571 matches
-
intre în incinta sfântului lăcaș. Își mai ostoiește mânia cu un scuipat. Pe naiba, sfânt! Că doar mai sunt și alte morminte prin zonă. Locul este vrednic de admirație, nu cavourile, oricât de pompos ar arăta. Tiberius îi observă enervarea mocnită. Se simte dator să-l liniștească: — Cunosc o scurtătură prin spate, pe unde se înalță rugul... Plautius Silvanus nu protestează. Îi urmează bombănind ne mul țumit pe ceilalți doi. Mai cată o dată, cu ciudă, peste umăr la impozanta construcție din spatele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
i se măresc la unison cu spasmul din pantalonii mei. Îi iau țigara din mână și o strivesc În scrumieră. Are o tresărire nervoasă și mă privește cu un zâmbet ciudat. — Bruce... spune ea uitându-se la țigara care arde mocnit. — Știi cum Îi cu țigările? Întreb eu arătând spre scrumieră cu mâna liberă, strecurându-mi cealaltă labă sub sutienul ei și pișcând-o tare de sfârc. O văd cum Închide ochii și gâfâie umpic. De la țigări te poți asfixia. Opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de Toal. Nu. Greșit! Nu-i un bulangiu patetic, nu-i atât de-al naibii de interesant! TAUR (aprilie 21 - mai 21): Influența combinată a planetelor Marte și Pluto, două planete cam schimbătoare, Împreună cu cea dominantă, Venus, sugerează o perioadă de pasiune mocnită. Dar, serios vorbind, nu vă lăsați purtat prea mult de val, căci totul se poate sfârși cu lacrimi. Iar În ce privește cineva care vă face avansuri puternice astăzi, trebuie să vă Întrebați ce motive are. Ziarul News of The Screws mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a adulților, care credeau în tăcere ca în singura dogmă de supraviețuire. M-a interesat să scriu un text-arc care să puncteze ce rămâne în noi din ce am fost și care să propună o dezbatere despre tot ce există mocnit sau agresiv în mentalul nostru bântuit de faulturile comuniste,“ explică ea. „Textul Mihaelei este un text pe care eu îl purtam în mine, dar n-am știut să-l scriu“, spune Alexandra Badea. „L-am văzut ca o mărturie asupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
plăcea să schieze. A învățat după prima sesiune de examene, în anul întâi de studenție, într-o tabără, la Poiana Brașov... Doamna învățătoare s-a oprit. Își ștergea lacrimile ambiționate să curgă pe obrajii ei palizi. Începu să plângă încet, mocnit. Eugen se ridică îngrijorat. Ar fi dorit să plece. Se simțea vinovat de reacția neașteptată a doamnei Dobrescu. Îngrijorat și nehotărât, o privi rugător pe Iuliana. - Ce medicamente aveți în casă, la îndemână? o întrebă, făcând semn cu bărbia către
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Cred că m-aș putea ridica dacă... - O, nu! Nu încercați! Insist mult... Va veni și vremea aceea. Suntem foarte aproape, domnule Tinu. - Ce mult îmi place... Vorbiți ca mama mea... am auzit-o și pe ea, dar puțin. Plângea mocnit și... m-a trimis în copilărie... M-am revăzut... Aveam vreo doitrei ani... Am crescut și... m-am revăzut și atunci... M-am văzut crescând sub ..., sub aripa ei... protectoare, povesti Iustin cu toată duioșia de care era în stare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Pârscov, județul Buzău, la socri : «Mă odihnesc astă-seară aici și mâine vreau să plec în plasă... iartă-mă că-ți scriu numai atât, sunt tare obosit». «Dragă Lica, îi scria soției la 7 martie din Hotarele: E o zi tristă, mocnită și umedă, zăpada se topește repede și peste tot nu se aude decât picuratul somnoros al streașinilor... nu pot citi, mă gândesc și gândurile-mi alunecă din ce în ce înapoi - la copilărie. Aceleași zile ale babei, tot așa de
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
multă convingere și își percepu golul din stomac parcă mai stăruitor ca oricând. Gata, spuse, în timp ce aștepta la stop, s-a ridicat vălul, e timpul să mă mai ocup și de mine. Încântarea ei voită era subminată de o dezamăgire mocnită. Nu prea știa cum să se ocupe de ea. Se privi în oglinda unei vitrine și tunsă cum era nu se mai recunoscu. Parcă nu mai sunt eu își zise cum să mă pot apropia de mine când sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a gândit la vorbele lui Alexe, "mica lichea sictirită", a rememorat întregul dialog, de zeci de ori, e drept, Ovidiu fusese foarte distant și morocănos, nerăbdător să se încheie conversația, de altfel, de câteva zile simțea în el o iritare