478 matches
-
Souriau. Cele șase funcții sînt LEUL, SOARELE, PĂMÎNTUL, MARTE, BALANȚA și LUNA. ¶Barthes 1975; Bremond 1973 [1981], 1980, 1982; Culler 1975; Greimas 1970 [1975], 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983; Propp 1968 [1970]; Scholes 1974; Souriau 1950. Vezi și METONIMIE, MIȘCARE. funcție cardinală [cardinal function]. Un MIEZ; un NUCLEU; un MOTIV CONEX. Prin opoziție cu CATALIZATORII, funcțiile cardinale sînt logic esențiale într-o acțiune narativă și nu pot fi eliminate fără a distruge coerența lor cauzal-cronologică. ¶Barthes 1975. Vezi și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
este o metanarațiune. Și mai exact, pasajele sau unitățile dintr-o narațiune care se referă explicit la CODURILE sau subcodurile în funcție de care narațiunea semnifică sînt metanarative și constituie SEMNELE METANARATIVE. ¶ Hamon 1977; Hutcheon 1984; Prince 1982.Vezi și COD NARATIV. metonimie [metonymy]. O figură de vorbire prin care un termen ce desemnează o noțiune, A, se folosește pentru un alt termen ce desemnează o altă noțiune, B, legată de A precum cauza de efect, suportul și conținutul lui sau partea și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
XIX-lea Pariziana este Femeia Nouă situată într-o lume care se schimbă tot mai rapid grație dinamismului vieții urbane, într-o epocă când Parisul devine capitala Europei și a modernității. Femeia pariziana se definește prin Paris, ea este o metonimie a Parisului. Demersul pe care il propunem ține de valorificarea diferitelor sisteme și niveluri de semnificații ale reprezentării femeii pariziene. Discursul Parisului și al Parizienei este o istorie cu o complexitate în progresie a formelor de reprezentare. Însăși epoca modernă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a dragostei" și a placerilor. Atmosferă Parisului este cea a dragostei, "son propre est d'engendrer un désir sans fin" [Bancquart, 2002, p.321]. Legătură dintre personaj, spațiu și peisaj este dintre cele mai strânse. Personajul este asociat spațiului prin metonimie și îl simbolizează prin metaforă. Astfel, suprarealiștii au asociat global Parisul cu femeia [Tadié, p.77]. Figură Parizienei oferă observații interesante despre cauzele și efectele urbanismului asupra personajelor. Parisul este un oraș-androgin, având atât trăsături masculine (caracterul sau expansiv și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
rayonnait avec l'éclat neuf de șes ciselures, un trône assez large pour que Nana pût y étendre la royauté de șes membres nus" [Zola, Nana, p.408, 441]. Patul, care este martorul tuturor etapelor principale ale existenței umane, devine metonimie a vieții: "Le lit, mon ami, c'est toute notre vie. C'est là qu'on naît, c'est là qu'on aime, c'est là qu'on meurt. Și j'avais la plume de M. de Crébillon, j'écrirais
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
saillante, présentée comme un défit, offerte comme une tentation." [Maupassant, L'inconnue, în La parure, p.687]. "Leș boucles de șa chevelure avaient comme une langueur passionnée" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.189]. Talia mică a doamnei Forestier este o metonimie a corpului feminin visat: "Elle était vêtue d'une robe de cachemire bleu pale qui dessinait bien să taille souple et să poitrine grasse" [Maupassant, Bel-Ami, p.25]. 109 " La béauté naturelle est savane tde cette svelte, fine et blonde
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Mihai Novicov, Chipul luptătorului comunist în proza contemporană, București, 1961, 37-49; Perpessicius, Alte mențiuni, I, 189-194; Ion Vitner, Prozatori contemporani, I, București, 1962, 120-142; Râpeanu, Noi, 194-196; Căprariu, Jurnal, 209-222; Oprea, Mișcarea, 69-83; Regman, Cărți, 43-57; Ciobanu, Panoramic, 186-189; Martin, Metonimii, 336-338; Iorgulescu, Rondul, 98-106; Dimisianu, Valori, 68-71; Ungheanu, Arhipelag, 150-153; Ciobanu, Incursiuni, 217-220; Ștefănescu, Preludiu, 161-167; Ungureanu, Proză, 166-174; Ștefănescu, Jurnal, 195-197; Cocora, Privitor, III, 142-143; Diaconescu, Dramaturgi, 217-219; Faifer, Dramaturgia, 104-110; Leonte, Prozatori, I, 136-145, II, 98-100, 252-255; Ungureanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
