1,582 matches
-
cu 8. Atunci mă revolt: cum nu mi-am dat seama că Ioana avusese tot timpul febră și că nu e capabilă să-mi suporte jeluirile? Nu pot însă să admit că ea depinde în întregime de boala ce o minează. Pot explica așa plecarea ei cu altul, dar nu și reîntoarcerea la mine. Și chiar în ziua când se încolătăcește împrejurul meu și când tremură fierbinte, nu sunt în stare să mă gândesc este ceva anormal, și frenezia ce o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mare. Lăsat era în grija Domnului de sus Acel ce-mi luase ceasul și nu mi l-a adus. Dar mi-am făcut atunci și alte planuri bune Să- l rog pe Dumnezeu într-o rugăciune Sau chiar la Sfântul Mina să fac închinăciune Ca-n fapta cu sustrasul să facă o minune. M-am închinat smerită la sfinții mari de sus Și tot ce aveam pe suflet eu sfinților am spus, Sosit-a Domnul noaptea și-n visuri mi-a
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
bineînțeles cu alte chibrituri - și de la el mi-am aprins țigara. Cu ochii la larvele ce mișunau de colo-colo, gîndurile și-au urmat calea, libere. O cutie de chibrituri de la o cafenea pe unde trecea arareori... Oare ce interese Îl minau Întracolo?... Desenul de pe etichetă? Ce ridicol... Dar numărul de telefon? Da, posibil... Poate se găsește pe la Camelia vreo fetișcană ca o căprioară, care poartă pe ea anunțul „Angajăm paznic” și cei mai În vîrstă se extaziază cînd o văd. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
unde se observau urmările grave ale luptelor. Am văzut aeroportul cu baza de tablă ondulată de unde decolaseră și aterizaseră avioanele militare, multe tancuri și tunuri distruse pe câmp. Însoțitorii ne îndrumau pe unde se poate merge, fiindcă acel câmp fusese minat. La câteva sute de metri, se vedea un fluviu, dincolo de care se aflau încă militarii americani și sud-vietnamezi. Sub impactul senzațional al celor văzute, însoțitorii ne-au făcut fotografii. Am păstrat una dintre ele. Îmi pusesem o cască de tip
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
e întotdeauna oribilă la nunți, așa că n-are rost să te cerți dacă să le servești oaspeților broccoli grețos sau conopidă necomestibilă. —Ai toată libertatea, mamă, am spus cu mărinimie. Cateringul e responsabilitatea ta. Dar am intrat pe un câmp minat în cel mai inocent peisaj cu putință - am făcut greșeala să sugerez că ar trebui să avem un meniu vegetarian și asta a stârnit-o: nu credea în vegetarianism. Susținea că e un capriciu și că oamenii o făceau dinadins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în râs sarcastic Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat. Plumb de iarnă Iarna, de-o vreme, mă duce regretul Prin crânguri, pe margini de linii ferate - Trec singur spre seară pe ape-nghețate Când fâlfâie, pe lume, violetul. Paloarea, mutismul minează-al meu piept Pe satele ninse crai-nou când apare; Trec singur pe poduri de fier solitare, Și-aștept în zăpadă... dar ce mai aștept? Hau!... hau!... depărtat sub stele-nghețate... În noaptea grozavă la cine voi bate?... O, vis... o
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Cancelarie, la sfârșitul orei! Cum era fatal, toată întîmplarea a fost povestită Barosanului, cu cererea categorică de a-l elimina pe Chiorul care, după diagnosticul lui Fischer, dădea semne de alienație mintală! Chiorul, știind, ca dealtfel și noi toți, ce mină de aur este inima Barosanului, i-a spus adevărul. Barosanul a înțeles și a aranjat lucrurile în așa fel ca toată lumea să fie mulțumită. * Scena ce urmează s-a repetat de multe ori de-a lungul celor opt ani de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să descopăr că faptul e adevărat, și chiar în clipa aceasta când mi-aduc aminte și vreau să încep să povestesc, văd roșu înaintea... Dar să nu anticipez. Veneam prin urmare cu Fiatul meu pe Bulevardul Ana Ipătescu spre Piața Minai Eminescu. De departe am văzut stopul, am încetinit, și la trei metri distanță am frânat și am oprit. Mergeam pe culoarul unu. Era înainte ca acest bulevard să fie modificat și să aibă pe-o singură parte trei culoare. Apare
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pierderile dușmane, despre zvonurile de epidemii răspândite În rândurile asediatorilor. De azi pe mâine, comandantul locului, un anume Iusuf, originar din Horezm, devine eroul Transoxianei. Vine, totuși, ceasul În care mâna de apărători este copleșită, În care temeliile fortăreței sunt minate, iar zidurile, escaladate. Iusuf s-a luptat ca un leu, până a fost rănit și prins. Fu condus În preajma sultanului, curios să cunoască de aproape sursa necazurilor sale. Cel care se Înfățișează Înaintea lui e un omuleț uscat, bărbos, colbăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
