1,372 matches
-
bolnavul, cu răbdare și înțelegere, fără a influența răspunsul acestuia; c) medicul trebuie să deducă, din relatările bolnavului, elementele valorice semnificative în raport cu boala, eliminând toate amănuntele lipsite de importanță clinică. Se au în vedere următoarele aspecte din cursul conversației: vocea, mimica, gestica, ținuta corporală, igiena personală, manifestările emoțional-vegetative ale bolnavului etc.; d) este deosebit de important mai ales ceea ce bolnavul relatează în mod spontan, faptele sau evenimentele care-l interesează sau care l-au impresionat cel mai mult din trecutul său, pe
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clasificare tipologică pe care o numește „morfo-psihologie”, axată în special pe aspectul feței și al capului. Autorul citat distinge două mari tipuri morfo-psihologice: a) Tipul dilatat cu facies rotund, capul brahicefalic, ochii mari, distanțați, nasul scurt și aplatizat, buze groase, mimică expresivă, labilitate emoțională, deschiși afectiv, comunicativi, activi; b) Tipul retractat cu facies ascuțit, supt, craniul dolicocefalic, ochii mici, buzele subțiri, mimică imobilă, reci afectiv, reținuți, prudenți, închiși, necomunicativi, raționali. Este stabilit faptul că indivizii se diferențiază tipologic între ei după
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tipuri morfo-psihologice: a) Tipul dilatat cu facies rotund, capul brahicefalic, ochii mari, distanțați, nasul scurt și aplatizat, buze groase, mimică expresivă, labilitate emoțională, deschiși afectiv, comunicativi, activi; b) Tipul retractat cu facies ascuțit, supt, craniul dolicocefalic, ochii mici, buzele subțiri, mimică imobilă, reci afectiv, reținuți, prudenți, închiși, necomunicativi, raționali. Este stabilit faptul că indivizii se diferențiază tipologic între ei după criterii somatice (biotip) și psihice (psihotip). Între structura corpului și caracterul persoanei există o corespondență care face ca aceasta să aparțină
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
potențialul dinamic al individului; - cadență, ritm, periodicitate; - eficientă, adaptarea la scopul propus. Aspecte psihopatologice În cadrul tulburărilor de activitate se descriu mai multe grupe de manifestări, așa cum se poate vedea în continuare; 1) Activitate de tip exagerat, manifestată prin polipragmazie, mobilitate mimică, agitație, logoree, ineficientă; 2) Activitate de tip diminuat ca bradipsihia, bradikinezia, stările de inhibiție, negativism, stupoare. M. Dide și P. Guiraud descriu mai multe tipuri de manifestări psihopatologice în sfera activității, în special de factură motorie, ca dominantă, dar care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a actelor motorii în ceea ce privește ușurința, fluiditatea și ritmul execuției lor. Se asociază cu o stare de lentoare afectiv-emoțională și ideativă (bradipsihia). 4) Stupoarea motorie reprezintă suspendarea oricărei forme de activități psihice. Bolnavul este imobilizat la pat, privirea sa este inexpresivă, mimica acestuia are aspect de mască, nu răspunde la solicitările externe, refuză să se alimenteze. 5) Barajul este oprirea bruscă în executarea mișcărilor, o imposibilitate pasageră de a trece la acțiune, ca ceva care se opune din interiorul bolnavului. 6) Negativismul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aceeași mișcare sau atitudine motorie. În cazul reprezentării stereotipe a unor cuvinte sau fraze se vorbește de „verbigerație”. 11) Manierismul reprezintă o serie de simptome motorii disparate care au comun caracterul unei impresii exterioare că „bolnavul este manierat” în gesturi, mimică etc. 12) Ecopraxia constă în repetarea identică de către bolnav prin imitarea interlocutorului său asemenea unui ecou, a gesturilor, acțiunilor (ecopraxie), mimicii (ecomimie), limbajului (ecolalie), scrierii (ecografie). Tulburările de voință Voința, proces psihic apropiat de activitatea motorie, dar și de caracter
