1,500 matches
-
nu te-ai manifestă în niciun fel, nicăieri așa, chiar fiind rătăcit - te-ai „zăpăcit” ușor pe planetă Pământ! )) Să spunem despre rasă noastră că-i extraordinară pentru acest fapt? Phh.. am putea spune despre locuri, că avem niște peisaje mirifice, divine, neexploatate, ca numeroasele zăcăminte naturale.. lăsate la voia întâmplării.. sau mai rău, la milă celor ce știu să mituiască.. și, să tacă! Să „tacă” despre valoarea reală a zăcământului țării noastre, pe care ei au văzut-o de oriunde
AVENTURI IN RIO! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349503_a_350832]
-
maximum, de parcă nu erau în deltă, la pescuit. Nu prea vedeam pescarii de weekend sau vacanță, ridicând fixa,[xi]sau mulinând la lansetă, cu pești în cârlige, însă acest lucru nu ne descuraja. Gondolierul nostru a oprit într-o zonă mirifică. Era mai departe de forfota pescarilor ocazionali, pe malul drept, cum priveai canalul amonte. Acest canal nu era mai lat de douăzeci de metri, însă era adânc de peste cinci metri pe șenal[xii]. După ce am golit barca de bagaje, i-
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
mare și mai importantă. Pe mine mă interesează un singur lucru și anume, ca poporul român să beneficieze de această Academie. Am ridicat-o lângă ctitoria ortodoxă a lui Brâncoveanu din mijlocul Transilvaniei, la poalele Munților Făgăraș, cu un peisaj mirific, pentru a oferi un loc plăcut”... Am profitat și l-am întrebat de prestigiosul muzeu ce are și o bibliotecă cu incunabule, cu sute de volume începând din secolul al XV-lea: „acolo am și scrisorile de mare valoare, ale
DIALOGUL CU ASCULTATORUL E PROVOCATOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 124 din 04 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349616_a_350945]
-
pe spate, privind cu ochii larg deschiși cerul înstelat ce se deschidea deasupra sa... Acesta era atât de limpede, de pur, și îi dădea iluzia libertății... ...Peste câteva momente doar, cerul a devenit violet. De un violet perfect, o nuanță mirifică, așa cum Aiko poate doar în vis mai văzuse. Apoi, undeva în dreapta, se înălța un astru vernil, luminos, aproape fosforescent, ca un foc de artificii ce rămăsese imortalizat pe cer, undeva sus, undeva departe... O lună vernil sclipitoare, ceva de neimaginat
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
deposeda de toate puterile pentru o mie de ani”. Ochii îmi sclipeau a recunoștință nețărmurită. ”Mulțumesc din suflet, mărite Ji Yan. Când vei dori, sunt gata să mă înveți cele promise”. Peste câteva zile, după ce am mai vizitat câteva încăperi mirifice ale Palatului Alb, am primit și lecția mult dorită, am folosit baia în substanța cu puteri miraculose și apoi am plecat înapoi spre casă, cu o navă de călători, având în buzunar oglinda fermecată și în minte, formula, atent și
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
chiar de avangardă? Aici nu am un răspuns. Doar sesizez problema. Apoi: ce este scriitorul - și, prin extindere, creatorul de artă în general? Aș spune că un liant între Cer și Pământ, un fir conductor între sferele celeste, tărâmuri ale mirificului și absolutului, și pasiunile, viciile, suferința și deznădejdea straniei planete Terra, pe care ne ducem, cu toții, existențele. Uneori, această minune a funcționării acestui tip de liant “magic” poate dura doar câteva zeci de minute sau câteva ore, suficient însă pentru ca
ÎNTR-O LUME CREATĂ PRIN PUTEREA IMAGINAŢIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350229_a_351558]
-
