3,813 matches
-
greutatea sacilor. Ce faceți, oameni buni? Nu vă e deajuns câte drumuri ați bătut o viață? Numai eu de când vă știu și mi-o albit părul, d-apoi încă de pe vremea tatălui meu? O viață de om nu alta! - se minuna angrosistul. Nu te cruci, jupâne, că faci păcate. La dumneata la Talmud nu se spune așa - l-a întâmpinat Pâcu. Nu spune la Talmud, dar se spune la dumneavoastră și nu-i nimic rău în asta. Am mai ieșit oleacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
stat În picioare, neînșeuatul trebuie să fi fost expresia supremă a frumuseții: o formă perfectă, așteptându-și inutil materia constitutivă, un biet cal care, aidoma semenilor săi din grajduri și de pe câmpii, murea cu fiecare moment. Trebuie să fi fost minunat să-l vezi cambrându-și grațios spinarea la fiecare bici al ploii, nechezând mut la orice pală de vânt, aplecându-și greabănul sub mângâierea soarelui, pînă când din el nu a rămas decât o mână alunecândă de clisă. „Frumusețea adevărată este
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
deloc“, l-a acuzat mama. „Ba tocmai, mă gândesc. Cu experimentul ăsta, băiatul nostru poate ajunge cineva.“ „Mi-e teamă că asta o să ducă la despărțirea noastră“, a șoptit mama, la care tata a spus: „Dar, iubito, asta ar fi minunat. Experimentul tocmai asta urmărește: separarea noastră“, la care mama a Început să plângă și să-l acuze: „Tu ți-ai găsit pe alta!“ În ce mă privește, e inutil să mai spun că eram absolut Încântat de ideea de-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
strada Panselelor unde, la etajul patru al unui bloc de patru etaje, locuia cea căreia hotărîse să-i spună cît mai curînd mamă. În vederea unei prime Întîlniri cît mai reușite, cumpărase chiar și un buchet de garoafe. Ar fi fost minunat dacă viitoarea sa mamă ar fi locuit, să zicem, pe strada Garoafelor. Deoarece Christina, cu buchetul de garoafe În mînă, ajunsese pe această stradă și nu știa În ce direcție să meargă mai departe. Ar fi trebuit să dea un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nimic, simțeam doar că încep să am palpitații, zice Gulie, toți eram cu ochii ațintiți la balcon. Dintr-un moment în altul Tiranul trebuia să-și facă apariția, lume pestriță, Dendé, aproape să-ți pierzi foile, notițele, ești irecuperabil, se minunează Roja, nici ochelarii nu-i mai stăteau bine pe nas, mă turtiseră două vite între ele la un moment dat, mă tu ești de la vreo agentură străină, ești spion, ce tot scrii acolo? Cică erau o mulțime din ăștia infiltrați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
către masa din colț și pășește înăuntru apăsat de parcă ar fi avut o greutate pe umeri. Cum m-ai găsit? îl întreabă Roja, trăgînd cu ochiul la caiet. Mare maestru Dendé, parcă el ar fi fost dintotdeauna în preajma Bătrînului, se minunează Gulie. Aici e totul, adaugă așezîndu-se și el pe scaun ca să și tragă răsuflarea. Roja ia caietul, îl deschide și începe să-l răsfoiască de la un capăt la altul, e plin de mîzgălituri, pete de cerneală, corecturi și paranteze, nici un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
făcut boacăna, tu trebuie s-o îndrepți, așa spun regulile bunului-simț, îl potolește Gulie. Bine, dar eu mai mult o să te asist, spune Tîrnăcop, tu faci găurile și treaba scîrboasă. Ai văzut cît de rapid am căzut de acord? se minunează Gulie luînd cuiul să vadă cît este de ascuțit. Pregătește sfoara, boxerule, îi zice lui Tîrnăcop, care începe să-și plimbe ochii dezorientat de la ghemul pe care-l ține în palme la ceafa Curistului, am început, îl anunță Gulie înfigînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
își vor da seama că luptă pentru o cauză pierdută. — Da? I-auzi cu ce explicații îmi puteți veni cînd eu stau de trei zile și asta fac, observ cu atenție tot ce se întîmplă în jur și mă tot minunez cum de n-am dat în icter după cîtă întoxicare a trebuit să înghit. Care teroriști? Care trupe antrenate special? Sau am eu orbul găinilor și nu mai sînt în stare să văd ce se petrece chiar sub nasul meu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
