4,293 matches
-
Avito, pentru posteritate, prin intermediul Leositei, planturoasa-bălaie, cu șolduri largi. În ansamblu, este un raport amoros; acolo, precisa frunză de viță, neeludatele nevoi organice, dincolo, psihologia amorului sexual la îndemâna Leonsitelor Carbajosas și posterității care se convertesc în geniul speciei și alte metafizici, mai încolo legea lui Malthus, acolo, tendința sociologică spre monogamie, și dincolo, în sfârșit, problema descendenților. Închegat totul într-un subtil țesut în care saltă imaginația în parte, lăsând să se întrevadă diavolul ispititor, iar mai încolo, în glorioasă depărtare
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Proiecte de lucrări. Și eu îmi spuneam: Până ce nu le duc la bun sfârșit, nu mor". Și nu puteam crede... nu puteam crede în nemurirea mea! De ce să nu fiu eu primul om care nu moare? Este oare o necesitate metafizica morții? S-a inventat acea glumă după care, cine are credință, solidă și absolută credință că nu va muri niciodată, credință fără un moment de îndoială, niciodată nu va muri. Dar, vai de el dacă are o singură clipă, chiar
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
înțelept este bărbatul. De unde se vede că materialitatea și formalitatea unei căsătorii nu îi dau virilitate și nici feminitate, ci înțelepciune uneia dintre cele două părți. Dar trebuie să lăsăm, ah, răbdător cititor, aceste mici trucuri metafizice, întorcându-ne la metafizică, la ceea ce învață acel sergent de artilerie care hegelenizează fără a cunoaște, precum Mr. Jourdain amintiți-vă că-l citesc pe Molière care vorbea în proză fără să o știe. Și care sergent spunea unor soldați: Știți voi cum se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Marian Papahagi Filosofia lui Dostoievski, Nikolai Berdiaev Filosofia vestimentației, Thomas Carlyle Fizica dragostei, Rémy de Gourmont Fragmente dintr-un discurs (in)comod, Luca Pițu (ed. I, II) Gîndind Europa, Edgar Morin Incantația sîngelui, Vasile Lovinescu (ed. I, II) Introducere în Metafizică, Henri Bergson Ironia, Mircea Doru Lesovici Istoria flirtului, Fabienne Casta-Rosaz În căutarea maestrului, George Bălan Între Orient și Occident, Luce Irigaray Jurnal de călătorie al unui filosof (vol. 1, 2), Hermann Keyserling Lucian Blaga. Geneza lumilor imaginare, Corin Braga Memoria
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fel de inel și-mi spune că e logodnicul ei. Logodnic pe dracu’, Îi șoptesc la ureche - și o sărut ușor În locul acela. — Hei! Termină, nu suntem singuri. Și apoi, a trecut o grămadă de timp. — Ai Înnebunit, Violeta? De unde metafizica asta la tine? Timpul... Tu ai fost Întotdeauna vigilentă cu timpul. Iată ce ți-a scos În cale: un cretin. — Vasile dragă, se aude vocea ei suavă, Înțelege, te rog, el este logodnicul meu (cuvinte accentuate) și ne vom lua
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
semnificații, a neliniștii provocate de dorul de sensuri doar bănuite. Și necesită dispunerea întregii ființe în vederea captării sensului. Omenirea are două mari sisteme de coduri: limba (limbile) și arta. Primul este mai aproape de praxis în timp ce al doilea stă în vecinătatea metafizicii. Calitățile personale sunt relații, raportări; ele sunt ceva adăugat subiectului prin raportare la... Sunt atribute, adică ceva ce ne este atribuit fără a ne fi propriu, însă definindu-ne. ٭ Limbajul se transcende în sensul său. El poartă un sens ce
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
comportamentale în care să ne turnăm existența (ori în care deseori ne odihnim), în care să avem încredere deoarece au fost deja experimentate de alții. Postularea absurdului ca inerent existenței (Albert Camus) înseamnă o negare a atotputerniciei logicii, deci a metafizicii. Deosebirea pe care Aristotel o face între substanță și materie, considerând că substanța este alcătuită din materie și formă, deschide într-un mod specific domeniul științei, orientând direcția multora din cercetările ulterioare. Putem chiar forța o analogie între formă și
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de a nu-și fi propria cămară (eventual și a copiilor) în care sunt depozitate rezervele de energie pentru anticipate vremuri de lipsuri. Printr-o ciudată eroare, Aristotel, care și-a gândit lucrarea pe care o cunoaștem sub numele de Metafizica drept o Teologie, a ajuns să fie considerat părintele materialismului, mai ales a celui dialectic. Diferența dintre mâncărurile plăcute la gust și mâncărurile sănătoase nu au inventat-o contemporanii; ea apare spre exemplu, în Metafizica lui Aristotel (1027a). Doar că
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
