641 matches
-
Nu apucară cei doi să refuze că Popianu i-a prins de umeri și aproape cu de-a sila i-a băgat în odaia mirosind a gaz lampant și a covrigi cu mac, uscați, vechi de luni de zile. Bercu moțăia la tejghea, cu șorțul de cauciuc, mîndria lui, îl cumpărase pe vremea cînd prințul făcea prăpăd prin prăvălii, cumpăra tot risipind banii ca un adevărat prinț, făcîndu-i așa domnișoarei Sofie ultimele bucurii ale vieții fără chiar să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ieșise din Vladia de multă vreme și schimbarea de aer putea fi vinovată, s-a trezit în fața Gării de Nord cu un sentiment de singurătate și neajutorare foarte puternic și neplăcut. Practic n-avea nici un fir de care să se apuce. Cît moțăise pe bancheta compartimentului de clasa a III-a între doi țărani care miroseau a fum și a acreală ajunsese la concluzia că numai un om îl poate ajuta Leonard Bîlbîie. Leonard Bîlbiie care să-l ducă undeva sus, la cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
timp, după-amiază încercam în odaia mea să scriu sau să citesc ceva, mă apuca somnul. Iar cele două zile pe săptămână, când aveam program de la cinci la opt, erau cele mai grele. De la statistică mă duceam direct la ziar și moțăiam pe șpalt, când nu-mi pica chiar capul pe el. "Domnul Preda!" striga atunci Grigorescu și o formidabilă palmă în masă mă făcea să sar în sus ca și când aș fi primit palma aceea chiar în cap. De dorința de a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
văd fața. Câțiva bătrâni se plimbau sau stăteau pe trepte la soare. Toți îmbrăcați în halate vișinii, uzate, decolorate de prea mult spălat. Un câine, pripășit probabil, jigărit ca vai de el, alb și cu o pată neagră între urechi, moțăia lipit de trepte, scheunând când îl lovea cineva cu piciorul. Nimeni nu se sinchisea de mine. Din ghereta lui, portarul arunca uneori câte o vorbă celor care suiau sau coborau treptele. Glumea și izbucnea singur în râs... M-am hotărât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din stânci. Nu mă grăbeam, îmi plăcea să fiu așteptat, asta îmi dădea, mai ales în atâta lumină, o senzație care semăna foarte bine cu fericirea. Și nici nu venea nimeni să mă sâcâie, să mă deranjeze, puteam să și moțăi puțin, căci totul intrase într-un fel de ritual. Apăream pe peluză când doream eu. Atunci portarul își părăsea în grabă ghereta, venind să tragă și el cu urechea, și până la masa de prânz îmi luam rația zilnică de glorie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
omului și această divină licoare: vinul. Mai ales cel de Bergerac, se înțelege. La un moment dat, Didier, care era numai ochi și urechi, și nu- mai din când în când gură, a băgat de seamă că Josiane începuse să moțăie. S-a foit el cât s-a foit, dar până la urmă și-a luat inima în dinți și a întrebat: - Ce se întâmplă, Michel, cu mama ta, nu se simte bine? E cum-va bolnavă? - Cum să fie bolnavă? E
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
social-democrat în corectarea exceselor capitalismului. Traducătorii nu erau, după părerea lui, nici destul de rapizi, nici destul de fideli. Așa că le lua vorba din gură și se traducea singur. Și în franceză, și în engleză! Aplauze la scenă deschisă. Michel Deguy, care moțăia până atunci, s-a trezit. Robbe-Grillet avea un aer admirativ. Probabil că în amintirea acestor scriitori Iliescu era un fost aparatcic pe care nu dădeau prea multe parale. Numai că dacă Chirac o rupe pe americănește, pentru că a spălat vasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
după atâtea sarmale, curcan și plăcintă, nu e ușor, mai ales la vârsta mea, să te așezi din nou la masa de scris, gândind prostește că ziarul n-o să poată să apară dacă nu trimiți cât mai repede articolul. Așa că moțăiam în fața computerului. Dacă mă privea cineva dintr-o parte și de la oarecare depărtare, ar fi putut crede că meditez. Sau mă concentrez înainte de a mă apuca de lucru. În ajun, înainte de a adormi, îmi propusesem să intitulez o tabletă „Autocritică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Mai ales romanele și poemele care nu sunt traduse din singura limbă cu adevărat universală, limba americană... Românul s-a născut poet? Așa o fi... În orice caz, nu cititor. Eu cred mai degrabă că românul s-a născut telespectator. Moțăie în fața televizorului privindu-l