mocnită, poate era într-adevăr obosit după restanțele susținute. Dar nimic din vorbele lui Ovidiu nu-i îndreptățea pe soții Alexe să-l considere lichea sictirită de vreme ce aveau la dispoziție atât de puține informații. Era imposibil ca ei să poată formula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unei mașini al cărei proprietar e bolnav, frunze pe stradă, pe pervazuri, prin canale, sub bănci, în stația de taxi, peste tot frunze, frunze întregi sau terciuite, frunze, frunze. A plecat de la Alexe la fel cum sosise, cu aceeași nemulțumire mocnită. Venise la ei așa cum te duci la bâlci, la papagalul verzui, care-ți alege cu ciocul biletul ce ți se cuvine și-ți redă în câteva rânduri întregul episod al vieții. Asta era hiba: nu la ei trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în cămin, camerele erau înspăimântător de murdare. Cojile mucegăite de mandarine se prinseseră de fundul coșurilor de gunoi; în cutiile de conserve transformate în scrumiere, straturile de mucuri de țigări ajungeau pân\ la zece centimetri, iar când începeau să ardă mocnit, erau stinse cu cafea sau bere, emanând un miros acru, insuportabil. Bolurile și farfuriile erau pline de funingine și îmbâcsite de grăsime, iar pe jos era plin de ambalaje de ramen, cutii goale de bere, conserve sau capace de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
prietenos, poate prea prietenos pentru duritatea afirmației pe care era pe cale s-o facă: — Altfel, mă tem că va trebui să refuz să-l Înregistrez. Așa că a rămas Levent Kazanci; băiatul născut din cenușa unui trecut care mai ardea Încă mocnit; băiatul despre care nimeni nu știa că tatăl lui voise o dată să-i pună numele Levon; băiatul care avea să fie abandonat Într-o zi de mama lui și care avea să crească ursuz și plin de amărăciune; băiatul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
în liniște, la masa verde, ci în public, cu voce tare. Iarăși se risipesc resurse, timp, energie, capital politic, pentru a pune aliatul în poziție de inferioritate. Și nici măcar nu putem da vina pe țărăniști. Acum e timpul unei confruntări mocnite liberalo-democrate. Ce-i drept, condițiile nu mai sunt aceleași. Și unii și alții s-au mai rodat într-ale politicii în genere și chiar în exercitarea puterii. Cele două partide sunt relativ egale ca pondere pe scena politică și mult
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
neîncetat cu o dușmănie tenace și neascunsă. Nici nu știam cum îl cheamă, nu-i făcusem nimic, nu schimbasem cu el nici un cuvânt de când venisem acolo. Și totuși aveam sentimentul că ne cunoaștem bine unul pe altul, eu ura lui mocnită, absurdă și scabroasă, el nepăsarea și disprețul meu pentru persoana lui care nu mă interesa. Pe domnul Bosch îl înțelegeam, nu-l salutasem atâta vreme după ce mă angajase, eroare care se îndreaptă greu, sau nu se îndreaptă, începusem și eu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aici?... Are el ceva... —Bine, ia-l și du-l... rosti cu jumătate de glas stăpânul. Chihaia își rezemă la o parte pușca și baltagul și începu să descarce repede carul azvârlind lobdele la marginea drumului. De deasupra ploua încet, mocnit, și văzduhul plumburiu apăsa parcă asupra lumii o mâhnire sfâșietoare. Ile Covataru gemea încet, în noroi, lângă car, sprijinit într-un cot. După ce isprăvi, Gavril apucă pe român de subsuori și-l aburcă încet în car. Apoi îndemnă scurt boii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu mai zise nimic; dar în ochii lui era grămădită o adâncă mâhnire. Stătu mult într-un colț, privind spre fată-sa, care plângea cu fața-n jos, la marginea divanului. VIItc "VII" Veni vremea rea: o săptămână de ploaie mocnită. Pe urmă ploaia se schimba în lapoviță, și un vânt aspru porni la începutul lui noiemvrie. Zile mohorâte, zile lungi. Fata lui Sanis, în ceasuri chinuite, nu-și mai găsea astâmpăr. Pe mică pe ceas se scula de la locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și făcea uruială de ovăs și, sara, ajutat de flăcăuași și de câțiva bordeieni, mai adăogea vitelor puțină brahă, ca să le întregească hrana săracă de toamnă. Altfel deocamdată viața era ușoară. Dar flăcăul știa că au să vie ploile cele mocnite, pe urmă înghețurile, pe urmă viscolele iernii - și atuncea va duce-o mai greu, afară între vite, în dosul saivanelor de stuh, subt acoperișurile de paie. Ducându-se și întorcându-se cu vitele, vedea oameni lucrând la adăposturile vechi, astupând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vecinii, cât și muncitorii de la Fabrica de biscuiți care se afla pe aceeași stradă, s-au alarmat și mergând la locul de unde se auzea zgomotul au gășit în magazia locuinței două cadavre care ardeau sub nșite lemne cu o flacără mocnită, scoțând mult fum. Speriați și îngroziți de imaginea din fața ochilor, vecinii au sunat la Miliția orașului Galați, de unde a plecat imediat, echipa de ofițeri competenți și cu experiență, formată din: Mighiu Vasile, lucrător judiciar, sublocotenentul Pandrea Dumitru, un tânăr subofițer
