115,804 matches
-
îl pune pe dihotomia trup-suflet și prin filonul religios care o străbate. Astfel, întâlnim aici o atmosferă senină, apolinică, în care visele nu sunt bântuite de coșmare (adevăratele coșmare fiind cele "trăite cu ochii deschiși") sau frici ancestrale, în care morții sunt "neînfricoșători", iar moartea în sine apare ca o evadare din Babelul cotidian: Nu plânge,/ la capăt e moartea,/ în sfârșit același/ grai./ Acum/ șoptim/ limbi străine/ unul celuilalt,/ împotmoliți mereu/ din spuse,/ în nespuse,/ în răuspuse." Nimic din zbaterea
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
trup-suflet și prin filonul religios care o străbate. Astfel, întâlnim aici o atmosferă senină, apolinică, în care visele nu sunt bântuite de coșmare (adevăratele coșmare fiind cele "trăite cu ochii deschiși") sau frici ancestrale, în care morții sunt "neînfricoșători", iar moartea în sine apare ca o evadare din Babelul cotidian: Nu plânge,/ la capăt e moartea,/ în sfârșit același/ grai./ Acum/ șoptim/ limbi străine/ unul celuilalt,/ împotmoliți mereu/ din spuse,/ în nespuse,/ în răuspuse." Nimic din zbaterea dureroasă a poeților iconoclaști
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
în care visele nu sunt bântuite de coșmare (adevăratele coșmare fiind cele "trăite cu ochii deschiși") sau frici ancestrale, în care morții sunt "neînfricoșători", iar moartea în sine apare ca o evadare din Babelul cotidian: Nu plânge,/ la capăt e moartea,/ în sfârșit același/ grai./ Acum/ șoptim/ limbi străine/ unul celuilalt,/ împotmoliți mereu/ din spuse,/ în nespuse,/ în răuspuse." Nimic din zbaterea dureroasă a poeților iconoclaști, pentru că orice început de dilemă este anulat de conștiința unei omniprezențe divine care sfârșește întotdeauna
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
Diana, din 1997, care-a deschis o dispută aprinsă privind etica fotografilor de presă, piesa lui Matei Vișniec face din paparazzi unul din multiplele ei centre de greutate, laitmotivul unui univers în prag de stingere incapabil să-și simtă propria moarte. Centre multiple de greutate, pentru că lumile lui Vișniec și-au pierdut de mult unitatea, dac-au avut-o vreodată, iar solidaritatea umană nu mai e nici ea de găsit. Singurul care-o mai caută e un orb care sună la
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
K. Nakamura publicînd șase volume, printre care Dostoievski - nașterea scriitorului (1979), Dicționarul personajelor lui Dostoievski (1990), Necunoscutul Dostoievski (1993). Cea de a șaptea lucrare a apărut în limba rusă, sub titlul Ciuvstvo jizni i smerti u Dostoievskogo ( Sentimentul vieții și morții la Dostoievski), la Petersburg, în 1997. La toate acestea se adaugă și 10 volume traduse de el din limba rusă în japoneză. În cele trei ziare principale din Japonia, în anii '90 au apărut 700 de articole despre Dostoievski. Conferința
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
pe baricadele evenimentelor din '89 și al luptelor politice care au urmat, Ion Caramitru a cunoscut pe scenă, dar și în viață, ispita păcatului trufiei, a fost atins de demonul puterii care a condus lumea la dezastre apocaliptice și la moarte. Este însăși rațiunea care l-a făcut pe Ionescu, sub impresia cărții lui Jan Kott, Shakespeare, contemporanul nostru, să rescrie tragedia Macbeth în registrul comediei. "Trebuie să acceptăm, afirmă dramaturgul, că pentru moment, cea mai mare parte a lumii se
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
Banco/Macol ), Kazuo Tachibana (limonardier și vânător de fluturi), Sumako Koseki (slujnică și vrăjitoare) Sachiko Shigyo (slujitoare, femeia), Katsue Koga (soldat, femeie). Finalul, exuberant și vital, ce angajează întreaga trupă într-un dans frenetic cu ritmuri japoneze și oșenești, umbra morții, trupul prăbușit a lui Macbett și baletul straniu al vânătorului de fluturi, imagine poetică, laitmotiv al spectacolului, aruncă un semn secret peste zădărnicia și vanitatea puterii. Un sfârșit ionescian care tulbură, farmecă și neliniștește pentru că "nu există teatru fără o
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
puterii. Un sfârșit ionescian care tulbură, farmecă și neliniștește pentru că "nu există teatru fără o taină ce se dezvăluie; nu există artă fără metafizică; nu există social fără un fond extrasocial. Extrasocialul e locul unde omul e profund singur. în fața morții, de pildă."
