489 matches
-
răspuns imun anti-β-celular. În sprijinul acestei ipoteze vine observația că unele clone de limfocite Ț reactive la peptide tip GAD pot induce insulița și DZ la șoarecii NOD „naivi” (Zekzer et al., 1998). O a doua ipoteză este cea a „mimetismului molecular” - și anume că un raspuns imun îndreptat inițial împotriva unui antigen non-self dar care conține secvențe ăă similare cu un antigen self poate la un moment dat să activeze un raspuns imun încrucișat și împotriva antigenului self. Astfel, la
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
două proteine, după legarea de moleculă HLA, par să ocupe aceiași poziție în pungă de legare a antigenului (Vreugdenhil et al., 1998) ceea ce este o condiție importantă pentru posibilitatea declanșării unei reactivități încrucișate a limfocitelor Ț. Aceste date susțin ipoteza mimetismului molecular că un mecanism implicat în apariția autoimunității anti GAD și implicit anti-β celulare pancreatice. Anticorpii anti GAD (GADA-GAD Auto-antibodies) sunt îndreptați împotriva izoformei de 65 kD a GAD și sunt prezenți la 70-80% dintre pacienții cu DZ tip 1
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
poate fi și mai mare?) sau este cazul să deplaseze halele fabricii peste graniță? (ii) are declarația de misiune de pe site-ul în limba română un meniu de principii responsabile moral suficient de variat, cu impact emoțional? 2.2.1. Mimetismul corporațiilor transnaționale Eram o companie americană cu afaceri internaționale pe scară largă. Acum suntem o mare companie internațională cu o impresionantă afacere americană 14. Cucerirea lumii de către "conchistadorii" secolului XX, corporațiile transnaționale, a fost în bună măsură rezultatul unui contract
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
ceea ce spune o "persoană ca mine" despre companii decât au în management sau în alt angajat al companiei, guvern și chiar ONG-uri). Fenomenul, de altminteri cercetat și explicitat de științele sociale (psihologie, științe politice, microeconomie), face trimiteri la mecanismele "mimetismului social" sau "cromo effect" ori "efectul de turmă" subliniind capacitatea de contagiune a credințelor (oamenii cred și fac adesea diferite lucruri deoarece alți semeni cred și fac aceleași lucruri) și la tehnicile de comunicare și sugestionare (comunicarea indirectă și implicită
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
limfocitelor T răspunzătoare la stimulul antigenic reprezentat de VEB nu are în mod inerent semnificația patologică, întrucât aceste celule sunt prezente în stare latentă la majoritatea adulților sănătoși VEB - pozitivi. Potențialul patogen al limfocitelor T necesită activarea acestora, posibil prin mimetism molecular. O secvență pentapeptidică descoperită în structura antigenului viral nuclear prezintă similitudini cu un epitop al proteinei bazice mielinice, o componentă majoră a tecii de mielină. Mai mult, VEB induce expresia pe suprafața limfocitelor B și alfa - B cristalin, o
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
care mimează SM. Dintre factorii microbieni, studii recente au raportat o asociere a Chlamydiei pneumonie cu SM. O altă variantă este cea în care agenții infecțiosi pot declanșa un răspuns autoimun prin infectarea țesuturilor țintă (de ex. oligodendrocitele), pe calea mimetismului molecular (PRATT E. și MARTIN R., 2002). Se observă ca etiologia SM este multifactorială, aflată la intersecția interacțiunilor dintre factorii de mediu cu factorii genetici (OKSENBERG J. R. și colab., 2000) care conferă susceptabilitate la boală sau modifică evoluția acesteia
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
răspundea decât monosilabic, vizibil bosumflată. Dialogul lâncezea. Întorcându-se cu samovarul, Caterina remarcă liniștea neobișnuită, dar nu lăsă să se vadă nimic. Se strădui să-i facă să se simtă în largul lor, începând să pregătească ceaiul rusește, glumind pe seama mimetismului ei și a plăcerii pe care i-o stârnea asta. Totul părea în ordine când, peste un sfert de oră, șeful de gară și Nel, precedați de Hector, năvăliră în încăpere, frecându-și, înfrigurați, mâinile și cerând, cu strigăte mari
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
