12,937 matches
-
la tine. Oare e așa de greu de înțeles? Și eu cu ŤTezeleť mele din august!!! Dar, după cum vezi, le continui într-un fel. Ce-s eu vinovat că tu ai o ,carcasă" așa de dată-n portolaci cu draci? Miezul se dibuie mai greu, se vede cu sufletul. De ce iei tu ce-i rău și nu vezi ce-i bun? Sau de ce nu le iei pe amîndouă, fiindcă sînt amîndouă, nimeni nu-i numai rău sau numai bun. Te iubesc
Draga mea înamorată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11275_a_12600]
-
în ochi de gheață, Vândute-n vrac ca sclavii, arse pe rug în piață. Sufletul lor, pe raftul de taină din altar, îl ține Duhul Sfânt în faguri de cleștar. Pâinea și sarea slovei, ca poamele pe ramuri, împart în miezul rumen sufletu-a zeci de neamuri. Și-ndestulând flămânzii și setea din cetate Deschid sub arcul pleoapei tărâmuri fermecate. O, Cartea luminată de raza mâinii Lui E adăpost și cântec și pâinea orișicui. Cărarea Cum mă uitam, domniță, în urma-ți pe
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
fulgere prin os, Și nu mi-a fost răbdarea, câinească, de folos? Muncesc ograda zilei și o păstrez întreagă, Dar pasul nu mi-e sprinten și mâna e mai bleagă. Mustrarea ta vioaie e aspră, dar curată, Că poartă-n miez și-aroma ispitei de-altădată. Femeia mea din lut și sânge - rug și floare - Te-aș aștepta din nou, cerșind la drumul mare, S-aduci săgeata vieții din timpuri înapoi, Căci s-a lungit cărarea de umbre după noi. Gemenele
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
o construcție, Caragiale e neutru sub aspect moral. Oricum, îndurerarea lasă loc unei teribile forțe admirative care are ca obiect atît lumea, cît și propria-i forță constructivă. Asemenea situații, paradoxale, asemenea unei rupturi în firesc, (pre)tind să condenseze miezul lumii, altfel inaccesibil. Poate tocmai de aceea Caragiale alege periferia (de nu cumva este ales de ea) drept spațiu al explorărilor sale. Aici, în margine, funcționarul are mai acut sentimentul neantului, pe care-l trăiește instinctiv, chiar dacă lumea căreia îi
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
critică, își revărsa în paginile secrete întreaga amărăciune provocată de veleitarii agresivi ori de scriitorii buni, dar dificili. Cum procedează, oare, Gabriel Dimisianu atunci când face un pas înapoi și schimbă scriitura publică pe aceea ,taciturnă"? Aflat de atâta timp în miezul fierbinte al vieții noastre culturale, la Gazeta Literară și apoi la România literară, la Uniunea Scriitorilor, în diferitele jurii ale breslei, în puține pňsturi, dar în multiple postůri profesionale, Gabriel Dimisianu a rămas cum l-am cunoscut și îl știm
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
să te aștept și mâine sub felinar poate vii să mă vezi poate vrei să știi că vocea ta nesigură m-a lovit în moalele capului acum cerul se sparge deasupra mea plouă în piața pustie tună și fulgeră (din miezul bucății de chihlimbar mă privește buimacă o zână) Zid Am lăsat ceștile goale pe masa din lemn de nuc am ieșit să ne privim unul pe altul în lumina rece a dimineții ne-am oprit pe aleea galbenă frunzele se
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
de concert. ca într-un bot de miel hăcuit. măcelarul potszudek trecea arcușul peste gîtul viorii tăindu-i carotida cu scrîșnet înghețat. își afunda mîinile pînă la coate în hălci de muzică zdrențuite, dezghioca din carnea aburindă ochii albi cu miez vinețiu în care mai pîlpîia spaima vitei înjunghiate împroșcînd cu spumă roșu sidefie partiturile și primele rînduri. bemolii însîngerați clipoceau în vaietele orchestrei peste care cădeau încet bucăți de viscere din tavanul boltit. ai țipat și pereții s-au apropiat
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
îi taie capul și-l aruncă în corabia ce o așteaptă la mal. Vâslași o trec, dar, cu o clipă înainte de mal, corabia se-aprinde cu femeie cu tot. Cartea de aur Deasupra a nouă morminte din nesfârșitul șir, la miezul nopții, joacă nouă flăcări cu nouă cuvinte scrise pe fiecare. Frazele nouă ai vrea să le citești ca să treci din încăpere în încăpere, dar pânza de întuneric nu poți s-o sfâșii decât cu ochiul vulturului însoțitor. Cei ce sapă