o cunoaștem sub numele de Metafizica drept o Teologie, a ajuns să fie considerat părintele materialismului, mai ales a celui dialectic. Diferența dintre mâncărurile plăcute la gust și mâncărurile sănătoase nu au inventat-o contemporanii; ea apare spre exemplu, în Metafizica lui Aristotel (1027a). Doar că în cazul nostru diferența ajunge să fie promovată de reclame, nefiind însă pură demonstrație științifică. În cadrul unui discurs filosofic deseori conceptele suferă transformări de sens. Deși sunt folosite inițial cu sensul dat (nu că ar
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
existența și esența. Dorința de a ajunge la principii, ce marchează întreaga filozofie, este dată de teama de accidente, de fobia de întâmplător. Dacă știi cauzele, dacă cunoști regulile, vei stăpâni ceea ce te înconjoară. Din perspectiva tehnicii putem spune că metafizica a reușit: a căpătat cunoaștere, fapt vizibil prin ceea ce omul a creat. Creația este un simbol al puterii sale ce i-a parvenit prin intermediul cunoașterii. Cum a folosit însă această putere? O întrebare pe care metafizica uită uneori să o
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
tehnicii putem spune că metafizica a reușit: a căpătat cunoaștere, fapt vizibil prin ceea ce omul a creat. Creația este un simbol al puterii sale ce i-a parvenit prin intermediul cunoașterii. Cum a folosit însă această putere? O întrebare pe care metafizica uită uneori să o pună: Este bine pentru om să cunoască principiile? Dar asta pare că sună a Etică. Însă nu cumva la unul din "capetele" ei metafizica devine o etică? Prin însuși faptul de a defini un lucru îl
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ai uita pe o hartă turistică: are caracter de orientare. A citi un filosof înseamnă a vizita unul dintre obiectivele turistice. Și pretenția "turistului" e de a fi filosof, sau de "a face filosofie" (ceea ce înseamnă deja un început de metafizică prin trecerea gândirii în domeniul actului). ٭ Cultura îți oferă instrumentele necesare pentru a-ți înțelege propria existență. Pentru a le utiliza însă trebuie ca nevoia înțelegerii propriei existențe să te chinuiască, să fii bântuit de căutarea sensului existenței tale. Această
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
orbire. ٭ Artiștii constituie un punct de maximă concentrare a culturii; un loc în care se întâlnesc semnificații trecute cu înțelesuri prezente întru nașterea viitoarelor sensuri ale existenței umane. Cuvântul voință își are luminat sensul prin modul în care mai întâi metafizica și apoi psihologia l-au situat în cadrul existenței persoanei. Este unul din exemplele care ne indică presupozițiile metafizice (și, mai nou, științifice) ce sunt camuflate în limbaj. Exemplu de îmbogățire a sensului cuvintelor prin intermediul culturii: când rostim cuvântul broască, acesta
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
asemenea șarpelui care încearcă să-l hipnotizeze pe Mowgli; ea are nevoie de credința noastră în ea pentru a exista; încrederea noastră îi dă existența și consistența. Piramida nevoilor elaborată de A. Maslow (care este schițată și de Aristotel în Metafizica) exprimă în mod adecvat umanul? Sunt nevoile noastre dispuse sistematic? La ce mod de orientare a conștiinței trimit ele? Dacă ea se verifică, avem schițată o fundamentare a conștiinței în transcendental, cel puțin în ceea ce privește partea bazală a piramidei. Mă întreb
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
același timp. Pentru bețiv sticla de băutură este o clepsidră ce măsoară temporalitatea ciclică în care se situează. Dacă vrea să-și mai dea timp, mai cere o sticlă; "Chelner, încă una!" e formula ce generează un nou început. ٭ Aristotel (Metafizica, 996a) povestește că Aristip din Cirene considera că matematica nu prezintă interes etic deoarece în cadrul ei nu sunt operante ideile de bine și rău. Putem spune că matematica "gândește" totul în adevăr și fals. De aici dorința unei gândiri matematizate
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
putea-o identifica mai curând cu esența. Dacă ne gândim la discursul lui Platon despre Unul (Parmenide) și la a indicarea obiectelor matematice drept intermediari între Idei și lucrurile sensibile, la paralelismul dintre Ființă și Unul la care recurge Aristotel (Metafizica), și dacă luăm în considerare faptul că știința este bazată pe matematică, am putea vedea în Grecia Antică izvoarele științei contemporane. De altfel, discursul despre științe și domeniile lor este unul des întâlnit la Aristotel. Cel ce urmărește să aibă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
lor reprezintă analiza modului în care ființa poate fi rostită. Poate că principiile logice ascund în ele însăși problema ființei, ele determinând lansarea ei ca problemă filosofică. O bună metaforă pentru un anume sens al democrației ne-o oferă Aristotel (Metafizica, 1009b), spunând că doi-trei oameni sănătoși într-o lume bolnavă ar ajunge să fie ei considerați bolnavi. ٭ Societății românești nu-i plac oamenii fără vicii deoarece membri ei s-ar simți complexați de astfel de persoane. De aceea nu alege
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
