994 matches
-
Bocú" în limbajul "kikongo" înseamnă pur și simplu tambur. Este ușor de reperat, că sunetele sale sînt mai ascuțite decît ale celorlalte tambururi... Vedeam eu că ceva lipsește, totuși... Sigur, se observă, chiar dacă au înlocuit "bocú" cu "requinto", tamburul ăla mititel... Nu-i același lucru, dom' Rafael, e... altceva... Aveți perfectă dreptate, e altceva. Au, în plus, un "timbal". Aa... cîntecul ăsta este un "guaracha". Ăsta ce-i? Un gen muzical în care se cînta amorul dintre Africa și Spania, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ți-a căzut vreun dinte? Deocamdată nu, dar se clatină... Lasă,Titi, nu te mai necăji și nu mai fi trist. În câteva zile te vei face bine. Nu, nu-ți va rămâne nicio urmă de zgârietură pe năsucul tău mititel, frumușel și pistruiat și nici pe fața ta drăgălașă. Spusele lui m-au bucurat atât de mult, încât durerea de cap începea deja să fie o amintire. L-am privit cu o încredere și cu o dragoste nețărmurite. Ești sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cerului? Așteptarea nu a durat mult. Plita era formată din trei ochiuri: unul mare, practicat în centrul și spre extremitatea uneia dintre părți, iar la partea opusă două ochiuri mai mici. Toate erau prevăzute cu cercuri, iar la mijloc unul mititel care la rigoare era îndepărtat pentru a mări tirajul. Ne uitam fix la ochiul acesta pe care l-am dat la o parte pentru a intensifica puterea curentului de aer, a țugului. În primul moment fumul a luat-o pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se întindea prăștina la extremitatea căreia motorina ardea cu flacără și pe care o puneau sub fiecare cuib. Vă mai amintiți cum arată un cuib de cioară? Nu? E făcut din vreascuri de dimensiuni diferite: și mai mari și mai mititele, sub formă circulară, căptușit cu buruieni, cu frunze, cu resturi vegetale uscate, cu iarbă și cu pene, încât ouăle stau ca într-un legănuț moale și confortabil de care se vor bucura viitorii puișori, legănați cu dragoste în ritmul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
salvase pe mama de la o moarte inevitabilă a suportat același regim de maximă austeritate ca noi. Avea o crăticioară unde mama îi punea zilnic rația de boabe, precum și un vas mai mic pentru apă. Se împuținase la trup. Jigărit și mititel, ajunsese un schelet care asista neputincios și înfricoșat la niște evenimente care-l depășeau și pe care nu le înțelegea. Ieșise și el odată cu noi pe hol, să se bucure, să vadă minunea care se întâmplase, privind lumina rece și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ani de la arestarea tatălui, mama și noi, cei șase copii minori, am fost arestați și deportați, în luna iunie a anului 1951, în câmpia Bărăganului, pentru șase ani de zile. Căsuța avea o săliță și o cameră cu două ferestre mititele spre curte și încă două la fel de mici spre stradă. Pe jos era lipită cu lut galben, iar tavanul era bătut din scânduri vopsite în albastru. Măi Văsălie, aicea nu vă puteți muta acuma. De ce spui asta? Ia uită-te cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Iorga, Ist. lit. XIX, I, 61-64, 135-136; Dan Simonescu, Bossuet în literatura românească, CL, 1927, septembrie-noiembrie; Petre V. Haneș, Eufrosin Poteca traducător al lui Bossuet, PIL, 1931; I. Vârtosu, Pagini din autobiografia lui Eufrosin Poteca, București, 1937; C. Rădulescu-Motru, Catehismul mititel al lui Eufrosin Poteca, București, 1940; Călinescu, Ist. lit. (1941), 122-123, Ist. lit. (1982), 120-122; C. Rădulescu- Motru, Din autobiografia lui Eufrosin Poteca, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XII, 1943; I. Vârtosu, Eufrosin Poteca egumen la mănăstirea Motru, Craiova, 1944
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
