874 matches
-
drama să poarte numele ei. O explicație științifică a toponimicului „Dorna” este greu de oferit. Dicționarul limbii române editat de Academia Republicii Populare Române în anul 1958, explică noțiunea „dornă” prin bulboană sau vale cu apă. Slavii au numit așezarea mlăștinoasă „dolină”, romanii au numit-o „durnacum”, iar la români a ajuns „Dorina”, care prin eliminarea vocalei „i” și prin rotacismul specific limbii române, a devenit „Dorna”. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1592. La 14 mai 1600 Mihai
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
În partea de transport rutier pot fi identificate următoarele tipuri de mijloace de transport neconvenționale: În transportul feroviar există: În transportul neconvențional naval, singurul mijloc de transport utilizat este aeroglisorul ce poate trece direct pe și peste uscat in zonele mlăștinoase. Aeroglisorul este un vehicul ce se deplasează atingând solul sau apa doar cu marginile flexibile ale unei “fuste” de cauciuc. Această "circumferință" flexibilă a vehiculului face posibilă crearea unei perne de aer suspensoare între aeroglisor și suprafața (apă, teren) pe
TranSport () [Corola-website/Science/297831_a_299160]
-
de „"Cedîrlez"” sau „"Aghios Georgios"”. Ciotica este o pescărie la mare a comunei Murighiol, accesibilă numai cu vaporul, și situată la jumătate drum între Sfântu Gheorghe și Gura Portiței. Ținutul Cioticei este o succesiune de grinduri cu lacuri izolate, zone mlăștinoase, ape fluviale și salmastre, bălți nisipoase, traversate de dune paralele, stuf. Lacurile din zonă, în special, sunt locuri de pasaj, de popas și de clocit pentru lebede, stârcii albi, roșii și galbeni, țigănuși, lopătari. Inițial sat pescăresc, Gura Portiței este
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
spre care coboară scările hotelurilor „Panoramic”, „Amfiteatru” și „Belvedere”. „Neptun” este o grădină a litoralului, situat în fosta pădure Comorova, între „Olimp” și „Jupiter”, beneficiind de răcoarea pădurii și a celor două lacuri cu apă dulce, amenajate pe fostul liman mlăștinos. Plaja stațiunii „Neptun” este în parte comună cu plaja stațiunii Jupiter și este cordonul dintre fosta mlaștină Comorova și mare, având o lungime de 2 km și o lățime ce variază între 50 și 100 m. Primele lucrări încep în
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
sânge pentru a depune ponta), eurigamă (pentru înmulțire necesită un teritoriu întins), heterodinamă (intră în diapauză în timpul iernii) și ornitofilă (se hrănește cu sângele păsărilor), larvele populează habitate acvatice exterioare, dezvoltându-se în orice mică baltă pe sol, în locuri mlăștinoase, în apele uzate deversate necorespunzător, etc. din zonele rurale sau periurbane sau turistice. Adesea, densitățile larvelor sunt impresionante. Această formă înțeapă afară în aer liber, în principal păsările. Forma "molestus" sau "autogenicus" ("Culex pipiens pipiens" forma "molestus", forma urbană sau
Țânțarul comun () [Corola-website/Science/337111_a_338440]
-
Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), frasin (Fraxinus), plop ( Populus), jugastru (Acer campestre) și altele. Pajiștile întâlnite la pășuni și fânețe au plante caracteristice precum păiușul (Festuca porcii), obsiga (Bromus tectorium), firuța bulboasă (Poa bulbosa), ghizdeiul ( Lotus corniculatus), iar în locurile mlăștinoase, specii de rogoz, pipirig și stuf. Este evident impactul omului în acest areal, deoarece a desființat aproape total arealul silvostepei, cat și cel al pădurii, înlocuindul cu culturi. Au rămas doar câteva petice de stepă secundară sau pâlcuri de pădure
Comuna Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/310724_a_312053]
