572 matches
-
moartă, odraslă și soție de rege, să fie îngropată după datini, dacă va fi găsită vreodată. Urmează atunci o scenă a cărei ambiguitate ne amintește întru totul de scenele finale din Poveste de iarnă: uimit de frăgezimea, de prospețimea tenului moartei (așa cum cei ce priviseră statuia Hermionei fuseseră uimiți de naturalețea ei), Cerimon evocă, printr-o referire la Egipt, posibilitatea „reaprinderii focului vieții” într-un corp inert, cufundat în somnul său de veci. Cerimon își dă seama, desigur, că are în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
a pălit și ea: feței luminoase i s-a asociat fața unui monstru. Oare această alteritate hidoasă, brusc apărută, nu e cumva opera înfricoșătoare a morții? Nu este ceea ce a preschimbat-o și pe Irene într-o veritabilă figură de moartă vie? De altfel, încă din primul act, Irene vorbește despre trecut ca despre „acele vremuri când mai trăiam încă”. Rubek i-a distrus viața, i-a furat sufletul și l-a întemnițat într-o statuie; când acest „copil” al lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
sufletul ei viu: „După aceea, am rămas ca golită pe dinăuntru, golită de suflet, și așa mi-am pierdut viața, Arnold”. Lumea continuă să-i spună „țicnita”, „femeia în alb”, „femeia cu chipul livid”, construind astfel în jurul ei imaginea unei moarte vii, a unei fantome rătăcitoare, ilustrare a unei alterități în care experiența nebuniei se împletește cu aceea a morții. Or, tocmai această „femeie cu chipul livid” posedă, după propria mărturisire a sculptorului, cheia creativității lui, secretul viziunilor sale artistice. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
care le imortalizează deopotrivă pe mamă și pe fiică și care, chiar dacă nu se însuflețește, se înscrie totuși printre numeroasele variațiuni ale dublului. Să nu uităm că, în Sonata spectrelor, adulterul din pricina căruia soția Colonelului s-a transformat într-o moartă vie se produsese cu adevărat. Mumia e, așadar, părtașă la săvârșirea păcatului: „Ne unesc fărădelegile și greșelile noastre ascunse...”. De aici și neputința personajelor de a-și despărți destinele, ceea ce le face să devină niște veritabile arătări, niște morți vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
privit în chip fermecător, în mica încăpere despărțită de atelier printr-un perete de scânduri acoperit cu un panou decorativ. Conștient că săvârșesc o faptă de nemernic, o posedai automat, trecând cu grabă și decență, peste puntea unui trup de moartă. - Rămâi, zise Hilda neliniștită, când o lăsai ca o zdreanță fără preț pe locul josniciei mele. Rămâi să-ți spun tot adevărul. Când Egon a înțeles că nu mă vrei, te-a împins în brațele mele numai ca să-l copleșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
când, după câte-o raclă băițuită, în urma unui dric sărac, până ce neamurile își dau cu coatele, mirate de prezența mea în primele rânduri. Mă duc însă după dric cu fruntea în pământ și cu urechile ciulite. Până la cimitir aflu că moarta și-a dat sufletul cu bășica udului deșartă, și că, după ce s-a scăpat în așternut, a zis „Adio, scumpă mamă” și a murit. Printre alte mărunțișuri se mai spune că picioarele moartei s-au umflat la „ris”; că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu urechile ciulite. Până la cimitir aflu că moarta și-a dat sufletul cu bășica udului deșartă, și că, după ce s-a scăpat în așternut, a zis „Adio, scumpă mamă” și a murit. Printre alte mărunțișuri se mai spune că picioarele moartei s-au umflat la „ris”; că i s-au mai rotunjit cu foarfeca pantofii decoltați, ca să poată fi încălțată, și ca să nu se creadă „dincolo” că fata umbla desculță pe lumea asta, între haimanalele înghesuite la pomană... Eu, Ferdinand Sinidis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
va izbuti odată să răzbească pe ecran sau pe scena teatrului. Eram poate singurul în pensiune, care îmi dădeam seama că fotografiile izbuteau numai fiindcă le lipsea culoarea verde a părului și cea verde pământie a chipului ei ca de moartă. Cu toate că urma conservatorul regulat, Nora nu se producea în sufrageria comună, unde se improvizau de obicei spectacole variate și de multe ori interesante. Ida Wüst, pe atunci actriță de periferie, fără angajament, își înspăimânta copilul, un băiețaș de șapte ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
