924 matches
-
poate imposibilitatea recepționării convoaielor cu provizii și muniție? În jur de cinci și patruzeci și trei, Leonard se afla se afla în vârful colinei. Securea, cu coada înfiptă-n pământ îi susținea basca - stindard asudat al victoriei. Dincolo de tranșeul oribil, mierlele și scatiii reveniseră la un tril mai firesc. Fiecare scaiete era îmbrobonat de rouă și fiecare spin. Nările îi erau invadate de mirosul reavăn al libertății. Deși beat de triumf, Leonard nu uita de beția de sânge. Strânse un pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai ascuns ungher al ei! Urmează sunetele... Fluide, line, paradisiace, pure, molcome, de o rezonanță și de o limpezime de cristal! Undeva, la o lungime de braț, într-un crâng, susura un izvor! Ciripeau păsări! Din ciripit în ciripit, de mierle și de pițigoi, pârâiașul zglobiu părea că-și va întinde undele celeste pe pământ, că va îmbrățișa și va scălda, prietenos și jucăuș, picioarele celor prezenți. La rasul solului, pluteau cohorte de norișori ștrengari și diafani de pulbere diamantină, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în timp ce eu îmi ștergeam lacrimile cu poala rochiței. M-am ridicat și, fără să știu prea bine ce fac, am apucat de marginea scoarței desprinse și-am tras. Era putredă și ușoară ca pluta. Sub coajă am găsit cadavrul unei mierle, devorat de furnici. O masă vie, roșie, agresivă, mișuna pe hoitul păsării. Am apucat-o de vârful unei aripi și-am azvîrlit-o cu tot cu furnici la câțiva metri distanță. Curând, trunchiul s-a golit de insecte, cu excepția carilor care-și săpau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apucat-o de vârful unei aripi și-am azvîrlit-o cu tot cu furnici la câțiva metri distanță. Curând, trunchiul s-a golit de insecte, cu excepția carilor care-și săpau în lemnul afânat , buretos, canalele paralele. Toate gâzele vorace au luat urma leșului mierlei. Am putut atunci să mă cațăr pe buștean. Sus, am stat o clipă călare, simțind sub mine scoarța aspră. Mi se uscaseră lacrimile și eram iarăși fericită. Am coborât cu atenție și am pornit din nou la drum, cu soarele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tremura în fața ochilor. Pădurea nu avea limite, nu avea sens, ea era singura lume pe care ți-o puteai imagina. Un lătrat de vulpe undeva mai la deal. O scânteiere de rouă într-o plasă de păianjen. Un tril de mierlă. Adieri răcoroase. Foarte departe, în fundul văii, într-un amestec de aur și umbre, am zărit o casă. Pe măsură ce rnă apropiam, contururile îi deveneau mai ferme: o hardughie de lemn, cu etaj, dreptunghiulară ca o ladă, fără acoperiș țuguiat, fără ferestre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
natural sau emis de vreun instrument. Timp de câțiva ani, Emil Popescu nu făcu altceva decât să exploreze neobosit posibilitățile fantastice ale sintetizatorului. Din când în când, printre cele mai fidel redate zgomote naturale, foșnete de frunze uscate, fluierat de mierlă, șipot de râu, inflexiuni de voce feminină de o dulceață care te sfârșea, zgomot de avion la decolare, bolboroseală de delfini, saxofonistul, atât cât mai stătea în preajma Daciei din spatele blocului, avea prilejul să noteze febril bucăți muzicale orchestrate tulburător. Pur
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ceea ce înseamnă că totul ar putea dura o lună. Dar ce se va întîmpla apoi cu noi?..." Când fu sigur că doarme profund, trecu în vârful picioarelor în birou și se întoarse cu magnetofonul. Câtva timp nu se auzeau decât mierlele și respirația ei ușor agitată. Apoi figura întreagă îi fu luminată de un mare zâmbet. Rosti, foarte încet, câteva cuvinte, urmate de o tăcere concentrată, anxioasă, parcă ar fi așteptat un răspuns care întîrzia sau pe care nu mai reușea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ștersese ursul. „Adam e ca mine, își spunea ea, și totuși e altfel. El îndrăgește tot felul de lucruri ciudate care, în realitate, sunt non-lucruri. Lumea-i plină pentru el de astfel de închipuiri. Tot ce există îi aparține - întotdeauna mierla lui e cea care cântă, păianjenul lui e cel care a țesut o pânză în colț.“ Gândul la ursul pierdut îi reaminti că, în urmă cu o noapte, îl visase pe Rufus și, în vis, Rufus era fiul ei. