2,962 matches
-
amare sau poate că trupul în sine era o otravă ce încă se mai suporta sub rădăcinile limbii. 74. Spațiul. Ruinele îl strângeau ca o menghină. Stare de spațiu îngust peste pagini de nerostire. În ușa bisericii, o cochilie de melc. Cuiele pecetluiau nimicul. Cărămizile, intenții suprapuse pe două rânduri; Dumnezeu tencuia iluzii sub cruce. Relativitatea porților deschise sfida depărtările. Fără să țină seama de marginile ermetice ale nelocuirii, cimitirul își descompunea umbra strict într-o ordine vegetală. Singurătatea, ciob de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Îmi este milă de ea, dezleagă-o de nenoroc! Îngerul meu are 18 ani și mă așteaptă. Mama mai avea doi îngeri cărora trebuia să le umple buzunarele. Spațiul lui Petru dimensiona nimicul în două jumătăți identice. Biserica, cochilie de melc goală pe dinăuntru, pe dinafară. Pe valea Bârgăului a coborât noaptea. Petru a împăturit chipul în batistă, l-a dosit în buzunarul cămăși, a adormit cu el în inimă. În fotografie, s-a făcut târziu mai devreme. 75. Timpul. Fuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stelele precum ochii unei vite înjunghiate în iarba de mai. Rece era lumina ce aștepta îndelung întunericul și întunericul venea câte puțin și pleca câte puțin târându-și picioarele și întunericul se desfăcea precum un somn într-o cochile de melc dezafectată. I-a fost frig. Foamea, la început, s-a întâmplat ca o revoltă a sângelui. Tot mai fluidă era curgerea între două posibile felii de pâine, tot mai limpede, mai subțire: "Fântânile se curăță cel mai bine pe vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nicio diferență atâta timp cât după răstignirea Omului se moare ca după tipar. Putrezeau paparudele în nepăsarea lui Dumnezeu, cerul prindea coajă de apă, apa coajă de cer, pântecele norilor pline cu pietre de râu. Nici o diferență între o cochile goală de melc și o cumpănă de fântână: El a cerut apă și a primit furtună, eu rouă visez, Stăpâne, plouă cu cenușă peste Bârgău, de parcă un înger s-a jucat cu chibrituri prin livezile cerului. Raiul își scutură nimicul peste creștetul munților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
alte prilejuri, mai degrabă o atmos feră tulburată de evaporări mai mult sau mai puțin abundente, desfășurîndu-și Încețoșarea Între pămînt și cer. — Ce formă are lacul? am Întrebat-o Încercînd să mi conturez o imagine. — E ca un... ca un melc fără casă În spinare, mai Îngroșat spre coadă, așa, tîrÎndu-se pe pămînt de la sud-est către nord-vest, Încet-Încet, Înaintează cu cornițele, două golfuri prelungi, da, cred că spre nord-vest, e foarte frumos. Văd și o insuliță! Nu putea fi decît
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Floarea de piatră barocă adăpos tește, Într-un potir sacru, picuri din sîngele lui Iisus. Nimic mai potrivit decît culoarea sîngerie a vinului și purpura sîngelui MÎntui torului la Weingarten, nu departe de Marea Șvabă. — Are Într-adevăr formă de melc, marea asta interioară? mă mir eu În avionul de Paris. — Poate unul nemaivăzut, preistoric - crede Nicole nedezlipită de hublou -, se termină În partea de vest prin cele două cornițe, cum ți-am spus. O lăsăm În urmă. Nu mai văd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tu. Și e păcat că nu zburăm mai jos ca să vedem castelul din Sigmaringen. Se oglindește În Dunăre, din cîte știu. Ai văzut? Și regii României provin tot de aici, nu numai șvabii Sătmarului... Dar uite: cornul din stînga al melcului e despicat spre capăt! Poate că am o iluzie optică, dar să știi că așezările de pe maluri și coli nele Înlănțuie strîns marea asta și parcă o ridică În brațe... Dacă În vîrful cornițelor ar avea ca melcii niște bobițe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
stînga al melcului e despicat spre capăt! Poate că am o iluzie optică, dar să știi că așezările de pe maluri și coli nele Înlănțuie strîns marea asta și parcă o ridică În brațe... Dacă În vîrful cornițelor ar avea ca melcii niște bobițe de ochi, s-ar uita acum În urma noastră... Îți imaginezi? Mireasa poetului, statuia episcopului și stafia prințesei M-am născut la Ardud, la 14 octombrie 1954. Mama Își amintește că era către amiază, la spitalul local. Ardudul avea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fiica mea, care este medic chirurg În aceeași clinică. ― Da’ ce? Toți doctorii chirurgi Îți sunt neamuri? Cum o cheamă pe...? ― Doctor Despina Hliboceanu - a răspuns Lia, privind la portar cu rugăminte și speranță Întipărite În ochi. Cu Încetineală de melc, portarul a Întins mâna spre receptor, privind după o infirmieră tinerică, care, zgribulită, tocmai trecea În fugă de la un pavilion la altul... În cele din urmă, cu mare plictis, a format numărul. Când a auzit glasul centralistei, a intervenit cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