doar noi 0000000000000000000000000 Înclină afirmativ din cap, Lennox cu rețineri, iar eu, noi, eu... sîntem cu toții aici... sărim În mașină și pornim În viteză spre cîrciuma Jeannie Deans din South Side. Luăm hotărîrea să trecem prin Queens Park și ne minunăm cînd vedem chipul impunător al lui Salisbury Craig care se Înalță deasupra noastră. Orașul ăsta al nostru e Într-adevăr frumos, iar nouă ne place aici cînd nu se vede nici un șmecheraș prin preajmă. De ce n-am putea pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mîrÎie, iar dinții ei mă mușcă de buza de jos În vreme ce urlă și se prăbușește, apoi se dă deoparte gîfÎind, iar eu văd cum mi se descompune pula. Se sprijină de spătar și Își aprinde o țigară. — Mmmm. A fost minunat. Ce s-a Întîmplat Bruce? Ești ok? Scîncești ca un țînc mucos! — Shirley e bolnavă, spun eu. Cumnata mea. Nu se simte bine. Îmi plîng de milă. Se uită la mine și clatină din cap. Nu mai ai nici un haz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
În Bruce Robertson decît În majoritatea tinerilor. Dar tu erai speriat Bruce. Te-ai dus pînă la ea acasă la marginea cartierului tău muncitoresc, acolo lîngă rîu și lîngă ferme. CÎnd ai ajuns acolo totul era În regulă. A fost minunat și numai să stai la căldură și să vorbești despre muzică mai ales că erau fete. Te-ai dus acasă și te-ai masturbat cu gîndul la ea. Oricît ai fi Încercat să nu te mai gîndești la proteza ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nu-ți poți aminti nicicum, asta a fost și ultima. De ce nu-ți poți aminti? Mintea Îți joacă uneori feste din astea. Ultima oară. Exact la fel ca celelate două sau trei. Te gîndești că Într-o zi o să fie minunat să o pui Într-un pat, deși și așa merge deocamdată. Da, Îți pui mîinile pe fesele curului ei ca să nu se frece de peretele din piatră cînd o fuți. Acum Îi place și ei pe cînd tu o fuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Mai sună-mă sexi! Bip. — Bună Bruce. SÎnt Gus. Sper că totul e bine și că În curînd o să fii din nou gata să sari la bătaie. Dăniun țîrÎit! Bip. — Domnule Robertson, sînt Heather Sim. Mama lui Euan. Ar fi minunat dacă ați putea lua bilete la Tynecastle pentru meciul cu Celtic pe douăzeci și unu. Nu știu dacă vă convine sau nu data. Dacă ați putea să mă sunați Înapoi la șase-unu-doi-șapte-doi-patru-trei. Încă o dată vă mulțumesc. Bip. — Bruce iubitule, sînt Chrissie pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
morbide. Îmi făceam un ceai de măceșe, de culoare roșie străvezie, Îndulcit cu o linguriță de miere și-l sorbeam strecurându-mă În propriile gânduri. Erau pajiști, tăciuni aprinși, cascade și estuare, unde de șoc, poieni cu veverițe. Copiii erau minunați. Îi priveam atent din fotoliul cu arcuri uzate și mi se păreau vietăți În continuă metamorfozare...,,. sau -Cine o să-i cumpere lui cârje cu perne moi pentru subțiori? Dintr-odată nu a mai simțit nici durere, nici revoltă, nici suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o asemenea femeie, rațională prin excelență, miaș fi putut înșela soția. Stăteam în pat, pe jumătate îmbrățișați, în fața focului din camera lui Georgie. Ea se sprijinea de umărul meu în timp ce eu studiam o șuviță din părul ei negru și mă minunam din nou văzând ce multe fire auriu-roșcate găseam. Avea părul foarte lung, complet drept, ca o coadă de cal, și poate la fel de aspru. Camera lui Georgie era cufundată în penumbră, luminată acum doar de focul din cămin și de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
suferință - mi-am dat eu seama când i-am acordat atenție cu adevărat - era gândul că, dacă în această nouă situație fie eu, fie Georgie, „am claca”, atunci aveam să distrugem o legătură delicată și prețioasă care înflorise atât de minunat în taină și în incertitudine. Aveam nevoie de Georgie, o iubeam pe Georgie, simțeam că nu pot trăi fără ea, mai ales acum. Și totuși nu mă vedeam căsătorit cu ea. Deocamdată, mi-am spus, e prea curând ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sunt, mai mult decât alții, reprezentați de trupul lor, zise Alexander făcând lumina să danseze peste sculptură și scoțând în evidență un obraz. Totuși, în mod fundamental suntem reprezentați de cap, este încununarea ființei noastre. Cred că partea cu adevărat minunată din munca Creatorului Suprem este aceea de a făuri capete. — Să-ți spun drept, capul