516 matches
-
tablă, i-am răspuns. - Sunteți elev sau student? - Sunt elev... - Și de când nu vedeți la tablă? - Demult. - Cât de demult? - Cred că din copilărie. - Și de ce nu ți-ai pus până acuma? Am dat din umeri. - Sigur, zice, și acum miopia a crescut. Dacă puneai de mic, se corecta foarte bine... Ia să vedem... Și a aprins o lumină în fund, unde era o tablă cu litere ale alfabetului. Nu le vedeam decât pe cele mari, din primele rânduri. A tras
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu mâna pe-alături de umerii ei. A început să mi se uite în ochi cu o luminiță mică și intensă, întîi de departe și apoi foarte aproape, îi auzeam respirația ușoară. - Hm, zice, nu e grav, n-ai leziuni, dar miopia e crescută, e spre patru. Poate să crească și până la doisprezece... N-ai avut pe nimeni în familie să-ți spună? Sau ești orfan? -Nu sunt orfan! Auzi, orfan... Parcă altă treabă n-avea tata sau ceilalți din familie decât
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
luat ochelarii. - Or să te jeneze câtva timp, mi-a spus ea, și s-ar putea să te doară puțin și capul. Dar să nu-i mai scoți. Trebuie să-i porți de-aici înainte toată viața, altfel îți crește miopia și o să ai mari necazuri. După un an, așa, vii iar pe-aici la control. După un an! Va să zică până atunci nu puteam s-o mai văd! Ca orice femeie frumoasă (fiindcă era, deși acum, cu ochelarii, îi vedeam bine
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
întrebat de ce tresărisem prima oară, când îl cunoscusem. Din pricina numelui, care îmi amintise de fratele meu? Numele era totuși destul de frecvent. Mai frapantă era poate coincidența ținând de ceea ce se numește "aerul" fiecărui om. Ochii cenușii, cu un început de miopie, părul blond, rărit oarecum de vârstă, fața cu trăsături frumoase, dar bătrânicioasă înainte de vreme, gesturile moi, șovăielnice m-au făcut din primul moment să mă gândesc că așa ar fi putut arăta la maturitate fratele meu. Și mai ales vocea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că ai dreptate, murmură într-un târziu. Hai să mergem." Și am pornit, tăcuți, spre ieșire. La capătul coridorului l-am zărit pe Mopsul. Încerca să dispară ca să nu-l observăm și mi-am dat seama că ne spionase. În ciuda miopiei de care se plângea, Mopsul vedea exact ce vroiau ceilalți să-i ascundă. Cum știam că-și va bate gura, am încercat să-l intimidez. Am alergat după el și l-am ajuns. "Și zici că te plimbi, canalie bătrînă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dar prinzându-le într-un colț al vederii și pe cele două femei încremenite, una cu palmele așezate pe genunchi, frământându-le fără oprire, cu buzele întredeschise a uimire, cealaltă puțin adusă de spate, nu atât de bătrânețe, cât de miopie, aplecându-se să vadă mai bine prin sticla tulbure și probabil neștearsă a ochelarilor, mărunțind din buze de parcă ar fi psalmodiat. Dar toate astea erau ca și cum nu le-ar fi văzut și doar târziu și gândindu-se insistent și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
produsului care este deja conceput și promovat (Proctor, T. 1996). Ignorarea faptului că procesul de management este „responsabil pentru identificarea, anticiparea și satisfacerea cerințelor clientului în mod eficient și profitabil” (Proctor, 1996, p. 3) conduce la ceea ce s-a numit miopia marketingului, adică „eșecul managementului în a mai recunoaște scopul afacerii/organizației” (Levitt, 1962, apud Proctor, 1996, p. 14) și centrarea pe produs în loc de beneficiar. Este ceea ce vedem de foarte multe ori și în organizații-profit și în organizații nonprofit: managerii și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
condamna public comunismul; foștii condamnați - nu. * Toate descoperirile de corupție și jaf făcute de presă sunt puse la păstrare în depozitele Justiției. * Dracul își bagă coada acolo unde omul nu-și bagă capul. * Cine spionează ograda vecinului, dă dovadă de miopie. * De când s-au tăiat pădurile, la noi nu se mai fură ca-n codru, se fură ca-n oraș. * Spre deosebire de Topîrceanu, conducătorii noștri își trimit scrisori cu adresă precisă. * Alianța a uitat de promisiunile portocalii, în favoarea traiului pe roze. * De
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