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zburde... să zburde... Ce imagine terbilă! — Ce-i muzica asta ciudată? — E un bâlci pe islaz. Ecourile îndepărtate ale muzicii de bâlci, distilată și îndulcită de aerul călduț al serii, răzbeau, intermitent, estompat, în grădina Belmont. Ceva mai aproape, o mierlă cânta extaziată, cu triluri lirice ca de privighetoare. Salcâmul se înveșmântase în frunzișul de vară. Crengile-i grăsune, încovoiate, păreau a fi mădularele unui animal rotofei. Grădina era îmbălsămată de mireasma mălinilor. De fapt, întregul Ennistone era îmbăiat în parfumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care devenise uriașă, cu un lac și o priveliște a unor codri îndepărtați, plină de oameni străini, care se învârteau de colo-colo cu un anumit scop. Și simțea în vis o furie neputincioasă, și îngrijorare, și frică. Acum, ascultând trilurile mierlei și privind pe fereastra salonului, în care încă nu aprinsese luminile, se simți străpunsă de un junghi de frică, asemănătoare cu cea din vis, văzând o siluetă nemișcată, plantată în mijlocul pajiștii. După o clipă, o recunoscu pe Ruby, totuși priveliștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
opri din vorbă. Nu pot să dorm. Ți-a fost teamă că am să fug. Acum mi-e teamă mie că dumneata ai să fugi. Erau zorii dimineții de duminică și, așa cum spusese Hattie, noaptea fusese doar o amăgire. O mierlă cânta în mărul din Hare Lane nr 16. John Robert se ridică, aproape înțepenit, și dădu puțin la o parte una dintre perdele, lăsând să se filtreze o suflare de lumină limpede, lividă, în camera cu lămpile aprinse. Hattie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi groaznic. Nu pot suporta lumina asta amestecată, te rog stinge lămpile și dă la o parte draperiile. John Robert se ridică și făcu ce-i ceruse. — Uite, vezi, dragul meu John Robert, soarele a răsărit, strălucește, cerul e albastru, mierla cântă, trebuie să încercăm să fim fericiți, de ce n-am putea, din moment ce suntem amândoi atât de inteligenți! Haide, zâmbește-mi! — Oh, Hattie, Hattie... Își înfipse degetele în părul scurt, creț, cărunt, și trase cu putere, de parc-ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
conferă statut de chintesență a locului asupra căruia își focalizează simțurile - și care, la nivelul întregului volum, devin laitmotive. De pildă, pasărea, de obicei în zbor, solitară sau în stoluri, numită generic sau prin referire la diferite specii (grauri, prigorii, mierle, ciori, porumbei), apare frecvent, într-o cromatică bogată (o stranie pasăre neagră; pasărea albastră; o pasăre, de-un galben / Miraculos), încărcată de sugestii, susținute adesea și prin determinanți adjectivali (straniu, miraculos etc.). Alteori, apare doar metonimic: triluri ce se-nfioară; cântătoarele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
coreandrul, canelul, scorțișoara ș.a. - unele fiind folosite ca aromatice, altele drept condimente într-o bucătărie locală specifică. Fauna din Réunion nu face excepție. Și ea este parte importantă în întregul spectacol al insulei. Se întâlnește aici, alături de mierla-mierlă, și o mierlă cu moț (Merle de Maurice). Pasărea cardinal, pasărea albă, pasărea verde, pasărea fecioară și altele încă, fac bună casă cu cele ce poartă nume neîntâlnite prin părțile noastre: tuit-tuit, tec-tec. Cea mai interesantă poate fi socotită, însă, pasărea bellier. De ce
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
știi, prin părțile pe unde locuiesc eu nimeni nu a văzut o astfel de pană!”, iar păunul, umflîndu-și pieptul, Îmi aruncă o mult prea prețioasă pană. Și asta tocmai În anul cînd se Împart medalii poeților merituoși. Atunci vine și mierla triumfătoare, și atît de citată-n manualele de literatură: „lasă-mă să-ți Înregistrez trilurile misterioase!, de unde vin eu nimeni nu a ascultat un cîntec așa de frumos.” Iar mierla Începe deodată să cînte un cîntec așa de frumos Încît
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
anul cînd se Împart medalii poeților merituoși. Atunci vine și mierla triumfătoare, și atît de citată-n manualele de literatură: „lasă-mă să-ți Înregistrez trilurile misterioase!, de unde vin eu nimeni nu a ascultat un cîntec așa de frumos.” Iar mierla Începe deodată să cînte un cîntec așa de frumos Încît i-a răscolit de Îndată pe toți cei veniți, acolo unde se Împart medalii poeților merituoși. Poeți care se Îmbrățișează unii pe alții, bucuroși că a mai trecut un an
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
