3,411 matches
-
Toate Articolele Autorului Un alb absolut e somnul tău, Dar cum să-ți aduci aminte? Retopit-n extaz ridici din hău Viața, cu simțuri trezite... Sub ochii tăi plutesc imagini Sau poate-i a clipei urmă, Dar imediat dispare-n mlaștini, Treci prin sevraj...de lumină. Nu ești și n-ai fost bolnav vreodat', Disperarea țipa-n tine, Simptomul fricii l-ai purtat Și-ai vrea să-ți fie iarăși bine. Pastile de lumină nu s-au inventat, Dar versul luminii
SEVRAJ de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382606_a_383935]
-
crucea lîngă pat?!... Din război steril, să fie pace, Căci mai sînt atîtea de făcut, Umbra celor drepți pe toate tace, Ca destin de forță, nevăzut. Este vreme-n țara noastră încă Să ne împăcăm în nume sfînt ‒ Cară unii mlaștină adîncă Să scufunde brazdă și cuvînt... Prietene, străine și tu, frate, Ne-am născut, funciar, spre-a ne iubi, Asta-i salvatoarea libertate, Și suprema, cît mai sîntem vii. E planeta uneori prea mică, Să încapă-atîta ură-n ea, Și
VREMEA ÎMPĂCĂRII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383085_a_384414]
-
nisipul clepsidrelor și noi vedem cum timpul curge mai repede prin sufletul omului.” Luceferii și cetina: „Brazii eminescieni au fost duși la căpătâiul dalbilor pribegi. Noi nu mai răsărim din umbră de cetini. Ne e deschisă mai larg calea spre mlaștina umană.” Florile albastre: „Nu mai suntem «dulci minuni». Ne-a rămas tristețea repetării continue a versului: «Totuși este trist în lume». Ecoul ne răspunde cu vechea variantă eminesciană: « Totul este trist în lume»”. Geneza: „Odihna celui nepătruns s-a încheiat
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
Mai sus, însă, afirmam că Poetul debutant este plin de curiozitatea ajungerii în lumea mirifică a subversiunii cuvintelor, întru posibila muzică. Este un adevăr, demonstrat prin beția de hierogamii, în lumea verbum-ului (uneori, captivarea este în lumea zeilor, alteori, în mlaștina delirului verbal): hematii pe terasa unei vene (cf. Evadare în interior), suburbiile conștiinței (cf. Călifarul),pedante mișcări de translație (cf. Contemplare), frig ancestral (cf. Nesomn...), cadranul hidrografiei, delta nemuririi, răsăritul atlasului geografic (cf. Râul), mări veninoase (Cu ace...). Destul de greu
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
cf. Contemplare), frig ancestral (cf. Nesomn...), cadranul hidrografiei, delta nemuririi, răsăritul atlasului geografic (cf. Râul), mări veninoase (Cu ace...). Destul de greu, dar DELOC IMPOSIBIL! - putem desprinde chiar versuri întregi/grupaje de versuri, nesubminate de prețiozitate/pretențiozitate (de felul: mal latifundiar, mlaștini prutiene - cf. Sălcii..., sau: pretenții antropice - cf. Râul, sau efortul aristotelic - cf. Cavernă...), sau de expresii redundant-pleonastice (timpul varsă orologii - cf. Meduza) - versuri uimitor de tandre - rar (dar nu... inexistent!) cvasi-vizionare: - Se ivește o altă zăpadă/Verticalizată de jos în
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
dar și avântul!) perspectivei. 2) Ar fi de dorit o mai mare RĂBDARE MEDITATIVĂ, APROFUNDARE LUCIDĂ A ESENȚELOR, CONSTANȚĂ ÎN CONSTRUCȚIE, CONTINUITATE SEMANTICĂ ȘI RITMICITATE, în elaborarea metaforelor și alegoriilor - transformându-le în DRUM INIȚIATIC, iar nu în zări de... mlaștină! 3) ...O ultimă alegație: Poezia lui CĂTĂLIN MOLDOVEANU așteaptă, cuminte și cu un potențial semantic remarcabil - maturizarea șiînțelepțirea inițiatică, tranzitarea metanoică, dintr-un univers PERSONAL - în celălalt, cu largi perspective VIZIONAR-IMPERSONALE (...încă precar exploatate și autorevelate, de către Poet)! Adrian Botez