brață. Frunză verde de răchită, / Hai, în pădurea umbrită, / Să-mi pun curele la flintă / Și oțele în pistoale, / Să urc pe stâncile goale, / Să mă duc la Călimani, / Să țin calea la dușmani"112 Natura personificată este portretizată prin intermediul metonimiei ("frunza", "umbra"), paralelismul negativ prezentând integrarea în universal: "Pădure, dragă pădure, / Nu mă mai spune la nime` / C-am vărat o vară-ntreagă / Cu mândruța lângă mine, / Las` să mă spună frunza / Că ea mi-o ținut umbra, / Las` să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
prins”, RL, 1972, 38; Nicolae Bârna, La o nouă ediție. Petru Popescu, „Dulce ca mierea e glonțul patriei”, LCF, 1972, 52; Cornel Regman, Selecție din selecție, București, 1972, 354-359; Georgescu, Printre cărți, 169-179; Petrescu, Scriitori, 138-142; Iorgulescu, Rondul, 164-170; Martin, Metonimii, 327-335; Ungheanu, Arhipelag, 124-143; Nicolae Manolescu, Basic instinct, RL, 1993, 14; Claudiu Constantinescu, Florile răului, RL, 1993, 14; Valeriu Cristea, „Eu sunt unul din scriitorii care s-au afirmat de ambele părți ale Cortinei de Fier sau ale Atlanticului” (convorbire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
auzit că rușii-s pe lună?"]; [Ciobanul 2: "Toți, măi, toți?"]), de la formularea unor ambiguități polisemantice ("Am privit cum apare luna de pe deal.") pînă la confuziile terminologice (""Arbitrariul" i-a despărțit pe boxeri"), de la generalizarea abuzivă a licențelor poetice precum metonimia ("Îl știam om cu cap... ") sau sinecdoca ("Tot românul e născut poet.") pînă la substituțiile semantice nepermise ("l-a ajutat să nu mai sufere = "l-a ucis"), de la semiafirmarea adevărului ("Nu am mîncat biscuiții", spune cu voce tare copilul, pentru ca
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
profunde ale vieții, dar și ațâță, demonic, instinctele. Romanul Avram Iancu (1940), cu o prefață scrisă de Liviu Rebreanu, îmbină ficțiunea cu documentul, într-o narațiune împinsă spre confiniile basmului. La moartea Regelui Munților, „durerea cuprindea cerul”, amplificând printr-o metonimie uriașă semnificația unui destin. SCRIERI: Acteon, pref. Stefan Ion George, Râmnicu Vâlcea, 1934; Satul Daba, Râmnicu Vâlcea, 1936; Avram Iancu, pref. Liviu Rebreanu, București, 1940; Cartea întunerecului, București, 1940; Jurnalul unui anonim, 1981; Din împărăția morții, Madrid, 1981; ed. Timișoara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
are de dat socoteală mai mult ca niciodată; i se contestă dreptul divin de a exercita o putere fără impact asupra povestirii sale. Noi nu mai credem că un individ "își reprezintă" integral cultura, că el este un fel de metonimie, un eșantion reprezentativ în toate acțiunile și opiniile sale. De altfel, se caută diversificarea surselor, evitarea purtătorilor de cuvânt oficiali, aflarea punctului de vedere feminin; cei slabi sau dominați nu mai sunt ignorați. Ideea că societățile "simple" sau "restrânse" sunt
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
larg - texte propriu- zise, acțiuni, persoane, zvonuri, segmente mediatice etc.) nu sunt niciodată atacate frontal, ci deconstruite dinspre o margine selectată mai mult sau mai puțin subiectiv. În măsura în care P. poate fi aproximat ca un critic ironist, figura criticii lui este metonimia: odată ce un fragment de text este destrămat, se subînțelege efectul mai larg al destrămării întregului text. Deși, pe fond, metoda rămâne neschimbată, ea suportă în timp modulări și variații ținând de retorica aplicată. În Tentațiile anonimatului și alte eseuri (1990
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
