5,217 matches
-
spiritualității rurale,întoarcerea spre un trecut ocultat de nefastul "realism socialist".E o ofrandă dar și un soi de sacrificiu al poetului care-și subordonează puternicul impuls individualizant viziunii unei colectivități arhaice. Energia, dispoziția rebelă, intransigența trec în contul universului mitic autohton, comunicînd cu arhetipul unui sat pe cale de dispariție. În fond avem a face cu un sămănătorism trecut prin adîncimile creației lui Blaga și surprins în starea sa de criză finală. Pentru a face față unui asemenea rol de exponent
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
inserția nu e deloc una previzibilă. Mai întâi că nu despre o calomniere a "nimicurilor mitologice" este vorba aici (reclamând o resuscitare din partea autorului), ci despre calomnii puse în circulație de chiar acea lume nedesprinsă cu totul de orizontul ei mitic. Zeii cu un comportament atât de omenesc și aezii care le-au cântat isprăvile au pe conștiință câteva cazuri flagrante de abuz, prin care (cum am spune noi astăzi) a fost grav afectată imaginea publică a unor personaje. Cel mai
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
adesea cu evocarea. Mai întâi cele ale unor personalități celebre: Eugen Ionescu, Ov. S. Crohmălniceanu, Al. Piru, Marin Sorescu, Marin Preda (savuroasele pagini care au făcut o adevărată carieră, fiind citate de atâția, în atâtea împrejurări); Mircea Eliade (cu umanismul mitic): "Eliade este un constructor și un om de sistem într-un secol care dărâmă totul și disprețuiește pe omul de sistem." (p. 457); E. M. Cioran (evocat și în două capitole separate: la moartea acestuia (1995) și într-un comentariu pe
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
fără să se îmbete cu apă rece. Reamintirea târgului copilăriei îi provoacă încă multă nostalgie, sublimată, așa cum mărturisește și de memoria sa culturală. Recunoaște astăzi, cu multă luciditate, autorul: În cazul meu, nostalgia târgului s-a sublimat în fascinația pentru miticul târg evreiesc din literatură și teatru, pentru lumea lui Șalom Alechem, Josef Roth, Babel, Schultz, pentru pictura lui Chagall sau pentru Copilăria unui netrebnic, romanul lui Ion Călugărul (ce pseudonim a putut să-și aleagă!), Bârladul romanelor lui Virgil Duda
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
în viața pictorului prezența mamei a fost una exemplară. Ea a constituit un adevărat obiect de adorație și a fost sursa unui cult pe care Baba l-a întreținut, la aceeași intensitate, de-a lungul întregii sale vieți. Această ființă mitică a mamei îi oferă artistului, în proporții sensibil egale, o grijă domestică blîndă, o permanentă securitate morală și chiar o formă de protecție magică. în cadrul unei ședințe de spiritism, de pildă, ea îl întreabă pe N. Grigorescu dacă lucrările fiului
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
așteptat de duhul Cîntării României, educați eficient să înțelegem lumea ca pe o enormă construcție butaforică și nu ca pe un set de valori imediate, îndoctrinați de o propagandă infailibilă să ne citim epopeic propria existență și să delegăm trecutului mitic prerogativele de reprezentare a prezentului, ne-am trezit dintr-o dată, în plină libertate, mai aproape ca oricînd de acel scenariu de tip magic după care adevărata realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care privesc lumea eroico-ficțională, aceea a imaginilor atemporale
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
noastre, asocierea nu s-ar putea face nici cu suprarealismul anilor 30-40 și nici cu experiențele moderniste, în general, ci, mai degrabă, cu gîndirea mitologizantă a lui Paciurea din perioada Himerelor. Gherasim încearcă acum să scruteze existența interogînd sursele, timpurile mitice cu alte cuvinte, și îi adaugă limbajului o ușoară componentă narativă, iar imaginii o importantă funcție moral-speculativă. însă această perioadă în care conceptualismul, expresionismul și un simbolism de o anumită factură coexistă, se succed și se intersectează, va fi depășită
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
aceeași măsură o artă arhetipală, puternic legată de reflexele omului primordial. Istoricizată, ea s-ar putea asocia , prin austeritate, rigoare și eficiență a informației vizuale, unei morale și unei filosofii protestante, dar împinsă pînă în zorii umanității, în protoistoria ei mitică, ea este o manifestare a spiritului agrarian, un reflex al coabitării organice cu geometria plană a pămîntului reprezentat la scara conștiinței individuale. Spre deosebire de formele mișcătoare, colorate afectiv și puternic susținute de o imaginație care-și schimbă reperele permanent, în funcție de continua
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
