666 matches
-
întîiul născut al oilor tale. 20. Să-l mănînci în fiecare an, tu și familia ta înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El. 21. Dacă are vreun cusur, dacă este șchiop sau orb, sau are vreo meteahnă trupească, să nu-l aduci ca jertfă Domnului, Dumnezeului tău. 22. Să-l mănînci în cetățile tale: cel ce va fi necurat și cel ce va fi curat, vor putea să-l mănînce amîndoi, cum se mănîncă acum căprioara sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
vei ridica Domnului, Dumnezeului tău. 22. Să nu ridici nici stîlpi idolești care sunt urîți de Domnul, Dumnezeul tău. $17 1. Să n-aduci jertfă Domnului Dumnezeului tău, vreun bou, sau vreun miel care să aibă vreun cusur sau vreo meteahnă trupească; căci ar fi o urîciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău. 2. Se va găsi poate în mijlocul tău într-una din cetățile pe care ți le dă Domnul, Dumnezeul tău, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
un sat, trăia o familie alcătuită din cei doi părinți și un băiat. Deși nu-i dădea bogăția afară din casă, ei nu se plângeau de sărăcie, pentru că aveau o avere cu mult mai importantă: cinstea și hărnicia. Numai o meteahnă aveau cei doi părinți: își iubeau prea mult odrasla. Fapt pentru care nu o prea puneau la treabă. Nici măcar la cele ușoare, pe care le poa10 te face orice copil de la țară. Iar timpul trecea și copilul creștea. Și a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
sămînța în poporul lui, căci Eu sunt Domnul care-l sfințesc." 16. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: 17. "Vorbește lui Aaron, și spune-i: Nici un om din neamul tău și din urmașii tăi care va avea o meteahnă trupească să nu se apropie ca să aducă mîncarea Dumnezeului lui. 18. Nici un om care va avea o meteahnă trupească nu va putea să se apropie: și anume nici un om orb, șchiop, cu nasul cîrn sau cu un mădular mai lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
a zis: 17. "Vorbește lui Aaron, și spune-i: Nici un om din neamul tău și din urmașii tăi care va avea o meteahnă trupească să nu se apropie ca să aducă mîncarea Dumnezeului lui. 18. Nici un om care va avea o meteahnă trupească nu va putea să se apropie: și anume nici un om orb, șchiop, cu nasul cîrn sau cu un mădular mai lung; 19. nici un om cu piciorul frînt sau mîna frîntă, 20. nici un om ghebos sau pipernicit, cu albeață în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
un mădular mai lung; 19. nici un om cu piciorul frînt sau mîna frîntă, 20. nici un om ghebos sau pipernicit, cu albeață în ochi, care are rîie, pecingine sau boșit. 21. Nici un om din neamul preotului Aaron, care va avea vreo meteahnă trupească, să nu se apropie ca să ardă Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahnă trupească: să nu se apropie ca să aducă mîncarea Dumnezeului lui. 22. Din mîncarea Dumnezeului lui, fie lucruri preasfinte, fie lucruri sfinte, va putea să mănînce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
om ghebos sau pipernicit, cu albeață în ochi, care are rîie, pecingine sau boșit. 21. Nici un om din neamul preotului Aaron, care va avea vreo meteahnă trupească, să nu se apropie ca să ardă Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahnă trupească: să nu se apropie ca să aducă mîncarea Dumnezeului lui. 22. Din mîncarea Dumnezeului lui, fie lucruri preasfinte, fie lucruri sfinte, va putea să mănînce. 23. Dar să nu se ducă la perdeaua dinăuntru, și să nu se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
apropie ca să aducă mîncarea Dumnezeului lui. 22. Din mîncarea Dumnezeului lui, fie lucruri preasfinte, fie lucruri sfinte, va putea să mănînce. 23. Dar să nu se ducă la perdeaua dinăuntru, și să nu se apropie de altar, căci are o meteahnă trupească; să nu-Mi necinstească locașurile Mele cele sfinte, căci Eu sunt Domnul, care îi sfințesc." 24. Astfel a vorbit Moise lui Aaron și fiilor săi, și tuturor copiilor lui Israel. $22 1. Domnul a vorbit lui Moise, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
un dobitoc cu boașele frînte, stricate, smulse sau tăiate; să nu-l aduceți ca jertfă în țara voastră. 25. Nici să nu luați de la străin vreunul din aceste dobitoace, ca să-l aduceți ca mîncare Dumnezeului vostru; căci sunt sluțite, au metehne: și n-ar fi primite." 26. Domnul a zis lui Moise: 27. "Vițelul, mielul sau iedul, după naștere, să mai rămînă șapte zile cu mamă-sa, și apoi, de la a opta zi înainte, va fi primit să fie adus Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