Și ? - Am considerat că nu sosise timpul pentru a scoate la lumină adevărul. Ziua următoare , dis-de-dimineață , acompaniați de viersul mierlelor , am pornit-o la deal , spre Plaiul Strâmbii. De pe culmea dealului se deschidea în fața noastră , pînă hăt departe , o priveliște mirifică. O mare de dealuri înverzite , iar departe spre nord se zărea zona subalpină. Din văile adânci , vălătuci de ceață urcau agale spre cer. Mierlele și privighetorile umpleau aerul cu trilurile lor, iar mirosul de fân cosit te îmbăta. Undeva pe la
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
această oră în România, în literatura de specialitate pe subiectul rudeniei''. Această apreciere venită de la un cercetător al lingvisticii contemporane ,,șterge colbul de pe cronicile bătrâne'', punând în valoare importanța studiului pe care l-a intreprins ilustrul profesor, coborâtor din lumea mirifică a Parvei. De acolo, din satul cuibărit la poalele muntelui, a plecat în lume, luându-și merinde de suflet, graiul în care s-a născut și pe care îl va pune mai târziu în tiparele lingvisticii românești. ,,Intenționez să studiez
UN STUDIU LINGVISTIC INEGALAT PÂNĂ ACUM ÎN ROMÂNIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350306_a_351635]
-
un dor amplificat, o dragoste prefăcută și în mătase și în unghii, o înveselire încrucișată cu jelile omului, o minune de grind dobrogean prin care-i colindătoare soarta după prăzi, bogăția ca și neajunsul dobrogenilor. Frumoasa și vechea Dobroge, Delta mirifică, marea imensă, albastră, Dunărea călătoare eternă, pe sub cer, pe sub stele, prin umbrele pădurilor, prin câmpii și printre coloși muntoși, sfârtecați de lucrările mileniilor și apei, se însoțesc în cântecele Elenei Plătică, în armonioasă legătură cu omul și stările lui sufletești
ELENA PLĂTICĂ. DĂRUIE CÂNTECULUI MULT DIN FRUMUSEŢEA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350312_a_351641]
-
mai importante. - Acelea de a distruge inimi? De a seduce și de a abandona după aceea victima căzută în plasa ta de păianjen? - Andrada, aici am venit să ne simțim bine, să petrecemo după amiază plăcută într-un cadru natural mirific. De ce trebuie să strici tu totul prin sarcasmul tău, când am început așa de frumos plimbarea? - Scuză-mă. Mă simt vulnerabilă. Neprotejată aici în acest cadru natural deosebit de frumos. Nu sunt o insensibilă ca tine la ce-i frumos. Eu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
fantasma care a fost lăsată liberă în lume refuzându-i-se contactul cu Creatorul sau... Înțelegeți asta? Înțelegeți câtă nevoie am de voi, de a ști că am pătruns în sufletele voastre? De a putea împlini visul? Este un vis mirific, ezoteric, trăind într-o lume translucida... Dar abandonat în singurătate, vă pieri. O fată trece zilnic pe lângă mine. Îmi asculta demonstrația, apoi îmi întinde o bancnotă uzata. Nu i-am putut privi chipul, fiindcă mereu sunt în tranșă, departe, iar
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
sufletul lui, în întreaga lui ființă, dezvăluind lumii o personalitate puternică, cu o forță creatoare uluitoare - și toate astea puse în slujba românismului. Sau, am putea spune și altfel - românismul din el a trezit la viață această energie, aceste forțe mirifice, îndemnându-l să se realizeze plenar în dimensiunile întregului spațiu românesc. Mergând pe urmele lui Eminescu, pornit desculț din Cernăuți spre Chișinău, el, cum scriam mai sus, a auzit „cum cugetă istoria”. Și a văzut cu ochii sufletului zidurile care
LA MULŢI ANI, MAESTRE NICOLAE DABIJA de LILI BOBU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349015_a_350344]
-