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
mare răstimp al vieții muritorilor, mulți au pierit din pricini întîmplătoare, dar cei mai hotărîți - din cauza cruzimii principelui, încît puțini dintre noi, ca să spun așa, am supraviețuit altora și chiar nouă înșine. în mijlocul tăcerii noastre, ni s-au răpit din miezul vieții atîția ani, în care cei tineri am ajuns la bătrînețe, iar cei bătrîni - aproape la sfîrșitul existenței." 1) Cei cincisprezece ani despre care vorbește Tacit (tirania lui Domițian) reprezintă un interval de trei ori mai scurt față de cei 45
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
Emil Brumaru Căutam să scriu cît mai închegat, topind cuvintele unul într-altul, dînd frazelor o formă longilină... mă rog, lunguiață, ușor ondulată pe margini, compactă în miez. Da, mijlocul... centrul obligatoriu mă obseda, sîmburele... acolo aveam nevoie de curaj, de iluzie, de fantezie bine hățuită... de abnegație, de... Franjurile fluturau de la sine, bătute lin de semnificații necotrobăite echivoc, într-o neglijență tandră, aducătoare de surîsuri binevoitoare, sau
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
dumnezeu stă înfășurat cînd nu umblă cînd nu vede cînd nu vorbește sîngele apă bună de băut pentru versurile care nu mor niciodată culcuș pentru literele care dorm în răni ca păsările de munte în văzduh ca bursucii dolofani în miez de pădure m-am tăiat soră viață cu un cuțit de vînătoare de tauri perfect în două jumătate de coloană vertebrală la stînga jumătate de coloană vertebrală la dreapta jumătate de cap într-o parte jumătatea a doua în alta
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
sau trei cîte două sau șapte cîte patru sau opt poemul este astfel singurul care este credibil el este confortabil situat totdeauna și la suprafață și în adînc și deasupra și jos și în părți și în centru și în miezul cercului și în marginea cercului poemul bea și mănîncă viața pentru ca viața să poată încremeni în cuvinte intraductibile poemul bea și mănîncă moartea pentru ca moartea să poată înfrunzi în cuvinte intraductibile și nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
-n '909 (cît de albaștri-i pot fi ochii!) în otomana unei rochii mov-purpurii, cu fir și două plătci îmbinîndu-se pe umeri precum tunicile elene; o damă unduind alene ca lebăda, - pe cînd tu numeri minutele pîn-o să sune de miezul nopții și-al speranței; și e ca tricolorul Franței obrazul damei importune, căci de-o așa splendoare,-ncît ți-e teamă să începi o nouă idilă,-n '909, și să-i săruți prelungul gît; sau (pe cînd domnii toți fac
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
flori sugrumă raze Femei cu sînii mari și grei Se-apleacă-n rai peste pervaze Pîndindu-ne cum ne iubim Și-apoi la fel încearcă ele Cu șerpișori și mere din Copacii înmuiați în miere Și-n lapte crud pîn'la urechi Cu miezul coapselor în spume E între noi un cîntec vechi Ce-abia începe a se spune...
Cîntec pentru Absurdica (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11901_a_13226]
-
lipsiți de "ștofă de eroi". Mă hotărâsem să nu mă duc să-l văd nici după ce a fost expus, ca un obiect de preț, în holul Ateneului Român. Și am rezistat în hotărârea luată până în noaptea premergătoare zilei funeraliilor. La miezul acelei noopți s-a iscat în mine dorința absurdă de a-mi lua rămas-bun de la el prin prezență fizică. Nu eram singur în holul Ateneului Român. în preajma mai depărtată a catafalcului era un grup de tineri cercetători din Institutul de
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
Emil Brumaru Erai atît de frumoasă Mereu mă temeam să nu pleci Lăsîndu-mi în palida casă Dulapuri pustii pereți reci Și-o apă în cana adîncă Încet putrezind pîn'la miez Din care de-abia mai mănîncă La ora cumplitei amiezi Cu gura lui grea de mătasă Un înger slugarnic pe veci Erai atît de frumoasă Mereu mă temeam să nu pleci...
