962 matches
-
l-au setat pentru stația de cercetare din Siberia și au plecat. Acolo au reușit să exfiltreze perimetrul CercG și să se facă pierduți în taigaua rusă. Vagabonzii au avut grijă de câinii trimiși după ei și de iscoadele ce mișunau prin pădure. Ajunseră, după trei zile de umblat printre copaci, într-un mic orășel. Sergheiov și Altanovici fură de foarte mult ajutor acolo, pentru că ei știau rusa. Se interesară de poziția lor și obținură un automobil antic, pe bază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
faci stareț la Manila, fără îndoială că harul tău va spori și mai mult. Cu ochii închiși, îmi aminteam de coliba mizeră în care locuiam la Edo împreună cu Diego. Dispensarul unde îngrijeam leproși nu avea decât trei încăperi. Peste tot mișunau șoareci și gândaci, iar prin fața ușii trecea un canal cu apă stătută. Firește că la mănăstirea din Manila în loc de șoareci și gândaci, în copacii din grădină ciripeau păsărele și nici n-aș fi fost nevoit să mănânc pește stricat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
arătă Colosseumul și Forumul Roman, dar în ziua aceea japonezii nici măcar nu mai dădură din cap a încuviințare. Acela este Vaticanul unde locuiește Sfinția Sa, Papa. O cupolă albă și rotundă se ițea dintre casele castanii, iar în piața rotundă oamenii mișunau încoace și încolo ca niște furnici. Japonezii tăceau posomorâți de parcă erau la priveghi. Curând intrară în Roma. Cum înaintau pe caldarâmul ud de ploaie, mai întâi se luară după ei niște copii. În urma lor se adunară apoi și niște oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scoase o batistă și o Întinse peste capul cu părul tuns scurt al lui Francis Macomber. Sângele se scurgea-n pământul uscat și afânat. Wilson se ridică și privi bivolul căzut pe-o parte, cu picioarele Întinse și cu căpușele mișunând pe pântecele acoperit cu păr rar. „Al dracu’ de frumos bivol, se gândi mecanic. Are-un metru, dacă nu și mai mult, Între coarne. Da. Mai mult.“ Îl strigă pe șofer și-i spuse să Întindă o pătură peste trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să se ducă să-l salute pe președinte. Dă-l În mă-sa de președinte! Se așeză În fund, uitându-se la ceva. Se uita la taur. Taurul cu picioarele-n aer. Cu limba groasă atârnând. Cu chestii care Îi mișunau pe burtă și pe piept. Putea să le vadă mișunând acolo unde părul era mai rar. Taurul mort. Mai dă-l dracu’ de taur! Mai dă-i dracu’ pe toți! Dădu să se ridice-n picioare și Începu să tușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În mă-sa de președinte! Se așeză În fund, uitându-se la ceva. Se uita la taur. Taurul cu picioarele-n aer. Cu limba groasă atârnând. Cu chestii care Îi mișunau pe burtă și pe piept. Putea să le vadă mișunând acolo unde părul era mai rar. Taurul mort. Mai dă-l dracu’ de taur! Mai dă-i dracu’ pe toți! Dădu să se ridice-n picioare și Începu să tușească. Se așeză Înapoi, tușind. Cineva veni și-l ridică. Traversară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Pe el Îl duc acasă fetiței mele. Uite...a-nceput să cânte. Canarul ciripea și penele de pe gât i se umflau. Trenul trecu peste un râu, apoi printr-o pădure foarte Îngrijită. Trecurăm prin multe din orășelele de pe lângă Paris. Tramvaiele mișunau prin orașele pline de reclame mari lipite pe ziduri: Belle Jardinière, Dubonnet, Pernod. Toate locurile prin care trecurăm aveau un aer matinal, de Înainte de micul dejun. Pentru câteva minute, n-o mai ascultai pe doamna din America, dar ea continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de vârstă. Dar acum am fost lăsat la vatră. — Păi și ce mai căutați aici? — Expun uniforma americană. Nu consideri că-i ceva semnificativ? E puțin strâmtă la gât, dar curând o să vezi milioane nenumărate de tipi În uniforma asta, mișunând ca lăcustele. Cosașul, știi, ceea ce numim noi cosaș În America este de fapt o lăcustă. Adevăratul cosaș e mic, verde și plăpând, prin comparație. Dar nu trebuie totuși să-l confundăm cu cicada, lăcusta zburătoare care emite un sunet ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să-l placă mai ales pe Bennie și se aruncau spre pielea lui albă de deasupra gleznei neacoperite. Rupert și Esmé, Încă slăbiți de malarie, stăteau pe o rogojină Împletită, rezemați de o buturugă putredă acoperită de mușchi, cu termite mișunând sub scoarța scorojită. Jucau mimă, Încercând să redea lucrurile de care le era dor. Esmé se prefăcea că Își linge