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
omul de rând" a făcut destul de multă vreme față, am spune astăzi. Ortega y Gasset presimțea deja barbaria (lipsa culturii, individualizante), absența standardelor, fascismul care impunea "rațiunea non-rațiunii", forța maselor capabile de a guverna fără să fie capabile de asta, moartea idealurilor, năvala mediocrității, incapacitatea de comunicare (omul maselor fiind "pierdut" dacă accceptă discuția, dialogul), statul polițianist pe care, după atâtea decenii de la prevestirile sale, am ajuns să-l cunoaștem cu toții pe viu. Regimurile autoritare aveau să ducă la revoluție. Si
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
și încercînd o recucerire etimologică a limbii, se distinge strălucitor din avalanșa celor 700 de romane franceze și străine ce au invadat odată cu toamna librăriile din Franța. În interviul luat de Catherine Argand în "Lire", Quignard mărturisește că, pînă la moartea tatălui său, s-a străduit de dragul lui să joace anumite roluri - să predea, să lucreze la o mare editură, să se ocupe de muzică, deși era foarte puțin înzestrat pentru viața colectivă, pentru ambițiile sociale și a avut perioade de
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
coperta a patra, "ca un pelerinaj al sufletului prin amintiri, vise, ficțiuni și tablouri", un drum de la Buna Vestire (a chemării în vis și a arestării tatălui autoarei) la veghea încordată a Mariei Magdalena (absență, durere, spaimă, regăsire dincolo de ceea ce moartea așezase ca barieră), dar un drum în care pierderile și regăsirile se reiau, în necontenite variațiuni. Obiectele, întîlnirile sau amintirile pe care le povestește, reproducerile de artă de la care autoarea pornește pentru analize estetic pertinente, sînt semne, călăuze, ale drumului
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
nevăzute). Evocarea eliberării din închisoare a tatălui și a reîntîlnirii, pendulează între amintiri: vestea eliberării față de ziua de după arestare, primele scrisori din libertate, reîntîlnirea, povestirile lui din închisoare, sentimentul din vis, mult mai tîrziu, că tatăl este iremediabil pierdut, vestea morții tatălui, regăsirea lor în Evanghelie și în scris, prin chiar cartea de față ("oare cînd scriu aici nu reiau gestul tatii de-atunci? Nu caut să schimb ordinea tablourilor trăite, nu încerc să așez volumele evanescente după criteriul ideal al
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
trece tremurînd cu o margine/ sub braț nebunul imperiului" (trece tremurînd cu o margine sub braț). Supusă unor margini mutilante, ființa care, consemnînd starea unui imperiu, posedă un indice exponențial, e osîndită la un exil sub egida tăcerii și a morții, inclusiv al stingerii credințelor. Este exilul unei populații împinse spre degradare, prin secarea sevelor ce i-au dat viață și i-au înaripat idealurile: "aici la hotar am înțeles/ că trebuie să aștept/ fără semne prevestitoare// îmi bat valurile exilurilor
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
Este exilul unei populații împinse spre degradare, prin secarea sevelor ce i-au dat viață și i-au înaripat idealurile: "aici la hotar am înțeles/ că trebuie să aștept/ fără semne prevestitoare// îmi bat valurile exilurilor în umeri/ valurile apelor moarte/ păsări ciudate își leapădă aripile uscate/ aproapele păsării mute sunt// aici la hotarul tîrziei/geme neștiutul de îmbrățișarea sîngelui/ înveninatule înveninatule/ tu crezi că-i răsăritul timpului tău// parcă aud geamătul surd/ al unei religii murind" (aproapele păsării mute sunt
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
de așteptare/ sunt cealaltă parte neterminată/ partea a doua a durerii/ ridicînd în memorie arhitecturile străinului/ îndepărtat de la purificările anotimpului/ și-o să întîmpin/ drumurile orbite de așteptare/ pe care periferiile își tot trimit solii/ cînd în adîncuri/ cînd în adîncuri morții își împrumută/ pe ascuns lacrimi" (străinul îndepărtat de la purificările anotimpului). Vizat apoftegmatic, viitorul nu e decît un incest: "aici la marginea imperiului/ viitorul e ca un incest al destinului" (viitorul ca un incest al destinului). Cheia istorică a acestui discurs
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
fost dat nouă/ să ne naștem între două căderi/ aflați totdeauna în dosarele călăilor/ victimele necesare echilibrului// visurile noastre/ sunt insomniile gropii/ umbra îngerului/ și confidenții negației suntem/ de la o vreme numai asfințituri// prezenți la ora aceea/ cînd se toarnă moartea în lucruri" (prefață). Mircea Măluț e un meditativ dens, a cărui formație de matematician îi determină ținuta de-o eleganță tenebroasă.