S-accepte-o limbă străină. Sunt amănunte pe care Istoricii români se pare Nu se obosesc a le da Și nici a le demonstra, Importanța cuvenită Ce românul o merită. 1 Decembrie 2010 DACIA STRĂBUNĂ Dacia e nume mitic, Simbol pe tărâm mirific, Al bogației și al păcii, Al culturii și-al dreptății. Ce se-ntâmplă azi în școală E batjocură totală Este o absurditate În istorie, în carte. Nu trebuie să uităm Copiii să-i învățăm Că strămoșii noștrii sunt Dacii pe
DIN VOLUMUL “ HAOS”, EDITURA ANAMAROL, 2010 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349010_a_350339]
-
sufletu-mi prea mult durut/(...)stă și-așteaptă amărâtul/(...) îngerii să-i dea sfârșitul” - cf. Elegie la Luncani, p. 10; sau: „an de an tot mai sus urcă pământul/în oasele mele” - cf. Destin, p. 30; și chiar extraordinarul, aproape mirificul paradox al celui care pleacă, întru dedublare ființială, odată cu Fructul Piersicii-Poezie, întru Marea Călătorie a Re-Inițierii: „și miros tot mai plăcut/putrezind”, cf. piersica - nemulțumirile și motivațiile ei senzuale, p. 12) - întrerupte de delicatele experimente poetico-elixirice, dar și cu zvâcnituri
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
într-un așa răi al naturii, ce-ți poate înfățișa o nemărginita libertate, extindere vizuală și de manifestare, cât și frumusețe datorată acestor lucruri, dar și faptului că soarele altfel strălucește, marea cu ale ei ape e altfel, adevărat albastră, mirifica, divin-albastrie în contrast cu roșul soarelui sublim... iar, cu toate acestea însă să nu te poți simți că într-un paradis.. acest lucru lăsând mult de dorit. Așezarea plajei Vadu e mai în nordul tuturor plajilor, după cum află tot mai mulți. Ea
PARADISUL INFERNAL ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349145_a_350474]
-
mai din nord. De aceea, după plajă Vadu urmează o altă plajă tot atât de întinsă, una poate fără de nume, sau ar fi tot ea întocmai din lipsă altui nume!? Oricum, după ea urmează plajă “Gură portiței”, un alt loc și mai mirific, ce s-ar înfățișa (pe harta) de fapt ca o mică insulița cuprinsă de ape, respectiv de lacuri în partea vestică, așa după cum este la Vadu, și doar de câte o fâșie de mal (plajele în fapt)la sud și
PARADISUL INFERNAL ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349145_a_350474]
-
teatru, poți pierde ore în magazinele de parfumerie, dulciuri sau băuturi, la prețuri Tax free. Personal, am stat pe punte până a apus soarele și am făcut sute de fotografii. Câteva ore, până iese vasul în largul mării, peisajele sunt mirifice - insule, peninsule, cu stânci sau cu verdeață, câte-o casă singuratică, bărci cu vele plutind alene sau bărci nervoase cu motor, mulți pescăruși și, din când în când, un alt dinozaur ca al nostru, care poartă în pântece mii de
O SAGA SUEDEZĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349185_a_350514]
-
Foarte puțin învinețită la un ochi și numai cu părul de pe o parte smuls, Timona reveni zâmbitoare în ogradă unde nemții tocmai își făceau siesta și își reglau digestia eliminând gazele intestinale pe căile naturale binecu- noscute și celor din mirificul Fâlfani. Au urmat apoi îmbrățișările, strângerile de mână, bărbătești, dar foarte profunde ca semnificație, câteva lacrimi cu: „să-mi scrii fă, să nu mă uiți că-mi căzuși dragă și te-nvățai cum să face iahnia și plăcinta dă bostan
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
Mera, Nadăș, Sânmihai, Hida, Sânpaul, Topa Mică unde s-a nascut poetul “Imnelor”, Ioan Alexandru, pe numele de nastere Ioan Sandor, despre acesta vorbind Al.Florin Țene. Am trecut prin Sâncraiul Almașului, Zimbor,am străbătut Valea Almașului, cu un peisaj mirific. Am constatat, prin relatările profesorului Vasile Sfârlea că Sălajul este străveche vatra istorică și monahala, ca mânăstirile din Sălaj sunt vetre ale ortodoxiei și romanismului. Prima oprire a fost Mănăstirea Strâmba așezată într-o oază de verdeață și flori. Liniștea