Perpessicius, Antologia poeților de azi, I-II, pref. Cornelia Pillat, București, 2000; G. Coșbuc, Poezii, pref. Ion Dodu Bălan, București, 2002; Întâlniri la masa umbrelor, București, 2003. Repere bibliografice: Mihai Drăgan, Despre unele omisiuni și adaosuri, ATN, 1973, 9; Martin, Metonimii, 291-295; Constantin Sorescu, Teatrul identității, SPM, 1982, 592; Ion Bogdan Lefter, Damian Stănoiu, „Nuvele și romane”, RL, 1988, 43; Ilie Dan, „Dramaturgia istorică română contemporană”, CL, 1989, 14; Mircea Anghelescu, Bacovia și bacovianismul, LCF, 1994, 29; Vârgolici, O nouă ediție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288464_a_289793]
-
al versificației populare și al limbii vorbite. Psaltirea în versuri se caracterizează printr-o diversitate a măsurii și ritmurilor, prin varietatea și, uneori, prin sonoritățile rare ale rimei, în genere printr-un limbaj poetic evoluat, uzând de comparație și metaforă, metonimie, hiperbolă, paralelism, interogație, antiteză, dar și de unele procedee stilistice sau lexicale specifice creației orale ori preluate din literatura religioasă sau istorică anterioară. Au fost remarcate la el frecvența dislocării sintactice, prezența termenilor populari, regionali sau arhaici și a seriilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
simbolică a realului și la ocultarea a ceea ce nu corespunde mesajului ideologic oficial: "Limba de lemn asigură reajustarea și reactualizarea permanentă a realității, fără de care ideologia și-ar pierde virulența și impactul asupra lumii"74. Predilecția pentru alegorie, prozopopee și metonimie răspunde aceleiași funcționalități. Limbaj political correctness vs. limbaj political incorrectness Raportat la funcțiile pe care le îndeplinește, limbajul politic înregistrează două forme specifice de manifestare: limbaj political correctness, respectiv political incorrectness. Limbajul corect din punct de vedere politic are ca
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
complicitate (pacifistă sau agresivă)"144. Insinuările au rolul de a descalifica interlocutorul sau un terț, dat fiind că locutorul face rareori insinuări la adresa propriei persoane. Caracteristic limbajului conotativ, subînțelesul recurge la o gamă variată de tropi, dintre care se disting metonimia, sinecdoca, metafora, litota, ironia și hiperbola. În general, actele discursive nu permit delimitări nete între denotativ și conotativ, dar în cazul informațiilor conotative, acestea sunt "mai degrabă sugerate, decât asertate"145. Valorificând intens conținuturile implicite, limbajul politic recurge constant la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
postmodern reprezintă translația de la elegia metafizică la "simpla" retorică"148. Aparatul retoric care este utilizat în această clarificare relațională este deosebit de sugestiv pentru înțelegerea legăturii dintre cei doi termeni. Fiind considerată o figură semantică prin contiguitate, coexistență, proximitate sau învecinare, metonimia a suscitat diverse încercări de diferențiere față de metaforă și sinecdocă. Pentru Marc Bonhomme, metonimia face parte din categoria tropilor care produc transferuri între termeni asociați, în cadrul aceluiași domeniu conceptual: metonimia "operează decalaje de semnificație între doi sau mai mulți termeni
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
utilizat în această clarificare relațională este deosebit de sugestiv pentru înțelegerea legăturii dintre cei doi termeni. Fiind considerată o figură semantică prin contiguitate, coexistență, proximitate sau învecinare, metonimia a suscitat diverse încercări de diferențiere față de metaforă și sinecdocă. Pentru Marc Bonhomme, metonimia face parte din categoria tropilor care produc transferuri între termeni asociați, în cadrul aceluiași domeniu conceptual: metonimia "operează decalaje de semnificație între doi sau mai mulți termeni în relație de contiguitate în interiorul unui domeniu noțional"149. Dacă luăm în calcul această
