3,563 matches
-
oratori aveau să aspire cu timiditatea cuvenită. În liniștea recunoscătoare ce urmă, iubitorii de artă se Înviorară brusc, gata să salute izbucnirea triumfătoare, chiar dacă târzie și oarecum căznită, a coloanei de apă ghemuită până atunci ca o tenie În burta micului chit. În timp ce brațul primarului cobora cu măsură, după ce preț de un minut inelul său de aur strălucise autoritar deasupra pieței, mulțimea fixa pălăriei de apă o poziție potrivită cu media ambițiilor sale ce nu putea depăși nicidecum bariera parfumului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bărbat Încă tânăr, cu ochelari cu ramă de sârmă subțire, rotunzi, și un fular roșu ponosit În jurul gâtului. Se resemna și se lăsă privită fără să mai opună rezistență, preocupată vag de starea mâinilor ei precum Fecioara Maria de soarta micului Isus În icoanele de bâlci. Regreta că nu ceruse și ea o vodcă, sau un coniac. I-ar fi prins bine o Înghițitură, Își simțea inima undeva În gât. Încă puțin și o putea scuipa În palmă ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În franceză. 26. Așa a ajuns el, geolog de profesie, traducător pe perioadă determinată de filme horror, thriller și porno, la Societatea Geton din Sfântu Gheorghe, județul Covasna, după ce Își Îndeplinise cu pasiune, pentru scurt timp e drept, misiunea de mic Moise valah, sau de șerpaș de himere În Câmpiile Elizee. El care știa unde și cum se poate trăi bine În lumea asta, părea În ce-l privește total dezorientat. Era cu siguranță hărăzit altei lumi. Drumul spre ea trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
inventat. Am obiceiul să inventez citate cînd nu le am la îndemînă. Îmi pun între ghilimele vorbele, ca și cum ar fi ale altora. "Asta-i invers decît un plagiat. E o atitudine postmodernistă", a rîs Magda U., cînd i-am mărturisit micul meu delict, micile delicte livrești, cu citatele măsluite. Afostgreșealamea. M-am lăsat în ceea ce se numește voia sentimentelor ("dar nu-i așa de simplu, e greu să te lași în voia sentimentelor", se aude vocea de-a doua) și după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
putea suporta. Cine știe ce s-ar fi putut întâmpla, dacă nu ar fi explodat pe dinăuntru? Judecătorul: Masca pare cel mai rezonabil și mai coerent dintre Philipi. Marele Sine este deraiat complet, se culpabilizează din orice. O fi vreun masochist sentimental! Micul Sine acuză mai vehement decât procurorul și mai e și recalcitrant și răzbunător pe deasupra. Drept care propun să vorbească în numele tuturor Masca! Masca: Asta nu se poate. Este inacceptabil. Noi suntem acum trei și nu unul și contează părerea fiecăruia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a petrecut ceva foarte grav, iar dumneavoastră îl tratați cu atâta ușurință. Judecătorul: Nu vă impacientați, domnilor! Este un caz cât se poate de banal de trigamie. (Din auditoriu...) Noi totuși vrem să auzim și părerea Marelui Sine și a Micului Sine. De ce le-ați interzis să vorbească? Judecătorul: E în regulă să vorbească toți trei pe rând sau deodată, cum doresc. Doar de aceea am angajat trei stenografe. Să continuăm, domnilor, prin urmare, cu interogarea doamnei acuzatoare care se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Sîntem un braț viguros de materie. — Sîntem Universul în sine, zice Gulie, amețit parcă de fumul gros. — în sfîrșit toată Planeta a auzit de România, am reușit să devenim oaia neagră a Europei, zice Roja. Știe careva dintre voi cîntecul Micul meu univers? — Cel mai simplu model de Haos este cel staționar, își reia Tîrnăcop ideea transcendentală cu un suflu proaspăt, adică vrea să spună că în ansamblu nu se schimbă nimic, că totul este staționar. În felul ăsta de Univers
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
îi ardea încă de aventuri. O soție v ar schimba de tot viața, îi spusese atunci Tîrnăcop franc în față. Era o șmecheră, lăsase să curgă apa la baie ca să-l spioneze liniștită. — Hoțomano, ai aflat-o și pe asta, micul secret al unui mare combatant care și-a riscat viața în repetate rînduri pentru ca generațiile viitoare să beneficieze de o viață nouă. Ce mai, n-ar fi trebuit să-i racoleze pe Curist și Părințel, a fost ideea păguboasă a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai rău ca după un război care a devastat totul în urma lui, animale, oameni și locuri, ascultă jigodie, că nu scapi așa ușor de mine, își trage sufletul, tot o să pun eu zgarda pe tine, chiar și numai de dragul lămuririi micului tău rol pe care l-ai interpretat mai prost decît ar fi făcut-o un debutant. Hai să dăm totul pe față să afle lumea cine a fost cu adevărat marele General, potaia lătrătoare a Piticului, javra pe care o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
