888 matches
-
care s-au ocupat de această chestiune și au considerat o prioritate intervenția în mediul rural. De altfel, în numai un deceniu, numărul țăranilor va crește vertiginos în cadrul acestui partid: de la 3000 dintr-un efectiv total de 14.000 de militanți în 1890, la 6000 din 17.000 de militanți în 1900. Slaba industrializare a Danemarcei din acești ani contribuie la această stare de fapt. Situația se prezintă cu totul altfel în România. Doi factori externi forțează Partidul Social-Democrat, în care
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
considerat o prioritate intervenția în mediul rural. De altfel, în numai un deceniu, numărul țăranilor va crește vertiginos în cadrul acestui partid: de la 3000 dintr-un efectiv total de 14.000 de militanți în 1890, la 6000 din 17.000 de militanți în 1900. Slaba industrializare a Danemarcei din acești ani contribuie la această stare de fapt. Situația se prezintă cu totul altfel în România. Doi factori externi forțează Partidul Social-Democrat, în care intelectualii au o pondere importantă, să intervină în cadrul țărănimii
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
declanșarea Războiului Balcanic din 1912-1913. În partidele francez și german, interesul dispare foarte repede, după numai cîțiva ani de entuziasm: în Germania, imediat după terminarea Congresului de la Breslau din 1895; în Franța, după 1906, în ciuda eforturilor unei mici grupări de militanți reuniți în jurul lui Compère-Morel, dornici de a continua această inițiativă. Ziare cu conținut specific țărănesc au apărut încă din 1888 în România și Danemarca, în 1893 în Germania (mai exact în Bavaria), și în 1894 în Belgia și Franța. Ele
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
crize revizioniste internaționale este în întregime contemporană. Primele sale manifestări publice apar în 1896, în vîltoarea alegerilor municipale care reprezintă pentru socialiști un mare succes. În jurul lui Alexandre Millerand, principalul purtător de cuvînt al acestui curent, s-a constituit, împreună cu militanți ca Abel Hovelacque și René Viviani, o Federație Republicană Socialistă de pe Sena, care dorește să apropie socialismul de republicanii propagandiști. Problema se va pune și mai acut, la nici doi ani de la afacerea Dreyfus și, ca urmare a curajoasei intervenții
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
proletară. Astfel, golit de conținutul său politic, marxismul este admis în întregime de autorități, adică de cenzura țaristă care îl tolerează, de unde denumirea sa de "marxism legal". El găsește un relativ ecou în cadrul Partidului Social-Democrat Rus, unde un grup de militanți reuniți în jurul lui Prokopovic și Martinov, publică în 1898 un Manifest în care sînt dezvoltate concepții foarte apropiate de cele ale marxiștilor legali care pun accentul, înainte de toate, pe analiza economică a marxismului, de unde numele de "Economiști" cu care au
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
împiedice războiul? Întrebare la care este greu de dat un răspuns, dar este sigur că dispariția sa înlătură unul din ultimele obstacole care ar fi putut să stăvilească declanșarea acestui conflict, demoralizînd și descumpănind într-un moment crucial pe numeroși militanți 3. Începînd de acum, ralierea socialiștilor la un război pe care au jurat în mod solemn, în urmă cu mai puțin de doi ani, că îl vor combate, se face în doi timpi: votul pentru creditele de război și participarea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de partaj între "șovini" și "internaționaliști"7. Dacă este adevărat că în perioada 1914-1918 spiritul internaționalist se situează în direcția aripii stîngi revoluționare, constituită cu mult înainte, împărțirea între belicoși și pacifiști nu corespunde neapărat nivelului celor care o apără. Militanții de stînga susțin Uniunea sacră și invers. Foști "radicali" au trecut la naționalism, în timp ce "oportuniștii" se regăsesc adesea în tabăra, mult mai restrînsă, a internaționalismului. Pe de altă parte, Internaționala a II-a nu este singurul curent al mișcării muncitorești
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
o animă, precum și a lui Jean Longuet, susținătorul lui Jaurès. Succesul acestor inițiative, nemulțumirea crescîndă împotriva războiului care ia naștere treptat în mai multe țări, în special în rîndurile femeilor și ale tinerilor, încurajează Partidul Socialist Italian, precum și pe doi militanți: elvețianul Robert Grimm și rusul Martov să facă un pas înainte. La 15-16 mai 1915, conducerea Partidului Socialist Italian decide întrunirea unei reuniuni internaționale. Organizată în Elveția de Robert Grimm, cu acordul, dar nu și cu sprijinul Partidului Socialist Elvețian
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