noi, departe de Fața Ta, Doamne! 18. Am zămislit, am simțit dureri și, cînd să naștem, am născut vînt; țara nu este mîntuită, și locuitorii ei nu sunt născuți. 19. Să învie dar morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziți-vă și săriți de bucurie, cei ce locuiți în țărînă! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viață, și pămîntul va scoate iarăși afară pe cei morți." 20. "Du-te, poporul meu, intră în odaia ta, și încuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
în ei (cei morți), și s-au ridicat în picioare și o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut" (Apocalips Cap. 11 v.11). "Să învieze, dar morții Tăi, dar morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziți-vă și săriți de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua Ta este dătătoare de viață și pământul va scoate iarăși afară pe cei morți" (Isaia Cap. 26 v.19-20). În adevăr, după cum Tatăl înviază morții și le
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a semna de bunăvoie declarația prin care recunoștea asasinarea câinelui care În vis se tranformase Într-o femeie al cărei cadavru zăcea la picioarele Sfântului Chivot, Înfășurat Într-un cearșaf pătat cu sânge negru. Fima ceru voie să vadă fața moartei. Inspectorul zâmbi și Întrebă: Pentru ce? Nu-i păcat s-o trezești? Îi e frig din nou. Și-a riscat viața pentru tine. Te-a trecut În partea ariană. Ți-a salvat viața În repetate rânduri, iar tu ai trădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
câine-lup . Apoi, ruda proastă care făcea de râs pe profesorul de echitație, și fata aceea asasinată într-o aventură neomenoasă, care refuzase să-1 vadă pentru că-1 iubea și-1 temea, și pe care nu vroise s-o mai vadă ... Și moarta aceea, așa cum o văzuse, cinci minute, el singur cu ea ... abia ieșită din chinurile brutale . . . sluțit și trist, oribil de trist și de sluțit... In sfârșit, acum acolo, catafalcul, biserica, corul, laolaltă, pe când în el se petrecea ceva neobicinuit. Un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
niște probleme mai mari ca ale mele, căsătorită fiind, cu copil și fără nici o perspectivă dej divorț, care și-a găsit rezolvarea problemelor ei în vin, foarte mult vin, puțină apă și deloc mâncare. Așa am cunoscut-o eu. Beată moartă într-o discotecă, la sfârșitul programului, în genunchi, căutîndu-și pantofii ascunși de niște golani din Constanța, care abia așteptau s-o ia cu japca, i-am vorbit în germana mea aproximativă, dar ferm și tare, ca să nu se prindă brazilienii
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
toți. Privi pe geamul ce dădea în curtea din spatele casei. Soarele apunea fără vlagă dincolo de ograda lăsată în paragină. Se întuneca în cameră și privirea îi zbură ca un fluture de noapte spre flacăra singurei lumânări care ardea între mâinile moartei. Ceara topită picura pe degetele descărnate ale fetei. Un rictus crispa fața Bătrânului la fiecare nouă picătură de ceară încinsă. Se gândi o clipă să schimbe poziția lumânării, dar își înăbuși gestul, realizându-i inutilitatea. în vârful flăcării se contura
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
rivalei sale. Deși rănit de Sheeba, Salomon adăpostește comoara în locomotiva Baldwin, singurul martor al adevărului îngropat în deșert. Revenit peste ani, Salomon este atras în sânul locomotivei ce nu a uitat, nici o clipă, promisiunea de a onora memoria celei moarte. Locomotiva lui Pratt posedă feminitatea pasională și tragică a personajelor din piesele lui John Webster. Nu este niciodată prea târziu pentru a chema la judecată pe cei care au ucis și au înșelat. Obiectul inanimat îndeplinește ultimul act din scenariul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Domnișoara nu făcea niciodată la closet. Făcea în dormitor, la oliță...“ și descria amănunțit procedeul intim al răposatei. Cel mai ciudat în comentariile lor mi se părea faptul că nici unul dintre ei nu rostea numele mic al sinucigașei : îi spuneau „moarta“ sau „fata lui domnu’ avocat“ sau „domnișoara Persu“. În ceea ce mă privește, deși evitam să mă gândesc la legătura mai mult sau mai puțin demențială care ar fi putut la fel de bine să existe și să nu existe între tânguielile nocturne
