor de sintaxă socială care pun într-o gravă criză morfologia comunitară însăși, singularizînd-o moral pînă la pragul de sus al anxietății. Poezia ei, poezia unui om vulnerabil și condamnat la singurătate, mai ales atunci cînd se refugiază în mijlocul
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
stihială și devastatoare a focului și preschimbă agitația atelierului în scenariu alchimic și în ceremonial liturgic. Iar de aici și pînă la trăirea mistică nu mai este decît un pas care, poate, s-a și făcut. O privire severă și melancolică Această enigmă, pictura este cartea unui tip de autor dispărut sau, în cel mai bun caz, pe cale de dispariție din arealul cultural contemporan. Deși tînăr, bine informat și cu o mare capacitate de înțelegere a expresiilor și a limbajelor artistice
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
duc în brațe cartea). Sau: "in// veșmânt în iarbă/ păstrînd evlavios/ căldura altui trup// alb in// în tine intru lent/ ca într-o moarte de apoi/ în care cred" (in). O precipitare de senzații domoale trădează starea antecontemplativă, virtualitatea sa melancolică sugerînd configurarea unui destin: "zeul sevei// un miros de pânză curată/ de pâine necoaptă de abur/ arome de clei de cireș și de var în/ septembrie când calm/ pomul cuprins de moarte se lasă tăiat/ împânzit de furnici și plânge
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
lumii ca teatru : Miriam Cuibus, după ce ne reamintește că „este o supremă nebunie să faci realitatea să joace În ficțiunea ta”, continuă exercițiul comparatistic, aducîndui la rampă pe companionii pre și post bovarici ai eroinei lui Flaubert - „adormiții treji” Jacques Melancolicul, Hamlet, Viola (A douăsprezecea noapte), Dromio și Antipholus (Comedia erorilor), Don Quijote (ca și el, crede Miriam Cuibus, Emma circulă prin lume „ca printr o carte uriașă”), Segismundo (La vida es sueno), Jedermann, Lucia de Lammermoor, Cotrone (Uriașii munților), Irina ( Trei
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
să-l călăuzească. Nu știm noi că pre pământ sunt multe răutăți și ispite... HABACUC (oftează discret): Sunt mai întâi felurite feluri de mâncări grase, care mai de care mai sărată și mai chipărată... PAFNUTIE (scârbit): Toate cu carne... FARNACHIE (melancolic): Este și rachiu... HABACUC (la fel): ...și titiun... FARNACHIE (cu spaimă): Sunt și muieri de cele vii și adevărate! (Toți trei se privesc crunt, zguduiți de această veste. Își fac cruce și scuipă în patru părți.) PAFNUTIE (descurajat): Vai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ce avea să-și arate efectul timp de multe ore în șir. O dată ajunsă la clinică, Simona fu plasată într-un salon cu încă nouă paciente. Nu erau din categoria furioaselor sau a celor agitate. Se manifestau mai curând ca melancolice, înclinate spre reverie și locuind mental în sfere siderale. Nimic din comportamentul lor însă nu demonstra că au simțul realului; imaginația, îmbolnăvită și ea, le scosese de sub controlul normalului, făcându-le să călătorească în alte zone și dându-le senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
toamnă atât de minunată că nu am putut să-mi opresc lacrima ascunsă de atâta vreme... Mi se pare, că ți-am mărturisit, cât de mult iubesc toamna cu Încărcătura ei de taine, de bogății, de chemări În brațele-i melancolice. Nici un alt anotimp nu reușește să smulgă sufletului atâtea nuanțe ale sensibilității, așa cum reușește toamna cu nemărginita-i metamorfoză, cu Întregul ei alai gătit de sărbătoarea culesului. Ți-ai imaginat vreodată - În ce tăcere solemnă - se Învăluie pădurea când simte
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
metamorfoză mai mult decât pe mine. În mijlocul naturii simt că trăiesc cu adevărat. Este locul care mă inspiră, mă hrănește spiritual. Un spațiu al miraculosului, al tainelor ce așteaptă să fie descifrate. Muzica și dansul Îmi luminează clipele goale, cenușii, melancolice.” „Un crez al omului?” „Da! Doar unul. Să Încerc să mă Împac cu propria-mi conștiință. „Un crez al sufletului?” „Sufletul este cel care m-a pus la grele Încercări. Poate ar trebui să fiu mai atentă la mesajele trimise
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
zborul iar tata se opri din fluierat. De deasupra noastră, de la etajul Întâi, se auzi râsul gâlgâit și isterizat al doamnei Bolotă (cât mă enerva grasa asta!). Tata mi s-a părut că devenise foarte subțire, Învăluit de o privire melancolică, pe care nu i-o recunoșteam. Apropiindu-se de el, mama a Încercat să-i spună ceva, dar s-a oprit. Am surprins În gestul ei cu mâna ridicată dorința de a-i pipăi umărul, dar fără izbândă. Cineva bătu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