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
considerată o figură semantică prin contiguitate, coexistență, proximitate sau învecinare, metonimia a suscitat diverse încercări de diferențiere față de metaforă și sinecdocă. Pentru Marc Bonhomme, metonimia face parte din categoria tropilor care produc transferuri între termeni asociați, în cadrul aceluiași domeniu conceptual: metonimia "operează decalaje de semnificație între doi sau mai mulți termeni în relație de contiguitate în interiorul unui domeniu noțional"149. Dacă luăm în calcul această definiție a metonimiei și continuăm interpretarea relației dintre modernism și postmodernism în termenii propuși de Ronald
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
din categoria tropilor care produc transferuri între termeni asociați, în cadrul aceluiași domeniu conceptual: metonimia "operează decalaje de semnificație între doi sau mai mulți termeni în relație de contiguitate în interiorul unui domeniu noțional"149. Dacă luăm în calcul această definiție a metonimiei și continuăm interpretarea relației dintre modernism și postmodernism în termenii propuși de Ronald Schleifer, atunci ar însemna că legătura lor metonimică s-ar traduce prin continuitatea dintre cele două fenomene, între postmodernism și modernism existând mai multe asemănări și transferuri
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Bonhomme evidențiază cinci efecte metonimice importante care se pot manifesta în utilizările discursive: individualizarea unei noțiuni, devalorizarea unui concept, destructurarea unei descrieri, concretizarea unui proces, densificarea unui proces. Se observă astfel că, în practica discursivă, accentele se pot modifica, unele metonimii se pretează exploatărilor polemice, devalorizării obiectelor denotate, în timp ce altele conduc la amalgamuri descriptive, la recompuneri de natură subiectivă a diverselor cadre posibile sau la reconfigurări dinamice ale unui domeniu conceptual. Aceste accente, atât de diverse, pot spune multe lucruri despre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pot spune multe lucruri despre relația modern postmodern, în funcție de posibilele poziționări discursive ale lor. O relaționare interesantă a celor doi termeni se poate observa dacă îi considerăm uniți metonimic în accepțiunea dată acestui din urmă concept de către Fontanier, pentru care metonimia asigură "indicarea unui obiect prin numele altui obiect, complet diferit, dar de care el însuși depinde în ceea ce privește existența sau modalitatea de a fi"151. În acest context, între modernism și postmodernism ar exista mai mult decât o relație de continuitate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și postmodernism ar exista mai mult decât o relație de continuitate, una de coexistență și codependență, apropiată într-o oarecare măsură de anumite interpretări ale conceptelor în viziunea lui Lyotard. De asemenea, dacă luăm în considerare și alte definiții ale metonimiei, alte indicii surprinzătoare sunt puse în evidență în legătură cu acest cuplu conceptual. Astfel, din perspectiva oferită de Du Marsais, în metonimie "relația existentă între obiecte este de așa natură încât obiectul de la care a fost împrumutată denumirea subzistă independent de cel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
măsură de anumite interpretări ale conceptelor în viziunea lui Lyotard. De asemenea, dacă luăm în considerare și alte definiții ale metonimiei, alte indicii surprinzătoare sunt puse în evidență în legătură cu acest cuplu conceptual. Astfel, din perspectiva oferită de Du Marsais, în metonimie "relația existentă între obiecte este de așa natură încât obiectul de la care a fost împrumutată denumirea subzistă independent de cel pe care îl sugerează, neformând împreună cu acesta un ansamblu"152; această definiție transpusă asupra cuplului nostru conceptual ar sugera că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]