apar "pietoni". Locatarii "Casei scriitorilor" se plimbă, să treacă timpul, sau se trântesc pe fotoliile de plastic de pe terasă, de-a lungul zidului, sub copertină și stau la taclale. Ideile mele despre antici și despre clasicitate suferă, probabil, de toate metehnele romantice. Pe Acropole, am plătit din plin tributul, specific romantic, de a da mai multă importanță ruinelor decât construcției din care provin. La Delfi, ruinele sanctuarului lui Apolo (cel mai clasic dintre zei) mi s-au părut mai romantice decât
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care reușește mai bine decât tine, nu să-l invidiezi, să-l bârfești și "să-i dai la cap". Și nu pot să nu fiu de acord cu el. Din păcate, tot ce aud, îmi sună foarte cunoscut. Intră în metehnele noastre. Sau într-un blestem. Problema pentru care am venit se rezolvă repede. Inteligent, Branco înțelege, fără prea multe lămuriri, că mă interesează să merg la bisericile românești din Chicago, în loc să petrec la "Balul strugurilor". A doua zi merg la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a întâmplat, se înduioșează. Un mort sub tipar și spectacolul poate, în sfârșit, să înceapă. Ce vreți, au nevoie de tragedie, asta-i mărunta lor transcendență, aperitivul lor. Credeți că întâmplător am rostit cuvântul portar? Aveam unul plin de toate metehnele, răutatea întruchipată, un monstru de meschinărie și de ură, ce l-ar fi scos din sărite și pe un sfânt. Nu-i mai vorbeam de mult, dar numai faptul că știam că există era de-ajuns spre a-mi întuneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
așa fel că în momentul de față am rămas doar trei colegi de promoție: eu, tu și Vasile Balosin, fiecare din noi marcați de neajunsurile vremii, de război și apoi și mai marcați de trecerea anilor. Fiecare din noi cu metehne vădite ale trecerii anilor peste noi. Cu V. Balosin vorbeam la telefon și ne înțelegeam. Apoi căzu năpasta peste el pierzându-și total văzul, încât pe bună dreptate îmi spunea la telefon că „s-a săturat de întuneric”. La această
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
dăduse prin cap mai demult, bețivanul ăla nenorocit, Gus Tolly din Seneca, din Carolina de Sud, care mai trecea pe la noi, avea camera chiar lîngă cea a tatălui tău, și aștepta și el să se interneze la Hopkins, avea aceeași meteahnă ca și taică-tu și stăteau amîndoi și trăgeau la măsea cît puteau - „stricatul ăla de Gus Tolly i-o aduce.“ „Ei, fir-ar al dracului, să vezi dacă nu-i sucesc gîtul“ - zice Luke și pornește spre ușă. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
țesătura taninurilor puse ca în filigran în crupele fructului. Căuta carnea macră de vită și de vânat pe care, până în urmă cu doar un an, nici nu ar fi gustat-o. Toate astea îi veneau dinspre tinerețea inimii rătăcite între metehnele lui Omar sau le împrumutase? Soțul ei, nici vorbă, nu îndurase această singurătate a mesei și n-ar fi băut o înghițitură de vin la un prânz nici sub amenințare cu moartea. Așadar, luase tot din preaplinul vieții ei păcătoase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fiindcă n-aveam nici o calitate care să-mi dea dreptul s-o încalc, mă gândesc azi. Am fost încîntat de inteligența mea, dar mă tem că am confundat inteligența cu priceperea de a-mi da dreptate în tot ce făceam, meteahnă care la altul putea să rămână neobservată, pierdută printre altele, dar care la mine, combinată cu păcatul meu originar, a dat rezultate catastrofale. E revelator cum am ajuns să-l sfidez nu numai pe tata, ci și pe Dumnezeu, ca să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
