627 matches
-
ultimei zile sau Jenică, cum i-a spus, în pruncie, o mătușă care își dădea aere că știe franțuzește și așa i-a rămas numele. Își prinse bărbia în palme, cu ochii îngustați. Atunci îl vedea, ședeau față în față, moțăind amândoi resemnați, el de o parte, norocul de alta. Semănau în multe privințe, norocul nu ajungea nici el cu picioarele la pământ, bălăngănindu-le și nedibuind. Era îmbrăcat cu aceleași haine purtate îndelung, cu guler subțire, mototolit. În toată înfățișarea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
strigându-se unii pe alții, pasagerii urcară. Cât pe ce să piardă trenul, atât de mirat era. Nu avu răbdare să se așeze. Trecu pe coridoarele înguste, privi la oameni și la feluritele lor înfățișări. Unii discutau, alții citeau, alții moțăiau. Din capitală trenul ajungea, în numai două ore, în dreptul orășelului. Socotise că peronul cade pe partea dinspre culoar. Rămase cu privirile fixe, cu palmele lipite de geam, până când ochii îi lăcrimară de încordare. Îl trezi șuierul locomotivei. Era opt fără
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
măgulitoare, aruncată ghem spre peron. Flăcăul spuse în gând toate astea, trecând pe culoare. Nimeni nu ieși pe coridor, să arunce pe fereastră măcar o privire. Cine vorbise până atunci vorbea mai departe. Cine citise întorcea paginile tacticos. Iar cine moțăia continua să moțăie liniștit. Vă rog, îi implora el mut, auzind cel de-al doilea semnal. Mai erau doar câteva secunde. Pe fereastră se zăreau gara și peronul, viu, multicolor. Dar flăcăul era singurul care le vedea. Observă semnalul de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spre peron. Flăcăul spuse în gând toate astea, trecând pe culoare. Nimeni nu ieși pe coridor, să arunce pe fereastră măcar o privire. Cine vorbise până atunci vorbea mai departe. Cine citise întorcea paginile tacticos. Iar cine moțăia continua să moțăie liniștit. Vă rog, îi implora el mut, auzind cel de-al doilea semnal. Mai erau doar câteva secunde. Pe fereastră se zăreau gara și peronul, viu, multicolor. Dar flăcăul era singurul care le vedea. Observă semnalul de alarmă la capătul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
corul bisericii Jelaboi. O să se facă actriță. — Îi cunoști pe ăștia trei ? Coropciuc încuviință. — De când erau copii... Procurorul se întoarse spre ei : — Pe altcineva n-ați mai văzut pe aici ? Tăcură. Procurorul privi spre mesele din jur, dar ceilalți doi moțăiau deja, așa că renunță și se ridică, nu înainte de a-și termina băutura. — De data asta faceți voi cinste. Și rugați-vă să nu fie nevoie să vină și rândul meu... O vreme nu se clintiră de pe scaune. Maca întredeschise ușa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Multă lume la barieră. Și poliție. Eu de ce nu ? — De-aia, spuse bătrânul, că ești cât o clopotniță și cine te vede te ține minte. Mai dai de vreo belea și mă chemi să te scot. Arătă spre cei care moțăiau, cu sticlele în brațe : Scoate-i pe ăștia doi la înviorare. Uriașul își frecă degetul mare de arătător, ca atunci când numeri banii. Au plătit înainte. Hai, du-te și proptește-i de gard... Namila îi înșfăcă la subsuori, ca pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dans sau familiile cu fete unde se dansa, nu în scopuri matrimoniale, ci numai sportive. Demirgian juca tenis când avea cu cine, fiind înscris într-un club, și înota vânjos în apă dulce și curgătoare, precum Dunărea. Când îl vedeai moțăind câteodată pe un morman de covoare, n-ai fi crezut că Demirgian e un om așa de vânjos. Însă și în privința sanitară suferea de unele contradicții. Se arunca în Dunăre și nu suporta vederea gândacilor sau a păianjenilor, precum nici
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dintâi cu servieta pe genunchi, cea din urmă cu o dantelă la care lucra cu iglița. Cum ședeau astfel într-un colocviu mut, Conțescu făcu un semn din ochi către Erminia, arătând în direcția Gonzalv. Acesta, cu palmele pe servietă, moțăia, răzbit de oboseală, clătinîndu-se pe scaun de somn. Deodată servieta îi alunecă pocnind pe parchet și-și revărsă conținutul de broșuri. Speriat, Gonzalv se ridică în picioare, apoi își culese hârtiile de pe jos, pe care se citea deslușit: Gonzalv Ionescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de Institut. Cu ce se ocupau ei? De pildă cu înscenarea unor "procese". Te invitau la o ședință anuală, de "bilanț", în care "se dădea citire" unui raport anodin, cu cifre, realizări etc. Și deodată, când lumea începuse deja să moțăie în sală, aflai că în anul acela se petrecuseră și lucruri regretabile. De pildă, că îl plagiaseși pe Noica. Într-un articol de-al tău, publicat în nu știu ce revistă, putea fi regăsit fratele Fiului risipitor, personaj din care Noica făcuse