provizorii, a unor sensuri sub care așezăm lucrurile pe moment pentru a le putea înțelege. Este vorba de legături temporare ce acoperă setea noastră de sens, stabilite dintr-un reflex al unificării sub semnul căruia stă însăși posibilitatea sensului. Contestarea metafizicii de către postmodernism vizează deconstrucția acestor teze, prezentarea lor drept posibilități umane de a înțelege și eliminarea suprapunerii forțate cu modul de-a fi al lucrurilor. ٭ Observațiile lui Bruce Lipton privind dependența geneticului de factorii de mediu deschid atât către posibilitatea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
rezultatele perspectivei metafizice? Într-o zi se va descoperi că "orientarea metafizică" a persoanei este data de o anume formă a biologicului, care determină căutarea întregului, a totului. Poate chiar va fi considerată drept un handicap mental, aruncând astfel întreaga metafizică întru-un anumit domeniu al patologicului. ٭ Capitalismul contemporan demonstrează o eroare a marxismului: gruparea oamenilor în clase nu se face în funcție de producție, ci în funcție de consum; problema nu este atât ce lucrează indivizii cât ce-și pot permite să cumpere ei
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
lucrurilor; bărbatul trebuie să achiziționeze, să repare, să facă să meargă lucrurile în vederea unei creșteri progresive a confortului, a cărui limită este greu de întrezărit. Fiecare carte ascunde dorința autorului de a se "muta" și într-o altă conștiință. Critica metafizicii are în ea ceva firesc: metafizica e cea mai semnificativă prezență în gândirea occidentală; astfel încât orice încercare de afirmare (sau orice încercare de a identifica un "vinovat" pentru actuala situație) trebuie să vizeze o depășire a metafizicii. În ce măsură trăsăturile acestui
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
repare, să facă să meargă lucrurile în vederea unei creșteri progresive a confortului, a cărui limită este greu de întrezărit. Fiecare carte ascunde dorința autorului de a se "muta" și într-o altă conștiință. Critica metafizicii are în ea ceva firesc: metafizica e cea mai semnificativă prezență în gândirea occidentală; astfel încât orice încercare de afirmare (sau orice încercare de a identifica un "vinovat" pentru actuala situație) trebuie să vizeze o depășire a metafizicii. În ce măsură trăsăturile acestui "inamic" sunt date sau în ce măsură ele
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
altă conștiință. Critica metafizicii are în ea ceva firesc: metafizica e cea mai semnificativă prezență în gândirea occidentală; astfel încât orice încercare de afirmare (sau orice încercare de a identifica un "vinovat" pentru actuala situație) trebuie să vizeze o depășire a metafizicii. În ce măsură trăsăturile acestui "inamic" sunt date sau în ce măsură ele sunt constituite tocmai de cei ce luptă împotriva lui? Altfel spus, asistăm și aici la binecunoscuta tehnică de demonizare a adversarului? Gândirea lui Jaques Derrida postulează, în mod implicit, o cădere
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
unor teme din plan politic în planul filosofiei; odată cu aceste teme s-au ivit în filosofie și metode ale politicului, un exemplu în acest sens constituindu-l responsabilizarea gândirii metafizice. Însă acest atac, deși se afirmă ca anti-metafizic, rămâne tributar metafizicii tocmai prin recunoașterea implicită a unui sistem, de forma: gândirea filosofică a unei epoci este instanța care determină mutațiile politice. Pentru a putea explica derapajele din gândirea unora (fiind vorba uneori chiar de națiuni) filosofia pretins anti-metafizică a recurs la
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în implozie", care "s-a accelerat brusc", aptă a se propulsa "în planctonul de cuante al libertății absolute". Se află aici, într-un cochet amestec, un pozitivism lejer, ŕ la page, cu o nuanță însă de legat alchimic, și o metafizică neagră a libertății, adică un joc de contrarii aidoma celui ce domină întreaga poezie în chestiune, care se nutrește lacom din propriile "complexiuni existențiale". Resorturile acestei creații cu însuflețiri fragile ori impetuoase, desfășurate ori comprimate, dispar, precum în cazul unui
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
sondează resorturile intime ale limbajului, iar personajele sunt fără cusur în malignitatea, indiferența sau abnegația lor. Sunt decupaje în film unde presiunea crește atmosferă cu atmosferă și în care mestecatul furculiței în farfurie face mai mult decât orice lecție de metafizică pe tema insuportabilei ușurătăți a ființei. Dacă am văzut fără doar și poate în acest film câștigătorul de drept al trofeului Transilvania, în schimb îmi vine foarte greu să înțeleg de ce Cealaltă Irina al lui Andrei Gruzniczki a primit Premiul
Panoramic românesc – TIFF 2009 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7208_a_8533]