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o serie de simptome motorii disparate care au comun caracterul unei impresii exterioare că „bolnavul este manierat” în gesturi, mimică etc. 12) Ecopraxia constă în repetarea identică de către bolnav prin imitarea interlocutorului său asemenea unui ecou, a gesturilor, acțiunilor (ecopraxie), mimicii (ecomimie), limbajului (ecolalie), scrierii (ecografie). Tulburările de voință Voința, proces psihic apropiat de activitatea motorie, dar și de caracter, desemnează formele de motricitate plasate sub controlul sistemului vieții de relație, neavând nici caracter reflex și nici automat. Voința reprezintă capacitatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sub formă de „conduită de atac”, care poate fi atât un comportament agresiv, ofensiv, cât și unul defensiv, sau, altfel spus, de „atac” și „contra-atac”. Pentru J.M.R. Delgado comportamentul agresiv se manifestă prin următoarele aspecte: a) manifestări externe: postură, gesturi, mimică etc.; b) un răspuns reciproc de apărare din partea, persoanei agresate, cu modificări neurovegetative (cardiace, vasculare, respiratorii, de tonus muscular etc.); d) modificări endocrino-metabolice (tiroidiene, suprarenale etc.). Psihanaliza (S. Freud) vede acest tip de comportament ca fiind rezultatul echilibrului dintre cele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o importantă sursă de cunoaștere a individului respectiv. După tipul de expresie, distingem mai multe aspecte ale acesteia: a) expresia verbală reprezentată prin limbajul oral, vorbit; b) expresia non-verbală în care sunt incluse următoarele tipuri: - expresia motorie (postura, mersul, pantomimica, mimica); - expresia grafică (scrisul); - expresia plastică (desenul, pictura, sculptura). Expresia are o valoare deosebit de importantă în psihopatologie, ea fiind prima formă de manifestare (mimica, limbajul) a unui bolnav în întâlnirea acestuia cu medicul. Prima impresie este dată de aspectul și expresia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
limbajul oral, vorbit; b) expresia non-verbală în care sunt incluse următoarele tipuri: - expresia motorie (postura, mersul, pantomimica, mimica); - expresia grafică (scrisul); - expresia plastică (desenul, pictura, sculptura). Expresia are o valoare deosebit de importantă în psihopatologie, ea fiind prima formă de manifestare (mimica, limbajul) a unui bolnav în întâlnirea acestuia cu medicul. Prima impresie este dată de aspectul și expresia bolnavului (ca formă și conținut). A. Hesnard și A. Porot au descris chiar „sindroamele expresionale” în psihopatologie. Acestea sunt, în primul rând aspecte
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unui bolnav în întâlnirea acestuia cu medicul. Prima impresie este dată de aspectul și expresia bolnavului (ca formă și conținut). A. Hesnard și A. Porot au descris chiar „sindroamele expresionale” în psihopatologie. Acestea sunt, în primul rând aspecte fiziologice sau mimice și de limbaj, care frapează la bolnavii psihici, prin următoarele aspecte: exces, discordanță, sărăcie, lentoare, stereotipie, manierism sau bizarerie. A. Hesnard și A. Porot notează ca fiind cele mai frecvente și importante tulburări ale expresiei în psihopatologie, următoarele: - sindroamele mimice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mimice și de limbaj, care frapează la bolnavii psihici, prin următoarele aspecte: exces, discordanță, sărăcie, lentoare, stereotipie, manierism sau bizarerie. A. Hesnard și A. Porot notează ca fiind cele mai frecvente și importante tulburări ale expresiei în psihopatologie, următoarele: - sindroamele mimice ale stuporii și inerției; - sindroamele expresive ale puerilismului mintal sau manierismului; - sindroamele mimice din cursul stărilor confuzionale sau pseudoconfuzionale; - sindroamele expresive ale simulării sau suprasimulării. 1) Tulburările expresiei mimice Mimica este definită ca reprezentând ansamblul de jocuri ale fizionomiei, atitudinile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
