981 matches
-
apropie de opera și viața sa, încât s-a desprins un nou „logos” din sânul filologiei - eminescologia. În plus, de câte ori ascult vorbindu-se despre Eminescu îmi vin în minte acele versuri din „Scrisoarea I”: Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,/ Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el. Este o teamă de impietate în acest lucru: încă unul care vrea să arate ce mare îl vede pe Eminescu, ca și când el ar avea nevoie de acestă recunoaștere, de „argument pro
SPIRITUL UNUI POPOR ÎNTR-UN SINGUR NUME: MIHAI EMINESCU de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379173_a_380502]
-
a opiniei publice), pentru că în comuna Ipotești, presupusa comună natală a lui Mihai Eminescu, obligatoriul bairam electoral s-a lăsat cu victime omenești, un mâncău din aceia mulți de care patria nu duce lipsă, fiind ucis de un afurisit de mititel, așezat de-al dracului pieziș în gâtlej. Și când te gândești că ăsta-i doar începutul în importanta obligație cetățenească de alegere a viitorilor gropari ai României, chit că, potrivit unui adorabil reportaj, foarte mulți dintre români habar n-au
STATORNICIA POLITICII ROMÂNEŞTI ÎNTRE MITITEI ŞI MITITICA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369214_a_370543]
-
funcția sa Înrâuritoare, de anticipare sau cenzurare a actelor pe care urmează să le facem. Ce poate fi mai demn de respectat decât crezuri cum ar fi: „Omul cât trăiește Învață”, „Învățătura bună e pe cap cunună”, „A-nvăța de mititel este mult mai ușurel”, „Ce Înveți la tinerețe aia ai la bătrânețe”, „Frumusețea veștejește, iar Înțelepciunea crește”, „Multe greșești, multe Înveți” etc. Pedagogia „savantă” ne determină să brodăm În imaginar, să alunecăm liber cu mintea, iar cea intuitivă ne obligă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
samur, cu funda albă cam pe frunte și cu mîinile Încleștate la ceafă”2. Înșirați pe pat unul lângă altul stau cei șase fii ai domnitorului, beizadelele, „rași la frunte, la tâmple și la ceafă, purtând pe creștetul capului un mititel fes roșu cu fundă de mătase albastră”3. Deloc mai breji se Înfățișează „boierii cei tineri”, printre care ne-am aștepta să bată un aer emancipat. În clipa În care Începe danțul (nimic de spus: la modă, ca În toată
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
etate, În două sau mai multe cete și alegându-și fiecare ceată câte o superioară, un fel de conducătoare, să facă un om mic de lut, mai ales un copil, iar În unele sate chiar și două de aceste chipuri mititele, și anume: unul bărbătesc, iar celălalt femeiesc. După ce au făcut ele acest om, care se numește În cele mai multe părți Caloian sau Scaloian, iar pe alocurea Muma Ploii, Îl pun Într-un sicriu mic, făcut anume spre acest scop, sau pe
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aparte. Neștiind să-mi formulez gândul, mă mulțumeam să repet în sinea mea, visător: „Fetița asta aflată, nu se știe de ce, pe o măsuță curioasă, într-o zi dispărută pentru totdeauna, acel 22 iulie 1905, în străfundurile Siberiei. Da, franțuzoaica mititică ce-și sărbătorea în ziua aceea cei doi anișori, copila ce-l privește pe fotograf și, dintr-un capriciu inconștient, își crispează degetele incredibil de mici de la picioare, permițându-mi astfel să mă strecor în ziua aceea, să-i simt
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
EminescuOpVIII 573} în șiroaiele de sânge, eu însă stam sus și priveam cum se înghițeau unii pe alții. O turturică albă zbura deasupra pământului; însă un șerpe-și ridică capul din adâncime și apucă pe turturica albă. Ea fâlfâia, sărmana mititică, însă o parte după alta fu înghițită de gura șerpelui... era repauzata ei maică care o înghițea... vuuu!... era înspăimîntători să vezi, și neci o rază de lumină și speranță nu mergea în jos prin aburul de sînge!... haha! hahaha
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sat și din casă-n casă”. Ajunși la „casa cea aleasă” (unde se colindă), care „Are d-un cocon/ Bun d-a-l pune domn”, oștenii îl cer părinților, dar mama se opune : „Noi nicicum l-om da,/ Că e mititel,/ Că e tinerel/ Și cam prosticel”. Oștenii promit însă că „cei bătrâni” îl vor iniția : Dă-ni-l, taică, dă-ni-l, Dă-ni-l, maică, dă-ni-l, Că în oastea noastră Sunt ostași bătrâni ; Pe el l-o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
plăcea, C-așa Domnul va (18, p. 44). A doua poruncă a cosmocratorului se referă la trupul neînsuflețit al pustnicei : Trupul să-i luați Și să-l așezați Tot într-un mormânt, Mai sus de pământ, într-un legănel Verde, mititel, Leagăn de mătase Tot cu vița-n șase, Să se odihnească, Să se pomenească ! Sfinții îndeplinesc și această a doua poruncă : Apoi o plângea, în făși c-o-nfășea, Cu har mi-o stropea Și se pregătea Să-i facă mormânt Mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
