607 matches
-
inspirație a autorilor sau eroziunii situațiilor melodramatice, cât concurenței nemiloase a cinematografului (The World of Melodrama, The Pennsylvania State University Press, New Haven & Londra, 1967, p. 100). În opinia lui Jacques Goimard, de exemplu, cinematograful, ca și spectacolul cu caracter melodramatic, ar urmări să trezească în spectatori "le désir d'éprouver le grand frison". Criticul francez sancționează teoria genurilor și propune în locul delimitărilor didacticiste o perspectivă unificatoare asupra literaturii, valorizată exclusiv ca experiență a imaginației în acțiune (vezi Jacques Goimard, Critiques
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
verosimilul din episodic" (apud Antoine Compagnon, op. cit., p. 151). 58 J.L. Moreno, Psichotérapie de groupe et Psychodrama, PUF, Paris, 1965, apud Guy Rachet, Tragedia greacă, traducere de Cristian Unteanu, Editura Univers, București, 1980, p. 253. 59 Vezi Peter Brooks, The Melodramatic imagination: Balzac, Henry James, Melodrama & the Mode of Excess, Yale University Press, New Haven & Londra, 1976. În opinia autorului, narcisismul infantil e relevat prin autocompătimirea copilărească și exploatarea unui stadiu de dezvoltare mentală în care distincția dintre "vreau" și "pot
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Londra, 1976. În opinia autorului, narcisismul infantil e relevat prin autocompătimirea copilărească și exploatarea unui stadiu de dezvoltare mentală în care distincția dintre "vreau" și "pot" nu e clară. Nu trebuie să facem însă confuzie între dimensiunea psihologică a structurii melodramatice în sine și psihologia personajelor melodramei: melodrama exteriorizează de fapt însăși structura impersonală a psihicului (nu întâmplător, "personajele" sunt reductibile la un sistem de roluri stereotipe, în funcție de maniheismul moral și de caracterul simbolic al narațiunii). Așa se explică de ce retorica
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
roluri stereotipe, în funcție de maniheismul moral și de caracterul simbolic al narațiunii). Așa se explică de ce retorica melodramei ilustrează, după cum s-a spus, refuzul cenzurii, victoria asupra tendințelor către refulare, înfrângerea "principiului realității", și în același sens trebuie acceptată înțelegerea discursului melodramatic ca expresie pură a sinelui, fară mijlocirea conștiinței, adică fără acel hamletianism al literaturii de "analiză" care sugrumă emoția. Evidențiind cu pregnanță rolul major al inconștientului, melodrama pare să contamineze în cele din urmă nu doar literatura, ci însuși limbajul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pare să contamineze în cele din urmă nu doar literatura, ci însuși limbajul psihanalizei, marcat de același scenariu cu "eroi" pozitivi și negativi, și cu inevitabilul conflict între "conștiință" și pasiunea irațională: "Psychoanalysis can be read as systematic realization of melodramatic aesthetics, applied to the structure and dinamics of the mind" (op. cit., p. 110). 60 Michael R. Booth, English Melodrama, Herbert Jenkins, Londra, 1965, p. 14. În mod esențial, melodrama e o lume de vis, locuită de o justiție și de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Peter Brooks, op. cit., p. 66. 80 Vezi Louise McReynolds și Joan Neuberger (eds.), Imitations of Life. Two Centuries of Melodrama in Rusia, Duke University Press Durham, Londra, 2002. Mai bine explică fenomenul Ien Ang (Watching Dallas. Soap Opera and the Melodramatic Imagination, Routledge, Londra și New Zork, 1996), care subliniază faptul că melodrama atrage și câștigă adeziunea unui public larg pentru că, virtual, poate fi continuată ad infinitum, în imaginar. Prin urmare, la baza melodramei se află o concepție funcționalistă a plăcerii
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cotidiană (vezi Gloria Awad, Du sensationnel, L'Harmattan, Paris, 1995; Frank Évrard, Fait divers et littérrature, Éd. Nathan, Paris, 1997 etc.) 81 "Melodrama represents both the urge towards resacralization and the impossibility of conceiving sacralization other than in personal terms. Melodramatic good and evil are highly personalized: they are assigned to inhabit persons who indeed have no psychological complexity but who are strongly characterized" (Peter Brooks, ed. cit., p. 16). 82 Frank Rahill, op. cit., p. 298. Autorul consideră că drama romantică
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Kotzebue, Sheridan, Thompson, Jerrold", în Melodrama. The Cultural Emergence of a Genre, ed. cit., p. 95. 87 E de reținut, în acest sens, teoria lui Vasile Popovici privind teatralitatea epicului și natura personajului "trialogic". Cu alte cuvinte, proza cu caracter melodramatic tinde să exprime un conținut psihologic oarecare în forma ideală a tragediei (mai exact, a dramei-model descrise de Aristotel în Poetica). 88 Peter Brooks, op. cit., p. 66. 89 Cf. Luis Althusser, "For Marx", apud Hartmut Ilsemann, "Radicalism in the Melodrama
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