Erai atît de frumoasă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11949_a_13274]
-
singuri decât suntem: „Numai nesfârșitul dans al luminii/ n-am reușit să-l văd/ pentru că lumina,/ lumina nu doarme niciodată!/ Și-atunci/ ...m-am întors în somnul pietrei/ și-n mine,/ în uitare și-n aduceri aminte,/ ascunzându-mă în miezul muntelui/ unde ochii ce privesc,/ nu pot pătrunde! “ ( Ceea ce nu știai...). Vrea să facă din noi ființe apte să-și asume suferința și disoerarea și mai ales dureroasa dar exaltanta unicitate, fără să recurgem la fel de fel de balsamuri și surogate
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
blajină. Când te privi de-aproape păreai neterminată; Un lut frumos lucrat, dar fără de culoare. Cum te dorea să fii motiv de venerare, Visa perfecțiunea prin tine-ntruchipată. Atunci, ți-a pus în iris mult verde din câmpii, În păr un miez de noapte prins într-o peruzea, Un clopot alb să-ți bată în piept când cade-o stea Și pânza de-ntuneric o rupe în fâșii. Dorind să îți aducă speranța mai aproape Un curcubeu de vară ți l-a-mpletit brățări
FEMEIE, SUFLET ÎNGEMĂNAT de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380655_a_381984]
-
primăvară, când zorii-ncep să își răsfire cu o astrală sârguință tot spectrul de lumini solare, târându-și umbrele prin iarbă, vin mânjii zilei și-nsetați din cupa florilor beau rouă cu gust de tainică „Dorință”. Sub teiul tău, în miez de vară, purtând povara dorului, înmiresmați aburi de „ Doină” umplu pădurile de fagi și pân’ spre seară-n cânt șoptit, spre-a nu trezi în crânguri cucii, doinesc „ușure” dintr-un nai tristă„Povestea codrului”. Când bruma toamnei lin coboară
SUB TEIUL TĂU de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380667_a_381996]
-
aplicare măria sa banul în scurt timp fracțiunea PLDM a fost părăsită de o parte din membri. Pentru a profita la maxim de această situație V. Plahotniuc, care la moment nu era nici parlamentar, nici vice președinte al PDM la un miez de noapte creează o nouă construcție parlamentară „Platforma Social Democrată”, mai cumpărând în acest scop 14 parlamentari ai PCRM și șapte de la PLDM. Astfel, o formațiune politică cu doar 17% acumulate în ultimul scrutin electoral a ajuns astăzi să controleze
PERICOLUL CARE NE PÂNDEŞTE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380637_a_381966]
-
lui Platon, poetul suferă cumplit când tatăl său, dorindu-l mai pragmatic, îl obligă să arunce în foc Dialogurile din care savurase îndeosebi Banchetul lui Socrate. Heraclit e comentat, desigur, datorită maximei „totul curge”. Iată cum filosofează Ion Scorobete în miezul sintagmei menționate: „Înainte de toate a fost mișcarea altfel/ cauza ar fi ajuns în sine”. (Pretext) Lumina induce o stare apolinică, diurnă (Gilbert Durand) în sufletul poetului: „fără scop curge lumina / din trupul încins / și ce e mai adânc decât / un
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]
-
Acest kremlinez Dodon îl v-a semna. Este foarte clar și după ultima întrevedere a lui Dodon cu Rogozin (chiar și clima a fost împotriva lui Dodon în ziua investirii lui, Rogozin neputând să fie prezent din cauza ceții. Totuși pe la miezul nopții a reușit să aterizeze și să se întrevadă cu Dodon, prezentându-i ultimele indicații ale stăpânului!). Din această dorință exagerată a lacheilor lui Dodon de a prezenta „succesele majore” obținute doar într-o săptămână, mai aflăm unele informații, pe
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
sânge de lună Și dorința se-așterne în trup cunună, Iubirea compune pe-a focului strună. Când norii se lasă pe umeri de frunze Și ploile mușcă din verde ursuze, Gânduri se adună în suflet confuze. Te-aștept iubite-n miezuri de cuvinte, Cu atâtea înțelesuri ard în minte, În iubirea de tine își au sorginte. Când roua în iarbă cântărea-și suspină, Miresmele prin crengi ușor se alină Citește mai mult Când stele bat la porțile înserăriiși noaptea se scaldă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
spală-n sânge de lunăși dorința se-așterne în trup cunună,Iubirea compune pe-a focului strună. Când norii se lasă pe umeri de frunzeși ploile mușcă din verde ursuze,Gânduri se adună în suflet confuze.Te-aștept iubite-n miezuri de cuvinte, Cu atâtea înțelesuri ard în minte,În iubirea de tine își au sorginte. Când roua în iarbă cântărea-și suspină,Miresmele prin crengi ușor se alină... X. DACĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2263 din 12
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
și neatârnare. În toate acestea e loc și pentru „Vise de an nou”: „Revăd dragostea pierdută în imaginare flori / Sub un cer care drapează simfonia de culori / Pe-un pământ albit de gânduri într-o iarnă cu zăpezi / Aduse în miez de noapte peste munți, de caii verzi // Chem iubirile apuse din nedefinite vise / Să-mi trimită-a lor dorințe prin viu grai, nu vorbe scrise / Pregătesc la fiecare un buchet de mângâieri / Să le însoțească-n noaptea coborâtă în tăceri
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]