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
de Dunăre, unde știuca stă de proastă din februarie, știu unde sunt și cine sunt. Însă, Cihoricii n-au știut niciodată unde le e tatăl familiei și din ce trăiește. I-au spus doar că trăiește din apă și din moarte, pentru că mereu se trăiește din moarte. Și într-adevăr, tatăl lui Leandru venea acasă tîrziu, murat de Dunăre ori de Sava, care se deosebesc clar, fiindcă fiecare rîu altfel respiră. Și mereu cam pe la miezul nopții strănuta de ud ce
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
proastă din februarie, știu unde sunt și cine sunt. Însă, Cihoricii n-au știut niciodată unde le e tatăl familiei și din ce trăiește. I-au spus doar că trăiește din apă și din moarte, pentru că mereu se trăiește din moarte. Și într-adevăr, tatăl lui Leandru venea acasă tîrziu, murat de Dunăre ori de Sava, care se deosebesc clar, fiindcă fiecare rîu altfel respiră. Și mereu cam pe la miezul nopții strănuta de ud ce era cam de zece ori, de parcă
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
puncte cardinale în învîrtirea asta, dar deasupra ei și sub ea nu vede și nu i se arată nimic. Cînd de fapt două sunt lucrurile de care lui îi pasă și de care vrea să știe: iubirea de sub el și moartea de deasupra. Există tot soiul de iubiri. Unele se pot prinde doar în furculiță; altele se mănîncă cu mîna ca stridiile, unele musai să fie tăiate cu cuțitul, altfel te sufocă, dar mai sunt și alea de zeamă lungă unde
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
cu mîna ca stridiile, unele musai să fie tăiate cu cuțitul, altfel te sufocă, dar mai sunt și alea de zeamă lungă unde ajută doar lingura. Ori care se culeg ca mărul pe care l-a rupt Adam. Iar în privința morții, este singurul lucru de sub pălăria cerească aidoma șarpelui care se poate cățăra și-n sus și-n jos pe arborele obîrșiei noastre. Moartea poate să te aștepte la pîndă cu veacuri înainte să te fi născut, dar poate să se
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
ajută doar lingura. Ori care se culeg ca mărul pe care l-a rupt Adam. Iar în privința morții, este singurul lucru de sub pălăria cerească aidoma șarpelui care se poate cățăra și-n sus și-n jos pe arborele obîrșiei noastre. Moartea poate să te aștepte la pîndă cu veacuri înainte să te fi născut, dar poate să se și întoarcă după tine, să-ți vină în întîmpinare din cel mai îndepărtat viitor. Cineva pe care nu-l cunoști și pe care
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
te fi născut, dar poate să se și întoarcă după tine, să-ți vină în întîmpinare din cel mai îndepărtat viitor. Cineva pe care nu-l cunoști și pe care n-ai să-l vezi vreodată poate să-și asmută moartea asupra ta ca un cîine de vînătoare asupra potîrnichii și s-o trimită să te vîneze din depărtări de necuprins... Dar, să lăsăm asta. Tu ai un gît frumos. Un asemenea gît atrage mîinile femeilor și sabia soldatului. Iar eu
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
căutînd-o mereu - Mihai Măniuțiu este una din care subiectul, story-ul, să spunem, a fost suspendat iar ceea ce vedem este prelungirea lui într-o stare, sau mai multe, în tensiuni care se zbat mereu între două "margini" ale lumii: viața și moartea. Ce se află între aceste două limite? Halucinațiile fiecăruia. Dacă unele dintre montările sale au abandonat textul dramatic - și mă gîndesc repede la Zoon erotikon, Ioana d'Arc și Uitarea - cu Intrusa, Măniuțiu revine la suportul dramaturgic, dar nu în
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
citit-o în nici-o versiune pînă acum iar traducerea Ancăi Măniuțiu a fost și un fel de inițiere - conține în complicata-i structură simbolistică și filosofică - cîteva puncte care îl "obsedează" pe Măniuțiu: absența acțiunii, angoasele vieții și cele ale morții, misterul și disputa lor, neputința și fatalitatea sintetizate în stări, și nu neapărat în replici. Cele cîteva rostite preț de o oră și ceva unesc ca un liant scenele tratate în registrul nonverbalului, aduc pe scenă un alt tip de
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
stări, și nu neapărat în replici. Cele cîteva rostite preț de o oră și ceva unesc ca un liant scenele tratate în registrul nonverbalului, aduc pe scenă un alt tip de tensiune în traseul coregrafic care organizează fuga personajelor de moarte sau, dimpotrivă, spre întîlnirea cu ea. Tăcerile sînt lungi, apăsătoare, desenul din cușca morții este în alb și negru, virat spre sepia și nu știi întotdeauna dacă pașii actorilor sînt purtați încoace și-ncolo de cîntecele greierilor, dacă țîrîitul acela
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]