a sîrmei și a bandajului ceramic, se remodelează stilistic și se redefinesc moral. însă în spatele acestei ambiguități, într-o perspectivă îndepărtată și ușor aburită, lucrurile dobîndesc un alt fel de claritate. Ele se sprijină pe idei primordiale și pe realități mitice; atît cîinele, explicit și fugurativ, cît și cele două piese anodine, prelevate din spațiul tabu al sălii de baie, pe căi diferite și în sisteme de codificare diferite, resuscită subtil ideea cuplului și mitul androginiei. Ingemănarea și, mai apoi, resorbția
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
la morman: nu mai citim cărți, nu mai citim autori sau literaturi: citim de-a dreptul edituri! Sper să am timp și pentru câteva cărți despre Caragiale (tocmai a apărut una, pe care am sorbit-o, a Ioanei Pârvulescu, "}ara Miticilor") și pentru Caragiale însuși, fără care nu-mi pot imagina cum ar arăta verile mele, mai mult sau mai puțin toride. După cum nu-mi pot imagina ce s-ar întâmpla dacă n-aș reciti măcar vreo câteva zeci de pagini
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
ar fi mesaje publicitare de tipul idealapte, deliciosuc, minunatelefon. În plus, fabulospirit are defectul de a folosi termeni profund ambigui, care pot trezi asociații de idei divergente și chiar neconvenabile. Fabulo- trimite la fabulă, fabulos, a fabula; fabulos are sensurile "mitic", "imaginar" - și, doar în anumite contexte și cu o anume intonație afectivă, "extraordinar"; spirit înseamnă "suflet, principiu vital", "intelect", "inteligență", "umor", "caracter specific", "fantomă". Cel puțin la fel de multe și divergente sînt și sensurile din engleză (în plus, la spirit se
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
volatilizează imediat ce în scenă apar oamenii, individualitățile, gata să ia locul abstracțiunilor de tot felul. Și când, pe deasupra, cartea în sine e întru totul remarcabilă. Pentru că exact așa se prezintă, de la prima până la cea din urmă pagină, volumul În }ara Miticilor, proaspăt dăruit cititorilor de Ioana Pârvulescu. Editată într-un format de buzunar sau - am putea spune cu egală îndreptățire - de noptieră, compusă din șapte eseuri deopotrivă empatice și ireproșabile ca informație, această nouă descindere în povestea lumii lui Caragiale vine
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
ariditățile istorice, o aceeași prefacere a documentului sec într-o plăcută machetă cu trei dimensiuni. Și, mă hazardez să cred de pe acum, un succes de public destul de apropiat. Dincolo de acestea la un loc și în ciuda eventualelor impresii grăbite, În }ara Miticilor este o excelentă carte de critică literară. Soft, desigur, așa cum și Prejudecăți literare era. Fără a se complica în infinite note de subsol sau în teorii schematice, fără a face din contestație un blazon personal, Ioana Pârvulescu trasează, din studiu
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
Miorița nu e un mit fondator. Lumea lui e o ficțiune superbă, rezistentă, o alcătuire fără cusur, iar nu un reality show. Cu o răbdare pe măsura farmecului, Ioana Pârvulescu nu încetează să explice, la finalul fiecărui eseu, diferențele. "}ara Miticilor nu e România contemporană lui Caragiale, ci una din multele ei dubluri fictive, care-și joacă rolul puțin mai stângaci decât protagonista din istoria reală. Mitică (neapărat alături de un amic nedespărțit) nu are urmași literari notabili. Dispare odată cu lumea lui
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
joacă rolul puțin mai stângaci decât protagonista din istoria reală. Mitică (neapărat alături de un amic nedespărțit) nu are urmași literari notabili. Dispare odată cu lumea lui, deși forța sa literară ne face să-l credem veșnic." Sau, în capitolul următor: "}ara Miticilor nu e România contemporană lui Caragiale. E România mofturilor contemporane lui. Și a moftangiilor aferenți." Sau, mai făcând un salt de câteva zeci de pagini: "țara Miticilor nu e România contemporană lui Caragiale. E România din gazetele contemporane lui Caragiale
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
sa literară ne face să-l credem veșnic." Sau, în capitolul următor: "}ara Miticilor nu e România contemporană lui Caragiale. E România mofturilor contemporane lui. Și a moftangiilor aferenți." Sau, mai făcând un salt de câteva zeci de pagini: "țara Miticilor nu e România contemporană lui Caragiale. E România din gazetele contemporane lui Caragiale, între care și cele la care scrie el însuși". Și în continuare: "}ara Miticilor nu e România contemporană lui Caragiale. E România din spectacolele contemporane lui Caragiale
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
moftangiilor aferenți." Sau, mai făcând un salt de câteva zeci de pagini: "țara Miticilor nu e România contemporană lui Caragiale. E România din gazetele contemporane lui Caragiale, între care și cele la care scrie el însuși". Și în continuare: "}ara Miticilor nu e România contemporană lui Caragiale. E România din spectacolele contemporane lui Caragiale. Comedianți și public evoluează deopotrivă sub ochiul de regizor al dramaturgului, care învață rolurile și joacă alături de ei. E o Românie-teatru, o Românie grădină Iunion, căruia domnul