poată reculege, după care să meargă „În vizită” la director. O bătaie În ușă, Însă, i-a Întrerupt șirul gândurilor. ― Poftește, te rog - a răspuns profesorul În felul lui dintotdeauna... Ușa a Început a se deschide cu o Încetineală de melc. Profesorul se Întreba, curios, cine este cel care nu are curaj să intre? În clipa următoare, o buclă de păr castaniu - scăpată de sub boneta albă - și-a făcut apariția, urmată de chipul zâmbitor al Despinei. ― Ce faci, tati? În ultima
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de minte și Păpădie a apărut, dar nu În față, ci În spatele nostru, ca o stafie... ― Ei? Ce ai aflat, omule? - l-a Întrebat Toader. ― Erau patru indivizi. Militari. M-am apropiat cât am putut de ei. Mergeau cu pasul melcului și vorba coțofenei. Din cele auzite - În limba rusască - mi-am dat seama că erau trimiși să dibuie cam ce face și ce gânduri are inamicul. Numai că nu-i trăgea ața la așa o treabă. Tot din vorbele lor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe birou, a văzut că În el se află o foaie de hârtie. ― Ia loc - l-a Îndemnat profesorul. Gruia s-a așezat pe fotoliul pe care ședea de obicei, nedezlipindu-și ochii de pe fața profesorului. Acesta, cu o Încetineală de melc - cum i s-a părut lui Gruia - a ridicat dosarul. L-a deschis și, În cele din urmă, l-a Întrebat: ― Bănuiești ce scrie pe această hârtie? ― Nu știu, domnule profesor - a răspuns Gruia, cu ultimele puteri. ― Așează-te comod
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
știe unde..." Chemarea spre acest necunoscut este atât de puternică încât nu i-a putut rezista. Dar iată că realul începe să-și spună cuvântul. Frigul începe să pătrundă prin vesta singurului călător din compartimentul personalului care înaintează cu viteza melcului și cu opriri ce par nesfârșite. Ce aș putea pune pe mine ? Oare ce haine groase și alte lucruri trebuincioase am îndesat în geanta de voiaj destul de grea, pe care am pregătit-o fără să mă gândesc prea mult unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a lui este muzica. Dora îl analizează. Are o înfățișare complet diferită de a lui Dragoș. Este, sau mai curând pare să fi fost blond, căci acum doar o șuviță răsucită cu grijă pe chelie în forma unei cochilii de melc lasă să se vadă culoarea a ceea ce cândva au fost probabil pletele cu care se mândrea în tinerețe. Gura mică, străjuită de o mustăcioară blondă, tunsă scurt, îi dă înfățișarea unui portret de modă veche. Ochii sunt albaștri, de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tancuri, motorizate, blindate, chesoane, afeturi, camioane, trupe românești și nemțești în retragere, care nu se sfiau să clameze Kaput Hitler, șirul de rădvane ale celor plecați în pribegie înainta, sub un cer neprietenos, ca o reptilă fără de sfârșit, cu viteza melcului, către interiorul Țării. Frumos spus ziaristule! Și aproape impresionant... Dar eu te-am întrebat de ce ați fugit din Nord... Nu mă interesează poveștile tale de posibil ziarist ce-și arată talentele! Și eu am răspuns că de frică și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
evidentă și, cu un glas și mai pătrunzător decât înainte, continuă cu mare aprindere, tunând: „Oare, în lumea animalelor, ce ajunge cel înfrânt, în urma luptei dintre doi masculi pentru o femelă, în ochii tuturor celorlalți? Ajunge doar o târâtoare, un melc, o moluscă antropomorfă, adică ceva ce nimeni nu-i dă nicio atenție! Dimpotrivă, masculul care biruie, falnic și strălucitor în măreția lui, devine conducătorul grupului și cel care are calea deschisă la fiecare dintre femelele pe care le poftește, după
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
profiluri psihologice unice, analizându-le cu grijă gândurile, sentimentele și trăirile ce-i domină teribil: „Oare, în lumea animalelor, ce ajunge cel înfrânt, în urma luptei dintre doi masculi pentru o femelă, în ochii tuturor celorlalți? Ajunge doar o târâtoare, un melc, o moluscă antropomorfă, adică ceva ce nimeni nu-i dă nicio atenție! Dimpotrivă, masculul care biruie, falnic și strălucitor în măreția lui, devine conducătorul grupului și cel care are calea deschisă la fiecare dintre femelele pe care le poftește, după
