2,604 matches
-
îndelungat, iar cei care erau puternici erau puternici pentru că așa voise natură. Însă un Mare Navigator era mai mult decât un rege, un înțelept sau un uriaș, fiindcă într-o lume alcătuită din întinderi nesfârșite de apă, întrerupte de insule minuscule, cei care nu dominau această apă erau nevoiți să se mulțumească să fie regi peste un colț de stâncă, înțelepți între ignoranți sau uriași între pitici. Pentru Tapú Tetuanúi - la fel ca pentru majoritatea tinerilor de vârsta lui de pe insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în care apele se solidifica, formând uriașe insule albe și înghețate. Toți însoțitorii săi muriseră în acea aventură, insă Miti Matái reușise să învingă frigul, foamea și vânturile puternice, să revină către nord și să găsească, în mijlocul oceanului, o insulă minusculă, situată la peste șase mii de mile depărtare. Înainte de a pleca în această călătorie, Miti Matái obținuse deja, în ciuda relativei lui tinereți, titlul de Mare Navigator, iar isprava lui n-a făcut decât să dovedească tuturor că aceia care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
om cu un picior zdrobit să poată țări o ambarcațiune pe deasupra lor și s-o lanseze pe partea cealaltă, unde valurile mării se spărgeau cu violența. Pentru cineva care nu era născut pe insula și deci care nu cunoștea strâmtorile minuscule prin care se putea strecura o canoe - la lumina zilei, bine-nțeles - Bora Bora nu avea decât o singură poartă, iar cei trei băieți erau hotărâți s-o apere chiar și cu prețul vieții lor. Tapú Tetuanúi și Vetéa Pitó
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vreun fel, la cinci metri adâncime. După ce se văzură pe uscat, ridicară canoea și o ascunseră într-un desiș, într-o groapă puțin adâncă, unde aceasta să fie protejată de uragan și, odată sfârșita această treabă, isi căutară adăpost în minusculă peșteră în care Roonuí-Roonuí și cu iscoadele lui se ascunseseră în cele două zile anterioare. —Bine! semnala atunci Căpetenia Războinicilor, care preluase conducerea grupului. Ceea ce contează acum este să ne odihnim, căci mâine vom avea o zi foarte grea. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
galeriilor cu un strat calcaros rezistent, ceea ce le transformă în tuburi perfecte și indestructibile, prin care pătrundea apă. Această îmbiba lemnul, înmuindu-l, pentru că viermele să poată înainta mai departe, învârtindu-și întruna capul, care era prevăzut cu doi dinți minusculi, dar extrem de duri. Capacitatea de distrugere a Teredo navalis din Pacificul Ecuatorial o depășește cu mult pe cea a Teredo megolara sau a Teredo norvegica din apele reci, iar viteza lui de creștere, până ajunge la mărimea unui deget mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
IFU...”. Voia să zică UFI. Unitate de Feedback Intern, spune spilcuitul. Îi arată prezentatoarea de pe monitor și spune că întotdeauna prezentatoarele au freza aia într-o parte. Părul le cade pe o ureche, ascunzând-o. Asta fiindcă au o cască minusculă în care primesc indicații și repere de la regizor. Dacă showul se lungește sau trebuie să dea legătura la un accident nuclear. Blonda noastră e în turneu cu un soi de roată de exerciții pe care tot aluneci înainte și înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
publică. Spune că dacă-ți iei o cameră în cel mai discret hotel - unul din locurile alea cu halate albe și orhidee tremurând lângă bideu într-o baie de marmură albă -, chiar și atunci e foarte probabil să existe o minusculă cameră video care să te urmărească. Spune că singurul loc în care mai poți face sex e în public. Pe trotuar. În metrou. Oamenii vor să spioneze doar atunci când li se pare că nu pot s-o facă. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
firește, Cora a făcut ce-a putut ca să le țină curate. Le-a cusut la loc. Dar într-o zi a căutat pe net altele noi. O nouă pereche. Undeva există oameni care-și fac un rost din cusutul vaginurilor minuscule în formă de buzunar și a scroturilor ca niște portmonee. Care îmbracă păpușile astea în rochițe de stambă înflorate și în salopete. Dar, de data asta, Cora a vrut ceva durabil. Așa că a căutat pe Internet. A comandat o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o maimuță, să-și scarpine părul de la subsuoară. Din câte știu n-au făcut sex cu nimeni. În nici un caz nu poate fi vorba de lăței. Tot cam pe atunci, nevasta unuia dintre detectivi vine la secție. A