1,100 matches
-
2006 (vezi Adevărul, 25 martie 2006) prezintă, sub titlul „Violența din spatele desenelor animate”, situația unui copil de 5 ani din orașul Slatina care a fost respins de la trei grădinițe pe motiv că avea un comportament violent. Deși bine dotat intelectual, micuțul obișnuia să reacționeze violent în relațiile cu colegii de grădiniță folosind replici și amenințări preluate din desenele animate vizionate la televizor. Poate că un astfel de comportament violent nu este generat numai de televiziune și poate că acesta este un
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
român influențat de filme, jocuri pe Internet sau reviste are o vârstă mai mare decât unul american. Desenele animate și metamorfozele unui copil de cinci ani La doar cinci ani, un copil supradotat a fost izgonit de la trei grădinițe. Motivul, micuțul este incapabil să-și găsească un loc printre cei de vârsta lui, din cauza violenței de care se folosește în toate împrejurările. Copilul provine dintr-o familie de oameni simpli. Doi părinți din orașul Slatina au o problemă cu care s-
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
familii din România. Îngrijorarea lor a căpătat proporții atunci când evidențele au fost tulburătoare. Educatoarele de la trei grădinițe le-au sugerat să-i dea medicamente, ca să-și potolească fiul, iar medicul de familie le-a recomandat să-l ducă la psiholog. Micuțul știe să scrie și să citească la doar cinci ani. Este pasionat de geografie și de matematică și are un vocabular bogat. Ar vorbi despre capitalele Europei minute în șir. Câteodată se uită pe Discovery, dar obsesia lui sunt desenele
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
ce un maraton, șase. Ultimele două săptămâni au fost o învălmășală haotică de nopți și zile topite una într-alta, în centrul căreia eram eu, Suze și bebelușul Ernest, care orăcăia nonstop. Să nu mă înțelegeți greșit, îl ador pe micuțul Ernie. Evident, doar o să-i fiu curând și nașă și toate astea. Dar... Dumnezeule. Când începea să țipe ... Habar n-am avut că asta înseamnă să ai un copil. Credeam că o să ne distrăm de mama focului. N-am știut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
subetape a vârstei școlare mici. Optând pentru unitatea psihologică a etapelor de vârstă, am dat întâietate unei formule de sistematizare a materialului care nu se suprapune pe delimitările tradiționale operate în câmpul psihologiei vârstelor, tributare ciclurilor școlare. Este cert că micuțul neastâmpărat și cu gândul la joacă din clasa I nu mai face echipă cu „savantul” iscoditor dintr-a IV-a, deja pus în fața unor serioase concursuri școlare. Dar eticheta îi cuprinde încă pe amândoi: vârsta școlară mică. La fel și
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
blândă și și-a manifestat satisfacția. În zilele următoare psihologul a readus cușca, dar când copilul se apropia de ea, cineva țipa puternic, un strigăt de groază care speria copilul. Repetându-se experiența în acest fel, s-a observat că micuțul a început să se ferească de iepure și să dea semne de frică. Sperietura provocată de țipăt s-a transferat și asupra iepurelui cu a cărui prezentare coincidea. Există și un transfer prin asemănare: dacă un sentiment ne leagă de
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
nu le înțelegem. Cine dă dreptul de a ucide în Iugoslavia? Care din ucigași crede că are dreptul s-o facă? La slujba din sfînta biserică preotul se roagă pentru cei uciși în țara vecină. Pornim tăcuți în procesiune prin micuțul Sant'Oreste. Pe marginea ferestrelor sînt puse fețe de masă curate. Containerele de gunoi de pe traseu sînt învelite în folii de plastic. Mici altare, în nișe străvechi ale unor case, inundate de flori, opresc procesiunea și sfîntul părinte îngenunchează ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ies pe ușa opusă. Cît o fi așteptat mogîldeața nu știu, dar la reîntîlnire m-a dojenit cu blîndețe. I-am dat cei doi dinari, tariful pentru harbuz și mi-a ținut de urît pînă acasă. Nemaipomenit de multe știa micuțul vagabond, îl cunoștea toată lumea și parcă îl și respecta. După vreo șase luni a început să refuze banii, intrase într-o afacere cu miere de albine, el fiind distribuitor ambulant. Așa se face că aveam acasă vreo douăzeci de borcănele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prietene. Mă uit la liliputanul meu prieten și ca să treacă timpul îi povestesc necazurile