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dezolate peste care a trecut o viață de câine. Un loc cu verdeață, un loc de odihnă, de unde a fugit durerea și întristarea...", popa tămâiază sicriul, babele bocesc înfundat în năframă. Se gândește la bunica ei nu ca la o moartă, ci așa cum stătea ea în fața casei pe o lespede de piatră cu mâinile în poală, fără să spună nimic. Se așeza la picioarele ei, pe iarba mătăsoasă, se odihnea, îi era bine, era în siguranță. Acum bunica a apărut din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
căutat altceva, o sârmă de plasă, am luat-o, am legat-o de gât, când am fost oprit de brigada de poliție. Am vorbit la Poliție, după aia m-a pus să scriu, dar cum vroiau ei, să scriu că moarta a căzut pe alee de pământ, nu pe ciment, adică moartea nu era de la căzătură. Am declarat verbal cu sinuciderea cu tot, dânșii au zis, nu mai e nevoie că reiese din declarații că am iubit-o. Dar procurorul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sinuciderea cu tot, dânșii au zis, nu mai e nevoie că reiese din declarații că am iubit-o. Dar procurorul că, dacă vroiam să mă sinucid, aveam destul timp. După aia, i-a făcut expertiză, procurorul, că tu știai că moarta era gravidă. Nu, dom’ procuror, de unde să știu. La expertiză s-a dovedit că a fost lovită din spate cu cuțitul. Să zicem, cum zic ei. Amantul declară că m-a văzut că eram călare pe soție și o tăiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fumul precum bolnavul de astm tusea; funinginea pe coșuri sfârâia ca o tigaie încinsă, cenușa era precum o plămadă nedospită. De atâta ploaie, s-a risipit cuptorul mătușii Maria peste colacii de pomană; mama lui Petru a dat de sufletul moartei biscuiți pătrați și lumânări stinse. Drumul către cimitir își ieșise din albie, fântânile erau pline până la ghizdea de tristeți. Sub clopotniță, moș Ion săpă groapă pentru toată setea pământului, mormânt sub cruce nu aveai unde să ascunzi. Caii intrau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se părea că văd în ea doar micimea individului. Insignifiant ca un portar leneș, din aceia care rămân în cămăruța lor să privească trecătorii fără nici un interes, ca pe niște firișoare de praf ridicat de vântul de vară. Îi dădu moartei o dezlegare rapidă, cu un geamăt aproape mut, și plecă lăsând lumina aprinsă. Se făcu ziuă. Îmi țineam capul sprijinit pe cot și o priveam pe Italia de jos în sus. Un fel de întunecime începea să apară pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
despre asta. Doar că mă simt oribil pentru că ieri m-am purtat ca o idioată. Vreau să vadă că pot fi și responsabilă și matură, și că sunt o fată bună și toate cele. Pe cine vrei să păcălești? Ești moartă după el. —Julie, e mai grav decât crezi. Ieri am furat ceva din bibliotecă. —Ei, nu! Ai luat o bijuterie de familie? — Nu, o cutiuță de medicamente. Iâh, făcu Julie, ușor dezamăgită. Și ce mare scofală? Am scotocit în geanta-plic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
punem sub acuzare ca să o executăm. Restul mai poate aștepta. Pe când mergea s-o readucă la viață pe fiica lui Iair, Cristos s-a întâlnit cu femeia hemoragică și s-a oprit la ea, căci ținea de clipa prezentă; cealaltă, moarta, putea aștepta. Cassou, generalizând prin mine, spune că, pentru marii spanioli, tot ce poate constitui o economie provizorie - morală sau politică - nu prezintă niciun interes, că ei nu au altă economie decât a individualului și, ca atare, a eternului, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
morții știu că e duminică sau luni? Asta cam așa e. Totuși, e o deosebire între duminică și luni. Cel puțin în cazul meu. — Duminica se plătește cu 50% mai mult. — A dracu’, de-aia a ales duminica! — Cine? — Esmé. — Moarta? se miră proprietarul de ieșirea lui Lionel. Ar fi fost bine. În ce sumă să ne încadrăm? — Nu contează banii, o dată moare omul. — Așa le spun și eu clienților mei, dar puțini au înțelepciunea dumneavoastră. Îl conduce pe Lionel în fața
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Alter... care alter... ce-i asta? Ce mai vrei, ce mai vrei? Sunt pe moarte, ți-am spus, prostule. Nici o alternativă! Moartea, moartea!... pfui, pfui... și scuipă gros, cu un hârâit bătrân, de scârbă, aplecându-se mult spre pământ. Cuvântul moarte îl înviora, îl repeta cu un spor de energie, înviat, parcă, dintr-odată. Nu-s prost, tinere, știu ce las aici. Bolovanultrebuie cărat, ținut cu dinții. Da, da... Ca pe o comoară! Altceva nu avem, să știi. Să-l ferești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]