sculptat separat nu-mi place, am spus. Parcă i se conferă un avantaj nemeritat, reprezentând o relație ilicită și incompletă. — O relație ilicită și incompletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mulțumesc lui Dumnezeu pentru tine, Georgie, am spus. Mă ajuți să nu-mi pierd mințile. Știam că așa va fi. — Și acum nu mai fi atât de înalt, zise Georgie. Își mângâie vârful nasului. Atât gestul cât și cuvintele erau minunat de cunoscute. Am binecuvântat-o în gând și m-am așezat la picioarele ei. Georgie ședea în fotoliul verde jerpelit din locuința ei. Lumina rece a după-amiezii învăluia camera dând la iveală patul răvășit, scrumiera plină cu mucuri de țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de existența acestei tinere. E firesc să vrea să o cunoască. Și voi amândoi ar trebui să-i fiți recunoscători că accepta acest lucru fără nici o urmă de mânie. Am auzit că e frumoasă și deșteaptă și tânără, ceea ce e minunat pentru tine, Martin, spuse Antonia. Chiar nu-ți dai seama că vorbesc foarte serios? Chiar nu poți avea generozitatea de a primi în dar bunăvoința mea, binecuvântarea mea? — Simt că încep s-o iau razna, cu siguranță, am zis. Vorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
exasperare, fiecare cufundat în gândurile sale. În măsura în care era posibil, mă gândeam tot timpul la Honor. Ea îmi ocupa mintea în totalitate. Devenise atmosfera în care trăiam și respiram. Mă întorceam iar și iar în gând la întâlnirile noastre și mă minunam văzând că, după atât de puțin timp, ea exista pentru mine într-un mod absolut necesar și atotcuprinzător. Dar ceea ce mă urmărea în primul rând era gândul că ea nu-i spusese nimic lui Palmer despre scena din pivniță. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să le ții sub control. În privința asta m-am descurcat de minune cu tine, în problema Anderson. Ba chiar am reușit să nu rup relația nici cu Alexander. Oricât i-a fost de greu, am rămas legați. Ceea ce a fost minunat. — Minunat, într-adevăr. Iar acum încerci aceeași rețetă, încă o dată, cu mine? — Dragostea mea, știam eu că până la urmă ai să începi să accepți, spuse Antonia. Se apropie de mine, pe la spate, și i-am simțit atingerea ușoară pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că suntem cu adevărat sinceri. Antonia vorbea cu glas moale și în tot acest timp îmi mângâia obrazul, ca și cum mi-ar fi aplicat o pomadă fermecată. I-am dat mâna la o parte și mi-am șters obrazul. — Oricum, e minunat că nu va trebui să-ți schimbi numele. O să fie mai simplu pentru comercianți. Mă bucur că te păstrăm în sânul familiei. Antonia râse binevoitor. Ah, dragul meu, te cunosc atât de bine! Iubitul meu cu limba asuțită! Sunt profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
voia să scoată În evidență să pară separat de două migdale grase. Mulțumită, dar fără să fi terminat Încă, luă sfoara, făcu un nod, și Începu să tragă de acel ceva pe care Îl denumise „apendicele“ meu. — Apendicele meu? mă minunam. Îi auzeam respirația, dar din cauza tivului pe care-l ridicam, eram confuz și nu știam la care se referea. Încetul cu Încetul, lucrurile au Început să se strâmteze și să mă usture. De fiecare dată când Dora trăgea de sfoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
țin partea nimănui, zice ea. Nu spun decât că nu-i un tip chiar atât de ignorant cum îl crezi tu. Și probabil că nici ea nu-i! Probabil că, din cauza naziștilor, tot ce zice și ce face ea e minunat! Probabil că naziștii sunt o scuză pentru tot ce se-ntâmplă în casa asta! Ah, nu știu, zice soră-mea, poate că da, și se pune și ea pe plâns, iar eu mă simt îngrozitor, căci ea varsă lacrimi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în buzunarul mănușii de baseball? Dacă se lasă cu cafteală? Dacă-s microbi?! Da, dar dacă mai târziu, după spectacol, tipa de colea, cu lăptăriile ei enorme, da’ dacă... În șaizeci de secunde mi-am și imaginat viața trepidantă și minunată de totală decădere pe care-am duce-o pe-o cergă ponosită, într-o cameră igrasioasă de hotel, eu (dușmanul naționalismului american) și Gagica Cea Mai Adevărată, apelativ pe care i-l atribui coardei cu cea mai moacă de coardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]