-
confundată cu Regiunea de dezvoltare Nord-Est. Regiunile istorice învecinate sunt: Din punct de vedere istorico-geografic, specificitatea teritoriului se încadrează între obstacolele naturale reprezentate de Carpații Orientali la apus, adâncul canion al văii Nistrului la miazănoapte și răsărit, luncile umede și mlăștinoase ale Nistrului inferior, limanelor Basarabene, Dunării de Jos și Siretului inferior la miazăzi, care au reprezentat în decursul vremurilor limite ale Tirgeților, Carpilor, Bastarnilor, Iașilor și însfârșit ale romanicilor orientali. Spațiul moldovenesc - anume suprafața vechiului Principat al Moldovei, a fost
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
metal pur. Aproximativ 87% din materialul monedei era argint!!! Majoritatea oamenilor din Mesopotamia preferau să călătorească pe apă, și nu pe uscat, deoarece era mai convenabil. Ei construiau bărci din stuf, și le era ușor să meargă și prin zone mlăștinoase. Mai târziu, după invenția roții, au fost folosite și carele, în special de către oamenii înstăriți Aceste civilizații au apărut din culturi mai timpurii, printre primele care au utilizat agricultura. Printre primele orașe din regiune se află:
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
-ne, Sfanțule Mormânt!"). Saladin, analizând linia de înaintare a inamicului, a decis să opună rezistență la Arsuf, lângă Jaffa, cu armata să îndreptată către vest, înspre cruciați și spre mare. Flancul sau nordic era protejat de către Pădurea Arsuf, cu râul mlăștinos Rochetaillée din față. Înspre sud, flancul sau stâng era asigurat de către o serie de dealuri împădurite, care se continuau până la ruinele orașului Arsuf însuși. Planul era să îi atragă pe cruciați printr-o serie de înaintări urmate de retrageri simulate
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
din drumul otomanilor, fiind lăsate întregi doar cele dinspre Vaslui. Hărțuite și înfometate, oștile lui Soliman-Pașa se îndreaptă astfel înspre locul de luptă dorit de Ștefan. Bătălia are loc la 10 ianuarie 1475, pe o ceață densă, într-o zonă mlăștinoasă din apropierea Vasluiului. Otomanii sunt atrași de sunetul trâmbițelor moldovenești într-o râpă mlăștinoasă, unde sunt atacați din toate părțile de Oastea cea Mare. În bătălie mor 8.000 de moldoveni și peste 30.000 de otomani. Restul oștii otomane se
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
oștile lui Soliman-Pașa se îndreaptă astfel înspre locul de luptă dorit de Ștefan. Bătălia are loc la 10 ianuarie 1475, pe o ceață densă, într-o zonă mlăștinoasă din apropierea Vasluiului. Otomanii sunt atrași de sunetul trâmbițelor moldovenești într-o râpă mlăștinoasă, unde sunt atacați din toate părțile de Oastea cea Mare. În bătălie mor 8.000 de moldoveni și peste 30.000 de otomani. Restul oștii otomane se retrage înspre Dunăre, urmărită de călăreții moldoveni. Printre cei morți în luptă sunt
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
că i-ar putea învălui și a trimis jumătate din trupele sale și cea mai mare parte a artileriei pentru a contracara această mișcare. Cea ce nu văzuse nici una dintre cele două părți era că exista o prăpastie adâncă și mlăștinoasă la Roughgrange. Din cauza acestei prăpastii cele două forțe nu au putut să se angajeze în luptă. Forțele lui William au făcut un lung marș de ocol, iar a doua zi aproape le-a tăiat retragerea iacobinilor spre satul Naul. La
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