Înspre șaizeci de ani, Îi spun tatălui lor: „Sărut mâna, tată!“... Nu cum erau băieții și fetele prietenului meu Emanoil Bucuța de la Ideea Europeană, poet, romancier, eseist și om de cultură, care le Închina versurile lui suave când erau Încă mititei, ca [ei] să-l bârfească când ajungeau ingineri și medici, iar tatăl lor bolnav și doborât de necazuri, și nici să [nu] asiste măcar la comemo rările pioase din fiecare an; sau ca băiatul meu, care-mi nesoco tește scrisul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care se vor fi Întors cu fața pe partea cea laltă În groapa lor dacă ar fi văzut pe urmași servind sifon, pră jituri și cafele acolo [unde], pe lângă vinul sau berea lor excelente, [ei] serveau numai covrigi și crenvurști. Mititeii, „renumiții mititei“, cum li se spunea, din carne to cată cu satârul ținut pe după mijloc, la spate, și dreși cu usturoi, cu cimbru și cu schinduf, sau patricienii pe care, când Îi Înțepai cu furculița, săreai, măi vere, Într-o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vestită a lui Potcoavă, starostele cârnățarilor și al grataragiilor, sau La Steag, cârciuma din Dealul Filaretului, sau pe Calea Dudești, unde ți așteptai rân dul la grătarul din ușa cârciumii, cu coltucul de pâine caldă la subțioară și mușcând din mititeii luați de pe grătar și tăvăliți prin ardeiul roșu pisat din farfuria comună tuturor mușteriilor. Ce să mai spun de cârnăciorii În pielea lor ca foaia de țigară și de cotletele mici de berbec, cât de-o Înghițitură, de la grătarul lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Toți spun că, în luptă, e de un curaj nebun. Și... Doamne-ferește!... Mă zvârcolesc nopțile. Și ziua mă zvârcolesc. Ce va fi cu Moldova? Cum se va sfârși nebunia asta? Atâta sânge... Mi-e teamă. Și Bogdan e atât de mititel... Ce va fi cu noi? Mă visez când pribeagă, când roabă la Stambul. N-aș supraviețui... Mă frământă și pe mine. Într-o zi, mi-am luat inima-n dinți și l-am întrebat, așa, într-o doară, chipurile "Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a vărsat o lacrimă. Am rugat-o. Plângi... Te rog, Maria, plângi... Nici un cuvânt. Împietrită. Nici o lacrimă... Nu mai vede, nu mai aude... Mi-e frică pentru ea, Ioane... Sărăcuța... îngână Țamblac. Și eu mă tem pentru ea. Și Bogdan, mititelul... Ce nenorocire... Cine ar fi crezut?... Ca un trăsnet... Ștefan se sprijină de cămin. Abia se mai ține pe picioare. Jarul țiuie subțire, trage să moară; se făcuse frig în paraclis. Acu... acu patru zile, mă jucam cu el... Acu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Știu bine! De-aș retrăi, aș alege aceeași cale! Desigur, cu mai puține greșeli... Rămân credincios mie însumi și țării! ...Vezi, reia el după un timp de tăcere, eu n-am fost niciodată un "Cuceritor", un fel de "Fatih" mai mititel... Niciodată n-am trecut hotarul țării mele ca să râvnesc pământul și puterea altuia. Dar să nu se atingă cineva de Moldova mea! Războaie am dus, ohoo, dar, totdeauna n-am făcut altceva decât să mă apăr împotriva năvălitorilor. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de răi, că noi nu suntem soldați cu arme, să luptăm cu ei, eu cred că ne-or lăsa în pace; eu i-am cunoscut în ‘917, păreau oameni de treabă și cu frica lui Dumnezeu. îl aveam pe Mihai mititel, îl duceam în covățică la prășit și el gângurea în legea lui iar un soldat rus l-a luat în brațe și l-a sărutat, și-o fi adus aminte de ai lui de acasă. Eu eram fricoasă și am
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
spre Târgu-Ocna. La Hangu, în aceeași vreme, cnezii Gheorghe și Leon Cantacuzino stăpâneau o veritabilă cetățuie feudală, împrejmuită cu ziduri groase și străjuită de patru turnuri. „Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel, / Unde cură-n poale un râu mititel...“ Versurile sunt făcute pentru decor, sau decorul pentru versuri? S-ar putea crede că moda neogoticului, mai ales în arhitectura reședințelor particulare, s-a hrănit din aceleași surse ca și pasiunea blazoanelor himerice. Este, totuși, mai mult decât atât. Animată
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
jos a zburat scurt, lovindu-se de cîteva ori de pereții burlanului. Un alt animal adus în casă (de data aceasta de Svetlana, mult mai tîrziu, pe cînd stăteam împreună în cămin, în Grozăvești) a fost un pui de cîine mititel, dolofan și drăgălaș. și scump !... Îl găsise pe undeva pe-afară, singur, fără mămica lui și scheunînd îndu ioșător. Am dat fuga la magazin și, cum n-am găsit lapte, i-am luat niște smîntînă. Cățelul nu s-a prea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
2) Telefonat Mariei pentru Cântărețul Tristeții Sale. Mâine-dimineață o să-l vadă pe Negreanu și are să-mi dea răspunsul. 3) Telefonat lui Camil; se duseseră la cinema; el, mai ales, e cel mai caraghios și înduioșător tătic. Îl tot pisează pe mititel - o minune - cântându-i ceva de genul „Măi Ca zace, Căzăcele“, încă și mai comun. Îi strigă „Mă, puștiule“ și micuțul își subțiază comic buzele și-i răspunde: „Gu, gu, me, me“. 4) Am să-l văd mâine pe Mihai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