discordanță, sărăcie, lentoare, stereotipie, manierism sau bizarerie. A. Hesnard și A. Porot notează ca fiind cele mai frecvente și importante tulburări ale expresiei în psihopatologie, următoarele: - sindroamele mimice ale stuporii și inerției; - sindroamele expresive ale puerilismului mintal sau manierismului; - sindroamele mimice din cursul stărilor confuzionale sau pseudoconfuzionale; - sindroamele expresive ale simulării sau suprasimulării. 1) Tulburările expresiei mimice Mimica este definită ca reprezentând ansamblul de jocuri ale fizionomiei, atitudinile și gesturile prin care sunt exprimate în exterior stări afective sau idei ale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai frecvente și importante tulburări ale expresiei în psihopatologie, următoarele: - sindroamele mimice ale stuporii și inerției; - sindroamele expresive ale puerilismului mintal sau manierismului; - sindroamele mimice din cursul stărilor confuzionale sau pseudoconfuzionale; - sindroamele expresive ale simulării sau suprasimulării. 1) Tulburările expresiei mimice Mimica este definită ca reprezentând ansamblul de jocuri ale fizionomiei, atitudinile și gesturile prin care sunt exprimate în exterior stări afective sau idei ale unei persoane. Din punct de vedere psihologic, A. Dromard distinge două aspecte ale mimicii: mimica emotivă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
frecvente și importante tulburări ale expresiei în psihopatologie, următoarele: - sindroamele mimice ale stuporii și inerției; - sindroamele expresive ale puerilismului mintal sau manierismului; - sindroamele mimice din cursul stărilor confuzionale sau pseudoconfuzionale; - sindroamele expresive ale simulării sau suprasimulării. 1) Tulburările expresiei mimice Mimica este definită ca reprezentând ansamblul de jocuri ale fizionomiei, atitudinile și gesturile prin care sunt exprimate în exterior stări afective sau idei ale unei persoane. Din punct de vedere psihologic, A. Dromard distinge două aspecte ale mimicii: mimica emotivă involuntară
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Tulburările expresiei mimice Mimica este definită ca reprezentând ansamblul de jocuri ale fizionomiei, atitudinile și gesturile prin care sunt exprimate în exterior stări afective sau idei ale unei persoane. Din punct de vedere psihologic, A. Dromard distinge două aspecte ale mimicii: mimica emotivă involuntară și mimica ideativă voluntară. Tulburările de expresie mimică se pot grupa în trei categorii principale (R. Ermiane, H. Baruk, A. Porot) și anume: a) Hipermimia este expresia mimică exagerată care traduce o stare de excitație generală, o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
expresiei mimice Mimica este definită ca reprezentând ansamblul de jocuri ale fizionomiei, atitudinile și gesturile prin care sunt exprimate în exterior stări afective sau idei ale unei persoane. Din punct de vedere psihologic, A. Dromard distinge două aspecte ale mimicii: mimica emotivă involuntară și mimica ideativă voluntară. Tulburările de expresie mimică se pot grupa în trei categorii principale (R. Ermiane, H. Baruk, A. Porot) și anume: a) Hipermimia este expresia mimică exagerată care traduce o stare de excitație generală, o dispoziție
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
definită ca reprezentând ansamblul de jocuri ale fizionomiei, atitudinile și gesturile prin care sunt exprimate în exterior stări afective sau idei ale unei persoane. Din punct de vedere psihologic, A. Dromard distinge două aspecte ale mimicii: mimica emotivă involuntară și mimica ideativă voluntară. Tulburările de expresie mimică se pot grupa în trei categorii principale (R. Ermiane, H. Baruk, A. Porot) și anume: a) Hipermimia este expresia mimică exagerată care traduce o stare de excitație generală, o dispoziție emoțional-afectivă exaltată, adesea susținută
