1,350 matches
-
rău. Dacă văd că ți-e frică, mușcă. Dacă simt că ești slab, sar la tine. Îți sparg ușile, ferestrele, casa, îți dau foc. Îți trimit, noaptea, cadavre arzând, să te viziteze... Excepții? Care sunt excepțiile? Amicii dumitale? Doctorul filantrop? Menajeră, spălătoreasă, șofer... pacienții fericiți de bunăvoința zeului! Psihoterapie, ergoterapie, ergonomie, cum naiba s-o fi numind... sau Bebelușul Gafton, hipnotizat de marile idealuri? Ziarist, auzi, ziarist, în locul ăsta și în timpurile astea! Și-a schimbat numele în Gafton, numele nevestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
La portrete nu am egal, să știi. Încă din timpul nesfârșitei mele vieți, eram maestrul câtorva generații. Acum, ce mai contează... Am 99 de ani, ți-am spus. Am să mor, m-am molipsit. Nimeni n-o să mă regrete. Doar menajera mea. Dată dracului. Frumușică. Încă tânără, zău așa. Mă îngrijește, înțelegi. Ne îngrijim, din când în când. Mai pot, sunt încă viguros. N-am scăpat de păcatul ăsta, vigoarea. Diavolița profită. Mă lasă să profit, vreau să zic. Viguros, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mari, curbate. Urcând pe scări, aproape simt privirea acelei femei ciudate pironită pe spatele meu. — Cine naiba era? întreb în șoaptă, când suntem în siguranță la el în dormitor. De parcă ar putea pândi afară, cu urechea lipită de ușă. —E menajera. Adam se așază pe marginea patului și își scoate pantofii. —E un pic reticentă când aduc străini acasă. Se întâmplă des? întreb, așezându-mă pe genunchii lui și ciufulindu-i jucăuș părul. Nu, dar oricum nu-i place. Dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
putea să‑mi petrec tot weekendul în baie... Deci, zice el, întorcându‑se în cameră. Nu știu ce ai vrea să facem... Se duce la valiza lui și o deschide cu un clic - și văd mai multe cămăși frumos aranjate, călcate de menajera lui. Cred că ar fi bine să despachetăm, mai întâi... — Să despachetăm! Categoric, zic veselă. Mă duc la valijoara mea și mă joc cu încuietoarea ei, fără s‑o deschid. Sau... spun, de parcă tocmai atunci mi‑a venit ideea - ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
alături n-are cum să nu se Întrebe: ea ce Îi e nepoată? Strănepoată? Fiică? -- Mania celebrităților, să se Însoare târziu și nepotrivit! Ți-amintești filmul ăla cu Goethe, câte prințese, câte ducese a avut și s-a Însurat cu menajera? * Deci, culpabilizate de vocea autoritară care le amintea fără milă că nici până la vârsta asta nu s-au pus Încă la curent cu limbile străine, năucite de hulă, măturate de colo-colo pe puntea uriașului transatlantic de sticlă denumit și Aeroportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
foarte importanți. Și Toinette avu parte de o privire nesperat de tandră din partea soțului său infidel. Zâmbi cochet. Dar ținea să-și savureze victoria. Întinse o mână peste măsuța care îi despărțea și el se grăbi să i-o sărute. Menajera tocmai le umplea ceștile și privea contrariată când spre stăpână, când spre stăpân. De obicei, asista la schimburi de cuvinte morocănoase, iritate sau plictisite. Ba chiar la certuri în toată regula. Nu-i venea să creadă că amândoi zâmbeau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
putred de bogat, Julia nu-și strica programul zilnic cu acel detaliu jalnic pe care îl reprezenta munca. De orice fel ar fi fost ea. Moto-ul de viață al Juliei era: „Vreau totul și vreau să-mi fie adus“. Menajera conducea casa, femeia de serviciu o curăța, iar secretara lui James făcea tot restul - de pildă, plătea toate facturile care țineau de casă. În felul acesta, Julia era liberă să facă exact ce-i plăcea. Ceea ce nu era prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
termină cu prostiile astea. Susan își dădea seama c-ar fi trebuit să se liniștească, dar nu putea. Se simțise tratată de sus. Știa că Nick o iubea, în felul lui, dar erau momente când Susan se simțea ca o menajeră fără salariu, care, din când în când, mai are parte și de-o partidă de sex. Nici unul dintre ei nu se manifestau drăgăstos în public. De fapt, în seara respectivă, nici măcar nu se ținuseră de mână. Din perspectiva colegilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