pumnul. Un câine care te linge pe față! țipă Rupert. Esmé chicoti și scutură din cap. Asta am, spuse, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Mă simțeam încorsetat. «Trebuie să existe o altă metodă de a trăi, o altă perspectivă din care să privești lumea.» În perioada studenției aveam timp liber și idei de genul acesta îmi umpleau gândurile. Cât ești tânăr, prin cap îți mișună tot felul de concepții, iar în momentul impactului cu realitățile propriei vieți, realizezi cât de neexperimentat ești. Era foarte frustrant. Pentru a mă elibera de această frustrare, pentru a o lua de la capăt, mi-am băgat nasul în diverse lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
materia în descompunere a explodat și toată casa s-a transformat într-un imens rug în flăcări, care a incinerat trupul preabogatului și mult păcătosului Dimitrios... Capitolul VII CÂRCIUMA SE MAI GOLISE ÎNTRE TIMP, dar afară strada pulsa de viață. Mișunau trăsuri cu birjari zgomotoși, prostituate livide de oboseala prea multor clienți, marinari veniți de aiurea, zoriți ca în ceasul morții, având la dispoziție doar câteva ore pentru a-și satisface nevoia de băutură, femei și distracții ieftine, acumulate în lungile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
preferaseră să abandoneze coloana și să urce în căutarea unui adăpost între munți, cu intenția de a ajunge la numeroasele grote ce se deschideau în pereții stâncoși ori la satele de păstori. Văile laterale care dădeau în valea cea mare mișunau de refugiați; un ochi atent, parcurgând pantele munților din față, ar fi putut distinge ici și colo, în micile poieni dintre desișurile de brazi, zeci de siluete minuscule târându-se cu încetineală către înălțimi, cu speranța că acolo caii hunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dacă în față ne așteaptă Noviodunum, de ce ar trebui să pierdem vremea urcând munții? — Poți să trimiți doar un detașament și să lași aici grosul cu încărcăturile și cu răniții. Și pe urmă, sunt gata să pun rămășag că valea mișună de burgunzi fugari; vrei să-i lași aici? Dacă oamenii aceia cu adevărat vin de la Vesontio, observă băbește Odolgan, înseamnă că au luat cu ei lucrurile cele mai prețioase, nu? Oamenii s-au luptat și au dreptul la prada lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se deschidea o poartă mare. Nici o problemă să treacă de ele. Partea ce rămăsese din clădire, pe care luptătorii hiung-nu o întrezăriseră pe când urcau, căci se apleca deasupra prăpăstiei, nu mai era vizibilă din acel punct. Balamber observă multe capete mișunând după buza zidului și prin ambrazurile turnului - bărbați și femei care cu siguranță se îngrămădeau să scruteze cu teamă capătul drumului dinspre bariera de altfel nesupravegheată. Câțiva războinici descălecaseră și începuseră deja să îndepărteze trunchiurile puse unul peste altul de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la adăpostul unei palisade, burgunzii își ridicaseră tabăra. în ultimele licăriri ale zilei ce murea, Sebastianus putu să distingă barăci din lemn și pământ - i-ar fi fost fu greu să spună câte - și corturi de diferite mărimi, în mijlocul cărora mișunau bărbați înarmați. Stâncile mari ce atârnau deasupra locului și contraforturile formate de pădurea din jur atârnau amenințătoare asupra lacului, dinspre fiecare latură a sa, și se reflectau ca într-o oglindă în suprafața sa perfect netedă, conferindu-i în ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și, în sfârșit, sub cerul limpede, străbătut de nori cirus albicioși, mici și indolenți, putu să vadă tabăra lui Atila. Ceea ce văzu în îngrozi. Până unde putea distinge cu ochiul, așadar, până la linia îndepărtată a pădurilor ce înconjurau cetatea, câmpia mișuna de oameni înarmați. Nu mai văzuse niciodată o tabără de asemenea dimensiuni! Corturile, printre care zări un adevărat furnicar de războinici, se întindeau haotic pe o mare suprafață din câmpie, iar adăposturile extrem de variete arătau clar cât era de eterogenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adevărat haos: mii de siluete micuțe, întunecate, alergau spre corturi ca niște furnici înnebunite, în vreme ce detașamente de călăreți se grupau pentru a da piept cu armata lui Flavius Etius. Cortul lui Atila zăcea pe jos, desfăcut deja, iar în jurul lui mișunau o sumedenie de oameni, în vreme ce numeroase care se îndepărtau pe drumul ce ducea spre sud. în aer se auzea, ca un tunet difuz, înăbușit și deformat din cauza distanței, un vuiet nedeslușit. Fremătând de-a dreptul, Vitalius arătă cu degetul înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