melodramă, conchide Ilsemann, "we can say that consciousness is delayed, for even if it is still blind, it is a consciousness aiming at least at a real world". 90 Peter Brooks, op. cit., p. 109. În opinia autorului american, dacă imaginația melodramatică se insinuează în falia dintre reprezentare și semnificație, retorica melodramatică se exprimă într-un orizont al luptei dintre planul reprezentării și planul semnificației, primul dorind să-l atingă pe celălalt. 91 După cum am mai observat și în volumul consacrat ideilor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
for even if it is still blind, it is a consciousness aiming at least at a real world". 90 Peter Brooks, op. cit., p. 109. În opinia autorului american, dacă imaginația melodramatică se insinuează în falia dintre reprezentare și semnificație, retorica melodramatică se exprimă într-un orizont al luptei dintre planul reprezentării și planul semnificației, primul dorind să-l atingă pe celălalt. 91 După cum am mai observat și în volumul consacrat ideilor critice lovinesciene, multe din observațiile criticului român își găsesc corespondențe
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Hans Robert Jauss, op. cit., p. 202. Pornind de la observația potrivit căreia "orice senzație reală se poate converti într-o reprezentare", Vîgotski sublinia că "experiențele noastre fantasmatice se desfășoară pe o bază sensibilă reală". 97 Așa cum afirma Michael R. Booth, funcția melodramatică a femeii este o amplificare și o intensificare a funcției eroului masculin ("the melodramatic function of the heroine is an enlargement and intensification of that of the hero", în Michael R. Booth, op. cit., p. 20). 98 Vezi și o foarte
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se poate converti într-o reprezentare", Vîgotski sublinia că "experiențele noastre fantasmatice se desfășoară pe o bază sensibilă reală". 97 Așa cum afirma Michael R. Booth, funcția melodramatică a femeii este o amplificare și o intensificare a funcției eroului masculin ("the melodramatic function of the heroine is an enlargement and intensification of that of the hero", în Michael R. Booth, op. cit., p. 20). 98 Vezi și o foarte provocatoare opinie călinesciană privind legătura dintre melodramă și viață, formulată într-un articol din
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
decât aceea pe care la un moment dat natura se hotărăște s-o dea. Proasta opinie pe care o are intelectualul despre imaginația Providenței își găsește cea mai puternică expresie în rezerva pe care criticii literari o fac față de întâmplările melodramatice, neverosimile, deși stilul vieții este neprevăzutul însuși. [...] Căci viața e inventivă, cum nu este de obicei criticul literar, și melodrama se arată a fi genul ei de predilecție". 99 Vezi scena despărțirii dintre Bizu și Diana din finalul romanului Firu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
prin procedeul cauzalității inverse și al "fatalității literare" (vezi Ioan Holban, Proza criticilor. Lovinescu. Ibrăileanu, Editura Minerva, București, 1983). 115 În legătură cu structura narativă a melodramei, un cercetător avizat ca Ben Singer evidenția, într-o carte recentă, procedeul construcției episodice: "the melodramatic tendency towards episodic construction" (vezi Ben Singer, Melodrama & Modernity. Early Sensational Cinema and Its Contexts, John Belton (ed.), Columbia University Press, New York, 2001, p. 40). De altfel, majoritatea exegeților fenomenului sunt de acord în privința caracterului episodic al narațiunii melodramatice. Spre
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
the melodramatic tendency towards episodic construction" (vezi Ben Singer, Melodrama & Modernity. Early Sensational Cinema and Its Contexts, John Belton (ed.), Columbia University Press, New York, 2001, p. 40). De altfel, majoritatea exegeților fenomenului sunt de acord în privința caracterului episodic al narațiunii melodramatice. Spre exemplu, James L. Smith observa că, în melodramă, între fragmentele narative legăturile logice nu sunt foarte bine explicate, de unde și impresia de poveste episodică; iar Michael R. Booth atrăgea atenția asupra succesiunii rapide a evenimentelor și a subordonării psihologiei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aibă distribuția actanțială triunghiulară (op. cit., p. 20), având drept termen mediu elementul feminin: eroină-personaj negativ-salvator. Femeia este de fapt centrul emoțional ("the emotional chore") al melodramei, ei atribuindu-i-se rolul de amplificare și intensificare a funcției eroului masculin: "the melodramatic function of the heroine is an enlargement and intensification of that of the hero" (Ibidem). Lupta se dă între personajul negativ și eroul salvator, femeia fiind mereu la mijloc, între bine și rău fapt ce-i conferă complexitate, ferind-o
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cuvintele predicatorului și de comentariul vocii din public, Leon se îndrăgostește de Igeea, iar textul urmează de acum jocul erotic al celor doi" (op. cit., p. 45). În opinia noastră, dimpotrivă, proza lovinesciană se înscrie programatic în alt registru estetic (al melodramaticului), încălcând pactul mimetic, al literaturii "realiste": prin urmare, "peisajul" lovinescian e o proiecție imaginară a interiorității "psihice" (în termeni freudieni, o afirmare a id-ului, cu care luptă în zadar "eul" personajului). 136 Nuvela scriitorului francez a inspirat muzica genialei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