anticipat, și pentru Boss (n-o să-l mai numesc subiect sau pacient, niciodată!). Când am ajuns la spital, de la poartă, omul de serviciu m-a înștiințat trist, că firavul locatar al rezervei secunde, tocmai sucombase. La constituția lui precară, profund minată de boală, un al doilea stop cardio-respirator inopinat, îi fusese fatal. Neliniștită, inima Micuțului s-a oprit spre ziuă, la câteva minute după ora trei. Am semnat mecanic actele, pentru transferul trupului neînsuflețit la morgă, în așteptarea cuiva, care să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
din nou din cap. - Am întîlnit-o de câteva ori, dar nu m-a văzut sau s-a făcut că nu mă vede. Era, o dată, cu un grup întreg... -Tot atât de tânără și frumoasă? îl întrerupse Condurachi. Manole îi puse mina pe umăr. - Mon cher, n-ai să mă crezi, a îmbătrînit îngrozitor. E de nerecunoscut! Ce mai încolo și-ncoace, când am zărit-o ultima oară, primăvara trecută, era o babă! Eleazar se opri brusc în mijlocul odăii. - Mă asculți, sau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ar petrece la fel... Aș vrea să mai aflu ceva de la voi. Ordonați! - a răspuns Toaibă. Ce trebuie făcut pentru întârzierea înaintării inamicului în caz că atacă prin surprindere? Să răspundă Trestie. Să punem ceva „sprijin” podului de peste pârâu. Și când se minează un asemenea pod? Când trecem spre inamic, dar acționarea minelor să se poată face doar când vrem noi. Atunci luați asupra voastră câte o mină și cablul necesar. Am înțeles. Eu voi fi în urma voastră. În clipa următoare, Toaibă și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dincolo de Nistru. Aha! Sunteți transnistreni? Bineee. Atunci spuneți tot ce știți - a vorbit locotenentul. Apoi la gara mai apără și trinuri împotriva la samaliot. Unde sunt așezate tunurile antiaeriene? La amiază-zi. Spre România. Ce știți de podul de lângă gară? E minat ori nu? Noi nu știm dacă podul are mina - a râs cel mai tânăr. Cu ce sunt încărcate trenurile care trec sau vin în gară? La tren este armate. Încotro merge armata? Nu știe noi unde merge, da’ merge la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Poate-ntr-o altă viață, dar am mai trecut / Alergând fără griji pe-o ase¬menea stradă, / Desigur, odată, foarte demult, / Soarele, sprinten, se juca prin ogradă." Nostalgiile lui Mihai Hăisan au și ele ca su¬port sinceritatea. El nu minează dorul de melea¬gurile natale, nu se alintă, nu se autosugestionea¬ză. Se exprimă așa cum emoția iese la suprafață din adâncurile ființei, iar ființa lui se dovedește un izvor nesecat de mângâiere poetică: „Tresar caișii înfiorați în mai / Și înflorind
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
s-a putut retrage liniștit. Poruncile aveau să îmbrîncească pe cel ce trebuia îmbrîncit, să ucidă pe cel ce trebuia ucis, pentru ca lumea să vadă că nu e de glumit cu împărăția cerurilor și că, la nevoie, păcătoșii vor fi minați cu biciul spre mântuire. Dar să las în grija altora împărăția cerurilor și să mă ocup de pustiul meu. Mai ales că, sincer vorbind, eu mă număr printre cei care, oricât i-ar lovi cineva peste degete, nu pot spune
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o cheamă Țanțoșa și Țanțoșa o să apară umflîndu-se În fața lui Juan, o să-l salute cu acea Încredere deplină În viață pe care i-o dădea pieptul ei uriaș și glasul puternic, nu s-ar mira dacă i-ar Întinde chiar mina și ei o să moară de rîs cînd ea o să plece, darling o să se distreze copios cînd o s-audă de Țanțoșa... Și cîte o să mai inventeze pe seama ei... Susan Îl și vedea, cu paharul În mînă, la clubul de golf, explicîndu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pare, jegos de uleiuri și funingine, un lugubru peisaj de utopie nega tivă! Suplu și alb ca laptele, Bart-ul trece pe sub ocean atât de lin, încât parcă tot tavanul lui devine treptat de sticlă și poți vedea prin el lu mina verde, tulbure a mării și forfota peștilor argintii. Într-o dimineață, moțăind pe un scaun de plastic în metrou, deodată am văzut-o. Nu eram singurul. De fapt, absolut toată lumea din vagonul puternic luminat o privea. N-am fantezii cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