de la Naivasha. Sudanul este împărțit în 26 de state. Vezi și: Sudanul are un relief relativ monoton: în partea centrală o vastă câmpie continuată spre vest cu podișul Kordofan (altitudine în jurul a 500 m) și spre sud cu o regiune mlăștinoasă în mare parte (numită Sudd). Partea nordică are și ea un relief relativ plat, parte a Deșertului Libian și a Deșertului Nubian, ultimul separat de Marea Roșie printr-un lanț muntos (cu altitudini ce trec de 2400 m). Munți mai semeți
Sudan () [Corola-website/Science/298148_a_299477]
-
km; până la 7000 km dacă luăm în considerație și insulele. Pe cea mai mare parte a teritoriului, malurile Mării Caspice sunt joase și netede. În partea de nord, acestea sunt tăiate de deltele fluviilor Volga și Ural, sunt joase și mlăștinoase, iar apa este acoperită în multe locuri cu tufișuri și verdeață. Țărmul estic este dominat de maluri calcaroase, după care se întind pustiuri și semipustiuri. Malurile cele mai calcaroase sunt semnalate pe țărmul de vest în regiunea peninsulei Abșeron (în
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
noastre și observat la forarea fântânilor , la adâncime de 0,5-1 metri, suprapus peste straturi de nisip și pietriș. Câmpia Eriului are aceeași origine ca și Câmpia Crasnei. Are un aspect neted dar existența unor microdepresiuni este trădată de părțile mlăștinoase ale acesteia. Prin lucrări de drenare și desecare a mlaștinilor acestea au fost în parte lichidate. Câmpia Eriului se întinde în partea de vest a hotarului comunei care este partea mai înaltă . În această regiune este așezat satul Mihăieni și
Comuna Acâș, Satu Mare () [Corola-website/Science/310723_a_312052]
-
altele. Vegetația caracteristică luncilor râurilor este alcătuită din salcie, răchită, plop, iar malurile Sechereșei și Sforașei sunt întărite prin plantații de salcâmi. Pajiștile întâlnite la pășuni și fânețe au plante caracteristice precum păiușul, obsiga, firuța bulboasă, ghizdeiul, iar în locurile mlăștinoase, specii de rogoz, pipirig și stuf. Fauna nu este pre bogată dar merită să fie amintite insecte ce se găsesc în număr mare ca libelula, greierii, cosașul verde, lăcusta călătoare, gândacul de colorado ( care provoacă pagube culturilor de cartofi), cărăbușul
Comuna Acâș, Satu Mare () [Corola-website/Science/310723_a_312052]
-
se aseamănă mai mult cu cetățile Greciei miceniene sau a celor preincașe din Peru și Bolivia. Vârsta acestor construcții nu se știe, dar prin datarea cu metoda C14 a rădăcinilor de mangrove (amestec vegetal tropical care crește pe țărmurile marine mlăștinoase) fosilizate printre pietre au rezultat cca. 12000 de ani. Conform geologiei submarine în zona Bahama Banks nivelul apei era cu 6 m mai mic în anii 6000 î.Hr., dar cum piramidele și terasele au minim 12 000 de ani (metoda
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
apă ale unei mari aglomerații urbane iar pe de altă parte cu un regim torențial care constituiau un pericol permanent de inundații. De asemenea, pe valea unora din râurile din zona capitalei, cum era de exemplu râul Colentina, existau zone mlăștinoase și condiții de scurgere insalubre. Aceste probleme deveniseră evidente cu peste două secole în urmă, și în decursul timpului se executaseră diferite lucrări care încercaseră să rezolve, măcar în parte, problemele hidrotehnice ale zonei. Având responsabilitatea schemei de gospodărire a
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
de origine vulcanică, ale insulelor principale, și prelungirea acestora în insulițele vecine. Activitate vulcanică există în Arhipelagul Bismarck(Mt. Ulawun, 2.305 m) și în Insulele Bougainville(8985 km). Altitudinea maximă este în Muntele Wilhelm(4509 m). Câmpiile, în general mlăștinoase, se află preponderent în sudul insulei. Este una tropicală, cu influențe montane și musonice. Principalii curenți de aer sunt Musonul nord-vestic(umed), care apare în perioada decembrie-martie și alizeele sud-estice(uscate) în perioada mai-octombrie. Precipitațiile sunt variate, între 1270 mm
