1,916 matches
-
suntem acum mirați că totu-a fost numai părere și suferim văzând că-al nostru drum mai are doar un strop până ce piere. Doar dragostea ne dă mereu curaj și surâzând de mânecă ne trage când în pustiul vieții vreun miraj amăgitor ne cheamă și ne-atrage. Noi ne-am iubit și nu mai are rost să dezgropăm frumoasa ei poveste, care începe veșnic cu a fost și va sfârși de-a pururea cu este! Eu niciodată nu m-am îndoit
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
acceptăm să ne ridicăm ca un val de viață-dans-razbătitor pe umeri de gânduri, pe urme de dor de zbor, sus pe creste luminoase, atât de profund respirăm! Și fiindcă mai fulguiește o tristețe, sub frigul iernii, o lăsăm topirii în miraj de toporași și brândușe-violacee cu inimi de dragoste să pășească, într-o nouă viață! Fiindcă ne așteaptă, cel care, ne vede perfecți și lângă acesta suntem cel mai bun, mai frumos din ceea ce putem fi! Referință Bibliografică: Dans / Lia Zidaru
DANS de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384006_a_385335]
-
de fapt reprobabile este începutul îndreptării noastre. Fără acest „grad zero” al iluminării de sine nu există nici reconversie morală, nici chiar început ființial. Cine este fiul rătăcitor/risipitor? Este omul mânat de voluptatea aventurii, de dorul de ducă, de mirajul țării îndepărtate. Este fiul neascultător, care forțează tiparele bunei purtări. Este cel care nu a învățat încă din greutăți, dar este capabil de această învățare. Este cel care caută obstacolul, ocazia pentru a se ilumina. Are însă o mare calitate
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
Ediția nr. 1195 din 09 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Din nou la start prezent e-un temerar, Iradiind în el nevoia de înalt; Acum aripile-și întinde, de asalt, Neînfricata fiică-a lui Icar - Arc peste timpul multimilenar. Mereu, mirajul zborului spre astre, Iatacul cu luceafărul de seară Reconstruiesc decoruri de beteala - Ofranda lumilor în veci albastre -, NăscândIcari, la ele să adaste. La mulți ani, nepoata bunicului! Desigur, cosmosul (în acrostihul dedicat ție) reprezintă înălțimile vieții personale și sociale la
POEM ANIVERSAR de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383434_a_384763]
-
în spațiu și timp. Toată pasiunea sa pentru poezie s-a consumat pe malurile timpului. Ciclurile poeziei lui Mihai LEONTE au legea lor, au vigoarea lor și sunt reprezentative. În ordinea lor cronologică aceste volume tipărite au fost botezate metaforizat: Mirajele albastre 2008, Armonii majore 2010, Arabescuri modelate 2011, Metafore aprinse 2012, Martor autentic 2013. Sub pana autorului Mihai LEONTE s-a tălmăcit cu autenticitate și în ciclul Distihurile lui Bujor. Am trecut cu inepuizabila mea energie prin calmul versurilor poetului
MARTIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383459_a_384788]
-
mai mult acest pasaj al ceasurilor vii care se plâng ca niște ființe adevărate de degradarea ireversibilă a timpului lor. Toate poveștile, de la Iraida care întruchipează iubirea desăvârșită și până la Asica ce devine o adevărată dansatoare, aduc suspans și extensie, miraj și beatitudine. De punctat, cele două suflete pereche, Mariam și Ahmed, o româncă și un arab ce par jumătăți perfecte unul pentru celălalt, impresionează prin conformitatea cu toate detaliile și fațetele unor obiceiuri și tradiții ce ne surprind pe noi
O FEREASTRĂ CE SE DESCHIDE ÎNTRE REAL ŞI IMAGINAR. CĂLĂTORIE ŞI EXTAZ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382921_a_384250]
-
va fi altfel, trăirile nu mint Îți pot citi în suflet, precum citesc o carte. Mă ții de mână. Și-n mine ard torțe de curaj, Plonjez în nemurire cu capul înainte, Mă las de bună voie învins de-acest miraj, Ce n-am să-l pot vreodată descrie în cuvinte. Când tu mă ții de mână, dispare orice nor Și timpul se oprește să-ți simtă-n nări parfumul, Când tu mă ții de mână, mă simt nemuritor, Ține-mă
CÂND MĂ ŢII DE MÂNĂ de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382926_a_384255]
-
de aceea, reușește să fascineze mai mult decât au făcut-o mințile fanteziste care se dedau la speculații elucubrante despre plaiurile mioritice. Adevărul, ca de obicei, atunci când e spus curat, emoționează mai mult decât orice produs al imaginației. Poate că mirajul cărții se explică prin faptul că Blacker a scris-o în mod expres pentru conaționalii săi, pe care dorește să-i deturneze de la direcția greșită a opiniilor prefabricate despre România. Cu atât mai interesantă devine pentru noi, ca cititori români