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
cutremurat, dacă nu întors spre credință, căci viața Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa și a celorlalți ca el, este un model moral și o scară de suire spre cele înalte, o chemare stăruitoare de a ieși măcar pentru o vreme din mlaștina acestei vieți și de a urca spre Soarele Dreptății, spre Răsăritul cel de Sus, Care este Iisus Hristos. Oare nu este cutremurător ceea ce spune un teolog și un slujitor al altarului, care și-a asumat suferința și moartea ca pe
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
avut norocul să se salveze din masacrul din februarie 1941 de la Lunca, și al lui Florea Sainciuc, deportați apoi în Rusia, în ținutul Krasnodar: „Flămânzi, goi și desculți, au fost impuși la munci grele, la tăiat și adunat trestii din mlaștini. Salvarea lor a fost Constantin, care era mai în vârstă și cunoștea puțin rusa. Munceau alături de ei și câțiva băștinași, care le-au spus că dacă mai lucrează într-un astfel de hal, sleiți de foame, uzi pe timp rece
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
valabil și în situația de față. Marx spunea că la originea oricărui capital se află un furt. De acord! Dar dacă furtul n-ar fi fost comis, cine știe, poate că încă ne-am fi zbătut cu toții să ieșim din mlaștina acelui feudalism bimilenar. Cred că Marx se referea în principal la furtul forței de muncă, observasem. Nu știu dacă ați auzit de Anatoli Ciubais al nostru, trecuse peste remarca mea Beliov, inițiatorul politicii de privatizare în Rusia, care obișnuiește să
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
durerii, o via crucis subterană, dintre ale cărei opriri aceea era, poate, cea mai Îngrozitoare. Lângă dânsul, medicul șef Își trăsese o mască medicală, cu o protuberanță la nivelul nasului care Îl făcea să semene cu o pasăre scârboasă de mlaștină. Era plină de ierburi și de esențe cu care să Învingă duhoarea cumplită de carne moartă și vie. Dante Își Înăbuși senzația de vomă care Îi urcase În gâtlej. — Unde e cadavrul? Întrebă. Celălalt Îi arătă spre una din băncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
urmele fugarilor deviaseră spre coastă, părăsind strada care se Îndrepta spre oraș. Rafalele de vânt dinspre Marea Tireniană Îl orbeau, umplându-i ochii de lacrimi. Drumul bătut de care se oprea la destule mile de coastă. Acolo, se Întindea o mlaștină enormă, Întreruptă de mici povârnișuri și băltoace, cu câteva limbi de pământ nisipos. Oprindu-se În dreptul unui șir de colibe, ultimul pe drumul către plajă, Dante Întrebase dacă prin părțile acelea exista vreun loc de acostare. Țăranii se uitaseră lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
loc de acostare. Țăranii se uitaseră lung la el, cu privirea lor tâmpită, Înainte să Îi răspundă. Da, era un mic port, ceva mai Înainte, pe coastă. Da, trecuseră doi străini, care se Îndreptau Într-acolo. Negura se risipea, eliberând mlaștina din Întuneric. Trecu de o ultimă dună, În timp ce calul pufnea de oboseală, acoperit de sudoare. Dedesubt, țărmul nisipos al Mării Tireniene, cu valurile Încrețite ale unui curent violent. Marea era pradă unei furtuni de vară, care pe uscat părea Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și ca atare era foarte respectat. Știa zeci de bătălii pe de rost, cunoștea toate tipurile de amplasament ale oștilor turcești, toate vicleniile de atac ale cazacilor, toate formațiunile de relief dintre Dunăre și Kiev, importanța fiecărei coline, a fiecărei