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ocupație care să te acapareze definitiv. Ridică-te, închide-ți gura aia bolnavă și du-te. Bucătăria te așteaptă. O bucătărie așteaptă mereu. (Herrmann se târăște deznădăjduit în nișa bucătăriei. Doamna Wurm se așază pe pat și începe imediat să moțăie. Herrmann deschide furios radioul. Se aud indicațiile corespunzătoare pentru circulația rutieră. Herrmann închide radioul, se șterge ușurat pe frunte, se schimonosește și năvălește în cameră.) HERRMANN: Mamă, închipuie-ți, chiar acum au transmis prin radio că negrii l-au împușcat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nevoie de supraveghere continuă, ridică foarte des vocea În clasă, Îi vine greu să Își aștepte rândul În cadrul unui joc sau al altor situații care implică ideea de grup. „Eul” computațional a luat inițiativa, profitând de faptul că marele vameș moțăie. Compulsiile se diferențiază de impulsivitate prin faptul că reprezintă stări care se răsfrâng asupra subiectului Însuși și sunt dublate de lupte interne. Fumatul e ceva compulsiv. În multe situații, subiectul se simte Împins să realizeze acte pe care le consideră
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
de aceea, ajungea să chiulească sărmanul, de plictiseală, cu lunile și reușind cu un succes desăvârșit, ca la sfârșit de an să rămână repetent. Ce fericit aș fi fost, dacă și mie într-un moment de revelație, pe când aș fi moțăit sub un pom biblic, mi-ar fi căzut așa nitam-nisam, într-o zi, un măr în creștetul capului meu de savant în devenire. Poate n-aș fi avut, ca Einstein, revelația teoriei gravitației, (vai, uite cum iar m-am pus
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ne luptăm, nu cu „greaua moștenire", ci cu noul colonialism care nu construiește nimic, ci numai distruge. Până nu va mai rămâne piatră de piatră în țara aceasta! Moartea tragică a statului social A venit vara, e cald, se poate moțăi în voie pe o bancă în timp ce oameni, mai mult sau mai puțin marcați de griji, trec într-o mișcare browniană halucinantă pe lângă tine. Mă gândesc și eu ca românul, la care conștiința civică stă toată ziua țonțoroi, având rădăcini democratice
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
se vadă sclipind mărgăritarele, chelios, care ne spune de fiecare dată povești, povești, nu de adormit copiii, ci de trezit adulții români, care din punct de vedere civic, dorm pe ei ca moșnegii senili. Dar ți-ai găsit! Aceștia, tot moțăind, deschid precum găinile, numai un ochi și se uită la cel care îi privește, din motive obiective, tot cu un ochi destul de câș, apoi mormăie ca pentru ei: „Iar ne jupoaie de vii ăsta! Dar Domnul a dat, Domnul a
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu care experimentase primele litere din alfabetul complicat al iubirii, precum și de mama sa. În dreapta, locurile de lângă geam, șase și patru, erau ocupate de membri familiei Carp: Vlad și Elena, iar locurile doi și opt erau ocupate de Florin care moțăia sprijinit cu capul de brațele mamei. Dacă dorea să discute cu unul din membri familiei Bălănescu, era mai comod și mai practic să rămână în picioare pe locul unde ar fi trebuit să fie ușa. Dacă dorea să asculte, era
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
urmă se retrăsese în atelierul său alchimic, scobit în stîncă, sub nivelul pămîntului. Îi ceru vagului său Dumnezeu, oricărui Dumnezeu, să-i trimită un discipol. În sobă, un foc palid proiecta umbre neregulate asupra athanorului și prăfuitelor alambice. Obosit, Paracelsus moțăia. Deodată, cineva bătu la ușă. Era un necunoscut, care intră și se așeză în tăcere. Colindase trei zile și trei nopți pentru a deveni ucenicul maestrului, pentru care răsturnă pe masă și un șuvoi de galbeni. Ținea în mînă o
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
care trebuie spionat, urmărit, ținut permanent sub control. Pentru un „veghetor”, iminența pericolului va fi întotdeauna mai mică decât pentru un „supraveghetor”, care interiorizează pericolul și acționează în numele unei eventuale „deviații” a „supravegheatului”. Pe un veghetor ni-l putem imagina moțăind, pe un supraveghetor niciodată. Veghetorul își păstrează, conform statutului său, un caracter diletant, amator; supraveghetorul, perspicace și intransigent, format pentru misiuni de culegere de informații, va fi, de cele mai multe ori, un „profesionist”. Astfel, toate virtuțile „veghei” se degradează, se preschimbă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