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
Neuhauser, J.Catteau, M.Jones, H.-J.Gerigk, W.Schmid, G.Kiraly, V.Vetlovskaia, Valeriu Cristea și alții. Sensul acestei noi interpretări constă în reabilitarea integrală a poeticii lui Dostoievski în toate dimensiunile sale: cea naratologică, a realismului fantastic și mitic, a imagisticii multidirecționale, asociativ-contrastive, a stilului contrapunctat, modern. În cazul unor teme reluate - cum ar fi cele comparatiste - se merge în adîncime; astfel, alături de Schiller, Goethe, Balzac, Camus, Faulkner, Gide sau Thomas Mann, apare tot mai des Biblia, tragicii greci
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
sau structuralismul formalist provocând o exagerată obsesie de a demistifica, obsesie care, în mod paradoxal, s-a transformat într-un alt mit. Este un secol în care mitul este redus la statutul unei ficțiuni, al unei născociri, continuitatea între imaginarul mitic și pozitivitatea istorică câștigând teren în secolul al XX-lea, când, observa Gilbert Durand, "cenzura scientistă și demistificatoare se confruntă cu o invazie mitologică", istoria dovedindu-și calitatea de vehicul al unei trame transcendente. Importanța acordată miturilor în abordarea critică
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
Balotă - fiind acela al unui simbolism ecumenic care se manifestă și poate fi recunoscut în mituri, arhitectonică, ritualuri, deci în structurile spiritualității arhaice, ca și în creațiile literare, artistul modern dovedindu-se mai mult sau mai puțin conștient de corespondențele mitice ale scrierilor sale. În aceste condiții, nu se poate vorbi despre o ruptură între lumea arhaică și lumea modernă, o analiză la nivelul ontologicului, și nu al psihologicului, permițând surprinderea unor pattern-uri mitice, simbolice, ce se manifestă în cadrul unei
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
sau mai puțin conștient de corespondențele mitice ale scrierilor sale. În aceste condiții, nu se poate vorbi despre o ruptură între lumea arhaică și lumea modernă, o analiză la nivelul ontologicului, și nu al psihologicului, permițând surprinderea unor pattern-uri mitice, simbolice, ce se manifestă în cadrul unei întregi colectivități de-a lungul istoriei culturale, depășind metaforele obsedante sau miturile personale. Mircea Eliade a fost primul care a susținut că poveștile sunt reinvestiri mitologice mai mult sau mai puțin mărturisite, fiind convins
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
se aplică mitanaliza, pas cu pas: După ce va fi înregistrat cât mai scrupulos posibil sursele, influențele, circumstanțele biografice, pe scurt, toate datele, intrinseci și extrinseci, având legătură cu textul literar și cu autorul lui, mitanalistul este chemat să recunoască țesătura mitică a textului și să enunțe această recunoaștere ca ipoteză (falsificabilă) de lucru, ceea ce revine, dată fiind situația complexă a povestirii literare, la enunțarea concomitentă a mai multor ipoteze" (pp. 94-95). Abordarea teoretică este dublată de un amplu și ambițios demers
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
unui model irlandez ca și dealurile stâncoase, spuma mării sau râul Loue izvorând dintr-o grotă, Courbet a reușit însă să ridice, ca puțini alții, comunul, banalul vieții de zi cu zi la nivelul de "seriozitate" al picturii cu subiect mitic sau religios atât de apreciată de lumea academică. Există o tendință recentă a organizatorilor de expoziții de a exagera rolul fotografiei în evoluția picturii secolului al XIX-lea. Aproape jumătate dintre lucrările incluse într-o expoziție destul de anostă pe care
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]
-
margine, unde trăgeau vizitatorii de-o săptămînă, ostoite astăzi fie sub luxul șablonard, de nemestecată imitație occidentală, fie sub insalubrități de toate soiurile, care numai la glumă și la șarjă nu te trag. O mică scenetă, demnă de orașul cu Mitici și cu dame venite să caute procopsirea, se petrece într-o "cameră de dormit" (luată cu chirie, de mai mulți, într-o pensiune nu tocmai onorabilă - varianta cu poantă, verde, a cloroticelor asemenea așezăminte din Bonciu și Fântâneru): "A văzut
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
și descopăr un continent nou:/ harta zdrențuită a sângelui meu." (p. 27) Pentru un om cu sufletul împovărat de griji, Parisul este un oraș dezbrăcat de mister. În raport cu drama care îl sfâșie pe nefericitul tată literatura devine un moft, locurile mitice ale Parisului sunt repere anonime pe drumul spre/dinspre spital. Reperele culturale, chiar dacă nu au dispărut și-au pierdut consistența, nu mai au nimic spiritual, au revenit la menirea lor pur utilitară dinainte de înnobilarea lor prin geniul poeților sau al
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]