găsit petele minuscule de sânge pe care le lasă păduchii lați. Ca de piper roșu, împroșcate pe albul chiloților sau în interiorul tricourilor albe, oriunde hainele intră în contact cu părul de pe corp. Pete mici de sânge, sânge, sânge. Poate că nevasta le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aduce mărunțișul de cupru la fierbere. Două mii două sute de grade Celsius. În loc să izbucnească în flăcări, filamentul de tungsten se evaporă, atom cu atom. Unii atomi ricoșează înapoi din atomii de argon și se lipesc din nou de filament, formând cristale minuscule, ca niște giuvaieruri perfecte. Alți atomi de tungsten se atașează de interiorul mai rece al „piersicii” de sticlă. Atomii se „condensează”, spune Pețitorul. Formând un strat de metal în interiorul sticlei, transformând exteriorul într-o oglindă. Glazura întunecată din interior face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lăcuit, suple și înalte până în tavan, ce îmbrăcau mai toți pereții sufrageriei, apoi dormitorul mobilat cu un pat imens, acoperit de o cuvertură strălucitoare, un dulap ticsit de haine frumoase și o toaletă cu oglindă pe care erau împrăștiate sticluțe minuscule, rujuri sau pudriere, într-un amalgam de culori și lumini ce-i luau ochii. În această încăpere era interzis să intri. Luana pândi, într-o zi, plecarea mătușii după care, profitând de neatenția bunicii, intră tiptil în casă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
își pierdu, instantaneu, elanul. Pornise de-acasă hotărâtă să fie fermă pe poziție, să vorbească clar și răspicat și să-l convingă pe patron că acel post e făcut pentru ea. Așteptă trei ore până să intre într-o încăpere minusculă în care, așezați ca la spectacol, se aflau cinci inși. Unul mai rotofei decât altul. O măsurară din cap până-n picioare, apoi o întrebară unde a mai lucrat. Nicăieri. Sunt studentă. Cel care stătea în mijloc dădu ușor din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de oftică. De-a lungul străzilor se înșirau tarabe pline de toate mărunțișurile lumii. Atârnau, ca la bazar, haine, jucării, papuci de casă, într-o obositoare multitudine de culori. Înghesuiți în spațiul neîncăpător, vânzătorii de tonetă se zgâiau prin gemulețul minuscul la potențialii cumpărători, ademenindu-i cu lucruri ieftine și de proastă calitate. Luana bănuia cât de îngustă putea fi viziunea unui tonetar vizavi de lumea din afară. Iarna zgribuleau ca vrăbiile, sub mușcătura cruntă a gerului. Se înfofoleau în pături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un cusur oarecare. Neng a luat-o În brațe și a strâns-o la piept ca pe un prunc, i-a lipit capul de obrazul ei și a legănat-o. S-a așezat cu picioarele Încrucișate, cu fața la intrarea În peștera minusculă. Pe deasupra copacilor pitici, se Înfățișau privirilor câmpiile arămii și marea din depărtare. Nu mă vede nimeni aici, a spus ea. E locul meu secret. S-a aplecat și l-a sărutat pe obraz, iar pe el l-a izbit mirosul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
avea o tăviță plină cu papiote. În palmele desfăcute una lângă alta ținea niște nasturi Înșirați pe un fir. El și-a plimbat privirea de-a lungul coridorului În căutarea toaletei, dar n-a văzut decât alt dormitor și o minusculă bucătărie deschisă spre drumul Îngust și gol, tăiat printre casele Îngrămădite unele-ntr-altele, alcătuind ceva care nu arăta nici a cartier mărginaș, nici a mahala mizerabilă, ci era un loc intermediar, la prima vedere acceptabil și curat, dar care se dovedea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unui copil, un copil care la trezirea dintr-un somn lung găsește un dar la capul patului. Tabloul Înfățișa doi lei și un tigru care atacă un armăsar murg ca brat, cu ochii căscați de teroare. Călărețul, un alb, părea minuscul și neajutorat, Însă ciudat de calm, ca și cum și ar accepta soarta. Ei i se făcuse milă de bietul călăreț, care nu arăta la fel de nesuferit precum cei din primul tablou, prin urmare n-ar fi meritat să fie sfâșiat. — Se numește