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale fizionomiei, atitudinile și gesturile prin care sunt exprimate în exterior stări afective sau idei ale unei persoane. Din punct de vedere psihologic, A. Dromard distinge două aspecte ale mimicii: mimica emotivă involuntară și mimica ideativă voluntară. Tulburările de expresie mimică se pot grupa în trei categorii principale (R. Ermiane, H. Baruk, A. Porot) și anume: a) Hipermimia este expresia mimică exagerată care traduce o stare de excitație generală, o dispoziție emoțional-afectivă exaltată, adesea susținută de o ideie prevalentă. Ea este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de vedere psihologic, A. Dromard distinge două aspecte ale mimicii: mimica emotivă involuntară și mimica ideativă voluntară. Tulburările de expresie mimică se pot grupa în trei categorii principale (R. Ermiane, H. Baruk, A. Porot) și anume: a) Hipermimia este expresia mimică exagerată care traduce o stare de excitație generală, o dispoziție emoțional-afectivă exaltată, adesea susținută de o ideie prevalentă. Ea este întâlnită în cursul excitațiilor maniacale, stările de euforie alcoolică, stările delirante onirice, în cursul sindroamelor delirante de tip pasional, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sindroamelor delirante de tip pasional, în agitația anxioasă, la epileptici. Deliranții mistici au o privire inspirată și adoptă atitudini extatice. La paranoici observăm o atitudine de superioritate, distanță față de cei din jur, orgoliu exagerat, rezervă, precauție. b) Hipomimia este expresia mimică săracă sau negativă întâlnită în cursul stărilor de inhibiție stuporoasă, sindromul catatonic, depresii, melancolie, negativism sau stereotipii. c) Mimica discordantă sau paramimia este expresia neconcordanței dintre starea psihică și atitudinile expresive ale bolnavului. Ea poate fi întâlnită în următoarele situații
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
extatice. La paranoici observăm o atitudine de superioritate, distanță față de cei din jur, orgoliu exagerat, rezervă, precauție. b) Hipomimia este expresia mimică săracă sau negativă întâlnită în cursul stărilor de inhibiție stuporoasă, sindromul catatonic, depresii, melancolie, negativism sau stereotipii. c) Mimica discordantă sau paramimia este expresia neconcordanței dintre starea psihică și atitudinile expresive ale bolnavului. Ea poate fi întâlnită în următoarele situații psihopatologice sub diferite aspecte: - apraxii, agnozii sau afazii; - grimase; - ticuri și spasme; - în schizofrenie sub formă de grimase, manierisme
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
paramimia este expresia neconcordanței dintre starea psihică și atitudinile expresive ale bolnavului. Ea poate fi întâlnită în următoarele situații psihopatologice sub diferite aspecte: - apraxii, agnozii sau afazii; - grimase; - ticuri și spasme; - în schizofrenie sub formă de grimase, manierisme sau stereotipii; - mimica din cursul simulării unor afecțiuni psihice sau somatice; - mimica de tip histrionic-spectacular, pasională, convulsiv-cataleptică sau extatică din cursul isteriei; - economia și ecokinezia, ca forme de expresie care reproduc atitudinile și gesturile interlocutorilor bolnavilor psihici. 2) Tulburările de limbaj Limbajul este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
expresive ale bolnavului. Ea poate fi întâlnită în următoarele situații psihopatologice sub diferite aspecte: - apraxii, agnozii sau afazii; - grimase; - ticuri și spasme; - în schizofrenie sub formă de grimase, manierisme sau stereotipii; - mimica din cursul simulării unor afecțiuni psihice sau somatice; - mimica de tip histrionic-spectacular, pasională, convulsiv-cataleptică sau extatică din cursul isteriei; - economia și ecokinezia, ca forme de expresie care reproduc atitudinile și gesturile interlocutorilor bolnavilor psihici. 2) Tulburările de limbaj Limbajul este expresia conținutului gândirii prin intermediul simbolurilor verbale reprezentate prin cuvinte
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și Benon (1928). Din punct de vedere psihopatologic sindromul astenic se caracterizează prin următoarele: a) Iritabilitate: o stare de labilitate emoțională, ușurința cu care se produc și se manifestă afectele, imposibilitatea bolnavului de a-și putea stăpâni sau controla expresiile mimice și comportamentale. Susceptibilitate crescută, reacții de mânie la conflicte adesea minore, Impresionabilitatea crescută, sentimentalism și plâns facil. Aceste manifestări clinice au tendința de a dispărea cu ușurință. b) Slăbiciune: are caracter de iritabilitate cu fenomene de epuizare psihică, apatie, astenie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]