mlaștini, a fiecărui han. într-o noapte, în tinerețe, se strecurase îmbrăcat turcește în tabăra otomană și rămăsese acolo trei ani, studiindu-le osmalâilor toate tertipurile militare. întors în Moldova cu această experiență, îi bătuse pe cazaci la porțile Sucevei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe bună dreptate: care femeie, cinstit vorbind, merita descărcarea pe care o simțea căpitanul tăind doi turci dintr-o dată, spre binele nu al unei mironosițe oarecare, ci al patriei? Și-acum, poftim! El, care luptase pe mare, pe uscat, prin mlaștini, prin foc, prin glonț, prin baionete, se găsea deodată singur-singurel în fața unui front de sute de femei desfășurat pe zeci de aliniamente succesive dinainte stabilite. Și măcar de-ar fi fost înarmate, dac-ar fi observat la ele vreo pregătire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fapt de a trage cu subtilitate linii într-un spațiu vid. Mâinile mele povestesc mereu lucruri diferite. Mâna dreaptă povestește despre tot ce se întâmplă omului exterior: despre război, recoltă, pomi și fructe, despre binecuvântare și creștere, dar și despre mlaștini, spini, ciulini și urzici, despre o altă grădină plină de blesteme și distrugere. Mâna dreaptă trimite vibrații, valuri de energii, ea e gentilă, spune: bună ziua!, hei și la revedere! Mâna dreaptă e plină de simpatie, acceptând viața, dând ajutor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
orbește peste tot. - Cei morți nu sunt morți, numai prizonieri ai animalelor totemice ale mării, spuse Benedetto, folosind un ton neașteptat de nou. Nu știu dacă tata ți-a povestit, avem un proiect nou, vrem să părăsim cât mai repede mlaștina pornografiei și să tipărim, ca înainte, numai artă mare. Vom începe cu Ulisse Aldrovandi, Mostri, draghi e serpenti. Aldrovandi n-a descris niciodată animalele fără să le fi văzut cu ochii lui, să le fi atins chiar cu mâinile. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
evident că nu mă pot opune unui impuls venit din cine știe ce altă parte. Peste încă o secundă am să realizez că mi-am îndeplinit sarcina. Într-adevăr, am făcut ceea ce bănuiam, ceea ce vroiați, păpușari nevăzuți ai cerului, strâmbi mimi ai mlaștinii sapiențiale, cumpliți șarlatani ai firii și groaznici bețivi ai ordinii. Sunteți mulțumiți? Ei, asta-i bună, dar până când o să continuați să faceți numai ce vreți... Mă aud apoi vorbind și dându-i dreptate. Omul are dreptate. - Uite, asta e, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai cresc măceșul, lemnul câinesc, călinul, păducelul, murul. Pajiștile sunt acoperite de plante ierboase: păișul, ovăsciorul, pirul gras, trifoiul, precum și efemeridele de primăvară: ghioceii, viorelele, toporașii, brebeneii, lăcrămioarele. O vegetație specifică întâlnim în locurile umede, pe lunci, lângă pâraie, bălți, mlaștini: rogozul, pipirigul, stuful, coada calului, papura, izma broaștei, stânjenelul de baltă etc. Pe lângă bălți și mlaștini cresc salcia și răchita, atât spontan cât și prin plantare, în scopul consolidării malurilor și fixării solului. De asemenea, pentru consolidarea și fixarea terenului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pirul gras, trifoiul, precum și efemeridele de primăvară: ghioceii, viorelele, toporașii, brebeneii, lăcrămioarele. O vegetație specifică întâlnim în locurile umede, pe lunci, lângă pâraie, bălți, mlaștini: rogozul, pipirigul, stuful, coada calului, papura, izma broaștei, stânjenelul de baltă etc. Pe lângă bălți și mlaștini cresc salcia și răchita, atât spontan cât și prin plantare, în scopul consolidării malurilor și fixării solului. De asemenea, pentru consolidarea și fixarea terenului degradat s-au făcut plantații de salcâm, care suportă clima uscată și perioadele lungi de secetă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