duce precum vii, Pe bohor îl vei găsi... [Voinicul] Șapte moșii că-mi săriară, Cu bohor s-alăturară, De trei ori roată-i deteară, într-o scară se lăsară, Cu patru suliți mi-l tăiară. Zăbovi, de mi-l coji. Mititel focșor făceară, Bune bucate găteară (63, pp. 78-79). Octavian Buhociu a observat corect funcția magică a actului circumambulațiunii (echivalent cu cel al legării), care precedă (de fapt, determină) răpunerea bourului. „încercuirea «de trei ori» este gestul prin care forța, curajul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Thezeus, XIV). Sacrificiul a fost urmat de un „praznic măreț” (6, I, p. 25), un ospăț gătit, probabil, cu carnea animalului. La fel ca în colindele românești : Cu patru suliți mi-l tăiară [pe bohor]. Zăbovi, de mi-l coji. Mititel focșor făceară, Bune bucate găteară (63, pp. 78-79). Nu pot încheia acest șir de exemple fără să mai dau cel puțin unul. Este vorba de „un ritual de învestitură regală” (56, p. 425) practicat de suveranii legendarei insule Atlantida, conform
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe unul din pumnalele alea, întinse Jorlee acuzator mâna spre locul în care cele cincisprezece lame tăioase erau înfipte în sol, una lângă alta. Asta nu e o nepotrivire de idei... Așa e. E doar chirăitul jalnic al unui vierme mititel, care crede că a crescut îndeajuns pentru a-mi lua locul! - E în firea lucrurilor ca tinerii să dorească să schimbe lumea. Și eu la vârsta ta am avut același fel de întrebări. Dar le-am adresat cu respect și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
putea cuceri Klemplantul. Dar..., bătrânul șovăi. - Spune, îl îndemnă Bella. - Am senzația că, dacă vom proceda în acest fel, parcă am urma un plan subtil, pus la cale de Zuul. - Ești de-a dreptul paranoic! râse Bella. Îl suspectezi pe mititelul ăsta de când l-ai văzut pentru prima oară. Ți se pare că ar fi în stare să urzească măcar și cel mai grosolan plan? Te isigur că nu e defel subtil. N'Gai Loon strânse degetele pe înregistrarea video a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Gai Loon se întoarse brusc spre Zuul - Ce vrei să spui? - Părinți nu uită niciodată nimic. Ei aduc bine aminte războiul dintre ei. Tocmai de aceea nu apărut alți Părinți. Fiindcă amintiri sunt. - la aminte, Maestre, hohoti Bella. Vezi că mititelul ăsta grăiește cu înțelepciunea veacurilor. Și spune cu cuvinte mult mai puține tot ceea ce încercai să-mi zici tu. Hai să mergem! - Unde? se miră N'Gai Loon. - La suprafață. Trebuie să începem mutarea femeilor și copiilor și apoi să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Fontaine, Fabule, pref. N.N. Condeescu, București, 1963; Vladimir Ciokov, Versuri, București, 1964; Marcel Aymé, Omul care trece prin zid, pref. trad., București, 1965; Stephen Leacock, Povestiri umoristice, pref. trad., București, 1965 (în colaborare cu Micaela Ghițescu); Lucienne Erville, Ștrengărel, pisoiașul mititel, București, 1966; Juvenal, Epigrame, pref. I. Fischer, București, 1967 (în colaborare cu Al. Hodoș); Gilbert Delahaye, Martina la grădina zoologică, București, 1967, Tainele pădurii, Oradea, 1968; Marcelle Vérité, Călătoria elefanților, București, 1968. Repere bibliografice: Al. A. Philippide, „O picătură de
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
cu foehnul pentru petrecere și trandafirie la față de surescitare. — Becky! Ce mai face nepoțelul meu? Nici măcar nu se mai obosește să se uite la mine. Atenția i se Îndreaptă automat asupra pîntecului meu rotunjit. — Uite la el, cum a crescut mititelul! O auzi pe buni? Se apleacă, apropiindu-se de burta mea. O auzi pe buni? — Bună, Jane, spune Luke politicos. Putem să intrăm? — Firește! Mama se repliază rapid și ne conduce În casă. — Intrați! Stai cu picioarele În sus, Becky
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
te pune În situație, care Îți lasă un anumit indicibil, Îl lași cu voie să fie. Ruxandra Cesereanu: Poate că metafora submarinului scufundat s-ar potrivi și aici și acum, În această discuție. Sanda Cordoș: Eu mai am niște Întrebări mititele. La un moment dat, Corin, distingi, chiar dacă nu cu termeni atât de simplificatori cum fac eu acum, Între anarhetip și arhetip spunând că anarhetipul este o aplicare deliberată, un proces de creație deliberat, asumat de creator, În vreme ce arhetipul este inconștient