pe prim-ministrul care îi vorbește de intrarea României în NATO de parcă ar visa cu ochii deschiși. Cotidianul, 31 ianuarie 2003 Capitalism de cumetrie Nu e expresia mea, e o vorbă de duh a președintelui Iliescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Îmi stăruie, mai ales, în minte o ntâmplare petrecută într-o noapte de Crăciun sau de Paști când, câțiva copii ai satului, aduși de părinți, bunici, unchi, sau mătuși la biserică, se distrau copios pe seama lui nea Lisandru, care cam moțăia-n strană; profitând de neatenția lui, picii îi suflau mereu în lumânarea pe care aceasta o ținea în mână. A răbdat omul cât a răbdat, iar când n-a mai putut, a slobozit cu o voce puternică, baritonală, binecunoscutul: “Ai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și Începu lunga călătorie Înapoi spre apartamentul familiei Maxted. După ce trecu de punctul de control de pe Avenue Joffre era deja prea obosit ca să mai pedaleze și Își Împinse micul vehicul printre țărăncile care cerșeau și printre conducătorii de ricșe care moțăiau. După ce se ajunse În apartament, se așeză la masa din sufragerie și mîncă niște biscuiți de cocktail și niște măsline, și bău niște sifon. Adormi În patul prietenului său, sub avionul care se Învîrtea neîncetat și plutea sub tavan ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care se Împleti cu bîzÎitul Îndepărtat al unui avion de transport. Jim schimbă băncile și se așeză lîngă doamna Hug, care Îl ținea pe tatăl ei bătrîn la piept. Două dintre misionare erau culcate pe podeaua camionului, iar ceilalți deținuți moțăiau tresărind neliniștiți. Basie Își pierduse interesul față de băieții englezi și Îl urmărea pe Jim pe deasupra gulerului pătat de sînge al hainei. Mii de muște se adunară În jurul camionului, atrase de transpirație și de urina care curgea printre scîndurile de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În cuie sîrmă ghimpată pe un șir de stîlpi de pin. În spatele gheretei de pază, se afla magazia antreprenorului, Înconjurată de grămezi de scînduri și lemn pentru gard și un adăpost de bambus, unde un al doilea grup de muncitori moțăiau pe saltelele lor, lîngă un foc de cărbuni. Camionul se opri lîngă gheretă, unde șoferul și prizonierii lui priviră Împreună acest loc singuratic. Fosta curte a oborului de vite se transformase Într-un lagăr de civili, dar luni de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un duduit aspru care Îi sfredeli auzul lui Jim. Emoționat de perspectiva unui raid aerian, Jim se uită spre cer prin acoperișul deschis al sălii de Întrunire. În tot lagărul, deținuții alergau pe cărările de zgură. Bărbații și femeile, care moțăiau ca niște pensionari de azil pe treptele barăcilor, se Împingeau pe uși, mamele se aplecau peste ferestrele de la parter și Își puneau copiii la adăpost. Într-un minut, lagărul rămase pustiu, lăsîndu-l pe Jim să conducă singur raidul aerian din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și stoicism, de nenumărate acte de vitejie, un univers departe de războiul pe care Îl cunoscuse Jim la estuarul fluviului Yangtze, acest mare fluviu aproape insuficient de lat ca să tragă spre gurile lui toți morții Chinei. Bucurîndu-se de reviste, Jim moțăia printre muște și vomă. Încercînd să nu se lase copleșit de Reader’s Digest, Își aminti de lumina albă a bombei atomice de la Nagasaki, a cărei strălucire o văzuse reflectată În Marea Chinei. Aureola ei pală Încă mai plutea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
alunecă de pe mal În jos, spre apă. Cu toată măsurile de precauție Învățate În lungii ani de război, Jim se ridică În genunchi, apoi În picioare și porni printre buruieni. Liniștindu-se singur, se uită În jos la figura care moțăia. În fața lui, purtînd o salopetă de zbor pătată de sînge, cu Însemnele unui grup special de atac, era trupul tînărului pilot japonez. 