grangurul, mătăsarul, vrabia, rândunica, lăstunul. Dintre reptilele care trăiesc în zona pădurilor, prin poieni și pajiști, mai des întâlnite sunt gușterul, șarpele de pădure, șarpele de alun, și mai rar vipera neagră, opârla și năpârca. Prin ochiurile de apă, bălți, mlaștini pot fi văzuți tritoni, buhai de baltă, broaștele de lac, brotăcelul. Nevertebratele sunt reprezentate de gasteropode, miriapode și păianjeni. Dintre animalele rare care se mai pot întâlni în pădurile din jur amintim căprioara, mistrețul și bursucul, iar dintre păsări sturzul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
documente în slavonă - COBÂLA - COBELA (iapă). și luncașii au o pădure numită Iapa, pe unde se mergea pe jos până la Bacău. Tot acolo, în zona Runcului, mai întâlnim toponimele Răgoaza și Obuz. Răgoaza este un loc cu răgoz, plantă de mlaștină, numai caii o mănâncă, cât despre Obuz (pe Obuz), loc de împroprietărire, nu și se poate stabili originea, fiindcă e greu de pus în relație o bombă (obuz) cu pașnicele lucrări agricole. Probabil denumirea îi vine de la fenomenele meteo cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
atunci să suplimenteze cheltuielile destinate securității, pentru a se proteja în interior și pentru a-i ataca în afară pe cei pe care-i desemnează ca responsabili. Astfel, ele declanșează un interminabil război în Afghanistan, apoi în Irak. O adevărată mlaștină: numai costul războiului din Irak s-a ridicat, în 2006, la 300 de miliarde de dolari, adică 2,5% din PIB-ul american. Pentru a noua oară, costurile apărării unei „inimi” amenință supraviețuirea acesteia. * * * în concluzie, până astăzi, Ordinea economică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
De la oarecare distanță, un bărbat Înveșmântat În rasa austeră a minoriților asistase la această scenă, În tăcere. Împăratul se Întoarse către el. - Dă-mi măsura sa, frate Elia. Măsura Înălțimii lui Dumnezeu. 1 Dimineața zilei de 5 august 1300, În mlaștinile de la apus de Florența Își lăsaseră caii pe lângă o căsuță de țară izolată, pe drumul spre Pisa, sub soarele care urcase binișor pe cer. De acolo, se Îndreptaseră către albia râului, care curgea la vreo două leghe, nevăzut printre stufărișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să Îi indice de unde provenea, dar nu exista decât un steag negru, care atârna de vergă. - Să ne apropiem. Trebuie să văd... și să știu, zise el și Își dădu drumul cu repeziciune la vale, scufundându-se din nou În mlaștină, urmat fără nici o tragere de inimă și de ceilalți. Smulsese spada din mâna unuia din oameni și Își croia drum secerând plantele cu avânt, cufundat În apă până la genunchi. Pâraie de sudoare Îi curgeau pe trup, dar emoția descoperirii părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
membrelor. Cei care scăpaseră de otravă fuseseră lăsați În lanțuri, să moară de sete sub soarele arzător, fără ca asasinul să fi catadicsit să le desfacă butucii. Încercaseră până În ultima clipă să se elibereze, și probabil că strigătele lor disperate umpluseră mlaștina vreme de câteva zile. Dar limba lor de neînțeles, În loc să Îi Îndemne pe oameni să dea fuga, Îi Înspăimântase pe puținii locuitori, terorizați de groaza de năluci. Dante parcă Încă mai auzea urletul care se ridica de pe bănci. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]