m-au cam lăsat balamalele, noroc doar cu drăcușorul de care-ți ziceam că mă îndrumă peste tot pe unde calc. Intonația asta călită, unde o mai auzise? Și dacă nu e doar o farsă? începe să se teamă pentru micul lui secret. — A meritat toată tevatura? Hai că mie poți să mi-o spui, despre ce tevatură era vorba? O nimica toată, aia a fost lovitura ta de maestru, mișcarea de felină, să nu-mi spui că așteptai pe altcineva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sa, avea mare nevoie În următoarele ore, când Îl așteptau Încercări și mai grele. Trenul Își Încetinea viteza pentru a opri Într-o altă gară când Ochenoaia Își trezi cu delicatețe, Îngrijorare și cu teamă nepotul, Își luă sacoșa cu micul lor bagaj și nepotul de mânuță pentru a coborî din tren. În gara Itești nici țipenie de om, noaptea era fără lună, Întunericul și liniștea nefirească dar mai ales o umbră, imaginară sau aievea, care semănă la contur cu „ganu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
în frunte, strigă tare, s-audă și miticii, că dacă nu se reformează partidul, au greșit adresa. Păi, cu Ionel cu potență ca la 45 de ani (puteți să-l încercați) și cu Bombonel înfrânt și de iepuraș, și de Micul Titulescu, și de mai cine vreți voi, nu cred că PSD se va reforma pururi veci“ etc. Cum adică „merțanul Rus“? Ce glumă-i asta „puteți să-l încercați“? Citind asemenea grosolănii îți vine să roșești nu pentru Ioan Rus
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a părut atunci. Încurajat, micul mîncăcios îl duce pe o pistă falsă. Poate este Cristi a' lui Panait. Are fesul ca și al meu. Sigur el a fost. De altfel nici colinda n-o prea știa ca lumea. Vădit incomodat, micul mincinos sare ca ars. O știe bine, ca și mine. Da? Mi s-o fi părut. Îhî. După ce s-a mai lăsat întunericul, ulița a redevenit pustie. Noroiul, proaspăt fabricat de primii fulgi de nea, a fost acoperit binișor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de bandiții unguri, polonezi și chiar moldoveni. Imediat după revoluția din decembrie '89, Gabriel a plecat la amicii săi din Franța și, cum aceștia au fost avertizați că românul va primi doar donații în bani, o sumă frumușică burdușea buzunarele micului Marco Polo. Evident că "revoluționarul" Gabriel a primit și tot felul de ciovee vechi. Televizoare, pungi de plastic, casetofoane, casete, boarfe, ce-i drept, spălate, umpleau mașina care, în plus, avea și o enormă cocoașă deasupra. Cum putea Gabriel să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe care o administra. Acolo, pe deal, avea o cramă bătrînă rău și acareturi mai noi și vechi. Casa, acolo unde se mutase de curînd, era un pălățel bine separat de celelalte acareturi. Un hectar și jumătate au fost alocați micului palat, Trianon cum le plăcea să-i spună, unde erau peluze, pomi fructiferi, foișor, alei din dale rozii și alte chestii și socoteli. Curtea era ocrotită de un gard solid, un amestec de fier forjat și zidărie. Apare curios gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cal. Mezinul s-a născut în verandă lumina, ca o hemoragie albă, prin ochiuri de geam fără sticlă, inunda prispa, o altă hemoragie, ca un fir de izvor izgonit în rădăcini, ca un șarpe, aluneca sub temelia casei. Pe cel mic nu l-a dorit: Doamne, nu o să am cu ce hrăni trei guri, mâine-poimâine rămân văduvă, cine o să mă ajute? Înfășurat într-un cearșaf plin de sânge, pruncul nu scotea un sunet, de parcă voia să convingă că va fi cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
peste trup de vijelii, cu ochii plini de sare. Dar Iuda îi atrage atenția că, în comparație cu torturile pe care le îndură zilnic în fundul iadului, cele de la suprafață echivalează cu un concediu de odihnă. și, într-adevăr, Iuda se află în micul lui concediu săptămânal, care începe sâmbătă seara și se termină duminică seara. Prin urmare, ziua Domnului e sărbătorită și în iad! Grație intervenției generoase a lui Brendan, Iuda va beneficia de o scurtă prelungire a acestui moment de respiro. Tema