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
adormită atunci când urmăresc mișcarea zenoniană a mâinii mele prin aer, spre o buclă de păr care, între timp, a uitat să mai existe. Nu am cronologie sau sunt cronofagă. Orele curg prin mine fără să lase nici măcar dâre lipicioase de melc. Un fluid vegetal îmi căptușește arterele. Nu pot ajunge la nici o întâlnire, pentru că întotdeauna ceasurile se topesc în jurul meu, scurgându-se în pielea invizibilului, așa cum au fost visate de un tablou, cândva. Big-bang-ul este doar un mit, carnea mea are
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ieșit din pădure în drumul mare pentru a se îndrepta spre casa lor. „ la omul sărac, nici boii nu-i trag” sau „unde-i sărăcie, boala lucie ” CELE ȘAPTE ȘOPÂRLE DE PE ȘAPTE COLINE În timp ce pe șaua dealului de la Huci un melc alerga de zor, o râmă îi taie calea. Melcul se înfurie și se ia la sfadă cu ea. -Te rog frumos să mă asculți; care este cauza acestei comportări, vecino? -Nu înțeleg, vecine, de ce te-ai supărat? Cu ce te-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îndrepta spre casa lor. „ la omul sărac, nici boii nu-i trag” sau „unde-i sărăcie, boala lucie ” CELE ȘAPTE ȘOPÂRLE DE PE ȘAPTE COLINE În timp ce pe șaua dealului de la Huci un melc alerga de zor, o râmă îi taie calea. Melcul se înfurie și se ia la sfadă cu ea. -Te rog frumos să mă asculți; care este cauza acestei comportări, vecino? -Nu înțeleg, vecine, de ce te-ai supărat? Cu ce te-am deranjat? -Cum nu vezi că mă grăbesc? De ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
am mirosit că voi găsi crini cu floarea galbenă. -Altă plantă cu frunze asemănătoare la gust nu ai mai găsit, trebuia să treci neapărat peste acea cărare? -Nu, vecino. Acei crini sunt plantele cu frunzele cele mai gustoase și pentru melci sunt cele mai hrănitoare. -Și uite așa ai rămas fără casă. -Nu am rămas fără casă. Uite-o în spatele meu, am avut-o strivită de acel copilaș și mi-am reparat-o. Nu-ți spun, vecino, cât de greu mi-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Sigur că da, altădată să ne ocolească și să nu ne mai calce. -Te privește, dar nu te gândești cât trebuie să mergi ca să ajungi acolo? -Dar nu este departe, mai ales că voi merge clandestin... cu o căruță -Stai, melcule, că mă faci să râd, zise râma, cum ai să mergi clandestin? -Uite, vezi căruța aceea din vale? Ei, stăpânul căruței va pleca la noapte să aducă fân de la Hârtopul șerpilor. -Ce cauți la Hârtopul șerpilor? -Tocmai ți-am spus
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
au fost în cazul în care cele șapte șopârle au propus forului coordonator să fie aspru pedepsiți copiii care rup, din greșeală sau voit, cozile șopârlelor. Un alt subiect aprins a fost acela despre modul în care sunt distruse casele melcilor de către persoane care, în loc să-i ocolească, îi calcă pur și simplu. Melcii s-au plâns că trebuie să consume o mare cantitate, din rezerva internă, de alantoină la refacerea caselor. Dar voi, șopârlelor, de ce vă plângeți? Șiu că vă puteți
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
coordonator să fie aspru pedepsiți copiii care rup, din greșeală sau voit, cozile șopârlelor. Un alt subiect aprins a fost acela despre modul în care sunt distruse casele melcilor de către persoane care, în loc să-i ocolească, îi calcă pur și simplu. Melcii s-au plâns că trebuie să consume o mare cantitate, din rezerva internă, de alantoină la refacerea caselor. Dar voi, șopârlelor, de ce vă plângeți? Șiu că vă puteți regenera cozile dacă le-ați pierdut sau dacă vi le-a rupt
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a dorit: -Să fim și noi dotate cu glande care secretă venin ca șerpii pentru a ne apăra. O altă șopârlă a cerut: -Să putem să regenerăm coada de atâtea ori de câte ori este nevoie. -Să fie pedepsiți oamenii care distrug casele melcilor, a propus vecinul râmei. A venit la acea întâlnire șopârla cu trei ochi Tuatava care a fost întrebată: -Dacă ai venit tocmai din Noua Zeelandă la această mare întâlnire înseamnă că ai necazuri importante de ridicat. -Dintre fosilele vii am rămas
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]