au dat nici un os de ros, dar mi-au luat și veșmintele de cardinal, trimițîndu-mă la azilul ăsta unde nici mirosul de alcool nu e curat, e împuțit de alte mirosuri. Și Călugărul se întoarse spre Leon, care suferea de meteahna incontinenței, în timp ce Mopsul și Dominic râdeau cu gura până la urechi. Ceva mai târziu, am descoperit că bătrânii găsiseră încă un mijloc de a umple golul acelei zile urâte. Se molipsiseră aproape toți de pasiunea ghicitului în palmă. Jumătate dintre ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în picioare sau îi trimiți în fundul iadului. Altfel te cred slab sau imbecil." Laura mi-a propus în acele zile de câteva ori să plecăm din azil. Părea îngrijorată de situația mea. Numai că eu am suferit mereu de această meteahnă sau de acest blestem: cei care doreau să mă câștige mă pierdeau. "Unde să mergem? îi răspundeam. Lasă că o să treacă." 30 În timp ce-mi curățăm pușca în curtea Martei, am atins din greșeală trăgaciul și, în aceeași clipă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un aer de Washington. La fel ca și Edward, avea o ținută impecabilă: cămașă încheiată până la ultimul nasture, blazer albastru, chiar și în zi de duminică. Maggie nu-l recunoscu, ceea ce nu însemna că nu-l mai întâlnise. Una din metehnele bărbaților din Washington: toți arătau la fel. Bună ziua, aveți programare? — Nu am. E un fel de urgență. Nu durează mult. O urgență? Ce naiba mai era și asta? Traversă holul și deschise ușa de la bucătărie. Acolo îl văzu pe Edward punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fiindcă n-aveam nici o calitate care să-mi dea dreptul s-o încalc, mă gândesc azi. Am fost încântat de inteligența mea, dar mă tem că am confundat inteligența cu priceperea de a-mi da dreptate în tot ce făceam, meteahnă care la altul putea să rămână neobservată, pierdută printre altele, dar care la mine, combinată cu păcatul meu originar, a dat rezultate catastrofale. E revelator cum am ajuns să-l sfidez nu numai pe tata, ci și pe Dumnezeu, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dat nici un os de ros, dar mi-au luat și veșmintele de cardinal, trimițându-mă la azilul ăsta unde nici mirosul de alcool nu e curat, e împuțit de alte mirosuri. Și Călugărul se întoarse spre Leon, care suferea de meteahna incontinenței, în timp ce Mopsul și Dominic râdeau cu gura până la urechi. Ceva mai târziu, am descoperit că bătrânii găsiseră încă un mijloc de a umple golul acelei zile urâte. Se molipsiseră aproape toți de pasiunea ghicitului în palmă. Jumătate dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în picioare sau îi trimiți în fundul iadului. Altfel te cred slab sau imbecil”. Laura mi-a propus în acele zile de câteva ori să plecăm din azil. Părea îngrijorată de situația mea. Numai că eu am suferit mereu de această meteahnă sau de acest blestem: cei care doreau să mă câștige mă pierdeau. „Unde să mergem? îi răspundeam. Lasă că o să treacă”. 30 În timp ce-mi curățam pușca în curtea Martei, am atins din greșeală trăgaciul și, în aceeași clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-i trîntească Diavolului ușa În nas, dar Diavolul pusese deja o copită În prag. — Ok, deci ești un singuratic. Nu tu cineva drag, nu tu rude, nu tu animale de companie. Nimic pentru care să merite să trăiești, În afara cîtorva metehne. — N-am spus asta. Am o mulțime de prieteni. Vocea lui Wakefield sună șovăielnic. Fiica mea, Margot, ar fi probabil, foarte afectată... Diavolul sesizează ocazia și profită. — Nu te amăgi, amice. N-ai mai văzut-o pe fiică-ta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pradă dorinței prea mult timp stârnite și nicicând domolite. Dar să revenim la fapte în ordinea în care s-au petrecut și fie-mi iertate cele câteva gânduri personale ce fac atâtea ocolișuri ca să atingă ținte aflate la îndemână. Este meteahna celor din vechime, care în acest fel încercau să arate că n-au trăit în zadar. Au existat zile în care mi s-a părut că am atins pragul fericirii. Totul mergea nemaipomenit. Era pace, și temutele epidemii secerau vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Vei fi sacrificat pe altarul tehnicii lor Înalte. Igiena Îl agasa. Țigările pe care le aprindea erau fără număr. Uita de cele mai multe sau le rupea. Zăceau ca niște bețișoare de cretă În scrumierele de cristal. Dar și organismul lui șchiopăta. Meteahna sa biologică era predispoziția spre o inimă slabă și plămâni șubrezi. Prelungirea vieții nu constituia Însă unul din țelurile lui Ravelstein. Riscul, limitele, umbra morții erau pezente În fiecare clipă din viața lui. Când tușea, auzeai ecoul colectorului de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]