911 matches
-
a plecat distrugerea țării! Trebuie judecat și condamnat pentru lovitura de stat și confiscarea speranțelor românilor! A construit un sistem cripto-mafiot de proporții naționale, pe care Băsescu, repet, infiltrat de șobolanii roșii pe Dreapta, l-a perfecționat ducând România în mocirla imoralității, contrbuind la jefuirea banului public. Da, Justiția are enorm de lucru! Trebuie să-și spele, la greu, obrazul! E absolut normal ca traseismul ciolănarilor să fie interzis ! Este imoral să părăsești un partid și să nu-ți dai, automat
TABLETA DE WEEKEND (90): VINE IGNATUL CORUPŢILOR ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372032_a_373361]
-
prin biroul instituției comunale îl considerau „un specialist indispensabil”. Când a constatat că este „de neînlocuit”, evident, a visat să ajungă în acele funcții eligibile, dar nu a avut curajul să se arunce în vâltoarea politică. Nu intru eu în mocirla asta puturoasă! spunea el cu dipreț, sorbindu-și tacticos păhărelul. De aceea a preferat doar să-și bârfească la cârciumă superiorii și, bineînțeles, să-i „sape”. Din care cauză era considerat un „indezirabil necesar”, permanent ținut în zăbale și călărit
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
picioare, / amintește-ți asta când vulturii te vor / îngenunchea. / cinstește-ți căderile ca pe icoane, te vor înălța dar / să nu ucizi lacrima. / să nu te desfeți cu amăgiri / să nu furi din singurătatea altuia / să nu scoți nuferi din mocirlă decât cu mâna ta / să nu poftești crucea aproapelui, pare mai / frumoasă dar poate fi mai grea și îți va fi drumul de lumini lătrat / în numele tatălui și al...” / atât a mai apucat să spună și-apoi s-a dus
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
de cucuruz în degradare. "I se și spune Sorbona din cucuruz" încercă să închege o conversație Achim Dragomir. "Dar ce-i cu apa asta puturoasă??" "E râul Bega", îi răspunse scurt, cu oarecare indignare. "Râul trebuie să curgă. Asta-i mocirlă..." "Ba curge!" i-o reteză Dragomir, tot mai indignat de ifosele bucureșteanului. "Încotro curge?" "... înspre... Serbia". "Nici nu știi încotro curge..." Urmă o tăcere de antipatie reciprocă. "Îți jur că eu din apa asta împuțită n-am să beau niciodată
MAGISTRUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347226_a_348555]
-
ele, fac parada eleganței, țigări, sex, chiar și droguri după câte am auzit. Unde vom ajunge oare? - Nu se vede? la decăderea învățământului. Câți dintre elevii din anii terminali mai iau bacalaureatul? Care este coeficientul de promovabilitate? Ne adâncim în mocirla societății capitalului despre care nu am știut nimic înainte, dar la care am tânjit cu toți în acei ani de comunism. - Ai dreptate. Chiar dacă nu am prins prea mult din acei ani, tot îmi amintesc câte ceva. Mai ales sărăcia din
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347268_a_348597]
-
a alerga și el de ceva timp și nu mult i-a trebuit să se apropie, căci ea se oprise lângă o băltoaca ce era prea mare. Se uitase ea și pe marginea trotuarului scufundat, insă pământul era cam de mocirla. Noroc cu o bancă din apropiere, ca în alunecarea ei de pe pământul mocirlos s-a putut prinde de ea. Ajunse și el la locul cu pricina, dar ea da să fugă pe lângă el în direcția opusă, pe când printr-o mișcare
FRUNZA VIETII.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347415_a_348744]
-
pulsează ideea poetică. Astfel, de-a lungul volumelor acestea se tot reformulează, gravitând în jurul aceleiași teme până la cântecul deizbândă, spre care poeta își îndreaptă zbaterea. Alteori, textul poetic devine o formă de reconstituire a trăirii care se vrea reînvățată: „din mocirlă te salut în fiecare dimineață/ aștept să izbucnească rădăcinile lotusului/ mai târziu mișc tălpile/ foșnetul lor ar stinge bucuria înălțării cuvântului/”( „salut din mocirlă”) Până la triumful asupra unicului sens al cuvântului, pânza scriiturii se încarcă de numeroase preludii ale temei
AUTOR: DOAMNA COSTINA SAVA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348758_a_350087]
-
zbaterea. Alteori, textul poetic devine o formă de reconstituire a trăirii care se vrea reînvățată: „din mocirlă te salut în fiecare dimineață/ aștept să izbucnească rădăcinile lotusului/ mai târziu mișc tălpile/ foșnetul lor ar stinge bucuria înălțării cuvântului/”( „salut din mocirlă”) Până la triumful asupra unicului sens al cuvântului, pânza scriiturii se încarcă de numeroase preludii ale temei majore, gravitând în jurul acesteia prin mici intarsii tematice, sau prin dese fulgurații ale motivelor într-aripate spre întregul univers al operei. Poemele uimesc atât
AUTOR: DOAMNA COSTINA SAVA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348758_a_350087]
-
DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII dr. Ștefan Lucian Mureșanu Motto: iubesc cu certitudinea că lucrurile întunecate sunt menite / între umbră și suflet, în secret să fie iubite...(Pablo Neruda, “Sonet XXVII”) Cuvinte cheie: persuasiune, comunicare, critici literari, literat, operă literară, mocirlă În actul scrierii literare critica ofensează literatul când spusele referitoare la produsul considerat finit, al muncii sale, nu sunt remarci obiective, ci doar referiri gratuite ranchiunoase, maladive. Sunt mulți, din dorința de a-și ascunde complexul, care se apleacă înciudați
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
Nicolae Georgescu, a scriitoarei Elisabeta Iosif sau privirea blândă a mai tânărului critic literar, prof. Felix Nicolau și mulți alții). Când nu interesează o creație, dovedind-o, de mai mulți critici, mediocră, acea lucrare rămâne neidentificată și, nicidecum, tăvălită în mocirla unuia care, în sfârșit, a dat peste o pradă, a devenit critic literar și a despuiat-o furtunos în public, dezmembrând existența numelui autorului. Nu mi-am propus să dau exemple de astfel de greșeli genetice, autointitulați critici de artă
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
se lovesc de astfel de critici, abrutizați de lipsa de talent în crearea unei lucrări literare, fie ea poezie, eseu, nuvelă sau roman. Complexații se afirmă lingând fără încetare blide, scrupuloși în a-și încălța mentorii și a tăvăli în mocirlă literații incomozi. Mă opresc aici cu prezentarea acestui grup de critici de artă, pentru că multe nu aș mai dori să spun despre ei, decât că există și domină prin formalism, distrugând prin toate mijloacele mass-media, pe care le au la
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
prin toate mijloacele mass-media, pe care le au la îndemână, trunchiul fiindual al unui biet și nevinovat literat Neplăcut la prima vedere de către aceștia, poate chiar și netalentat în ale artei scrisului însă doborât pe nedrept în șanțul adânc al mocirlei din care, de fapt, acești critici complexați se ridică și, din păcate, sunt ascultați: Critica e ușoară, arta e grea (Phillipe Destouches). București, 07.12.2012 Referință Bibliografică: PERSUASIUNE ȘI DORINȚĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
Se umple lumea de neologisme Și limba romilor, dispare S-a resemnat Veneția din veac Și sfinxul moare cu-ncetinitorul Curg relele ca dintr-un sac Și nu știm ce ne-aduce viitorul Suntem de stele mai aproape Dar și mocirla e cu noi În care vin să ne îngroape Străini cu sufletele sloi Se poluează mările de oameni Se sinucid balenele pe maluri Se vând în stradă false idealuri Și nu mai ai cu cine să te-asameni A intrat deșertul
SE UMPLE LUMEA DE NEOLOGISME de ION UNTARU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348875_a_350204]
-
vis-a-vis de căsnicia mea. Miracolul vieții mele s-a produs pe fondul acestei perioade, al acestui moment în care eu am decis să aleg singură ceea ce vreau de la viață, fără să cer consimțământul lumii, fără să mă las cufundată în mocirla ei, decisă să-mi scriu propriul destin după propriile idealuri... M-am întrebat adesea, de ce valoarea unui om, care trăiește într-o comunitate mică, la țară, trebuie să se scrie, de multe ori, după părerea unor oameni mici, oameni cu
VIAŢA CA UN MIRACOL... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348905_a_350234]
-
de gând urzit în tăceri proscrise adună totul în dansuri de ierburi magici arbitri în colaje de fier se îndoaie colțuri de file îmbrăcate în galbenul vechilor timpuri și ploi răzbesc printre falii de viață îndreptată de cerul târât prin mocirlă drept colier de rostiri cumpătate de vremuri uscate în mii de roluri te adresezi crezi că ești unul sau una pe scena rotundă a circului e spectacol în cer și cer se destramă în inima turlei în care clopote bat
URZIT ÎN TĂCERI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346877_a_348206]
-
ale omenirii în corpul unui manechin. Toscani sculptează lumea cuvintelor în imagini, Buadrillard aruncă cu pietre în expresia artei de a fi a acestei lumi. Depășind cu mult granița sacrului, filozoful Jean Baudrillard târăște, pur și simplu, corpul uman prin mocirla hiperrealității profanului, acesta trebuind „să fie „eliberat, emancipat”, pentru a putea fi exploatat rațional în scopuri productive.” [3] în cadrul societății de consum atotstăpânitoare azi, „Evidența materială a corpului „eliberat” (...) traduce numai înlocuirea unei ideologii perimate, aceea a sufletului, inadecvată unui
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