41 Misiune de salvare Jim era disperat. Turtind iarba cu mîinile, Își făcu un mic culcuș, lîngă japonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sortite bineînțeles să fie înghițite de coșul revistelor de literatură. S-a pomenit între un tată paralitic și o mamă mereu bolnavă, care spăla rufe prin vecini. După moartea părinților, neamurile îl luară sub aripa lor. Trecu prin breasla cizmăriei, moțăi în atelierul unui fotograf, trecu pe la o tâmplărie se băgă ucenic la o tiparniță, apoi la un zugrav de firme, munci ca salahor și fu câtva timp spălător de geamuri. Marele său talent se relevă la o întrunire socialistă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu are nimic de-a face cu sexul. Puteți alege oricare dintre cele două slujbe. Vreau să spun că nu dau importanță sexului. — Vă rog. Să nu mai vorbim despre asta, spuse Ignatius. Observă cu interes că bătrâna începuse să moțăie la biroul ei. Condițiile de muncă păreau admirabile. Vino și stai jos, te rog. Domnișoara Trixie îți va lua haina și pălăria ca să le pună în garderoba angajaților. Vrem să te simți ca acasă aici, la Levy Pants. — Dar nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îngenunchease să se roage exact pe locul în care stătuse Ignatius ca să picteze. Domnișoara Trixie rămase mai tot timpul în preajma lui, plecând doar ca să lipească vreun plic pentru domnul Gonzalez, să mai meargă de câteva ori la toaletă și să moțăie. Șeful de birou era singurul care făcea puțin zgomot în cameră, cu mașina de scris și cu cea de calculat. Ignatius le găsea pe amândouă cam enervante. La ora unu și jumătate crucea era aproape gata. Îi lipseau doar micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
poate zăvorîte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lînii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum pînă atunci moțăise ca-ntr-un leagăn, scuturat de scîncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele-i firave, cu măruntaiele-i secătuite, cu inima-i tihnită, cu pielea-i veștejită se lăsa acum În voia sfîrșelii, Într-o suflare lină, simțindu-se ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lungi de bucurie și Încîntare și după acea dimineață, cînd avuseseră impresia că inima le va ieși din piept de atîta emoție. În sfîrșit, venise ziua! Stăteau așa sub coviltirul cu marginile ridicate, Înfășurate Într-o cergă călduroasă, prefăcîndu-se că moțăie, căci erau tare abătute. VÎntul fremăta printre crengile stejarilor. Deschideau din cînd În cînd ochii, pe furiș una față de alta, și se uitau În sus, peste umărul tatălui, la bolta de frunze pe sub care treceau ca printr-un tunel. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
LUI BEATRICE Amory Blaine moștenise de la mama sa toate trăsăturile, cu excepția celor puține, indescriptibile, care făceau din el un om de treabă. Tatăl său - un bărbat ineficient, greoi În exprimare, cu o pasiune pentru Byron și cu tabietul de a moțăi deasupra volumelor din Encyclopaedia Britannica - se Îmbogățise la vârsta de treizeci de ani prin decesul a doi frați mai vârstnici, brokeri prosperi din Chicago, și, sub impulsul primei manifestări a sentimentului că lumea era a lui, se dusese la Bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nici o secundă că sunt americancă - ba, dimpotrivă, cred că acesta-i un regret ce-i caracterizează pe oamenii foarte vulgari și sunt sigură că vom deveni națiunea măreață -, dar (aici a suspinat) simt că viața mea ar fi trebuit să moțăie până la sfârșit lângă o civilizație mai veche și mai blândă, Într-un ținut cu multe nuanțe de verde și maroniuri autumnale... Amory n-a zis nimic, așa că mama lui a continuat: — Regretul meu e că n-ai fost Încă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
doar atâta Îi mai rămânea ca plată pentru tinerețea pierdută - calomel amar sub glazura dulce, subțire, a exaltării amoroase. În camera de hotel s-a dezbrăcat și, Învelindu-se În pături, ca să se protejeze de aerul Înghețat de octombrie, a moțăit Într-un fotoliu, În dreptul geamului deschis. I-a venit În minte o poezie citită cu luni În urmă: „Robustă inimă bătrână, mult ai trudit pentru mine, care Îmi risipesc toți anii navigând pe mare...“ Și totuși el nu avea sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că se vedeau primele semne ale zorilor, aerul sărat era și mai proaspăt, și mai tăios. - Urcați-vă Într-unul din taxiurile alea și ștergeți-o, le-a ordonat Olson, arătând spre contururile șterse a două mașini, ai căror șoferi moțăiau, probabil, Înăuntru. - La revedere, a mai zis Olson. Și-a băgat mâna În buzunar, sugestiv, dar Amory a pufnit și, luând brațul fetei, i-a Întors spatele. - Unde i-ai spus șoferului să ne ducă? l-a Întrebat Jill când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]