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
s-or fi născut în Cer și Tatăl lor chiar o fi acolo, în Cer, mai știi ?!" "Deșteaptă mai ești, îi răspunse spinul. Ha, ha ! De asta te culeg și pe tine, te pun în apa de deasupra soarelui ăluia mic de-i zic "foc" și pe urmă beau apa... ei spun că așa se fac mai deștepți. Dac-ar fi Tatăl lor în cer, de ce ar vrea să fie mai deștepți și să prindă putere ?! Și de ce nu-s mulțumiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
coș în mână și un băț în care se sprijină, în cealaltă; scoate o pâine, o sticlă cu lapte, o farfurie cu ceva de mâncare) Bătrâna: Hai, mâncați și voi ceva uite, laptele e fierbinte, poate vă încălziți. Dacă cel mic nu se scoală din pat până mâine dimineață, îl sui în căruță și-l ducem la spital; o fi făcut aprindere la plămâni, că frig e, lemne nu-s, iar de mâncare, ce am eu, asta vă dau și vouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
intervine acel miracol al vieții... Vindecarea! Și toate astea i le datorez acestui om. Și apoi, cei de grad superior mie nu au nevoie de ajutor. Sunt oameni cu multă știință teoretică, dar și practică. Tu nu știi că cel mic din orice familie este cel de care au grijă toți ai casei?” Spre satisfacția ta, am să-ți mărturisesc că doar am vrut să te provoc cu acele <acuzațiiă. Răspunsul tău nu a făcut altceva decât să-mi confirme și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
jur, dintre scutecele lui, cu niște ochi mari și bulbucați, ca de broscoi. Ai văzut că moș Panciu avea dreptate?... grăi femeia cu glas mustrător. Numai de nu ne-am pomeni acum cu un viscol mare, să rămânem cu ăsta micul nebotezat! Virgil fu de părere că prea făcea din țânțar armăsar, că doar primăvara bătea la ușă, așa că ninsoarea n-avea să țină cine știe cât. Și chiar dacă n-ar fi fost așa, puțină zăpadă nu strica, să aibă pe ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
una dintre primele mari lovituri pe care soarta mi le-a dat. Mă credeam unic și, iată, titlul de depravat era revendicat și de către alții. Trebuia să iau măsuri... Îmi propusesem să rămân, dacă nu singurul, măcar cel mai mare mic depravat și bănuiam că, rămânând mai mult în compania Ninetei, șansele de reușită erau mari, pentru că aceasta pur și simplu mă lipise de sufletul ei. Făcea tandem cu mine chiar și atunci când eram pus la zid din cauza criticilor învățătoarei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Valy, m-a însoțit câțiva pași, m-a îmbrățișat pe furiș, în vreme ce îmi strecura iarăși ceva în buzunar. N-am putut rezista ispitei și am întrebat-o dacă soldatul s-a mărturisit bine. Doamna Valy mi-a aruncat un "ticălosule mic", a priceput că începusem a... pricepe ce hârjoane se mai înfiripă pe lume, s-a întristat brusc și, ținând lacrima în cumpănă, mi-a spus ca unui prieten foarte drag: Nimeni nu s-a mărturisit mai bine decât Ucu..." Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de mână un copilaș foarte, foarte drăgălaș, negru și el. Aha. Sunt printre prieteni. Mă ridic greu. Văd. Se apropie coloana oficială. Ceaușescu și Mobutu sunt în prima mașină. Strig, la unison cu negrul cel mare, blonda prietenă și cârlionțatul mic: "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!"... Zice blonda: "Perfect! Acum strigă, de unul singur, dar în franceză..." Nu știu ce să fac. Îmi împleticesc, totuși, limba, fac repetiție, sâsâind ca un șarpe, și încep, solo: ""Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!"... Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tejgheaua lucioasă. În ochii ei liniștiți, probabil că sunt un caucazian oarecare, cu părul lung și lipsit de maniere: există prea puține șanse ca eu să fi priceput ceva din secretele ritualului. Singurul semnal palpabil al schimbului nostru estetic este micul și rotundul obiect de lac, împachetat desăvârșit, însă mort, abandonat acum într-o plasă din plastic. Tamazawa Dulciurile furate sunt cele mai bune. Colley Cibber Când intrasem în încăpere, ochelarii mi se aburiseră. În prima clipă, avusesem impresia că pășesc
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]