mele. Mergi cu mine, te apăr eu, spune el hotărît, apucîndu-mă ferm de mînă. Cele 95 de kilograme au căpătat alt tonus. Intru în cartier și micuțul aruncă la toți cei întîlniți: Este prietenul meu, cel mai bun prieten, lăsați-l, își cumpără medicamente pentru copilul său pe moarte (cel puțin așa mi-a tradus el). Algerienii se dau la o parte, nu devin amabili, sînt încruntați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și chiar statuia Libertății. Apoi să doboare turnul Eiffel, Reichstagul nemțesc, refăcut recent și chiar turnul Londrei cu Big-Ben-ul său cu tot. Vuk zîmbește amar. În casă, soția sa Marița doarme după o grea zi de muncă. Lîngă ea este micuțul Vuk, moștenitorul său de opt luni. Prin somn își suge limbuța în amintirea sînului Mariței. Vuk jr. a fost înțărcat de două zile, dar n-a făcut mare scandal. De mult Marița n-avea suficient lapte și Vuk jr. s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
locuință are un loc ferit de astfel de surprize. Are și nu are. Dar uraganul este cel mai abil generator de neprevăzut. Este imposibil să anticipezi comportamentul său! Vorbim despre multe lucruri interesante, despre Cuba, despre America Latină, despre Peru cu micuții săi pirania. Ce-s micuții pirania? Sînt copii sub 12 ani care coboară din suburbiile orașului Lima,un adevărat conglomerat de tip bidonville, situat pe versanții munților. Umblă în stoluri sau, mai bine zis, în bancuri, ca peștii! Dacă întîlnesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de astfel de surprize. Are și nu are. Dar uraganul este cel mai abil generator de neprevăzut. Este imposibil să anticipezi comportamentul său! Vorbim despre multe lucruri interesante, despre Cuba, despre America Latină, despre Peru cu micuții săi pirania. Ce-s micuții pirania? Sînt copii sub 12 ani care coboară din suburbiile orașului Lima,un adevărat conglomerat de tip bidonville, situat pe versanții munților. Umblă în stoluri sau, mai bine zis, în bancuri, ca peștii! Dacă întîlnesc un străin îi cer banii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la o astfel de căsătorie. Zaira era însă plăcută la vorbă și mult prea rezervată cu străinii. Se îmbrăca în verde și galben, culorile zeului Orula, zeul Oracolului. Copiii erau îmbrăcați în alb pentru zeul Obbatalá, zeul Păcii. Dorea ca micuții lor să aibă pace pe tot timpul vieții. Pe soț îl îmbrăca tot Zaira, cu pantaloni negri și guayabera violetă, culoarea zeului Babalú-ayé, un omolog al Sfîntului Lazăr din religia creștină. Eu îl iubesc pe Orula, spunea moale Zaira. El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
doica lui timp de câțiva ani. S-a ocupat de fratele nostru cel mai mic străduindu-se să nu-i lipsească nimic: mâncare, înfășat, desfășat, schimbat, spălat, legănat, cântat! Mama o învățase ce să facă și cum să procedeze ca micuțul să nu plângă, să nu sufere. Pe vremea aceea Țuki avea doar cinci anișori. Doar cinci anișori! Ce puteai să-i ceri unei fetițe de cinci ani? Câtă încredere putea mama să aibă într-un copil care nici măcar nu urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lui Peter, făcea și ea parte, ca actriță, din aventura teatrală care Începea În seara aceea. Înainte de plecare, ea a ținut să ne spună o poveste pe care o aflase de la Sheila, simpatica nanny din Irlanda care se ocupa de micuțul Simon, băiatul lor, atunci În vârstă de patru ani. Ca Într-un basm românesc, un Făt-Frumos irlandez trebuie să și-o salveze pe Ileana Cosânzeana, dar Își dă seama că nu poate de unul singur, că are nevoie de priceperea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mută. Copilul e mort, a crezut doctorul, sau moașa, sau cine va fi fost de față, și au aruncat netrebnica alcătuire într-o găleată nu chiar goală, până când cineva a ob servat acolo o bulbucire, o mică fierbere, un palpit. Micuțul Velea nu era totuși mort; l-au recuperat în grabă din imondicii pentru a-l trage către viața deplină, iar când a dobândit-o, într-un târziu, a slobozit primul țipăt. Acest „semieșec“ al nașterii, susținea Velea, și-ar fi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe un tron, de asemenea auriu. Multe flori. Până la altar, lumea se deplasa de o parte și de alta a unei platforme lungi și înguste, pe care trona o statuie micuță și mai modestă: a Șoricelului. În trecere, toată lumea atingea micuțul transportor al nobilului rege-copil. În stânga și în dreapta acestui drum ce conducea spre curățenie, pe jos, oameni în meditație. La altar oficia un om - nu știu cum să-l numesc, ca să nu greșesc - despuiat până la brâu. Acesta primea din mâinile credincioșilor florile și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