bine dialectul dacoromân. Văzându-ne pe noi în genunchi, cu ochii îndreptați spre mama, cu palmele împreunate în dreptul pieptului a rugăciune, nu le-a fost greu să înțeleagă ce facem. Și-atunci, dintr-un impuls interior, printr-o mișcare de mimetism religios, au luat poziția sculpturii realizate de geniul de la Hobița, pe care o adoptă orice creștin când se adresează cu adâncă smerenie Mântuitorului. Astfel, cele două familii altminteri complet diferite între ele s-au regăsit sub același numitor comun, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Ca orice text polemic, articolul lui Maiorescu cuprindea o doză de exagerare. Se putea replica, pe bună dreptate, că formele moderne trebuiau oricum introduse, chiar dacă, Într o primă fază, conținutul lor lăsa de dorit. Maiorescu avea Însă dreptate atunci când denunța mimetismul și superficialitatea. Ruperea românilor dintr-un sistem de civilizație și deplasarea lor În altul au generat o Înclinare accentuată spre formalism, mulți români, inclusiv responsabili politici și culturali considerând (și mai consideră și astăzi) că adaptările formale țin loc de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Într-un vast program de construcții de canale, urmărind să unească fluviile și mările Între ele: proiect În egală măsură economic și represiv. Aici erau aduși să lucreze În condiții inumane — și, dacă nu rezistau, să moară — „dușmanii poporului“. Cu mimetismul său caracteristic, regimul comunist din România a inventat propriul său canal, care avea să taie Dobrogea În două, unind Dunărea cu Marea Neagră. Începute În 1949, lucrările au fost sistate În 1953, pentru a fi reluate mai târziu, În vremea lui
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ale actualității. A fost iute receptat de critică drept un „înnoitor” al formulei romanești, drept un promotor al „romanului citadin” și țin minte că-mi arăta cu multă mândrie că în multe cronici numele noastre erau alăturate. Apoi, poate prin mimetism literar sau ambițios de a „atinge” un public mai larg, a „abordat proza realistă”, servindu-se de „uneltele” acesteia, personaje vii, dialog, intrigă, comentarii sociologice etc. Vârful de reușită a fost romanul Păsările, care a avut un succes remarcabil de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
iunie 1927 cu "Orient-Express" spre Amsterdam; itinerar prin Bratislava ("impresie de curățenie și rânduială"), prin Viena și Linz ("orașele, satele au acel caracter german cunoscut"; "Regensburg în munți Dunărea Mică". Olanda "țară cu sistem vascular dezvoltat; într-un fel de mimetism, și oamenii sunt la fel. Parcă le-ar curge prin sânge apa acelor lacuri. Finețuri gastronomice la restaurantul "Bagatelle" (extrem de scump), proprietatea unui român (Tocilă) "aventurier simpatic, deși cam trist" care "vorbește destul de bine italienește, franțuzește, nemțește, englezește, olandeza; românește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
țară cu natură primitivă și oameni primitivi și țara pe care mergem s-o vedem. Cheile Bicazului Cucoși pe munte Rânduială și artificiu, acolo; însă peisagiu trist, aer umed, oameni reci. Țară cu sistem vascular dezvoltat într-un fel de mimetism, și oamenii sunt la fel. Parcă le-ar curge prin vine apa acelor lacuri. Individualism și egoism. Un fel de jidovi speciali. Focul primitiv potolit de atâta luptă cu elementele ostile. La Predeal, zăpadă pe munți. În gară la Brașov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe Slavici, negându-i în grup pe pașoptiști, nevăzându-l pe Negruzzi (Costache, nu Iacob), nici pe Nicolae Filimon, cu atât mai puțin pe Macedonski, făcea "cumetrialitate"?! Unde suntem în Europa cu literatura română? Dar cu critica literară românească? Cât mimetism există în eseistica de tip critic din România? Păi unde suntem și cu geografia: undeva la margine sau la porțile Orientului (vezi bine, nu la acelea ale Europei). Cu critica, tot pe acolo, ba poate chiar mai jos. În cartea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aceleiași cărți. În România apar din ce în ce mai puține cărți de poezie adevărată, deși am fost considerați (ne-am considerat?) o literatură bazată pe poezie. Acum constatăm, prin prezența în jurii, prin cărțile pe care le primim că e vorba de mult mimetism, mult infantilism, mult gregarism, multă prostie infatuată. Mult geamăt pentru nimic, ca să fiu mai plastic. Când apar cărți semnate de optzeciști ele înseamnă cu adevărat "ceva". E generația nouă în degringoladă? E necitită? A vrut să se rupă de "tradiție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și acum a ajuns în bălării? Cum vede criticul literar tânăr această aventură a contemporaneității lirice? Așadar, ai vrea să facem apologia optzecismului... Nu-i vorbă, o facem dacă vrei. Dar, și dintre optzeciști, unii au rezistat, alții nu. Iar mimetism a existat în toate timpurile. Sau, dacă nu mimetism, poezie... terestră și mă refer la aceea plasată de Laurențiu Ulici pe ultimul nivel al piramidei, cel care e in contact cu pământul. În fond, probabil că sunt azi câteva sute
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
