608 matches
-
de bani de frunze/ ai copilăriei...") locuri secrete în care lumea se regăsește visata de către lumea poemului. Deși eul liric ar putea părea prea implicat în versuri, el nu se înfățișează niciodată ca atare, ci își înscenează situații sau tonuri melodramatice, cu ecou de romanța ("În tinerețe am crezut/ dar ea m-a înșelat/ dar ea a fugit cu podoabele mele veștede/ și nimeni niciodată n-o să afle urmele ei" - Romanța). Astfel, poeta da frîu liber lamentației, dar are grijă să
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
niciodată, nu toate neapărat oribile. Am avut o familie, prieteni dragi pe care-i port mereu în suflet, experiențele esențiale ale vieții mele s-au întîmplat acolo și atunci. A spune că am "supraviețuit prin cultură" mi se pare puțin melodramatic și inexact. Fără îndoială, cultura a îndulcit multe dintre frustrările, revolta înăbușită, spaima și neîmplinirile mele. Nu știu ce înseamnă "a supraviețui ca nație prin cultură". Dacă întrebarea se referă la nația română, atunci eu cred că rădăcinile supraviețuirii ar trebui căutate
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
geamăn. Nici o clipă nu și-a închipuit înainte Haneke, pasionat de Tarkovski și Bergman, gata să creeze prin filmele sale, deloc sentimentale, ba chiar un pic sadice, disconfortul moral al spectatorului, că există între el și Trintignant, actorul preferat al melodramaticului Lelouch sau „Fanfaronul” lui Risi, cea mai mica asemănare. Filmul i-a permis revelația înrudirii lor spirituale și i-a modificat profund viziunea asupra vieții. Deși Trintignant nu s-a exprimat, deocamdată, revelația se pare a fi fost reciprocă.
Trintignant și Haneke () [Corola-journal/Journalistic/4183_a_5508]
-
a fost la vânătoare. Tânărul prozator ține cu tot dinadinsul, în fiecare moment, să fie el însuși. În mod paradoxal, tocmai această dorință de autenticitate duce la integrarea în textul propriu a unor reminiscențe livrești: scheme de român polițist, scene melodramatice, monologuri dostoievskiene etc. Autorul nu dispune de timpul psihologic necesar pentru a distinge cu exactitate, în fiecare trăire, ceea ce este al său de ceea ce aparține culturii. Este nerăbdător să se exprime. Dar, la urma urmelor, cultura epocii, chiar si asimilată
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
familia. Nu lipsește violența. Dar, în acest sens, pelicula e reușită tocmai pentru că are un aer de extrem realism pe care îl combină cu o perspectivă provocatoare din punct de vedere politic. Există și defecte. Dialogurile sunt ,întinse" cam prea melodramatic pentru gustul meu, nu lasă nimic imaginației. Plus că muzica - viori peste tot - e într-adevăr disonantă. Exagerat de empatică și mult prea înălțătoare, aproape îți impune cum să reacționezi. Un detaliu amuzant e că în Coreea de Sud, acest film a
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
completînd fără nuanță instrumentarul autobiograficului. O descriere monotona și parcă mereu aceeași domină un traseu psihologic ce-ar fi avut nevoie de cu totul altă împlinire textuala. Încercările de reflecție în notă eseistica par patetice, oferind nefericite și plictisitoare truisme melodramatice. Lirismul, una dintre certele vocații ale autorului, invadează uneori realitatea, indiferent care ar fi ea, atingînd ieftine "recorduri" metaforice, penibile - "Vocea căpitanului era moale că o vata" -, cu neprevăzute efecte comice - "Tu plîngeai în stil clasic că o madona bătută
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
dintâi volum publicat. Exercițiul acesta presupune, din mai multe motive, o enormă victorie morală. Nu e ușor, când ai exact treizeci de ani și o pagină de gardă plină de distincții, să lași, nonșalant, deoparte toate eventualele piste de sugestie melodramatică. Se cer, pentru așa ceva, o remarcabilă artă a fugii de clișeele sentimentale și o dispoziție stilistică neîntrerupt ironică. Sociu le are, din abundență, pe amândouă. Iar dacă am ezitat înainte de a-mi stabili simpatia pentru acest roman de nici 200
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
construcției, excesul narativ, generalitatea descripției, ca și limbajul prea marcat regional - o carență mai generală a literaturii lui Agîrbiceanu". Despre o nuvelă a lui I.Al.Brătescu-Voinești, Pană Trăsnea Sfîntul: "Pigmentată de reflecții naratoriale cam siropoase asupra iubirii, nuvela este melodramatică, artificială și chiar involuntar parodică". Același ochi exigent se aplică și asupra produselor epocii în curs, înfățișate, e drept, pe sărite, însă nu expeditiv, ci cu o onestă concentrare a atenției. Neintimidat de monumentalitatea aparentă a Istoriei lui Marian Popa
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