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vedem, dar președintele poate. Numai el poate să judece pentru el Însuși. Eu n-aș Îndrăzni s-o fac În locul lui. Dumneavoastră puteți? Nu s-a Întins să-și reia diapozitivul, care a rămas În mâinile celui lalt aproape nemișcat, minuscul și ușor. — Eu nu cred că e un lucru important, a zis el și s-a uitat iar la micul pătrățel translucid care-i rămăsese Între degetul mare și cel arătător. Margaret a dat din umeri și a Înclinat capul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mică japiță curioasă! Parcă-l vedea tronând la biroul lui masiv, încărcat de cărți până la refuz, teancuri întregi aflate într-un echilibru precar, cu multe semne, bețe de chibrit sau scobitori, înfipte între pagini, având doar spre mijloc un loc minuscul, unde abia dacă încăpea o coală de hârtie. El, la biroul lui, încadrat de rafturile metalice pentru cărți ce acopereau în paralel pereții, cu sertare în partea de jos, blestematele de sertare unde se aflau PLICURILE. Pitulată într-un fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu făcea absolut nici un zgomot, de parcă mânca paste făinoase și nu mere. Când era răcit, o ruga pe doamna Olimpia, o femeie de 45 de ani, vecină de birou, să-i permită să facă un ceai, la plita ei electrică, minusculă care purta denumirea conspirativă de "firicel" și se putea camufla foarte ușor datorită dimensiunii ei extrem de reduse. Când cerea plita electrică, folosea foarte multe cuvinte, dacă vreți, dacă sunteți bună, dacă sunteți așa de amabilă să-mi permiteți... Da, poftiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și pricepere. În spate cele trei fete ale lui fac un adevărat vacarm în timp ce urmăresc un serial la televizor. Soția lui, o femeie ciolănoasă, cu pomeții prea mari și omoplații puțin curbați, ascunzând ca într-un căuș sânii și așa minusculi, cu bazinul și el prea lat, muncea pe undeva prin bucătărie, prin baie, mereu avea câte ceva de făcut, draga de ea. O femeie organizată, meticuloasă, o excelentă gospodină și aceste calități reușesc să compenseze lipsa de feminitate. Totul este bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
surprinsă, pe urmă, recunoscând-o pe prietena fiicei ei, fața i se umplu toată de ridurile înmănuncheate sub ochi ca razele soarelui, riduri prelungite pe tâmple, pe sub firele părului șaten, pieptănat peste cap, strâns sever la spate într-un coc minuscul și Carmina înțelese că îi zâmbea larg, că venirea ei însemna o surpriză plăcută, că era îmbiată să intre. Hai, draga mea, poftește la noi, hai! Carmina nu prea o vizitase pe Fana acasă, cât timp fuseseră prietene preferaseră liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cocârjă în scaun, se legănă de câteva ori făcând să oscileze papucul, abia ținut pe vârful piciorului. Gestul ei exprima o mare suferință și fața la fel, cutată toată, părul rar lipit de creștet, învălătucit la spate într-un coc minuscul. Pe urmă își ridică bărbia, cercetă cu ochii deschiși tavanul, urmărind cine știe ce semn. Am fost deunăzi la ea, stă într-un cătun, de la gară către casa ei traversezi o miriște. Eram așa de nefericită, mă bătea soarele în cap al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reflector și unda de percepție avea asupra celor două personaje puteri de disecție, văzu țesuturile lor scăldate de sângele plin de particule asemănătoare, circulația lichidului rubiniu ce ajungea atât de aproape de suprafața corpurilor încât ți se părea imposibil că stratul minuscul de tegument poate opri acel flux continuu ce părea ilogic, să poată fi stopat și reîntors către interioare, încărcat cu aluviuni, într-un reflux mai greoi, mânat de aceeași pulsație ce-l împinsese către exterior. Le-a văzut circumferințele creierelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe geam erau indispuși în somnolența lor cu toate că se anunța o zi frumoasă. Asta-i profesoara de pian a Monicăi? întrebă unul. Asta-i, răspunse Viorel Angelescu după un timp. Trecuse strada o tânără uscățivă. Purta în mână o poșetă minusculă, demodată. E o tipă dată naibii dar ce-i al ei este al ei, știe muzică și o s-o țină ca meditatoare cu toată scumpetea ei. Bună dimineața, domnișoară, salută Angelescu aplecat peste pervaz. Tocmai aeriseau biroul. El se gătise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
imagine, răsfrântă la ea pe retină, răsfrântă până în adâncul sufletului, dureros de adânc. Cum zburaseră anii, cum... Și cât de scurtă îi fusese fericirea. Acum știa. Mușchii din nou o luaseră razna, ridurile îi îngropaseră ochii, mai avea două luminițe minuscule, umede, Dumnezeu știe cum o fi arătând așa, sub borul pălărioarei grena pe care ar vrea acum s-o tragă până peste bărbie. Ratase, ratase încă din start, n-avea nici un sens să-și mai facă iluzii de iubire. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]