literar tânăr această aventură a contemporaneității lirice? Așadar, ai vrea să facem apologia optzecismului... Nu-i vorbă, o facem dacă vrei. Dar, și dintre optzeciști, unii au rezistat, alții nu. Iar mimetism a existat în toate timpurile. Sau, dacă nu mimetism, poezie... terestră și mă refer la aceea plasată de Laurențiu Ulici pe ultimul nivel al piramidei, cel care e in contact cu pământul. În fond, probabil că sunt azi câteva sute de poeți "consacrați", în sensul că posedă legitimația de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Istorie a lui G. Călinescu își propune drept țel înalt să demonstreze că "nasc și în Moldova oameni", creatori, vorba Maiorescului, "în toată puterea cuvântului". Așadar suntem mimetici sau stăm pe picioarele proprii? Depinde de la caz la caz. Să exemplificăm mimetismul. Câțiva eseiști de bună condiție, precum Mihai Zamfir și Sorin Alexandrescu, au mizat, la un moment dat, pe fascinația structuralismului. Când valul structuralist a început să se retragă în Occident, s-au întors la "uneltele" criticii curente, așa cum, bunăoară, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Todorov și-au îngăduit și ei o destindere defel structuralistă. Acum, să ne înțelegem. Nu putem închide, n-am închis niciodată ferestrele, cu excepția unor ani fioroși ai totalitarismului comunist, spre cultura lumii. A avea modele din spațiul său nu înseamnă mimetism, ci orizont cultural indispensabil. Gradul de "consistență" al producțiilor noastre scriitoricești face ca ele să fie sau să nu fie compatibile cu înscrierea lor pe o tablă de valori care depășește granițele țării. Fie că sunt sau nu mediatizate la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
În sensul obișnuitelor mele reflecții, căutând În ea un martor al stării mediului. Acel prieten insista asupra unei frecvențe majorate a ciupercilor nebune, dar și a unei aparente tendințe a lor de a semăna cu cele bune. Un fel de mimetism deci, care ar aduce cu acele orhidee ce și-au format flori ce seamănă, ca formă și miros, cu o insectă femelă; bietul mascul Își dă seama prea târziu că errare humanum est, adică toată cazna lui se soldează doar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și ale Îngrijorării lor subite după o „asigurare“ care nu le asigură nimic. Iar acele accese ale lor quasi-geniale, care ne compromit fiindcă devalorizează produsele eforturilor noastre laborioase, cerebrale sau de caracter, apar acum ceea ce sunt: simple feno mene de mimetism, de adaptare, pentru ocazie, la felul nostru, oricât de personal, de a gândi, a simți și a ne exprima, Însușin du-și ele pentru asta, cu o uimitoare dexteritate, mai ales ticu rile fizice și intelectuale ale bărbatului iubit, Încolăcindu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din cele zece porunci ale Cinematografului : filmul este adevăr 24 de fotograme/secundă. Nu mizerabilism (acuza cea mai vehiculată în legătură cu aceste filme ; dar ce altceva este mizerabilismul decât a vedea pe ecran ceea ce vezi și în viață, în jurul tău ? !), ci mimetism până la firul ierbii. Cu riscul de a arunca în aer șabloanele genurilor (simple convenții în plus, contaminate de ideologie) sau a le injecta/pompa (după puteri) sânge nou. Marfa și banii a fost, de pildă, un road-movie (pe distanța Constanța-București
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
similare din Occident și orientarea aproape exclusivă spre U.R.S.S., și țările satelite, obligativitatea învățării limbii ruse pe parcursul a trei ani de studii, introducerea sistemului pedagogic sovietic, politizarea conducerii la toate nivelele, dar și a procesului educativ, supus unui veritabil mimetism față de modelul sovietic, au fost tot atâtea instrumente prin care orice formă de autonomie universitară a fost sufocata. La o privire detaliată, putem considera învățământul românesc din perioada comunistă, ca fiind învățământ unitar în uniformitate. Acest învățământ de mase a
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
al mimetis- mului steril, alimentat de credința raționalistă în puterea magică ăs. n.Ă a frazelor de a emancipa națiuni și de a stimula progresul.” Supremația formei asupra fondului angajează astfel o stilistică a excesului ca invocatio, con- jugat unui mimetism magic ca similia similibus evocantur. La rândul său, Antonio Patraș reevaluează cu o maximă acribie dezbaterile din jurul teoriei formelor fără fond în contextul de idei al operei lovinesciene, remarcând inad- vertențele și paradoxurile enunțării. Am putea spune că scriitorul Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a acestei lumi față de un centru ordonator definit global drept Occidentul sau ceva mai restrâns, Europa. În cele din urmă, este vorba de un tropism cultural. Deformarea intră în sfera simulacrului, în simulacru evidențiindu-se cu precădere deformarea, procesualitatea unui mimetism dereglat, derealizat. Cultura personajelor lui Caragiale înscrisă în conduita lor este o cultură a simulacrelor, care creează discursuri supraponderale. Enormitatea și mon- struosul devin expresiile unei stilistici identitare în încer- carea de a regla distanța față de Centru.
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]