să nu lași să treacă nici o zi fără să stai măcar un sfert de oră în fața unui tablou frumos ori a unui apus de soare, fără să-ți predai auzul unei Cantate de Bach, ori să știi să asculți trilurile mierlei din fața casei, fără să-ți plimbi degetele pe mușchiul de pe coaja unui copac, sau pe spinarea vreunei pietre încălzite de soare, să-ți pui în balcon câteva smocuri de busuioc, mentă, mărar, rozmarin, un rând de regina nopții, câteva mușcate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lumina palidă a înserării, am deslușit un ghemotoc negru, care a sărit de pe o creangă mai depărtată a cireșului din preajmă pe una mai aproape de mine. îndată am înțeles despre ce era vorba: stăteam față în față cu prietena mea, Mierla, cea despre care am și scris, într-o altă carte a mea („întâmplări la apa Corrèze”). Am răsuflat ușurat și am intrat din nou în dialog cu prietena mea. - Oho! Bună seara, țigăncușo! Te rog să mă ierți, dar eram
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
eram cufundat în gânduri și m-ai cam luat prin surprindere... - Dar nu face nimic, domnule, eu vă înțeleg îngândurarea și trebuie să vă declar că chiar mă bucur. Mă bucur, vreau să spun, pentru faptul că acel castel al Mierlelor v-a plăcut atât de mult. - Pricep eu cam în ce direcție îți zboară ție gândul, dar ceea ce știi tu despre numele acelui minunat castel nu e decât o legendă. E drept, foarte frumoasă. - Adică vreți să spuneți că noi
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
după ce oamenii din Evul Mediu, organizați în mici stătulețe Îprovinciiă, conduse de prinți, conți, viconți, duci, au început să construiască fortificații suplimentare, sporind astfel buna apărare împotriva eventualilor Îsau virtualiloră năvălitori. Așa s-au petrecut lucrurile și în cazul Castelului Mierlelor, a cărui primă atestare documentară vine de prin secolul al XIII-lea. Locul, semănând cu o cetate naturală, cum am mai spus, era propriu unor asemenea construcții, din mai multe motive. în primul rând, un baraj natural era format din
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
cultura Franței. Totul este subordonat ideii de a reda, la dimensiunile reale, elementele fundamentale ale vieții de acum mai bine de 700-800 de ani. - Ați văzut ghiocei și toporași la Les Tours de Merle, domnule? m-a întrebat prietena mea, Mierla. - Am văzut. Și încă mulți toporași și mulți ghiocei. Dar am mai văzut ceva, care m-a impresionat în mod deosebit. - Ce anume, domnule? - Locuința străveche, cu... încălzire centrală. - A, da, am auzit mai multă lume vorbind despre asta, minunându
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
ușor, dar dumneavoastră, domnule, am să vă dezvălui taina... cum am auzit că o numiți. - Eu nu insist, țigăncușo, dar mi se pare - e mai curând o bănuială - că povestea ta e una deosebită. - Eu, domnule, nu sunt chiar o mierlă oarecare. Nu vreau să credeți cumva că mă laud, dar eu sunt, ca să spun așa, un fel de spirit al mierlelor. La începuturile mele, cu foarte mulți ani în urmă, poate chiar la facerea lumii, am fost și eu o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
se pare - e mai curând o bănuială - că povestea ta e una deosebită. - Eu, domnule, nu sunt chiar o mierlă oarecare. Nu vreau să credeți cumva că mă laud, dar eu sunt, ca să spun așa, un fel de spirit al mierlelor. La începuturile mele, cu foarte mulți ani în urmă, poate chiar la facerea lumii, am fost și eu o ființă omenească. Dar am păcătuit peste măsura iertării. Am ucis o pasăre, ca să am ce mânca. Nu din alte motive. Că
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
Dumnezeu? - Nu, pentru că bunul Dumnezeu a înțeles pricina faptei mele, de supraviețuire adică, și m-a iertat. De blestemat și de pedepsit a avut grijă zeul păsărilor, care avea înfățișare de vultur. El mi-a menit să mă prefac în mierlă și să mă aflu necontenit în primejdie. - într-adevăr, mare minune și cumplită întâmplare. Eu la așa ceva nu m-aș fi gândit. - Numai că bunul Dumnezeu nu m-a părăsit în blestemul zeului păsărilor. El mi-a dăruit harul cântecului
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
Faptul nici nu mai trebuie comentat, din motive bine cunoscute, care transpar și din cele scrise mai înainte. într-una din seri, o seară călduță și liniștită de primăvară correziană, Adina a ieșit pe terasa dinspre grădină, să asculte cântecul mierlelor. La un moment dat, a zărit prin amurgul cenușiu silueta alb-gălbuie a pisicii. Făcea tot felul de salturi și tumbe prin iarba verde și bine înfrățită. A privit cu luare-aminte jocul pisicii și nu i-a trebuit prea mult ca să
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]