472 matches
-
Prin urmare, nu se poate vorbi despre o a treia componentă etnică și lingvistică în etnogeneza românească" (pp. 10-11). Fără să fie atât de categorică, direcția reflexivă acceptă paradigma sintezei daco-romane la care adaugă și absorbția influenței slave. Însă, spre deosebire de militantismul vechii gărzi, noile discursuri dez-accentuează importanța simbolică a problemei etnogenezei, invitând mai degrabă la reflecții critice asupra modului în această chestiune a fost un rezervor identitar pentru conștiința de sine a românilor. Direcția postmodernă, exprimată prin manualul coordonat de S.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din toate cercurile și mediile, fie ele aflate la putere ori în opoziție. Opțiunea lui politică precisă, interpretarea de detaliu a cutăror „cazuri” sau evenimente pot, desigur, întruni acordul unor cititori și suscita rezerva altora, dar moralitatea impecabilă, fermitatea convingerilor, militantismul pentru un set de valori morale rămân de necontestat și impun oricui. Cam rigid pe alocuri, „iacobin”, maximalist, inclement și neacomodant, publicistul T. a supărat pe mulți. Alții - de pildă, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Mircea Mihăieș - l-au apreciat la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
iar pe de alt( parte, la nivel regional, s-ar reduce conflictele interne, fapt ce ar permite arabilor, israelienilor (i americanilor s( se concentreze asupra celor dou( sfid(ri importante la adresa stabilit((îi regiunii - radicalismul secular al Irak-ului (i militantismul religios al Iran-ului (la care se adaugă și programul său nuclear), dar și asupra terorismului internaționalizat. În contextul actual, admițând ideea că nu mai sunt atât de vizibile divergen(ele de interese (n zon( ale comunit((îi internă(ionale
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
literatură”, reușind, într-un moment dificil, să împiedice suprimarea definitivă a celor două foi și să preia direcția (1850). Până la retragerea din presă (1878), prudența și abilitatea lui au fost salvatoare pentru continuarea programului lui George Barițiu, întemeietorul acestor gazete. Militantismul lui M., de sorginte luministă, se definește prin moderație. Cărturarul este un adept al reformelor și acordă, firesc, o atenție aparte instrucției, școlilor: sprijină deschiderea unui gimnaziu românesc la Brașov, strânge fonduri pentru o „academie română de drept”, încearcă să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
Luminile sunt, pe de o parte, epoca enciclopedismului triumfal, a erudiției, a scientismului, iar pe de alta, veacul unui interes acut pentru autenticitate și pentru omul natural rousseauist, nepervertit de cultură. Într-o atmosferă de panideologism, de enciclopedism și de militantism febril, se fixează marile valori heteronome ale literaturii. Iar la antipozi, sensul autonom, specific se angajează decis pe calea estetismului, întrupându-se în etalonul ideal al poeziei. Secolul al XIX-lea are un statut cu totul aparte și pune în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
cenzurii ca să încerce prima tratare sistematică și de anvergură a chestiunii. Demonstrația urmează două direcții esențiale: una vizează relațiile literaturii cu societatea, aducând în prim-plan axioma determinismului, iar cealaltă pune în ecuație literarul și politicul, atingând chestiunea litigioasă a militantismului literaturii și a producătorilor ei. Privit astfel, marxismul devine cazul-limită al procesului de birocratizare propagandistică a ideii de literatură. Iar heteronomia literaturii se erijează într-un veritabil mesianism ideologic și într-un principiu de bază al politicii culturale, la adăpostul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
iar a ști, o ipostază a lui a face. Nexul formator care dă coerență opțiunilor hermeneutului, comparatistului, teoreticianului, eseistului politic, într-un cuvânt ale intelectualului M. e încrederea în demnitatea pragmatică a teoriei și în fuziunea fertilă dintre idealism și militantism. A fost singurul intelectual român de formație literară autor al unui proiect cultural provocator, de amplă deschidere ideologică, apt să prelungească în contemporaneitate eforturile unor antecesori, printre care se numără Titu Maiorescu sau E. Lovinescu. În același timp, sintezele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
și cronici dramatice. Și-a strâns o parte din scrierile literare în volumul Moara din vale (1894), pe când altele au fost publicate postum: La Roma (1903), Schițe și nuvele inedite (1911) și comedia într-un act Militărește (1913). Contrastând cu militantismul ziaristului, proza lui e romanțioasă și convențională. Iubiri pătimașe, intrigi de serai, idile rustice, chiar evocarea unor episoade ale revoluției din 1848 se îneacă într-un romanesc foiletonistic. Culoarea istorică sau locală nu îi reușește lui R-Ș., dar limba este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289408_a_290737]
-