îl apucă cu fermitate pe un elev de umăr, lăsându-i urme de la strânsură; un profesor împinge cu putere o carte de-a lungul pupitrului, lovindu-l pe elev în piept; un profesor zgâlțâie cu violență scaunul unui elev care moțăie. Victimele acestor tipuri de incidente vor raporta mai greu aceste tipuri de incidente, iar administratorii vor reacționa mai încet atunci când le sunt semnalate. Cazul este chiar mai ambiguu atunci când un coleg de clasă este cel care face lucrurile descrise mai
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
copilul ciutură - găleată de scos apa din fîntînă cîntători - zori cîrcîi (a) - a orăcăi cîrcîiac - scolopendră cîrlan - miel înțărcat cîrstnic - unealtă de pescuit cîrtiță - bubă sub gît cîșlegi - interval de timp între posturi clombă - creangă coardă - grindă cocăi (a) - a moțăi cociorvă - unealtă de scos jarul din vatră coinăcelele-cotoiului - buruiană colastră - coraslă, primul lapte muls după ce vaca/oaia a fătat colăcer - însoțitorul mirelui (rostește orația de nuntă) colțun - ciorap corn - colț costoroabă - bîrna pe care se sprijină căpriorii coșăr - coșară, îngrăditură
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
din prima zi ale festivalului "V. Silvestru". Distinsul director al festivalului cărășan ne prevenise că manifestarea are un buget de austeritate și, în consecință, nu participă decît cei care au primit invitație nominală la acțiune. Trenul pleca cam devreme, unii moțăiau, ca de-obicei (Pim), alții discutau doct (Șt. Cazimir și A. Poch), Gagniuc se simțea rău (i se aplecase de la cina anterioară alcătuită numai din lichide neverificate sanitar!), M. Frunză și C. Pătrășcan dezlegau integrame compuse de ei înșiși... Sorin
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dispoziție pasageră, a călătorului poposit la Grand Hôtel "Victoria Română", ne-adaptat la zarva citadină, la tumultul carnavalesc, la zgomotele mulțimii. Situația propune, narativ vorbind, insolitarea personajului în mijlocul celorlați. Faptul este anticipat cu economie, în incipitul schiței: "Toată noaptea trecută moțăisem ghemuit în unghiul unui vagon de clasa a doua, înghesuit de o companie veselă de bucureșteni cari se-ntorceau de la o expoziție un potop de impresii și amintiri..." E, să zicem, continuat de senzația personajului că diferența se amplifică: "Sosirea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
uit cei șapte ani de-acasă primii mei ani, ghimpați. Revăd în noapte convoiul asudând sub automate și-un câine-temnicer, cu limba scoasă... Întâiul tramvai Ca o stivă e liniștea asta! Pentru sunet nu-i loc nici de-un deget. Moțăind, se foiește nevasta mângâind universul pe creștet. Dar deodată-n străvechiul oraș năvălind ca tătarul Mamai trufaș, nărăvaș, buclucaș sparge noaptea întâiul tramvai. Tipul ăsta se ia-n serios și electrici să fim ne învață: jerbe lungi de scântei de sub
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
un soi de nepot, sau copil de suflet al răposatului, nimeni nu mai știa ce fel de rubedenie era, ținea neaparat să-i arate un film video cu papa. La început nu a vrut să rămână. Apoi se răzgândise. Popa moțăia acum în capul mesei. Terminase demult cocoșul. |sta era tacâmul lui la praznice - un cocoș gras cu mujdei, de nu era în post. De era zi de sec, lua cocoșul viu și-l ducea preotesei. Stiva cu oasele goale, curățate
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
această afacere într-un chip mulțumitor pentru amîndouă părțile..."); cînd sugestia nu funcționează, se dau detalii privind dinamica și efectele actului vizat: "...d. Lefter a căzut pe o canapea sfărîmat de oboseală; a simțit că i se taie încheieturile [...]; a moțăit de cîteva ori și-a adormit. Femeia a șezut și ea pe un scaun, că nu mai putea de picioare și de mijloc se-nțelege, de atîta alergătură și de-atîtea ridicături"; de remarcat din recuzita strategiei de comunicare perfidia verbului
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
din viața contemplativă și plantat în cea activă, atunci când fratele ascultător este trimis să predice în marea acestei lumi de către miniștrii Ordinului. Credința lor este asemenea seminței de muștar, deoarece sunt umili și fervenți în timpul încercării. Însă pentru aceia care moțăie în trândăvie și refuză să acționeze pentru mântuirea altora, profetul spune: A doborât sicomorii lor cu înghețuri (Ps 77,47), sau pe diavol cu înghețuri, adică îngerul trândăvelii și al lâncezelii i-a ucis pe aceia care înainte făceau roade
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]