PE URMELE ISTORIEI ÎN AFLAREA LUMINII ADEVĂRULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348570_a_349899]
-
contempla în liniște și cinsti cum se cuvine, icoana Cuvântului scris și rămas, spre dăinuire. În ele se află, clar deslușit, un crez de viață și un Crez artistic de la care autorul nu s-a dezis până acum. Ardealul - zonă mirifică în arealul său, a exercitat o putere de atracție fascinatorie asupra tuturor celor care au auzit ori au avut de-a face cu el. Nu toți au fost cu gânduri curate. Se cunosc în istorie, patimile pe care le-a
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
înscrisă în slovă, ci încrustată cu lacrimi și sânge, în cartea fiecăruia. Ardeleanul știe că va da seamă pentru orice cuvânt risipit, pentru orice pumn de țărână lăsată în voia sorții. El se consideră responsabil pentru această părticică de țară mirifică în care a văzut lumina. Datoria sacră a ardeleanului este să nu uite nimic din tot ce au pătimit înaintașii, să nu distrugă nimic din vestigiile istoriei îndepărtate sau recente și să ofere urmașilor ROTUNDUL iubirii lor de țară. Rotund
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
neamul de l-au plămădit . Poate că în zilele noastre, dintre corifeii Ardealului, nimeni nu l-a cântat cu atâta ardoare ca autorul de față. Pentru el, ținutul care poartă acest nume, nu înseamnă numai Acasă, dar înseamnă Edenul, spațiul mirific, ținutul împărătesc, care trebuie apărat cu prețul vieții pentru fiecare fir de iarbă și pentru orice pumn de țărână: “Ardealul nu-i o țară, e suflet, e trăire, / E începutul lumii ce îl purtăm în noi, / E jalea și amarul
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
Un imn sfânt de slavă, de bucurie se înalță Izvodit din torentul tainic, clocotul de viață Tumultul mișcării risipit, încolțit în freamăt Protectia îngerilor izbăvitoare de geamăt Anulează singurătăți, încununează împărat Omul cu sufletul reînfrunzit, despovărat. Aici, în raiul acesta mirific, pământesc Te reîntîlnesc iubire, suflu dumnezeiesc Ce-mi înmulțești puterile și dragul de viață Cântul slăvitor al naturii în armonie mă răsfață. Referință Bibliografică: Pădurea / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1533, Anul V, 13 martie 2015. Drepturi
PĂDUREA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348690_a_350019]
-
la piept, mângâieri pe chip, șolduri, dezmierdări ale sânilor îmbietori ce poartă cu ei miracolul iubirii. Buzele dulci se apasă, se contopesc în săruturi prelungi, sufocante. El, Ian Filo, cu privirea pierdută undeva pe bolta cerească încearcă să descopere misterul mirific al aștrilor. Ea, Caterina Georgescu, o fată drăguță, plutește undeva la orizontul celor două universuri, cel al pământenilor și cel al aștrilor. - Propun o plimbare prin parc, rosti deodată Ian rupându-se din lumea fascinantă a reveriei. - De acord!... Parcul
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
prezentului... - Și torțe ale viitorului! Privirile lor părăsesc oglinda lacului și sub clar de lună se privesc în ochi. Buzele lor tremură ușor. „Oare mă va săruta?” „Ce ochi albaștri, mari și fermecători! Ce buze senzuale care abia așteaptă sărutul mirific al iubirii...” - Să ne așezăm undeva. Simt o amețeală, - rosti deodată Caterina și păru că se clatină. - De partea cealaltă a aleei este un rând de scaune. Să ne așezăm! Traversară și se opriră în fața unui scaun. - Eu voi sta
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]