doua conferință internațională. În ciuda eforturilor duse la bun sfîrșit de către socialiștii majoritari, cu scopul de a contracara această inițiativă, reuniunea se va ține într-un loc păstrat secret, la Kienthal în Elveția, unde, la 24 aprilie 1916, sosesc 44 de militanți. Tendința de stînga, manifestată încă de la Zimmerwald de către opozanții războiului, se conturează și mai clar. Nouăsprezece dintre ei (menșevici ruși, italieni și germani) vor avea poziții mult mai apropiate de cele pacifiste și, după cum o arată și discursurile lor, criticile
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în față cu Puterile Centrale. S-ar putea crede că această evoluție favorizează curentele cele mai "de dreapta" ale socialismului francez, dar ea este contrabalansată de efectele dictatului lui Clemenceau, partizan înverșunat al războiului, care nu ezită să închidă numeroși militanți pacifiști și antimilitariști. Aceste două cauze, care acționează în sens opus, mențin socialismul francez pe o linie mediană, distinctă atît de social-patriotismul, cît și de defetismul revoluționar propovăduit de Lenin. În ciuda unei foarte clare progresii a minorităților, care devin de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
socialistă de stînga mai există încă printre rîndurile sale, de o manieră autonomă. Lucrurile se vor schimba complet în deceniul următor și vor scoate la iveală incapacitatea ISM de a interveni într-o perioadă mai tragică: acest colos care grupează militanții aderenți nu are decît picioare de lut, arătîndu-și astfel neputința. UN COLOS CU PICIOARE DE LUT (1923-1940) Frumoșii ani ai unității regăsite Începînd cu 1923, divizarea mișcării muncitorești în două blocuri ostile și rivale devine o realitate incontestabilă a cărei
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
democrații economice și să modifice în profunzime societatea germană. El și-a atras ura mișcării comuniste datorită politicii sale represive de a menține ordinea, precum și datorită responsabilității directe în asasinarea lui K. Liebknecht și a R. Luxemburg. Uciderea acestor doi militanți, precum și a altora mai puțin cunoscuți, nu a fost îndeajuns pentru a putea împiedica dezvoltarea unui puternic partid comunist în Germania. În sfîrșit, față de poporul german, SPD s-a arătat a fi prea pacifist într-un moment în care, avînd
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în perioada de prosperitate, în măsura în care orientarea reformistă a POB-ului găsește un teren pe care să se instaleze. Chestiunea puterii nu se pune, iar distanțarea între mișcare și ținta finală, oricît de reală ar fi ea, nu este percepută de către militanți. Suprimînd orice posibilitate de "mișcare" și de reformă, criza face ca această contradicție să fie mai aprigă și chiar de nesuportat. În 1927, ideea principală expusă de către de Man nu este aceea de a distruge, ci mai degrabă de a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ar dovedi mai degrabă o complexitate reprezentată de criza revizionistă cu care s-a confruntat ISM la cumpăna anilor '30. Curînd, ea va avea consecințe în cadrul SFIO. Reconstrucția acestui partid care, după întrunirea de la Tours, evoluează de la 30.000 de militanți la peste 100.000 în mai puțin de un deceniu este o reușită de netăgăduit care, pînă în 1930 se realizează în mare parte datorită Partidului Comunist. Acesta din urmă însă nu poate împiedica plecarea numeroșilor pionieri și întoarcerea unora
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
lor, comuniștii se opun noțiunii de Plan pe care îl consideră reformist; ei nu vor accepta ideea de naționalizare decît din februarie 193747. În cadrul SFIO, micul grup al Revoluției constructive constituit în jurul lui Georges și Émilie Lefranc și a unor militanți precum Maurice Deixonne, Jean Itard, Claude Lévi-Strauss, Robert Marjolin 48 a publicat în 1932 o lucrare cu același titlu. În toamna lui 1933, acest grup primește cu entuziasm Programul Planului Muncii, iar pînă în februarie 1934, el pare a fi
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Muncitoresc Spaniol de Unificare Marxistă (POUM). Cu toate că nu este afiliată la Biroul de la Londra, GR își apără politica. Cît despre POUM, acesta decide să adere la Birou încă de la fondarea sa. Aflată la apogeu, GR influențează aproximativ 50.000 de militanți ai SFIO, în timp ce, în septembrie 1936, POUM regrupează circa 60.000 de aderenți. Aceste cifre indică foarte bine situația, deloc de neglijat, a acestor două organizații, precum și forța lor. Încă de la formarea lor, ele s-au confruntat cu problemele ridicate
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
află între democrația capitalistă și fascism, ci între socialism și fascism". Ceea ce implică pentru Revoluția spaniolă desfășurarea "unor organe de masă, muncitorești și țărănești", precum și a luptei "pentru cucerirea definitivă a puterii și a edificării unei societăți socialiste"57. Numeroși militanți din organizațiile aderente Biroului de la Londra pleacă pe frontul din Spania, formînd astfel o solidaritate combătută cu violență de către mișcarea comunistă internațională, dornică în ultimele luni ale anului 1936, apoi între 1937-1938, să suprime bineînțeles și fizic orice opoziție sau