primul zbor spre lună. Teribil mi-ar fi plăcut să zbor și eu. Apollo 11. Armstrong, Aldrin și Collins. În clipa când Armstrong a coborât cu un salt de pe scara modulului lunar, eu am vomitat grișul cu lapte pe bluza menajerei. Tata și mama erau la mare. Așa mi s-a povestit. Se vede că grișul cu lapte nu e o mâncare potrivită pentru cosmonauți. Suntem la începutul lui august și alaltăieri, seara târziu, aerul era încă fierbinte. Contururile blocului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
persoană. Tatăl meu e un om cu umor. La noi, televizorul se afla în centrul atenției. Tata clocotea de furie la cuvântările tovarășului, iar mama lăcrima, pentru că Sue Ellen din serialul Dallas căzuse în patima beției. Cu ani în urmă, menajerei noastre i se umpleau ochii de lacrimi fiindcă o fată nevoiașă, de la țară, urma să facă un copil din flori. Sau fiindcă o iubire se sfârșea din pricina împotrivirii părinților. Tot pe atunci, eu am făcut o criză nervoasă cu țipete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
puiul nu m-a ascultat și a murit. M-am aruncat atunci la pieptul tatei, plângând în hohote. Așa povestește tata și mai spune că făcusem niște ochi cât cepele. Mai târziu, simțeam o încordare ciudată ori de câte ori Rita, una din menajerele noastre, dădea drumul la televizor. Pentru asta trebuia să se urce desculță pe pat, să se ridice pe vârfuri și să se întindă puțin. Fusta scurtă îi aluneca în sus. Eu mă îndrăgostisem de pulpele și de picioarele ei goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
îi aluneca în sus. Eu mă îndrăgostisem de pulpele și de picioarele ei goale. Iar dragostea mea mergea atât de departe, încât îi așteptam vizitele cu nerăbdare, căci, la data când eu puteam simți încordarea aceea, noi nu mai aveam menajeră. Când venea, închideam imediat aparatul, mă aruncam înapoi în fotoliu, încercam să mă liniștesc - adesea nu izbuteam - și o strigam din sufragerie. Ea știa de acum ce voiam și se ducea direct la televizor, își scotea pantofii și făcea totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Găseai câte un pic din orice culoare. Doar adulții văd în alb și în negru. Noi, copiii, niciodată. În camera micuță mirosea ca acasă. Mirosea ca într-o seară de vineri un film la televizor, unul străin, eu, tata și menajera, toți trei în sufragerie. Vinerea, mama avea totdeauna repetiție cu orchestra. Camera asta era, prin urmare, italienească. Scaunul de aici, dulapul de colo, zgomotele din stradă erau italienești, așa ca în filmele de vineri seara. Așa trăise bărbatul căruia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întreținea relațiile cu piese de schimb pentru mașină, cu faruri, cu lanterne. I le aduceau muncitorii din fabrică, păstrând o parte și pentru ei, ca să-și întrețină relațiile lor. Așa a găsit tata locuri de muncă pentru unchiul, mătușa și menajera noastră, le-a făcut rost de mutație în oraș și de locuință. Pentru noi a procurat o mașină, mobilă, carne și pașaportul pentru Italia. „În fond, socialismul e foarte uman”, zicea tata. „El apropie oamenii, îi pune în contact unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca în alte dăți. Ciudat. Eu, când aveam emoții înaintea examenelor, încercam totdeauna să trag de timp. Deodată ceream încă o felie de pâine cu unt, ba chiar voiam să fac duș. La început o aduceam la disperare pe Gabi, menajera noastră. De la un timp, și-a dat seama de șiretlicurile mele. „Vezi să nu întârzii la examen, șmechere”, mă dojenea și îmi trăgea căciula în jos, pe frunte. Înainte să plece, tata mi-a dat o sărutare. Cea dintâi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cuibărește frica, poate că nu se va mai face mare niciodată, cine știe ce s-a întâmplat cu creierașul ei, ce s-a zguduit în cutia aceea craniană micuță, o găleată din plastic i-a salvat viața, găleata cu apă uitată afară de menajera vecinei, și traiul în apropierea pericolului iminent continuă să planeze, chiar și după ce amenințarea sa imediată a trecut, chiar și după întoarcerea acasă, orice deviere ușoară de la cursul normal al lucrurilor mă înspăimânta, atât eram de absorbită de întreaga situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vorbe ai gândi chiar cuvântul ură. Ochii ei au coborât iar asupra gherghefului. Degetele noduroase și ușor tremurătoare, cu buricele lor întărite, pline de crestături negre, își văd mai departe de treabă, diseară doar, după ce își va sfârși treburile de menajeră, și le va șterge cu lămâie și le va unge grijulie cu alifii, apoi își va pune obligatoria compresă pe obrazul boțit. Chiar și în mijlocul acestei mahalale, chiar și