sub strașina-nvechită...”) degradării lui ulterioare. Asemuirea chietudinii rustice de altădată cu liniștea schiturilor anunță poetica gândiristă: „Plutea pe noi o pace adâncă, robitoare, / Ca peste-un schit ce pururi ar sta în rugăciune”. Din Țara Zimbrului... preia din sămănătorism militantismul național, inclusiv șabloanele acestuia. Influențat aici mai mult de Coșbuc, adoptând și procedee utilizate de Vasile Alecsandri în Ostașii noștri, V. oferă o nouă culegere de „cântece de vitejie”. Construite impecabil, asemenea celor din prima carte, dar într-o materie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
la București (1995), documentează și consolidează aceeași concluzie. 1. Politic și apolitic Ce înseamnă, de fapt, a fi politic? Noțiunea, trebuie precizat de la început, nu se confundă neapărat cu adeziunea la un partid oarecare și cu atât mai puțin cu militantismul în rândurile sale. Ea implică, în mare, două categorii de opțiuni esențiale: 1. O situare precisă față de alternativa fundamentală a sistemului politic: dictatură sau democrație? Totalitarism sau pluralism? Comunism sau liberalism? într-o altă terminologie, destul de vagă: stânga, centru sau
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
este o declarație de război. Prin urmare, la luptă ! împotriva răului, deoarece prețul păcii nu poate fi distrugerea noastră morală. Nuanța retorică se face și ea simțită. Este aproape inutil de adăugat că subscriem integral la acest să recunoaștem: surprinzător militantism etic. în plan teoretic, Dan Pavel a câștigat, în modesta noastră persoană... măcar un singur suflet. Ne îndoim însă profund că s ar mulțumi doar cu acest mic succes. Mai mult decât de stimă și mai puțin, totuși, decât unul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și F. Aderca, pe care îi compară cu Paul Valéry, Charles Baudelaire și Julien Benda, E. Ionescu nu-i menționează, în schimb, pe Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Lucian Blaga și Liviu Rebreanu. Meritul revistei constă în atitudinea antifascistă fermă, în militantismul pentru democrație și libertate. Astfel, în articolele Doi ani de la incendierea Reichstagului și Viesparul războiului: Berlinul, se atrage atenția opiniei publice asupra pregătirilor de război ale Germaniei hitleriste. Cărți de Romain Rolland, André Malraux, André Gide, Mihail Șolohov și Maxim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286518_a_287847]
-
pace. După această imagine de ansamblu, să adâncim câteva aspecte, așa cum se conturează ele În presă, nu Înainte, Însă, de a-i sugera cititorului lectura câtorva poezii, În note48, scrise de A. Ciurunga, Ioan Horea, Eugen Frunză, ș.a. FORMALISM ȘI MILITANTISM Linia partidului În cultură era trasată nu numai de Scânteia ci și de revista Lupta de clasăă Colaboratori de Încredere: Leonte Răutu, Traian Șelmaru, Ion Vitner, N. Moraru și cam atâția, punctează, din când În când, sumarul revistei și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
tendință primejdioasă pare că pândește poezia: cultul eului liric, În defavoarea eului colectiv (recte masele), Îndepărtarea poetului de la grijile și sarcinile colective și apropierea de intimismul tipic burghez, cultivarea livrescului, Într-un cuvânt un alt virus Încearcă să submineze vigoarea și militantismul liric: individualismul. Abia infiltrat, În numai două poezii, acesta este repede detectat de Scânteia, care, pentru a opri epidemia, administrează vaccinul, recte critica principială. Apoi, din exces de zel se mai raportează și alte cazuri. Apoi Însuși pacientul declară că
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
O altă instanță Bătălia pentru nuvelă Prozatorul exemplu: Petru Dumitriu Spiritul de partid În critica literară Note și comentarii 1950 Două aniversări Proza - vedere generală Cazul „Ana Roșculeț” Naturalismul - dușmanul realismului socialist Proza actualității Poetiee faceri la 1950 Formalism și militantism Succesele poeziei Certaclul - pepinieră de talente Despre literatura pentru copii Despre fasonarea moștenirii literare Stalinismul În lingvistică Note și comentarii 1951 Combaterea proletcultismului Valabil și eficient În poezie Un poet controversat Contestarea poeziei eului Proza la ora bilanțului Fișe la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
social construite ar fi lentilele prin care este percepută. Și lista poate continua. Există deci forțe în natură, argumentează Wendt, independente de voința și posibilitățile umane de a le influența. Constructiviștii numiți aici radicali, (termenul nu desemnează o formă de militantism, ci ducerea până la capăt a asumpțiilor și metodologiei constructiviste), dintre care l-aș aminti în primul rând pe Nicholas Onuf, cu care ne vom întâlni mai încolo afirmă că toată realitatea la care o persoană sau comunitate are acces de-
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
leniniste căutau să implementeze o hegemonie perfectă, în care nu mai exista altceva decât asertivitate, a cărei valabilitate ar fi devenit absolută indiferent de timp și spațiu. Cu timpul, majoritatea regimurilor leniniste au renunțat treptat, pe măsură ce se "îmburghezeau", pierzându-și militantismul, la ambiția asertivizării. Nu și leninismul romantic, acesta radicalizându-se invers proporțional cu scăderea flerului revoluționar în cadrul "lagărului socialist" și rămânând permanent în căutarea hegemoniei ultime, absolute, chiar dacă imposibil de atins. Revenind la Searle pe care Onuf îl numește fără