s-ar putea să fie un produs prea soft, pentru ultimii, prea hard. Unii ar putea crede că povestea de iubire (N.B. - reală!) diluează atrocitatea faptelor, alții, dimpotrivă, că drama istorică a evreilor (N.B. - la fel de reală!) este un cadru excesiv de melodramatic pentru a pune în evidență o poveste de iubire. Combinația catastrofă umanitară vs. iubire este o formulă magică pentru succesul în cinematografie (vezi halucinantul succes de casă și de critică al Titanic-ului), dar nu și un semn al bunului
Iubire hollywoodiană la Dachau by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14351_a_15676]
-
un chip oarecum oblic, printr-o confuzie cu calitatea "minoră" a obiectului creației sale și cu dicția versului său lipsită de încărcătura a numeroși decibeli care avea succes. Versurile sale, care nu țipau, nu răcneau, nu-și sfîșiau veșmîntul în melodramatice poze și nici nu executau salturi mortale pe trapezul "filosofemelor", pot fi legate mai curînd de o altă zonă a poeziei noastre actuale, afirmată cu oarecare întîrziere și rămasă (sperăm că provizoriu) în umbra "vîrfurilor" selectate inițial, de la M. Ivănescu
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
e buna dispoziție. Din această perspectivă, Florin Iaru e un caz. Și încă unul foarte interesant. Pentru el, scrisu-i scris și viața-i viață. Fiecare cu regulile specifice. Iar prima regulă, în ce privește literatura, pare să fie aceea a eleganței. Compromisul melodramatic e cu desăvârșire exclus. Exhibițiile sufletești, la fel. Sunt indiscrete. Și, moralmente, neigienice. De fapt, și poezia lui Iaru funcționează după același principiu. (E motivul pentru care, deși extraordinară, aceasta n-are astăzi foarte mulți admiratori. Cum spuneam și săptămâna
Poeme și schițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5315_a_6640]
-
ca un necontenit rapel între vocația de picarro internațional, urmărit de neșansă, a eroului și situația la zi, etilism, abjecție și promiscuitate. Senzaționalul alert, suflul epic al parabolei, se încheagă într-o versiune autobiografică a unui trecut glorios, incoerent și melodramatic, sub semnul îndoielii în versiunea reporterului. A cărui rece obiectivitate operează și în "Trup și suflet", prin simularea stilistică a unor procese verbale, rapoarte specifice investigațiilor poliției și medicinii legale. Căci e vorba de o crimă, de scoaterea din joc
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
adopțiilor, devenind astfel un fel de matcă provizorie. Scurta poveste de dragoste se sfîrșește atunci cînd acesta află de relația stabilă a sclavei sale, iar Nello va ajunge să îngrașe păsările necrofage la groapa de gunoi a orașului. Evitînd tenta melodramatică, povestea are o certă vibrație autenticistă, însă partea cu adevărat rezistentă a filmului se construiește în această istorie paralelă care ține de prezentul Irenei. Aceasta reușete să se infiltreze într-o familie de bijutieri, familia Adacher, a cărei singură fiică
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
însă italian. Prin verva dramatică, prin melodie, prin culoare. Prin cantabilitatea ce se dezvoltă în zona vocalelor întărite de sonoritatea astringentă a consoanelor. - Nici Francesco Cilea nu a procedat altfel. A urmat exemplul iluștrilor săi predecesori. Acțiunea, de puternică amprentă melodramatică, se petrece în deceniile de început ale secolului al XVIII-lea, în culisele Comediei Franceze. Câteva personaje - inclusiv eroina principală, Adriana, o celebră actriță - aparțin istoriei reale a epocii. Altele aparțin imaginației autorilor francezi ai piesei de teatru, lui Eugene
O capodoperă puțin cunoscută la noi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8792_a_10117]
-
de asemeni recentă: 1996, Tel-Aviv) este cea a filosofului israelian Yirmiyahu Yovel despre complicatul sistem de relații care există între filosofiile lui Hegel și Nietzsche și ideea de iudaitate. Subtitlul ei, O enigmă întunecată, este poate puțin prea facil și melodramatic pentru o scriere atât de lucid structurată și de captivantă prin chiar conceptele dezvoltate. Autorul procedează în fapt la o lectură minuțioasă a textelor celor doi mari filosofi pe "tema evreului". Nu mai puțină acribie este investită în recunoașterea influenței
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
aceeași oală cu o sufragetă din perioada emancipării industriale. știa că nu avea stofă de artist, ea doar valorifica Arta! Epata, se lăuda că-i sunt cunoscute toate vicleniile lumii în care se învârt samsarii, anticarii marilor case de licitație. Melodramatică din convingere, prefera veșmintele pe care și le crea singură, accentuând detalii ale stilului tenebrosfastuos; o modă care, mai este convinsă că i se potrivește, încă. Albul, negru, auriul, roșu, sunt culorile care o pun în evidență cu eleganță ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