peste hotare, La legione invincibile, L’onore di Roma îpremiul Selezione Bancarellaă și Il centurione di Augusto. Coperta 4 De la parapetul bastionului, Sebastianus putu cerceta, în sfârșit, tabăra dușmană. Ceea ce văzu în îngrozi. Până unde putea distinge cu ochiul, câmpia mișuna de oameni înarmați. Dinspre corturile câtă frunză și iarbă, dinspre hoardele în marș pe câmpie sau aflate în așteptare la locurile lor, se înălța un ecou ca un foșnet, în felurite forme, continuu, înăbușit și totuși apăsător; erau mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
materia în descompunere a explodat și toată casa s-a transformat într-un imens rug în flăcări, care a incinerat trupul preabogatului și mult păcătosului Dimitrios... Capitolul VII CÂRCIUMA SE MAI GOLISE ÎNTRE TIMP, dar afară strada pulsa de viață. Mișunau trăsuri cu birjari zgomotoși, prostituate livide de oboseala prea multor clienți, marinari veniți de aiurea, zoriți ca în ceasul morții, având la dispoziție doar câteva ore pentru a-și satisface nevoia de băutură, femei și distracții ieftine, acumulate în lungile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
plin și viceversa. Haosul afecta nu doar trecutul și prezentul, ci atrăgea În vâltoarea sa și o parte dintr-un viitor incert. Acum, laolaltă cu morții și cu vii, Își făceau simțită prezența și o parte dintre cei nenăscuți, care mișunau prin tot locul. Oamenii se obișnuiseră atât de mult să trăiască În acest haos, Încât nimic nu mai mira pe nimeni. Chiar și apariția Extratrestrului fu privită ca un fapt obișnuit. De altfel, babulea Tatiana o prevestise cu mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o trecea când Încolo, când Încoace, gândindu-se mereu la Îndepărtata sa copilărie, la anii ce s-au scurs de atunci. Cealaltă graniță, ce separa satul ei de cel vecin, se părăginise Între timp, acoperindu-se de bălării, prin care mișunau dihorii, vulpile, mistreții și alte sălbăticiuni. Chipuri și imagini vechi și noi i se perindau În fața ochilor. Se ridicau din memoria ei ca niște baloane de săpun, pluteau prin fața ochilor, devenind din ce În ce mai mari, din ce În ce mai colorate, apoi se pulverizau În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o atinseseră alte mâini și alte guri. Lui Ippolit prea puțin Îi păsa cine și cum mâncase din bucatele aflate acum pe masă. E posibil ca, după plecarea salahorilor, din bucatele rămase să se fi Înfruptat șoarecii și șobolanii care mișunau prin antrepozite. Poate că urmele de dinți de pe castraveciori nu erau făcute de hamali, ci de rozătoare. Totuși, dacă șobolanii s-ar fi urcat pe masă, s-ar fi atins mai Întâi de pâine și salam. Or, salamul, În afară de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a făcut-o populară, ba, și mai bine, prin intermediul ei Alice a izbutit să modifice opinii. A continuat să scrie despre cum ar fi dacă toată lumea s-ar strădui mai mult, despre fete de vis și grupuri de băieți care mișunau pe terenurile de joacă precum roiurile de albine, despre vieți fără griji și despre bucurii eterne. Scrierile lui Alice aveau finaluri fericite. Alice scris despre orice, numai despre ea nu. Despre ea nu voia să vadă scris nici un rând. Bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
femeie frumoasă dar urmele lacrimilor ei săpaseră adânc în obraji. N-avea copii. Dumnezeu nu se îndurase să le lase în ogradă un prunc dar îi lăsase în schimb iubirea pentru aceștia. Se purta cu mine ca și o mamă. Mișuna toată ziua. Odihna îi aducea pesemne, prea multe întrebări la care nu mai voia să le știe răspunsul. Ne-am spus rugăciunea creștinește în gând în timp ce palmele noastre stăteau împreunate, ne-am făcut semnul crucii la urmă și așteptam să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o să iau eu vreo măsură aiurea... Nu voia să mă amestec În afacerea asta periculoasă... — Periculoasă? — El obișnuia să spună că omul n-are nevoie decît de o hartă În viață. Lumea aceasta e o pădure, o Junglă În care mișună animale sălbatice și insecte otrăvitoare. Trebuie s-o apuci numai pe cărări bătătorite, să treci numai prin locuri În care te afli În deplină siguranță. — Da, e ca și cînd ai zice că trebuie să dezinfectezi săpunul Înainte de a te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]