în mijlocul celor mai penibile încercări, trebuie să rămâi cel, cea care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dorit să aibă un fiu. Amy era un copil închis, suspicios, ostil dar, de fapt, el o făcuse să fie astfel. Fetița nu vădea nici o scânteie de inteligență care ar fi putut să-i stârnească lui interesul. Îi angajase guvernante, menajere, și, când se făcuse ceva mai mare, o expediase într-un internat. Tocmai când Rozanov aranjase să o trimită la un colegiu universitar, Amy fugi cu prostănacul de Whit Meynell. După care, urmă o nouă fetiță. John Robert nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu mai sunt destul de antrenat pentru a ridica viziunea din praf. Stau În groapa Glina a poeziei moderne așteptînd să-mi crească ierburi pe limbă, să se coacă floarea de mac În marile vase de opiu. Aștept să vină menajera să-mi gătească golgota, să-mi pună cu grijă crucea pe umărul drept, să o aud cum vestește cu gura plină sosirea cuvintelor aspre și-a asasinilor, și zîmbetul porților de abator. Cum stau În groapa Glina a poeziei moderne
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
o întrebă: ― Scumpă majoră, cum de-ai învățat pe de rost atâtea versuri? ― Nu știu nici eu... Cred că mi-au plăcut... răspunse ea simplu. ... După recitalul de poezie am trecut în sufragerie unde ne aștepta masa întinsă, pregătită de menajeră, cu bucate aduse de la un restaurant din apropiere. Moșneagul ținea morțiș să golim 21 de sticle de șampanie (numărul anilor Mihaelei), dar el cel dintâi dădu bir cu fugiții, ducîndu-se la culcare pe două cărări. Rămași singuri am mutat petrecerea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dau de urma ei? Epuizasem toate mijloacele omenești și așteptam acum să-mi vină în ajutor o întîmplare cerească, o minune... Ciudat! De unde izvora încrederea asta oarbă în hazard? Și într-adevăr, se întîmplă ceva neașteptat... așa de neașteptat!... IV Menajera lui Coleșiu mă anunță într-una din zile: ― Domnule Tudor, vă caută o doamnă. Am zvâcnit ca la atingerea unui curent electric. ― N-o fi Mihaela? Pe loc am respins ipoteza. Cum să fie ea? Dar cine alta? Care din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
luptîndu-se cu cincizeci de pendule, înghesuite, una lângă alta, în "salonul pendulelor"? Trudă care nici nu dă roade. Căci mereu se găsește câte o pendulă care o ia puțin înainte sau rămâne în urmă. E adevărat, cumva, ce zice Marta, menajera, că Monseniorul a trecut printr-un spital de boli nervoase? Dar pe cât de limbut e doctorul Luca, atunci când e vorba de "filosofii" din Asybaris, pe atât de reținut e în privința prietenului său. ― Marta? Marta, băiete, e o femeie rea și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe băiatul lui, poate că atunci o să găsească și pentru el o fată, numai dacă Santiegou... Ce străin simpatic! Toată lumea se bucura din toată inima, În afară de Susana Lastarria, care-și căuta soțul ca să plece acasă, mîine era ziua liberă a menajerei și avea o groază de treburi și toate astea le spunea de față cu jucătorii de golf. Iar el o să piardă ultima parte a petrecerii numai ca să evite o ceartă În prezența jucătorilor de golf și a lui Lester Lang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ne spuse patronul . El îi aduce poșta și alimente de la Tornes . Omul stătea și-și așteptă liniștit păhărelul lui de băutură. Giannis a început să-l descoase cât a putut : - Ce face domnul Costash ? Locuiește singur ? - Nu, cu o menajeră . Își cultivă singur grădina, citește. Cântă la pian. Vorbește multe limbi străine. - Unde călătorește ? - Uneori la Atena, alteori la Roma, Paris . - Întreabă-l dacă am putea să îi facem o vizită . - Imposibil. Nu se poate. Se ridică să plece . - Sigur
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
cetățenii din Uniunea Europeană reprezintă 57,4 % din populația totală străină, acest procent fiind de 19 % în arondismentul 18. În arondismentul 8, ceva mai mult de 50 % din cetățenii activi spanioli și portughezi se află în serviciul particularilor (paznici de imobile, menajere), 35 % fiind marocani. Dar aceste procente ajung la 23 %, 36,4 % și 24,7 % în arondismentul 18. Luarea simultană în considerație a activității profesionale și a naționalității pune în evidență caracterul specific al populației străine din cartierele selecte. Repartiția spațială
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]