într-o zi ai să primești scrisoarea cea bună, în care ai să citești „astăzi în sfârșit ți-am putut trimite...“. Nu trăiesc decât pentru clipa aceea, toate eforturile mele se îndreaptă spre acest scop. Te iubesc, puștoaică atât de mititică și atât de fermecătoare. Sunt fericită să știu că poate ai să te încălzești, scumpa mea friguroasă. Sunt fericită să te știu în casa unor ființe plăcute, cu fetițe în preajma ta. Îți scriu și pe sub geamul tău, sub balcon, trece
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Steaua“, copilașii ce tremurau de emoție, de frig și de teama câinilor răi din sat, unii plângeau în hohote, alții lăsau să le curgă pe obraji lacrimi tăcute, fără să le șteargă. Era patetic și sfâșietor. Ascultă un pic, Mie: „Mititel și-nfășețel, și la față frumușel“. Dar ascultă asta, din colindul „Ziurel de ziuă“ (ce frumos, nu?): „Mititel și înfășețel, Cu scutec de bumbăcel, Cu păruțul retezat, Eu pe Domnul l’am lăsat, Pe cea parte de pământ, La casa lui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în hohote, alții lăsau să le curgă pe obraji lacrimi tăcute, fără să le șteargă. Era patetic și sfâșietor. Ascultă un pic, Mie: „Mititel și-nfășețel, și la față frumușel“. Dar ascultă asta, din colindul „Ziurel de ziuă“ (ce frumos, nu?): „Mititel și înfășețel, Cu scutec de bumbăcel, Cu păruțul retezat, Eu pe Domnul l’am lăsat, Pe cea parte de pământ, La casa lui Dumnezeu“. Am scris pe un petec de hârtie găsit prin geantă: „Draga mea, vino. Mi-e dor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
domnească unde a făcut o fântână în mijlocul unei poiene. Acolo se petrece drama de dragoste identică cu cea din Neculcea (O samă de cuvinte); Povestitorul un fel de sfânt balan cu barba rară. Povestește timid și umilit, ca cel mai mititel dintre toți." Cu suita de povestiri din Hanu-Ancuței, anul literar 1928 înregistra o operă de patrimoniu. Prozatorul era la apogeul realizatorilor lui: "Cea mai înaltă conștiință estetică a neamului în momentul de față și, desigur, alături de Eminescu și Caragiale, cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
caii mânâncă la conovăț, și unul bălan calcă lanțul. "Sai măi grăjdar, și dă de mâncare lui Bălan... Uite, măi, s-a pus să-și roadă lanțul... Când am pornit de la Fălticeni, ce gros era! ș-acu-i numai cât degetul ist mititel!..." În tabără, după ploae: "Știi cum fugea artileria, azi pe ploae? Ca vântul; și zvârleau caii cu copitele, brazde-brazde... Unul venea după aceea și semăna numai..." 4 Septembrie ISTORIA UNEI PĂLĂRII* La Hârlău, la d. avocat Totoescu, aflu despre o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
domnească unde a făcut o fântână în mijlocul unei poene. Acolo se petrece drama de dragoste identică cu acea din Neculcea (O samă de cuvinte), Povestitorul un fel de sfânt balan cu barba rară. Povestește timid și umilit, ca cel mai mititel dintre toți. Întăiul amurg: al porumbeilor. Al doilea amurg: al corbilor. Cel întăiu ține de ziuă. Al doilea de noapte. Iorgu Doftoru, cretin care obișnuiește să se ducă la toate înmormântările "boierilor". Cineva îl pâcâlește c-a murit doctorul Haralamb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mă abat pe la un văcsuitor. Un văcsuitor berlinez e departe de a fi un artist, cum e cel bucureștean. Își face numai placid datoria din câteva lovituri de perie și gata! Nici nu poate sta pe vine pe un scăunaș mititel. Șade sus, pe un scaun nalt pentrucă nu-i deprins cu pozițiile orientale. Când își începe funcția, nu se așează, iarăși pe vine, ci stă strâmb, c-un picior mânat înainte, cu unul întors îndărăt, ca la încărcarea armei în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
blândeță și mi-a spus: azi e cald și frumos, numai din dorința de a-mi fi plăcut și a-mi spune o vorbă bună. Ciceronele hotărât să învețe spaniola, care, după părerea lui e o limbă comercială! Englezul cel mititel și obraznic și neastâmpărat. [ÎNSEMNĂRI FELURITE]* 31 Mai 1926 [Drama de la Târgoviște] Alaltăieri, venind de la lacul Mogoșoaia din marginea Bucureștilor, Brătescu-V., cu care fusesem acolo la pescuit, mi-a istorisit o întâmplare interesantă și dramatică petrecută la Târgoviște. Un negustor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]