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
La anul și la mulți ani!” aterizam direct în pat, pe rogojină. Ridicam capul, zâmbind enigmatic. Nimeni nu știa pe unde călătorisem eu. Doamne, ce fericit eram! Și pluteam în această stare feerică până târziu, după Bobotează. Astfel, îmbătat de mirajul colindelor, într-o zi, pe la vreo patru ani, când toți se așezaseră la masă, în tăcerea sorbiturilor și a înghițiturilor, așa, nitam-nisam, mă pomenii bâzâind : hâââ! Hâââ! Biata mama, îngrijorată, m-a întrebat : -Ce are băiatul meu? Bosumflat, am îngăimat
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Își afundă față În mănunchiul de veșminte pe care Îl apucase, respirând adânc acea mireasmă. Poate că veșmintele erau Îmbibate cu cine știe ce poțiune magică, Își zise el cu ceea ce-i mai rămăsese din conștiință. Simți cum simțurile pierdeau bătălia cu mirajul. Apoi, dintr-o dată, ceva Îl readuse brusc la realitate, dându-i puterea de a se smulge din acea frenezie a iubirii. Auzi un zgomot metalic sec și, la picioare, văzu cum un obiect se rostogoli pe dușumea: era una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pornise În căutarea Graalului. Sminteli. Nu-i nimic acolo. N-a fost niciodată nimic. O grimasă i se așternu trecător pe chip. Un junghi din pricina rănii, sau durerea dezamăgirii. — Zeii nu au pășit niciodată pe pământ. Acolo nu există decât miraje. Pietre arse de soare și de flăcările asediilor. Numai urma unei științe străvechi, pe care comunitatea evreiască din Alexandria o păstrase. Fragmente de hărți. Indicații despre călătorii pe tărâmuri Îndepărtate. Mărturii pe care popoarele Egiptului le posedau. Pe Nil trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se schimba nimic, știam și eu asta. Din perspectiva rezultatului, cel puțin. Numai că remarca mea privind utilizarea calculatorului viza altă țintă. Vroiam să știu dacă Eveline Își păstrase capul pe umeri și acționase profesionist ori se lăsase copleșită de mirajul comorii, abandonându-se Într-o căutare irațională și dezlânată. Nu era cazul. Atunci, de ce insistase totuși să joace pe terenul geometriei, deși, după primele Încercări, ar fi trebuit să-și dea seama că drumul ales nu duce nicăieri, atât timp cât fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de stepă, tătărăști, care se pot ține o vreme pe urma unui cal în galop, păduchi turcești viețuind mofluzi prin haremuri și murind imediat ce-i scoți la nord de Stambul, țânțari roșii de Arabia ce provoacă prin înțepătură boala zisă „mirajul puterii”, căpușe de Anatolia care sug sângele dușmanilor, gândaci de alcov pe care nu-i poți stârpi decât prefăcându-te mort, furnici de Eritreea, molii de Lipsca, bărzăuni de Kiev... Da’ ăștia ce ne mănâncă pe noi, ce sunt? - oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
asta numai la o vârstă extrem de înaintată, se întreba? El de ce nu putuse trăi o viață adevărată, reală, asemeni celorlalți oameni, fără să-și închipuie inutil uriașa minciună cum că va fi reținut între mărețele pagini ale literaturii universale, cu mirajul cărora trăise mereu? Cine îi mai putea returna acum viața irosită, iată, inutil? Mircea nu știa. Ideea de a nu mai fi primul, cel mai bun, mereu în top, i se părea oricum pur și simplu de neacceptat, dar lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se întâmplase și cu pădurea din spatele său. De data asta se sperie de-a binelea. Se afla la marginea unui pustiu. Peisajul se schimbase cu totul și inspectorul simți nevoia să se frece la ochi, sperând că este victima unui miraj. Singurul lucru pe care îl recunoștea era stânca. Părea ceva mai mică și avea muchiile mai ascuțite, dar fără nici o îndoială, ceea ce vedea în față era Stânca Adevărului. Se ridica dintr-o mare de nisip negru peste care se scurseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Îmi amintesc doar că a plouat toată ziua și toată noaptea, iar cînd l-am Întrebat pe tata dacă cerul plîngea, n-a avut glas să-mi răspundă. Șase ani mai tîrziu, absența mamei continua să fie pentru mine un miraj, o tăcere strigătoare pe care Încă nu mă deprinsesem s-o fac să tacă prin cuvinte. Tata și cu mine locuiam Într-un mic apartament de pe strada Santa Ana, lîngă piața bisericii. Apartamentul era situat chiar deasupra librăriei specializate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Într-o mie de povești, ca și cum povestirea ar fi pătruns Într-o galerie de oglinzi, iar identitatea ei s-ar fi scindat În duzini de