Papua Noua Guinee () [Corola-website/Science/298135_a_299464]
-
din stația Ițcani, pentru a o folosi drept gară și vamă românească la vechea frontieră. Lucrările pentru construcția gării Burdujeni au început în anul 1892 pe un teren pus la dispoziție din moșia Burdujeni, în lunca râului Suceava. Terenul era mlăștinos și a trebuit desecat cu pompe, iar apele au fost captate în drenuri subterane și dirijate spre râul Suceava. Gropile formate au fost acoperite cu pământ și prundiș în cantități mari, iar pentru asigurarea unui fundament mai solid s-au
Gara Suceava () [Corola-website/Science/310271_a_311600]
-
spre Roma. Armata sa de 50.000 de soldați, incluzând gali, era odihnită. Însă doar un singur elefant supraviețuise. Știind de legiunile staționate în Rimini și Arezzo, generalul cartaginean a decis să traverseze Apeninii prin Pistola. Terenul era dificil și mlăștinos. Armata se mișca lent. Mulți soldați mureau de foame și se îmbolnăveau, iar Hannibal și-a pierdut un ochi din cauza unei insecte ce l-a înțepat și i-a provocat o infecție. Armata lui Flaminius a fost trimisă spre Arrezo
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
pe malul drept. Spre deosebire de restul Deltei Dunării, împrejurimile orașului sunt formate din soluri nisipoase și sărate, parțial umede, brăzdate de canale. În zonele uscate și sărate vegetația este cea specifică dunelor, ca de exemplu cătina roșie ("Tamarix ramosissima"). În zonele mlăștinoase predomină stuful (genul "Phragmites"), papura (genul "Typha"), izma broaștei ("Mentha aquatica"), cucuta de apă ("Cicuta virosa"), cornaciul ("Trapa natans") și mai rar nufărul alb ("Nymphaea alba"). Zona extravilană se remarcă prin absența copacilor de mari dimensiuni, existând un singur pâlc
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
și de formarea terenului sub influența fluxului de apă din timpul glaciațiunii. În cursul inferior, aproape de Widuchowa, Oder se împarte în două brațe: de Vest și de Est, acestea aflându-se în legătură cu alte ramificații. Partea de jos a văii este mlăștinoasă. Odra de Est creează o mare întindere de apă în apropiere de Szczecin, cunoscută sub numele de Lacul Dąbie, cu o adâncime maximă de 4,2 metri. Odra de Vest transportă cantitatea cea mai semnificativă de apă, de care depinde
Oder () [Corola-website/Science/299540_a_300869]
-
loc al bătăliei. El sugerează că numele provine din "Hreod Mor", un termen anglo-saxon ce înseamnă „mlaștină stufoasă”. Bazându-și opinia pe arhivele bisericești din secolele al XIII-lea și al XVI-lea, el consideră că „Redemore” era o zonă mlăștinoasă aflată între Ambion Hill și satul Dadlington, fiind aproape de Fenn Lanes, un drum roman care parcurge regiunea de la est la vest. Foard crede că acest drum este cea mai probabilă rută pe care au ajuns ambele armate pe câmpul de
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
ofițerilor români înființată în 15 decembrie 1876. Fondurile necesare au fost adunate din donații, subscripții și cotizații ale ofițerilor (circa 80%), precum și din subvenții de stat și împrumuturi rambursabile. a fost ridicat pe locul fostei Mănăstiri Sărindar, pe un teren mlăștinos. • 17 mai 1912. Din cauza solului umed, mlăștinos și nisipos, la recomandarea inginerilor Anghel Saligny și Elie Radu se adoptă soluția unei fundații pe piloni de stejar, înfipți în terenul ferm de sub mlaștină. • 1914. La declanșarea Primului Război Mondial, construcția se prezintă terminată
Palatul Cercului Militar Național () [Corola-website/Science/302778_a_304107]