de inimă, în furnicătura neplăcută din brațul meu stâng, în țigara pe care nu trebuie s-o fumez, în cafeaua pe care nu trebuie s-o beau, în morcovii pe care-i mănânc de ani de zile ca să-mi scadă miopia. Și nu scade. Eu cred în răscruci. 25: În timp ce nevasta îmi încălzește cu propria-i răsuflare cizmele înghețate peste noapte, eu mă întind bine pe o pătură multicoloră (confecționată de orbii din Rio de Janeiro) și hotărăsc că din ’69
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
făcuse apelul citi apoi o listă cu nouăsprezece candidați respinși la vizita medicală. Mă aflam printre ei. De astă dată îmi auzii clar numele. ― Cum? De ce? făcu tata întrerupîndu-l. Ce-a avut copilul meu? ― Copilul dumitale, zise insul, suferă de miopie. N-are ochi buni! Poate să și-i strice și mai tare dacă intră la școală. N-avem dreptul să ne luăm răspunderea. Va să zică medicul cu ochelari nu admitea ca și alții să mai poarte ochelari și să învețe carte
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Să știți că da, chiar dacă mai mult chițăit decât în hohote: când am aflat de la med. prim. oftalm. Silvia Berghian, zâna bună a vederii mele, că, deși retina-i ferfeniță, nervul optic vai de capul lui, glaucomul cam nărăvaș și miopia pe piscuri, n-am de ce mă teme, căci o să am mereu viziune; când i-am făcut după-amiaza o surpriză lui Paul St., care a împlinit 82 de ani; când Robert mi-a spus două bancuri bune; când am primit caricatura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
plîngăreți de care găsești cu duzina pe toate drumurile, cît ai scăpăra un chibrit. Ziceți poate că Bărzăunul era mai mic decît ceilalți și nu prea se putea pune mare bază-n el? Aș! Nici vorbă! Pot spune așa ceva doar miopii, ori cărpănoșii care nu-l cunosc bine pe Bărzăun, ori vor să arunce o lumină proastă asupra întregului grup. Păi nu?... Aaaa, știu că unii ar putea zice, de pildă, așa: păi ce te faci cu un nătăfleț ca ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
altceva, rămânând într-un fel aceleași. Știam că obsesia unui sens ascuns al lucrurilor, ca orice obsesie, se datora în cea mai mare parte indisponibilității și că starea obsesivă, ca și explicarea sensului, nu poate duce decât la o nouă miopie, la o nouă eroare sistematizată. Zenobia cunoștea mânia și frustrarea pe care mi le pricinuiau sistemele. * De 33 de ani doctorul William Bean notează cu atenție ritmul creșterii unghiei de la degetul mare al mâinii sale stângi. 12. Zenobia îmi ghicea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
minute la fiecare jumătate de oră. Scotea o sticluță cu picături din sertar și și le picura în ochi. Se odihnea puțin, privind pe fereastră. Înlătura astfel oboseala instalată din cauza încordării prelungite asupra literelor mici. Lupta, în felul acesta, împotriva miopiei, dușmanul de moarte al tinerelor preocupate de cum arată. În plus, dacă ar fi continuat să lucreze fără să-și odihnească ochii obosiți, ar fi făcut greșeli. Așa că cele cinci minute de pauză nu erau deloc pierdere de timp. Astăzi, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din fața mea, fumând acea țigară franțuzească tare, cu atât eram mai convins că nu avea mai mult de douăzeci și ceva de ani. Avea ochii nu prea mari, alungiți la capete, și clipea des, cu un aer neglijent, probabil din cauza miopiei. Cu bărbia ei puțin alungită, cu obrajii rotunjiți În două curbe ușoare, expresia ei nu denota aroganță, ci mai degrabă distincție. De câte ori spunea câte ceva, de câte ori Își schimba poziția corpului, chipul ei Își modifica expresia, transmițând o infinitate de nuanțe. Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a gonoreei, nu prea poate să influențeze negativ impresia pe care o face asupra unui potențial client. Totuși, există o dizabilitate, deși una minoră, care trebuie să pună clientul pe gânduri, dacă o vede la un detectiv, și aceasta este miopia. Dacă ai de gând să plătești un bărbat cu cincizeci de mărci pe zi ca să dea de urma bunicii tale dispărute, vrei ca măcar să te simți încrezător în faptul că omul pe care îl angajezi să facă treaba vede suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu mi se pare posibil așa ceva. E drept că sunt burghezi și nu s-au întîmplat între ei astfel de cataclisme.... Totuși, îi urăsc și dacă n-au știut și dacă au știut, căci în primul caz au denotat atâta miopie sau indiferență pentru Ioana, încît prietenia cu ei devine inutilă, iar dacă au știut tot, și mai târziu au păstrat cea mai perfectă discreție, îi urăsc pentru că n-au făcut nici un gest, n-au spus nici o vorbă ca să împiedece acele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