reflexe diferite și, În același timp, unul singur. Minutele și orele, au scurs ca un miraj. CÎteva ceasuri mai tîrziu, prins În mrejele povestirii, abia mi-am dat seama cum clopotele catedralei băteau de miezul nopții, În depărtare. Îngropat În lumina arămie proiectată de veioză, m-am scufundat Într-o lume de imagini și senzații cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vechi cafenele. Balauri din piatră străjuiau fațada țintuită Într-o răspîntie de umbre, iar felinarele ei de gaz Înghețau timpul și amintirile. Înăuntru, oamenii se contopeau cu ecourile altor epoci. Contabili, visători și ucenici de geniu stăteau la masă cu mirajele unor Pablo Picasso, Isaac Albéniz, Federico García Lorca ori Salvador Dalí. Acolo, orice coate-goale se putea simți, pentru cîteva momente, o figură istorică, la prețul unei cafele cu lapte. Ia te uită, Sempere, a proclamat Barceló cînd l-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
spre a mă cufunda iarăși În narațiune, descoperind În proză cadențe și construcții ce curgeau ca niște motive muzicale, cimilituri de timbru și de pauză de care nu-mi dădusem seama la prima lectură. Noi amănunte, crîmpeie de imagini și miraje se iviră printre rînduri, precum alcătuirea unui edificiu pe care Îl contempli din unghiuri diferite. Am citit vreme de o oră, străbătînd cinci capitole, pînă cînd mi-am simțit gîtul uscat și o jumătate de duzină de ceasuri de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tine... Nu o lăsam niciodată să-și termine fraza. Ieșeam din Încăpere sub un pretext oarecare și fugeam. Au fost zile cînd am crezut că mă luam la Întrecere cu calendarul, Într-o cursă imposibilă. Mă temeam că lumea de miraje pe care o clădisem În jurul Clarei se apropia de sfîrșit. Prea puțin Îmi Închipuiam că problemele mele abia Începuseră. MIZERIE ȘI COMPANIE 1950-1952 7 În ziua cînd am Împlinit șaisprezece ani, mi s-a năzărit cea mai proastă idee din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un număr de ore și zile. Și ce știm noi, pierduți cum suntem În această pulbere? - Ești pe cale să-ți pierzi credința, priorule? - Nu... Însă niciodată ca În aceste ore nu mi s-a mai părut că mă Învârt printre miraje. Steaua mea pare să fi pălit și ea, cu lumina ei zadarnică, replică Dante, strângând din dinți. - Și totuși, ceea ce stă scris În stelele dumitale se va Întâmpla. Triumful, dacă asta te așteaptă. Sau Înfrângerea, dacă asta Îți dictează cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Bulevarde de ploaie până la marginea zării... O, de m-aș putea Înălța din nou! De-aș putea S-arunc din mine toropeala vechiului vin, O nouă dimineață de-aș vedea Îngrămădind turnuri de basm pe cerul preaplin; Să văd că mirajele din văzduhul nesfârșit Sunt simboluri, nu fantasme ale visării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării...“ Amory stătea sub porticul de sticlă al cinematografului, privind cum primii stropi mari de ploaie cad și se lățesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de rapiță treceau tot mai des prin fața hublourilor, semn că „Veac Nou” nu era departe. Zăriră apoi plutind prin spațiu și câteva foi din ziarul regional „Vega Roșie” de la Drăgănești-Vlașca, azvârlit probabil de pe satelit, și-o cutie goală de pateu „Miraj”; în cele din urmă, în jurul orei 11 (ora Agerpresului) deslușiră înaintea lor și satelitul propriu-zis, o pată mare, rotundă, galbenă. Dromiket 4 reduse din forța celor două-trei motoare principale, iar Felix S 23, Getta 2, Stejeran 1 și nefericitul inspector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Mă doare Elena Marin Alexe Mă doare vântul când zburdă măturând clipele-n zbor, pe a timpului cărare, în mirajul norilor. Mă doare gândul ostatic ce se scaldă, uneori, în himerele din noapte și pierde drumul spre zori. Mă doare lupta din mine, chiar de pierd sau de câștig, printre zâmbete ori lacrimi vreau nădejdea să mi-o strig. Mă
M? doare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83362_a_84687]
-
tău rar? Vei fi atunci Izbăvitoarea? Deși umbrit de-un mort trecut, Îmi vei aduce totuși floarea Neprihănitului sărut? Și-n pacea-ntinderii, cuvântul Pe-atîtea buze bănuit. Dar iar intrat în noapte, sfântul Cuvânt, va fi, va fi rostit? III Miraj fluid, formă fugară, Străbate surele poteci Șerpuitoare și coboară În toamna vânturilor reci. Dorința mea îți va aprinde Ardori ce nu se pot grăi Și-n ciuda umbrei ce se-ntinde Ne vom iubi, ne vom iubi, Până când anii vor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]