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
nu, tot s-ar putea să te trezești pe scaunul lui. Nu trebuie să-ți placă felul În care s-a ajuns la asta, dar s-ar putea să-ți placă să fii inspector. Își aprinse altă țigară din resturile mocnite ale celei de dinainte apoi aruncă mucul În cafea. Se auzi un sforăit iar ea Îi făcu cu ochiul. — Mai gândește-te. Așa și făcu Logan. Tot drumul până la minicamera sa de anchetă. Agenta era iar la telefon, notând nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Fiilor Domnului. Promiteau pentru o bucată de pîine și un urcior de vin viața veșnică și mîntuirea, iar cînd lumea Îi alunga din pragul ușii, asmuțind cîinii asupra lor, atunci ei amenințau cu iadul, unde trupul se mistuia la foc mocnit, precum mielul la proțap. Printre acești propovăduitori se găseau destui vorbitori destoinici care aflau răspunsuri la Întrebările Încîlcite ale neîncrezătorilor nu numai privitoare la suflet, ci și la trup, la muncile cîmpului, la creșterea vitelor. Pe tineri Îi lecuiau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
plata lui a dat naștere termenului „ciubuc”, cu sensul de „bacșiș”. El avea obligația să „curețe bine ciubucele”, să le umple uniform și apoi să le aprindă (Ciocoii vechi și noi). Dacă tutunul sau kief-ul ardea cu flacără, și nu mocnit, fumatul era compromis. Dar era și un semn de rău augur. „De șed închis în casă și trag trist din ciubuc,/ îmi flacără luleaua și-mi face ursu[z]luc” (turc. ursuzluc = „semn de nenoroc”), scria paharnicul Costache Bălăcescu pe la mijlocul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-i lipsește nimic. Dar lipsesc politicile de promovare. Traducători excelenți avem. Ai scris o delicioasă (chiar așa!) carte de proză, "Blanca", pe care am citit-o dintr-o răsuflare. E o poveste de dragoste care se consumă așa cum arde focul mocnit, care nu pârjolește, nu emană fum, ci dă doar o căldură aromitoare, de alcov. Pun o întrebare indiscretă, la ureche, să nu audă nimeni: cât ești tu în povestea de acolo? Sau mai abrupt: Cine e Blanca, domnule Pantea? Te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
solar, 3, 1995, p. 21); „Albastră, zăpada scrâșnea fumegând / Și timpul zadarnic trudea la corvoadă, / Corvoada aceea numită zăpadă... / Mi-e dor. Și mă frige tot frigul de vânt. // Tăcere... Preacurgeri domoale de ploi / Ce molcome sfâșie calea cu pace... Mocnită lumină. Lumină ce tace... / Mi-e frig. Și mă doare tot dorul în noi. // Stejarii sunt palizi în stingerea lor / Și-n vaietul lunii e foșnet de ape... / Atâta durere cât nu mai încape. Mi-e dor. Și mă tem
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
sau politice. Scriau din pasiune și jonglau cu nonșalanță cu tipuri diferite de conținut, publicând nu doar text, ci și fotografii, clipuri video sau fișiere audio. O întreagă dezbatere pe tema diferențelor dintre bloggeri și jurnaliști a izbucnit și continuă, mocnit, și astăzi. În afară de bloguri, publicul începea să aibă la dispoziție o serie întreagă de alte canale de unde să-și ia informațiile și divertismentul, de cele mai multe ori gratuit. Pentru referințe în orice domeniu, de la specializări științifice obscure la biografii de vedete
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
i-a zis: În țara mea, ai putea să fi omorâtă cu pietre. Atunci hai să mergem acolo, i-a replicat IRene. Femeia a aruncat țigara, însă aceasta n-a luat foc asemenea chiștocului abandonat de Ahmad. Capătul a ars mocnit, iar ceața l-a stins imediat. Ai primit mesajele mele ? l-a întrebat ea. Vreau să vii cu mine în Idaho. Într-o călătorie cu barca. Trebuie să-mi dai ocazia să mă explic. Căsnicia noastră merită măcar atât. Măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]