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
reprezintă o contra-idee: o idee autentică are o puternică funcție critică și autocritică și este orientată înspre extinderea cunoașterii în general, în timp ce o contra-idee renunță la funcția sa critică înlocuind-o cu una politică și reduce cunoașterea pentru a exalta militantismul și acțiunea politică imediată. Contra-ideea leninistă este partizană și exclude comunicarea socială și realitățile empirice 5 pentru a își menține puritatea revoluționară și forța de acțiune. Dar toate ideile trebuie, așa cum a argumentat Antonio Gramsci, "socializate critic" (Gramsci: 1969, 23
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sens proiectiv, anticipând o realitate internațională structurată în conformitate cu anumiți parametri ideologici stricți; nu era vorba cu alte cuvinte, de realitatea prezentă, ci de cea normativ-leninistă. Sigur, comunismul inter-național la care aspira leninismul romantic părea imposibil din punct de vedere "burghez"; militantismul, voluntarismul și dinamica permanentă care îl însoțeau nu puteau fi înțelese de către "profani", mai ales de "imperialiști". Chiar dacă până la urmă realitatea "burgheză" a învins, nu înseamnă că leninismul romantic nu a reprezentat un ideal mobilizator, în care s-a crezut
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
acesta elementele de naționalism de care era atât de atașat. PCR nu a scăpat însă de birocratizare, rutinizare și corupție; dimpotrivă, acestea au ajuns la nivelul unor prezențe permanente în viața de zi cu zi a regimului, sabotând în consecință militantismul pe care Ceaușescu îl reclama de la membrii de partid și populație în general. Ca spectru al "îmburghezirii" latente, neotradiționalismul a reprezentat un pericol major pentru dinamica și combativitatea pe care leninismul romantic se străduia să le pună în practică. Tocmai
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
dialectic și istoric -, (sic!) cunoașterea temeinică a operei tovarășului Nicolae Ceaușescu, care (sic!) reprezintă aplicarea creatoare a marxismului la condițiile concrete ale țării noastre". Apoi, militarii trebuiau să dea dovadă de "patriotism înflăcărat", să își cultive "spiritul lor revoluționar" și "militantismul", cadrele de ofițeri "să fie pătrunse de un dezvoltat simț al dreptății", să nu iasă din litera "demnității și onoarei militare", să își arate "înalta responsabilitate" în muncă și să aibă "curajul asumării răspunderii", să manifeste "spirit de inițiativă", să
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
progresiste în multe țări vestice sunt tot atâtea forțe potențiale sau reale ale schimbării (Dolgu în Concepția președintelui Nicolae Ceaușescu...: 1976, 70-106). Leninismul romantic era convins de puterea perseverenței și de capacitatea sa de persuadare la nivel internațional. Dar între militantismul său, pe de o parte, și ponderea sa politică, pe de altă parte, exista o defazare care, în loc să se estompeze sau măcar să rămână constantă, se va accentua progresiv. În ceea ce privește morala și "etica socialistă", activitatea propagandistică a PCR le conferea un
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
muncitorească revoluționară", moralitatea și "etica socialistă", "educația permanentă", "omul nou", "patriotismul revoluționar socialist" exprimă dezideratul maximizării puterii leninismului romantic, atât în plan intern cât și internațional. În cadrul lor naționalismul predomină, dar nu se poate afirma că o face în detrimentul leninismului. Militantismul social, intransigența "revoluționară", marota industrializării, care va fi discutată mai jos toate acestea sunt categorii intrinsec leniniste. Naționalismul însuși conținut în leninismul romantic nu poate fi echivalat, din punct de vedere ideologic, cu naționalismul "burghez", deși efectele lor sociale sunt
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Nelson: 1981, 225). Confruntat cu "îmburghezirea" progresivă care cuprinsese "lagărul socialist" începând cu sfârșitul anilor '60, trecând prin anii '70 și devenind tot mai vizibilă în a doua jumătate a anilor '80 leninismul romantic și-a îngustat eșafodajul, nu și militantismul cu care asalta în continuare inamicul ideologic, restrângându-se în jurul gândirii lui Ceaușescu însuși, originea și concomitent dimensiunea sa cea mai importantă. În plan extern, cultul personalității lui Ceaușescu avea același conținut romantic, prezentându-se însă într-un ambalaj propagandistic
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
conflictului cu lumea capitalistă, preferându-i în schimb stabilitatea politică și geopoltică din care considera că putea extrage beneficii mult mai mari. Fără a dezaproba utilitatea practică a raționamentului, se poate afirma că genul acesta de pragmatism este total opus militantismului leninist; forța motrică a oricărui tip de leninism constă în apetența sa revoluționară, în utilizarea oricăror mijloace pentru realizarea, mai devreme sau mai târziu, revoluției globale. Nemaifiind animat de obiective revoluționare și de credința în posibilitatea distrugerii, pe toate planurile
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]