spune în situațiile astea. Țin minte că eram în acel mo ment undeva pe lângă Schitul Măgu reanu și că mâncam niște clătite la un mic local. Ea se oprise din mâncat și se uita la furculiță. După ce-am ter minat cu discur sul meu stângaci și artificios, a tăcut o vreme. Apoi a murmurat ceva ca pentru ea. „Ce-ai spus?“, am întrebat-o, uitându-mă cum se for mează lacrimile în ochii ei fără gene. „Cu urechile pe spate
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
necunoscuții îl salutau familiar. Putea să treacă pe lângă cineva pe coridorul centrului medical universitar, apoi să-l revadă după șase luni la Stop ’N Shop, copleșit de senzația unei relații colegiale. Preriile virgine din Nebraska erau un vis, după terenurile minate din Long Island și Manhattan. Și totuși avusese două zile la dispoziție ca s-o identifice pe femeia asta, dar nu reușise. Barbara încercă să nu zâmbească. Aș fi ținut minte dacă ar fi fost așa. Deci știa cine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toți sfinții. Tainica și negrăita bucurie a Învierii să umple de pace, bucurie și inocență inimile tuturor celor ce intră cu evlavie și credință în acest loc sfințit de nevoințele marilor iubitori de Dumnezeu. Maica Stareță Mihaela, Monahia Gabriela, Monahia Mina, Monahia Nectaria și Sora Mariana Schitul Iezer, județul Vâlcea 22-23 septembrie 2004 La miez de noapte, sub cerul înstelat, în dangăt de clopot și murmur de toacă, în șoapta rugăciunii celei de veghe și de lumină a candelei celei din
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
care-l aduseseră în această stare. Peste două zile reveniră și le cedă fără să opună prea multă rezistență. Acum fluxul vieții lui imaginare era întrerupt de cîte trei sau patru orgasme pe săptămînă. Plăcerea pe care i-o crease mina durase odată la nesfîrșit, căci nu atinsese niciodată punctul culminant. După ce desena sau se cufunda mohorît în meditație, era chemat la masă sau își făcea temele sau ieșea la plimbare și se întorcea ca triumfătorul prim-ministru al republicii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar numai când omul a încercat tot ce i-a stat lui în puteri, erau icoanele făcătoare de minuni, după cum urmează: Sfântul Stelian, la biserica Vergului, are în grijă sănătatea copiilor, Sfinții Cosma și Damian, doctori fără arginți, și Sfântul Mina au grijă de sănătatea trupească a tuturor oamenilor, o sfântă al cărei nume nu-l mai știa le păzește pe fete să nu fie ciupite de vărsat de vânt, iar pe Sfântul Elefterie de la biserica din Cotroceni să-l viziteze
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la fel de limpede că, deși trăise toată viața la Glay, nu era de fapt un țăran. Era mai bine să nu riște să fie repezit. Auzi un bărbat râzând și o femeie care spuse: - Dragul meu, ești sigur că ne dă mina să facem un turneu prin toate planetele? Străbătură coridorul, în timp ce Cayle cântărea din ochi degajarea cu care porniseră în această călătorie. La început se simți teribil de intimidat, dar, în scurt timp, deveni mai degajat, luând lucrurile mai ușor. Citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Alături de cunoașterea științifică, transmisă prin școală apare, există și una secretă, bazată pe aparentă ghicire, de fapt o corelație cu semnele mai puțin vizibile, detalii; oricare ar fi, însă, motivația aparentă, secretul încătușează, taie punțile cu exteriorul, iar în interior „minează” celelalte preocupări și ajunge să devină el însuși esența persoanei, a grupului sau a actului exercitat, a lucrului, a fenomenului etc. Pictura, sculptura, grafica sau fotografia surprind uneori imagini corporale de tip simbol, exploatate și redate ca repere culturale. Mesajele
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
marele joc care îl tulbura pe Kipling. Între toamna lui 1940 și primăvara lui 1941, teritoriul dintre Malta și Marea Roșie este pradă febrilității ce anunță anii de încercări de după 1948. Călătoria lui Koinski este o călătorie către mijlocul acestei geografii minată de tensiuni ce nu vor dispărea odată cu înlăturarea Italiei din spațiul colonial. Ca și T.E. Lawrence, Koinski este un soldat atipic, care se plasează, inevitabil, de cealaltă parte a cortinei, acolo unde secretul colorează confruntarea, iar solidaritățile sunt înșelătoare. Lupta
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]