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
1944, 1 decembrie 1918 și 22 decembrie 1989; dacă este să caut niște locuri ale memoriei strict din punct de vedere politico-istoric. Miorița și Eminescu, dintr-un alt punct de vedere. Gastronomic, există, de asemenea, destule locuri ale memoriei românești: mititeii, sarmalele, mămăliga. Și ar mai fi. Radu Toderici: Eu mă gândesc la formulări de genul „Înainte era mai bine”, „tot Înainte era mai bine”... Sanda Cordoș: Decembrie 1989, cu tot ce Înseamnă el, ca versiuni. Sarmalele, gândindu-mă la faptul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un străin, la nivelul acesta al gastronomiei, al darurilor...? Iar al treilea, Eminescu. Florin Morar: Eu aș invoca un loc al memoriei mai recent, și anume permanenta tranziție, permanentul tunel. Ovidiu Pecican: Să le zic și eu? Iepurașul, Crăciunul și mititeii. Nicolae Turcan: Eu m-aș gândi la 23 august, pentru că e un loc al memoriei foarte Îmbogățit personal, m-am Însurat pe data asta! Al doilea ar fi soacra. Și al treilea... tema nefericirii de a te fi născut român
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Iorga, Ist. lit. XIX, I, 61-64, 135-136; Dan Simonescu, Bossuet în literatura românească, CL, 1927, septembrie-noiembrie; Petre V. Haneș, Eufrosin Poteca traducător al lui Bossuet, PIL, 1931; I. Vârtosu, Pagini din autobiografia lui Eufrosin Poteca, București, 1937; C. Rădulescu-Motru, Catehismul mititel al lui Eufrosin Poteca, București, 1940; Călinescu, Ist. lit. (1941), 122-123, Ist. lit. (1982), 120-122; C. Rădulescu- Motru, Din autobiografia lui Eufrosin Poteca, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XII, 1943; I. Vârtosu, Eufrosin Poteca egumen la mănăstirea Motru, Craiova, 1944
POTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
lup, București, [1911]; Andrei Bârseanul și naționalismul, București, 1924; Personalismul energetic, București, 1927; ed. îngr. G. Pienescu, București, 1984; Vocația, factor hotărâtor în cultura popoarelor, București, 1935; Românismul. Catehismul unei noi spiritualități, București, 1936; Psihologia poporului român, București, 1936; Catehismul mititel al lui Eufrosin Poteca, București, 1940; Timp și destin, București, 1940; ed. îngr. și pref. Constantin Schifirneț, București, 1997; Etnicul românesc. Comunitate de origine, limbă și destin, București, 1942; Din autobiografia lui Eufrosin Poteca, București, 1943; Morala personalismului energetic, București
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
pentru gustul meu. Carnea conservată era și ea strașnică: tare, dar delicioasă. Gazdele pretindeau că-i de taur, deși unii ziceau că ar fi de dromader; personal, n-aș putea spune precis ce era. Ne-au servit și găluște - unele mititele, dar sățioase foarte rotunde și tari! Simțeai cum ți se rostogolesc prin stomac, după ce le înghițeai. Dacă te aplecai prea mult, riscai să le vezi ieșind din tine ca niște bile de biliard. Cît despre pîine - n-aveai încotro, trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cât se poate de logică, de altfel, a povestirii. La fel de important ca și rezolvarea cazului ce se construiește sub ochii săi e creionarea mediului în care trăiește detectivul: În anul acela locuiam pe Yucca Boulevard, înspre Laurel Canyon. Casa era mititică, într-o fundătură de pe colină. Avea o scară lungă de lemn de sequoia până la ușa de la intrare și un pâlc de eucalipți chiar vizavi. Cucoana care mi-o închiriase cu mobilă cu tot plecase în Idaho ca să stea un timp
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
groasă, cu tulpanul peste gură, căci avea fața mâncată de rac. Femeile mergeau la babă să le-nvețe buruienile de leac și ca să le descânte. Dar baba făcea și alte bozgoane și drăcării căci în pod la ea sălășluia unu’ mititel. Ziceau o seamă că-l hrănește acolo cu strachina. Cum îi era obiceiul când era copilă, mama s-a dus într-o duminică la babă. Maraftoaia tocmai pleca de acasă și-i spune fetei să puie strachina cu lapte în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
a fost dat la școală. Școala era de fapt un pension patronat de călugărițe, chiar în Ajaccio, care își avea sediul într-o clădire mai veche a iezuiților. Era primul an de domnie al unui alt Ludovic. Al XVI-lea. Mititel, dar deosebit de dinamic - neastâmpărat, mai bine spus - școlarul s-a făcut repede remarcat printre colegi, mai ales prin ieșirile lui războinice. încăierarea era soluția aleasă de fiecare dată atunci când se isca fie și o mică neînțelegere. Nu conta dacă „le
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]