brusc conștientă de potențialul pentru plăcere determinat tocmai de rigiditatea lui permanentă, de faptul că nu avea cum să se înmoaie și că va rămâne tot timpul exact așa cum era. Dacă n-ar fi fost fața îngrozitoare a lui Beverley, miopia ei de școlăriță și buclele ei ca din desene animate (și, desigur, mirosul acela de smântână: de la transpirație sau mai rău?), poate că ar fi reușit și Carol să rupă legăturile slabe care o împiedicau să fie propulsată pe orbita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
uneori mă doare puțin capul. Dar asta din pricina surmenajului, fiindcă toată noaptea, de la o vreme, șuieră un vânt cumplit în hornuri și eu nu am cum să-l opresc. Văd perfect, nu s-ar putea spune că aș avea vreo miopie sau cine știe ce altă afecțiune oculară, care să mă facă să zăresc anapoda. Sunt cauze mult mai profunde aici și cred că medicina nu ar rezolva mare lucru. Până la urmă, am să mă închid într-o cameră și am să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
18 martie 1912, pp. 2-3, dă - pe urmele lui Ov. Densușianu, dar cu aplomb „revoluționar” - o replică acuzelor tradiționaliste, afirmînd că peiorativul atribut nu se aplică simboliștilor, ci imitatorilor epigonici sămănătoriști. Nu fără atacul de rigoare împotriva criticii acuzate de miopie conservatoare: „Revoluționarii în literatură au fost de altfel primiți veșnic cu ostilitate. De cîte ori e vorba de un gînd adevărat închis într-o formă originală, critica se sperie ca de roșu și, ațîțată că s-a trecut peste puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nr. 2). Referințe utile și la Dorina Grăsoiu și Emil Manu. Nu poemele publicate - unele, se pare, colective -, pastișe minulesciano-argheziene veleitare, monstruoase sub aspect estetic, interesează aici, cît rubricile de note intitulate programatic „Frondări“. Ele conțin, printre altele, delimitări față de miopia și exclusivismul Vieții noi. Toate cele trei numere ale revistei îi sînt, într-un fel sau altul, dedicate lui Arghezi. Adolescenții ieșeni se numără - ca și colegul lor B. Fundoianu - printre admiratorii înfocați ai poetului „Agatelor negre“, poeme care circulau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
n-o să poți găsi best-seller-uri. Murdăria, sexul, asta se vinde. Fie că-ți place, fie că nu, asta e ceea ce vor să citească oamenii în zilele noastre. Bagă la cap. În barca mea, nu am loc de snobi afectați de miopie. Snob afectat de miopie? Leneșă? Uneori, abuzurile lui Vivian veneau cu o asemenea viteză, încât îmi trebuiau câteva momente ca să le absorb pe toate. — Gândește-te la cea mai recentă achiziție a lui Lulu - un ghid sexy, superprovocator despre cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
best-seller-uri. Murdăria, sexul, asta se vinde. Fie că-ți place, fie că nu, asta e ceea ce vor să citească oamenii în zilele noastre. Bagă la cap. În barca mea, nu am loc de snobi afectați de miopie. Snob afectat de miopie? Leneșă? Uneori, abuzurile lui Vivian veneau cu o asemenea viteză, încât îmi trebuiau câteva momente ca să le absorb pe toate. — Gândește-te la cea mai recentă achiziție a lui Lulu - un ghid sexy, superprovocator despre cum să nu fii prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se dizolva În frivolitatea capriciului. Apoi, lumea se obișnuise În așa măsură cu ideea absenței sale Încât, văzându-l, Îl credea Întors pentru o scurtă vizită sentimentală. Nu se grăbea să se lepede de aura nostalgică cu care Îl dăruia miopia distrată ori orgolioasă a concitadinilor săi. Impostura Îl scutea de neplăcerea cozilor de la brutăria cu pâine subvenționată și de la Renel, când citirea contorului de către angajații firmei Îl găsea cu treburi prin oraș. Veniți În față, domnu' Cain! Faceți loc, domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chelneri, În general aroganți și țâfnoși, mai ales când comanda era de ani de zile aceeași: câte o sută de vodcă, vă rugăm. Prin analogie cu celebrul Salon al Refuzaților de la Paris, micuța Universitate „Petru Maior” era numită Universitatea Refuzaților. Miopia anilor '60 va fi cu siguranță aspru sancționată de Istorie. Așteptând acest moment filozoful și latinistul ciocneau, a câta oară, paharele cu votcă. Petru avea un singur motiv de a rămâne singur: presimțea apariției ei. Și ea apăru. Așa cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]