scop, nici un ideal.( ... ) Posteritatea nu vreau să afle că am suferit de foame din cauza fraților mei. Sunt prea mândru în sărăcia mea. I-am disprețuit, și acest gest e prea mult pentru un suflet care nu s-a coborât în mocirla vremurilor de azi“. Ecouri din scrisoarea către Harieta, din care redăm mai jos câteva rânduri, le regăsim în poeziile de o învăluitoare melancolie, pe care le știm cu toții: “Poate la toamnă ... Dar să nu mai vorbesc, nu de toamnă, ci
CORESPONDENŢA EMINESCIANĂ-MANIFESTARE DE FORŢĂ MAJORĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346315_a_347644]
-
oameni, o noțiune care pare să devină din ce in ce mai abstractă. În accepțiunea mea o ființă umană este alcătuită din trăiri, sentimente, în fapt, ființa umană nu este altceva decât produsul societății. Ne naștem neșlefuiți, străini de intrigi și răutate, străini de mocirla în care se scalda parcă din ce in ce mai mulți indivizi și care par a fi fericiți de acest fapt... Ne naștem zâmbind, zâmbet care de asemenea dispare cu timpul sau pe care odată cu trecerea anilor îl afișam tot mai rar sau mai
CRIZA UMANITĂŢII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346362_a_347691]
-
Și încă mai pierd. Însă, prefer să pierd, dar să am cea mai înaltă trăsătură de caracter posibilă: demnitatea. Este un lucru pe care nu ți-l poate fura nimeni dacă nu lași să-ți fie furat sau târât în mocirla umană. Această demnitate am apreciat-o încă din copilărie, pentru că îmi place să cred că educația mi-a fost cimentată la poalele caracterului, cu trudă și dragoste de ai mei părinți. Că fundația morală a comportării mele în societate este
O FOTOGRAFIE CÂT O MIE DE CUVINTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348310_a_349639]
-
prag, Intră în vis și voinicește Îmbrățișează și iubește. În raza ei suntem parfum, Urme lăsate-n praf de drum! Cu iubirea învingi durere și mister Relele trec peste șanțuri adânci, Puhoaie de neguri pun omul pe brânci, Furtuni și mocirle îi vin până-n gât, Surpriza rămâne când intră-n mormânt. De-acolo pământul nu-l lasă Să se-ntoarcă o clipă acasă, Tuturor să spună cum e în moarte, Ce bine sau rău cu alții împarte. Glasul în lacrimi s-
AMINTIRE ASCUNSĂ-N NOI DE DUMNEZEU de MARIN MOSCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376529_a_377858]
-
de metri se văzu în ceață turla bisericii. Mustăciosul spuse convins: --Uite biserica! Ți-am spus eu că știm unde mergem? Acum faci la stânga! Mototolea a mers o distanță bună, până a văzut o uliță desfundată, plină de hârtoape și mocirlă. Mașina, e drept, obosită și de drumul lung, dar luată sever în primire de hârtoape și noroaie, a început să zdroncăne, să boncăne, să scârțâie și să hurducăie. Rotofeiul din spate râse: --Bre, da’ mașina matale boncăluiește ca un cerb
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
cu șleauri adânci...Mototolea ezită să intre pe ea și opri mașina: --Gata, fraților, aici mă opresc! Mergeți pe jos la gospodarul cu porcii și vă descurcați! Văzând cum arăta ulița, țiganii nu îndrăzniră să coboare din mașină direct în mocirlă: --Hai, mă, nene, păi de ce te-am plătit? --Nici un pas în plus, țipă Mototolea, mă lăsați dracului cu porcii voștri! --Parcă ziceai că vrei să cumperi și mata, rânji mustăciosul. Cine nu riscă... Mototolea înghiți gălușca. De asta acceptase
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
evitată, nici ocolită și nici mașina nu mai putea fi oprită, că nu s-ar mai fi urnit din acel loc. Mototolea închise ochii, acceleră din nou la maxim, spunând în gând: cine nu riscă, nuuu!.. mașina scufundându-se în mocirla băltoacei până la podea. Roțile se-nvârteau furioase în gol, răsucite în zadar de caii putere costelivi ai nervosului motor. Degeaba îi biciuia Mototolea cu accelerația, degeaba se opinteau jigăriții de cai (ne)putere, că mașina devenise barcă pe valuri, nemișcată
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
și hainele lor de sărbătoare. Prispa era un fel de balcon la parter, întinsă pe toată lungimea casei, lată de circa 2 metrii, atât prispa cât și camerele aveau pământ pe jos. Din când în când femeia casei făcea o mocirlă din argilă galbenă și balegă de cal în proporții bine stabite, iar cu acest amestec lipea pe jos. Pereții erau văruiți cu var în care se punea puțină scrobeală. Când se tăiau porcii la Crăciun, bărbații smulgeau părul de pe porc
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
în uriașa-i ghioagă, părea transformat în statuie de piatră, lipsită de voință omenească. Văzându-l cum a încremenit, Casapu s-a panicat de tot, ajungând la disperare. Nu se mai gândea la dobitocul de Spârcâiac, care îl afundase în mocirla de rahat cu prostiile lui. Acum îi păsa de propria-i piele. Poți să știi la cine se repede mai întâi „nebunul” cu coasa? Dacă...Brr!..De ce nu mi-am luat eu pușca? Acum eram în siguranță. Cine putea să
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]