coruri sau cantorii bisericilor. Muzica Creștină din secolul al XIX-lea s-a dezvoltat pe continentul Africa în mod gradat, pornind de la stilul European al închinării liturgice introdus de misionarii occidentali. Participarea la închinare a congregațiilor era mai impresionantă, mai melodramatică, mult diferită de cea europeană, care era mult mai rece, mai rațională și lipsită de participarea efectivă și emoțională. O mare popularitate îl aveau corurile și cântăreții care abordau stilul muzicii gospel. Unele biserici au adoptat stilul animist în închinare
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
încropise o mașină de tăiat lemne, se asociase cu un țigan din margine care avea cal și amândoi cutreierau ziua prin târg. Noaptea se întorceau beți tun. Slabă și nervoasă, foarte frumoasă în tinerețe, Stratica avea mare înclinare spre întâmplările melodramatice. Adesea, după ce-și întindea rufele, plângea și compunea cântece triste. Grase și lălâi, fetele Straticăi mugeau apoi în toată mahalaua cântecele ei, cu o convingere afonă. Straticăi îi plăceau mai ales poveștile de dragoste în care îndrăgostiții mureau. „Cântecul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Cu puțin înainte de catastrofă, publicaserăm împreună cartea de interviuri Cinci divane ad-hoc, pe care, în ignoranța noastră cu privire la viitor, o botezaserăm în secret „primul nostru copil“. Ne plăcuse grozav să lucrăm împreună. Aveam 40 de ani. Orcât ar părea de melodramatic, și azi mai cred că Matei-Vladimir a fost un dar trimis să ne treacă puntea morții. Eram grozav de săraci, dar eu mă apucasem, în paralel cu serviciul (din care nu-nțelegeam mai nimic, cu toate că mai lucrasem câteva luni, în
Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
mult din obișnuință și cochetărie, umbla prin casă trăgând după ea cantități de-a dreptul industriale de diazepam, amenințând că până la urmă tot ca ea o să fie. Dar putea să se dea de ceasul morții și să amenințe cât poftea, melodramatic și exoftalmic, că-și pune capăt zilelor, pentru că Melania nu era nici ea tocmai proastă și, tocmai pentru că nu era proastă, înlocuise pe furiș toate diazepamele cu algocalmine și aspirine. Ceea ce, pe plan național, iscă o confuzie generală. Astfel că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nume Raed Arafat, omul care, ca și Mugur Isă rescu, trage necontenit de douăzeci de ani la carul Româ niei, cu o tenacitate reformatoare în chip divin sfidătoare față de întregul Sistem otrăvit și (irepresibil?) eviscerant. Nu știu, oi fi eu melodramatic blegit de jalea generală, încât tot ce este-n firea lucrurilor să mi se pară străluci toare excepție? Sătul de cioranită, agasat de selecția exclusiv negativă a știrilor din mass-media, de excesul general de lehamite și miserupism, de bombăneala, acreala
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
idei, dacă se cuvine să-i mulțumească dlui Lefter că a oprit de la publicarea în Observator a unor critici severe despre dnii Manolescu, Liiceanu și Pleșu sau dacă se cuvine să-și arate uimirea față de afirmația - și pe ce ton melodramatic! - că România literară ar fi publicat „lucruri îngrozitoare” despre „mine și despre familia mea”. Cu și fără exactitate Într-un editorial din ZIUA, Dan Pavel analizează discursul politic din ultima vreme al lui CVTudor. Potrivit analistului, “Corneliu Vadim Tudor este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
coborât privirea și, cu un ton blând, mi-a spus: ”Mihai, eu nu cred că a vrut...” În încheiere, îi rog pe cei care sunt alături de băieții ăștia mâine seară, să dea un amărât de share acestei scrisori. Oricât de melodramatica ar fi ea. Dacă în partida retur cu Grecia veți face un meci mare, miercuri se va vorbi despre ”nationala Romaniei”. Dacă nu, se va vorbi despre ”nationala lui Piturca”. Ăștia suntem... Oricât de penibil ar suna, AM CONVINGEREA FERMĂ
Victor Pițurcă, scrisoare deschisă de la cine se aștepta mai puțin by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/61199_a_62524]
-
slujba de la bibliotecă și o să te ajut. Pe fața imobilă a lui Thaw lunecau lacrimi. Nu pot, zise el cu asprime. Nu am nici o altă alternativă. Nu am de ales - trebuie să colaborez cu propria-mi damnare. — Nu mai fi melodramatic. — Sînt melodramatic? Spun ce cred cît pot de succint. își terminară mîncarea în tăcere. — Duncan, du-te în seara asta la școala de artă, zise domnul Thaw după aceea. înscrie-te la cursurile serale. — De ce? — Mai sînt șase săptămîni pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bibliotecă și o să te ajut. Pe fața imobilă a lui Thaw lunecau lacrimi. Nu pot, zise el cu asprime. Nu am nici o altă alternativă. Nu am de ales - trebuie să colaborez cu propria-mi damnare. — Nu mai fi melodramatic. — Sînt melodramatic? Spun ce cred cît pot de succint. își terminară mîncarea în tăcere. — Duncan, du-te în seara asta la școala de artă, zise domnul Thaw după aceea. înscrie-te la cursurile serale. — De ce? — Mai sînt șase săptămîni pînă începi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]