albe peste pânza de Întuneric transparent din sală. Apoi, se focaliză din nou pe Grimmi. Acesta, cu mișcări firești, luă o chitară mică și, sprijinind-o de mijloc, Începu să-și treacă degetele subțiri peste corzile instrumentului, cu capul Înclinat melancolic peste umăr. Se auziră sunete limpezi, melodioase, Îngemănate Într-un cântec trist, care, treptat, punea stăpânire pe inimile tuturor. Mai mulți din sală sesizară ceva scânteietor pe lângă pleoapele plecate ale interpretului. Dumnezeule, cum de era posibil așa ceva: păpușa plângea cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dezordonat Îi încadra fața palidă; o șuviță i se lipise de tâmplă. Delicatețea picioarelor și impasibilitatea eternă a mișcărilor spuneau mult despre existența Ei trecătoare și fragilă, numai o dansatoare dintr-o pagodă indiană putea avea mișcările Ei armonioase. Atitudinea melancolică și bucuria Sa sfâșietoare arătau că nu era o creatură obișnuită, de altfel, frumusețea Ei nu era naturală: Se înfățișa ca o priveliște din visul unui opioman... Ea făcea să urce în mine ardoarea dragostei pe care o împrăștie mandragora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dinților săi pe fața soției mele, femeia asta care nu mă lăsa să mă apropii de ea, care mă disprețuia, pe care o iubeam totuși, deși nu mi-a permis niciodată să-i sărut buzele. Soarele apunea, se auzea duruitul melancolic al tobelor. Era o muzică înceată și tânguitoare, tonul ei trezea, în ciuda superstițiilor ereditare, teroarea tenebrelor. Criza pe care o simțeam venind și pe care o așteptam se declanșă în sfârșit. Tot corpul îmi ardea și eram gata să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lumii ca teatru : Miriam Cuibus , după ce ne reamintește că „este o supremă nebunie să faci realitatea să joace În ficțiunea ta”, continuă exercițiul comparatistic, aducîndu-i la rampă pe companionii pre și post bovarici ai eroinei lui Flaubert - „adormiții treji” Jacques Melancolicul, Hamlet, Viola (A douăsprezecea noapte), Dromio și Antipholus (Comedia erorilor), Don Quijote (ca și el, crede Miriam Cuibus, Emma circulă prin lume „ca printr-o carte uriașă”), Segismundo (Viața e vis), Jedermann, Lucia de Lammermoor, Cotrone (Uriașii munților), Irina (Trei surori
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
una care pornește de la o atitudine posac-disprețuitoare față de ceilalți tâmpiți din jurul tău, până la cea agresivă a celor ce o caută cu lumânarea și care, în general, sfârșesc prin a o găsi. Sigur, are și asta palierele ei. Mai există beția melancolică, cu manifestări liricoide, care ajunge până la lacrimi și dor de mama ori de cățelul din copilărie, dar și aceea a veseliei debordante însoțită de o limbariță pe măsură. La ultimele două se mai adaugă interpretarea plină de sensibilitate a unor
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
jignesc pe cineva neintenționat, vorbind de dragul logicii sau de dragul argumentării. Îmi răsuna în gând remarca naratorului când se referea la Mihai: subțirele și tristul umor acid al cancelarului... sau la meditația gravă în care era adâncit... purtându-și povară cu melancolică răbdare. 10. Odată ajunși la Comitetul de Cultură, imediat sunt invitat în biroul Contabilitate, fără Valy. Da.-îmi ziceamtoată mișcarea aceasta miroase a regie și la propriu și la figurat. Odată intrat în somptuosul birou, fac cunoștință cu contabilul-șef
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tuturor regizorilor cu care a lucrat. Este lumea lui Helmut Sturmer și a lui Shakespeare, Brecht, Cehov, Pirandello, Moliere, Neil LaBute, Ionesco, Jarry, a lui Mozart, Wagner, Donizetti. O lume puternică, virilă sau, dimpotrivă, o lume sordidă, în descompunere, tristă, melancolică. Universuri în culori tari sau patinate, universuri în care lemnul și/sau fierul poartă conversația cu memoria artistului, a teatrului, a noastră. Este o formă rafinată de spectacol al cărui metteur en scene este, de data asta, Helmut Sturmer. Fotografii
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]
-
doamna Delilah Începuse a o Îndrăgi Încă din prima zi, deși nu știa nici ea ce sex are, dacă are sex, sau măcar pe unde face pipi. În cîteva săptămîni, Boule-de-neige a ajuns motan În toată regula. Sau pisică. Era melancolic(ă) și avea o privire ciudată. Nu mieuna niciodată, nu se juca deloc cu șoricelul de cauciuc pe care i-l cumpărase stăpîna sa. Uneori se privea minute În șir În oglindă. Cum s-ar zice, ducea o existență foarte
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să treacă prin saloanele lor. CÎt despre Îmbrăcăminte, cînd nu stăteau În pijamale, cînd trebuia, de exemplu, să-și facă plimbarea zilnică prin curte, se Îmbrăcau În niște costume de trening vechi, decolorate și prea largi, care le accentuau aerul melancolic și defetist. Pablo era Însă proaspăt bărbierit - pesemne se bărbierise singur, căci pe fața lui se vedeau cîteva tăieturi făcute cu lama - și purta un sacou de vară În carouri, ce-i drept, cam ponosit, pe care nu se știe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Din momentul cînd te hotărăști să devii ticălos, te eliberezi de toate aceste obligații, iar stresul dispare și el ca prin minune. Singurul risc e să nu fii Îndeajuns de consecvent. Un ticălos care nu e consecvent e un ticălos melancolic și nefericit, cu mustrări de conștiință. Doctorul Thomas respira din nou liber, cu sufletul ușurat, era mai sigur de sine și simțea cum Îi revine pofta de viață. Nu le va mai da mîncare pisicilor, din partea lui n-au decît
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să zăpăcească serviciile de spionaj străine, care se așteptaseră la cu totul altceva. Căpitanul Jegg fusese trimis, Încă În urmă cu două săptămîni, ca ofițer de legătură pe portavionul Caroline, din care cauză secretara Florychka ofta des, cu privirea Încețoșată melancolic, și făcea numeroase greșeli de dactilografiere, atunci cînd trebuia să scrie vreo adresă sau vreun nou ordin operativ. Iată Însă că, miercuri la prînz, telefonul sună insistent pe firul scurt, tocmai În timp ce colonelul desena cu creioanele colorate niște săgeți pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]