sentimente, toate palpitând de iubire față de Maria: „Scumpa mea Mamă, fă ca eu să mă nasc în Tine, ca să fiu adevăratul tău copil... Maică dumnezeiască, ajută-mă să ajung la desăvârșire! O, iubită Mamă, până de Crăciun voi deveni oare micuțul tău Isus, micul tău preot, un alt Cristos?... Te rog, pentru acea dorință sublimă pe care o ai de a face să trăiască în fiecare preot un nou Isus, fă din mine fiul tău, viitorul tău preot, un adevărat Cristos
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în ziua aceea simțea nevoia să spună totul cuiva. Își îndreptă gândurile din nou la bărbatul pe carel cunoscuse și, cu siguranță, îi era frică de neprevăzut, să nu fie păcălită ca atunci când schimbi valuta la un colț de stradă. Micuțul lui, Nicky, nu avea să ducă lipsă de nimic atât timp cât ea va fi mama lui. O crescuse și pe ea altcineva. Acum îi venise rândul să facă și ea la fel. Ea nu cerea multe de la viață, doar înțelegere și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
faci totul din iubire pentru mine, dar mă faci să mă simt vinovată. Eu cred că este un suflet bun. A suferit destul. E alegerea mea. Gândește-te mamă un pic. Când o să vadă cât de mult îl iubesc pe micuțul Nicky, nu crezi că va face și el la fel cu mine? - Te rog, fata mea! Parcă ți-ai cumpăra această dragoste. Faci o convenție din ea. - Știi mamă, dacă în viață nu ai cu cine să-ți împărtășești bucuriile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de afaceri în Franța; la botez i s-a dat numele Ioan, dar întorcându-se acasă, tatăl, din simpatie pentru Franța și o delicată atenție față de Donna Pica, a hotărât să se numească Francesco (francezul), nume până atunci rar întâlnit. Micuțul Francisc avea să devină „floarea tineretului din Assisi”, datorită însușirilor sale de viitor cavaler și datorită banilor tatălui, mândru de copilul său. Ne aflăm în perioada prăbușirii feudalismului și a formării unei lumi noi în care starea materială realizată prin
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să-l verifice și să supravegheze din când în când cum își îndeplinește treaba frățiorul ei mai mic, misiune pe care aceasta o împlinea cu conștiinciozitate, ajutându-se și cu o nuielușă mlădioasă. Cei șapte miei ce formau cârdul împreună cu micuțul lor păstor, au fost eroii unei întâmplări pe care o țin minte chiar și după scurgerea multor ani, toți membrii numeroasei familii a lui Costache Gheorghiu. într-o dimineață, Maricica, sora lui Săndel, care era mai mare cu opt ani
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
doar cei șase miei găsiți. Ajunsă acasă băgă cârdul în ocol, le dădu un braț de iarbă proaspătă apoi se gândi cum să-i povestească pățania lui mamă-sa, așteptându-se să fie pedepsită și ea pentru boroboața lui Săndel. Micuțul fusese acasă, a mâncat, fără ai povesti mamei ce a pățit apoi se refugie în grădină, ca să nu mai dea ochii cu Maricica. Soarele asfințise, în curând trebuiau să se întoarcă de la câmp ceilalți membri ai familiei, dintr-un moment
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Camil; se duseseră la cinema; el, mai ales, e cel mai caraghios și înduioșător tătic. Îl tot pisează pe mititel - o minune - cântându-i ceva de genul „Măi Ca zace, Căzăcele“, încă și mai comun. Îi strigă „Mă, puștiule“ și micuțul își subțiază comic buzele și-i răspunde: „Gu, gu, me, me“. 4) Am să-l văd mâine pe Mihai; nu l-am mai văzut de cincisprezece zile, e clar de ce. Gaby trebuie să-ți fi scris despre cvasi pățania mea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de puteri mistice, persoanele cu deficiență de auz și- au pierdut treptat locul privilegiat în societate, soarta acestora devenind foarte dificilă în Grecia Antică și în Sparta, unde nou- născuții surzi erau uciși. Și în Imperiul Roman, la începuturile acestuia, micuții surzi erau înecați în râul Tibru. Însă, de-a lungul secolelor dinaintea nașterii lui Hristos, situația s- a schimbat și din ce în ce mai multor persoane cu deficiență de auz le-a fost permis să trăiască și li s-au acordat unele drepturi
Cultura surzilor- reper de identitate al comunit??ii surzilor. Exemple de bun? practic? by Ana Irina Imbir () [Corola-publishinghouse/Science/84046_a_85371]