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
muncitorești. Al Doilea Război mondial continuă această tendință, aprofundînd-o, scoțînd totodată la suprafață fracturi decisive ale căror breșe apăruseră încă din cursul deceniului trecut. Începînd din 1940, contradicțiile apar. Cvasitotalitatea partidelor socialiste europene va fi de acum înainte desființată, iar militanții sînt constrînși la cea mai severă clandestinitate pentru a continua lupta împotriva fascismului, atunci cînd nu întrețin relații într-un mod sau altul cu ocupantul în scopul de a încerca să salveze ceea ce mai poate fi salvat 3. În general
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
imposibilitatea unei existențe organizate fără garanția puterii în funcțiune, ceea ce majoritatea socialiștilor olandezi refuză. La începutul războiului, iluzii analoge sînt de asemenea răspîndite în Belgia prin puternica personalitate a lui H. de Man care, la 28 iunie 1940 îndeamnă pe militanții din POB să "intre în cadrul unei mișcări de resurecție națională...", să se adune "... într-un partid unic al poporului belgian unit prin fidelitatea față de regele său și prin voința de a realiza suveranitatea Muncii". Ca și alți intelectuali proveniți din
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
SFIO înainte de război, acționează în mod analog și speră, cel puțin într-o primă fază, să găsească posibilități de acțiune în cadrul Cartei Muncii. Însă ei vor fi repede decepționați, iar această tentativă va lua sfîrșit. În ciuda convergențelor indiscutabile dintre acești militanți, ar fi totuși greșit să-i situăm pe toți pe același plan: ca urmare a imtermediului său ministerial, Marquet se repliază pe municipalitatea din Bordeaux, în timp ce Spinasse se erijează în apărătorul anumitor valori ale Frontului Popular (este vorba, în special
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Comitet de Acțiune Socialistă* a cărui responsabilitate pentru cele două zone va cădea curînd în sarcina unui fost redactor al ziarului "Le Populaire", Daniel Mayer. Cîteva luni mai tîrziu, în decembrie, CAS tipărește o foaie clandestină, "Socialisme et liberté". Alți militanți, adesea rămași în umbră înainte de cel de-al Doilea Război mondial, acționează în același sens, fie că este vorba despre Jean Texcier care publică clandestin Conseils à l'occupé sau despre fostul ministru al Muncii, Jean Lebas, care organizează o
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
o rețea în Nord, face să apară în octombrie 1940 "L'Homme libre" și leagă contacte cu cei din Rezistența belgiană. În același timp, Christian Pineau începe să pună pe picioare mișcarea Libération-Nord cu ajutorul lui Robert Lacoste și a numeroși militanți socialiști și sindicaliști. Grupări se formează, de asemenea, la Lyon și la Toulouse, îndeosebi plecînd de la foștii militanți, provenind dintr-o dizidență a SFIO Partidul Socialist Muncitoresc și Țărănesc* care a avut o existență efemeră din 1938 pînă în 1940
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
din Rezistența belgiană. În același timp, Christian Pineau începe să pună pe picioare mișcarea Libération-Nord cu ajutorul lui Robert Lacoste și a numeroși militanți socialiști și sindicaliști. Grupări se formează, de asemenea, la Lyon și la Toulouse, îndeosebi plecînd de la foștii militanți, provenind dintr-o dizidență a SFIO Partidul Socialist Muncitoresc și Țărănesc* care a avut o existență efemeră din 1938 pînă în 1940. Dacă relațiile cu comuniștii se modifică radical începînd din iunie 1941, o dată cu intrarea lor masivă în Rezistență aceasta
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
comune cu comuniștii: în octombrie 1943, reprezentanți ai tuturor forțelor Rezistenței din Austria constituie un Front în care socialiștii sînt foarte activi. Situația este la fel de dramatică și în Polonia, parțial ocupată de sovietici, care suprimă toate organizațiile socialiste, arestînd pe militanții acestora: astfel, cei doi conducători ai Ligii Poloneze, H. Ehrlich și V. Alter, refugiați în Europa Orientală în 1939, care au acceptat, la cererea guvernului sovietic, să formeze un Comitet Polonez de Luptă Antifascistă, sînt reținuți și apoi trimiși în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
mai. Mersul lucrurilor se precipită, iar condamnarea publică a lui Tito, precum și cea a comuniștilor iugoslavi este pronunțată de către Kominform, la 28 iunie 1949. Lupta împotriva titoismului devine obligatorie pentru orice organizație comunistă și ea nu lasă indiferenți nici pe militanții care se reclamă a fi socialiști. Ansamblul partidelor socialiste urmărește acest episod cu cel mai viu interes, iar unele dintre acestea nu se mulțumesc numai cu rolul de spectator, ci se implică și mai mult în evenimente. Pentru Partidul Laburist
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]