non-psihologică a personajelor, ce se constituie mai puțin ca individualități autonome, cât ca elemente de legătură ale narațiunii în totalitatea sa. După Thomas Elsasser ("Tales of Sound and Fury", în Monogram, nr. 4, 1972, p. 2.), credibilitatea psihologică a personajelor melodramatice e subordonată funcționării acestor personaje în cadrul sistemului. 147 Scrisoare către Elena Farago, 2 ianuarie 1913, în E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 151. 148 Pentru Lovinescu, a scrie literatură/ roman e totuna cu "a romanța". După lectura scrisorii
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
întârzierea reacțiilor protagoniștilor (apud Ben Singer, op. cit., p. 35). În aceeași ordine de idei, Peter Brooks sublinia faptul că, atunci când efectul produs nu mai este în relație cu cauza sa, se poate vorbi de dezorganizare, ceea ce este chiar semnul viziunii melodramatice (op. cit., p. 112 ș.u.) 152 Marthe Robert, Romanul începuturilor, începuturile romanului, ed. cit., p. 69: "Acest tip de ficțiune, conștientă la copii, inconștientă la adultul normal și tenace în numeroase cazuri de nevroză, se dovedește atât de răspândită și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Genul, care hotărăște întotdeauna modalitățile estetice ale transpunerii, cedează în acest caz prerogativele sale romanescului pur, care are un conținut obligatoriu și o formă nedeterminată, aptă de tot atâtea variațiuni câte poate imaginația să născocească". Rezumând: "mitul copilăriei (și, implicit, melodramaticul, n.n.) definește romanul numai prin ceea ce-l face nedefinit", de unde rezultă "absența caracteristicilor generice din care izvorăsc însușirile contradictorii atât de des observate de teorie", cum și "dorința de a părea adevărat" considerată în mod bizar drept "garanție a adevărului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dorința de a părea adevărat" considerată în mod bizar drept "garanție a adevărului". 156 Scrisoare către Elena Farago, 30 septembrie 1912, în E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 144. 157 Peter Brooks, op. cit., p. 78: "he has achieved melodramatic consciousness". 158 Potrivit lui Ben Singer (op. cit., p. 50 ș.u.), senzaționalismul conduce la un proces de absorbție diegetică din partea spectatorului, ceea ce înseamnă că melodrama senzaționalistă nu vrea să creeze iluzii, ci anti-iluzii, prin efectul de hic et nunc ("antiiluzionism interactiv
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
p. 50 ș.u.), senzaționalismul conduce la un proces de absorbție diegetică din partea spectatorului, ceea ce înseamnă că melodrama senzaționalistă nu vrea să creeze iluzii, ci anti-iluzii, prin efectul de hic et nunc ("antiiluzionism interactiv"). "Prezenteismul" e principala caracteristică a genului melodramatic (vezi Imitations of Life. Two Centuries of Melodrama in Rusia, ed. cit., p. 11). 159 Peter Brooks, op. cit., p. 80 ș.u. Și Ioan Holban observa "concentrarea materiei epice în jurul nucleului narativ, punând în prim-plan ideea și intriga" (Ioan
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
2009, p. 94. 164 Idem, pp. 94-95. 165 În Viață dublă autorul a "banalizat" intenționat numele protagoniștilor: Lerian a devenit Negrea, iar Mab Alina. 166 Ioan Holban, op. cit., p. 57. 167 Pentru înțelegerea importanței structurilor stereotipe (și, implicit, a perspectivei melodramatice) în descifrarea textului literar, vezi Jean-Louis Dufays, Stéréotype et lecture. Essai sur la perception littéraire, Mardaga, Liège, 1995. 168 Vezi și studiul lui Arnaud Arnaud Rykner, L'envers du théâtre. Dramaturgie du silence de l'âge classique à Maeterlinck, José
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
and Sentimental Drama: Lillo, Scröder, Kotzebue, Sheridan, Thompson, Jerrold", în volumul Melodrama. The Cultural Emergence of a Genre, ed. cit., p. 90 ș.u.). Probabil că obsesia faunei din Aqua forte se explică, de asemenea, și prin ponderea esențială a melodramaticului în creația lovinesciană. Despre codificarea animalieră a umanului, vezi Giorgio Agamben, L'Ouvert: De l'homme et de l'animal, tr. Joël Gayraud, Éditions Payot & Rivages, 2006; de asemenea, merită consultat studiul lui Jean-Cristophe Bailly, Le versant animal, Bayard, 2007
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Teatrului Național din București în 1923 (premiera piesei Lulù a avut loc în seara zilei de 14 decembrie 1923), Lovinescu figurând ca autor alături de Hortensia Papadat-Bengescu. 192 "Ciprian rămâne în piesă un personaj ordinar, lipsit de atitudini ostentative, fără gesticulația melodramatică și, mai ales, fără postura emfatic-oratorică" (în Ligia Tudurachi, op. cit., p. 132). 193 După cum observa Nietzsche, Euripide e dramaturgul care a "psihologizat" tragedia veche. Teatrul său ilustrează etapa "socratică" a tragediei grecești. A introdus nu doar corul alcătuit din femei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]