1,182 matches
-
persoana a III-a singular, la fel ca reflexivul pasiv neacordat din exemplele de mai sus. Faptul că reflexivul pasiv are și o nuanță impersonală este ceea ce favorizează lipsa acordului. 4.2. Acordul operatorilor modali Verbele care funcționează ca operatori modali a fi, a părea, a rămâne, a trebui și a urma sunt impersonale atunci când sunt urmate de o propoziție conjuncțională (GCompl): (126) a. Era să cadă pachetele din camion. b. Părea că râd niște copii. c. Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
păreau că râd. c. ? Eu și tu am fi trebuit să ne înțelegem. d. Noi am rămas să venim mâine. e. Liberalii urmau să depună o moțiune de cenzură. Există diverse grade de frecvență și de acceptabilitate a acordului operatorilor modali. Pentru operatorul de modalitate a fi, acordul la persoana I sau a II-a este familiar sau colocvial, iar acordul la persoana a III-a plural este standard. De obicei, acest operator se folosește la imperfect: (128) a. eu eram
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
noi eram să uităm, voi erați să uitați - familiar b. eu era să uit, tu era să uiți, el/ea era să uite, noi era să uităm, voi era să uitați - standard c. ei erau să uite - standard Acordul operatorului modal a trebui este acceptat la persoana a III-a (conform normelor), dar nu e acceptabil la persoana I sau a II-a, în limbajul standard. Acordul la persoana I și a II-a se poate întâlni în registrul sub-standard: (129
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a are sensul "A rămas ca noi să aducem cărțile", iar (132)b are sensul "Dintre toți, noi am mai rămas să aducem cărțile (ceilalți le-au adus)". Din aceste lecturi, reiese că (133)a este o propoziție cu operatorul modal a rămâne și avansarea pronumelui din GCompl (să aducem noi cărțile), care nu declanșează acordul. (133)b este o propoziție cu verbul a rămâne plin semantic. Între (134)a și (134)b diferențele sunt de registru de limbă (standard vs.
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
GCompl (să aducem noi cărțile), care nu declanșează acordul. (133)b este o propoziție cu verbul a rămâne plin semantic. Între (134)a și (134)b diferențele sunt de registru de limbă (standard vs. colocvial). Ambele propoziții sunt cu operatorul modal a rămâne și avansarea nominalului din GCompl (că noi venim mâine). Unii operatori modali pot fi urmați de un GV cu verbul la supin, care poate să cuprindă un nominal, în poziția de complement direct: (135) GV cu verb tranzitiv
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu verbul a rămâne plin semantic. Între (134)a și (134)b diferențele sunt de registru de limbă (standard vs. colocvial). Ambele propoziții sunt cu operatorul modal a rămâne și avansarea nominalului din GCompl (că noi venim mâine). Unii operatori modali pot fi urmați de un GV cu verbul la supin, care poate să cuprindă un nominal, în poziția de complement direct: (135) GV cu verb tranzitiv la supin urmat de un complement direct: a. Mai rămân(e) de adus cărțile
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cuprindă un nominal, în poziția de complement direct: (135) GV cu verb tranzitiv la supin urmat de un complement direct: a. Mai rămân(e) de adus cărțile. b. Mai rămâne de stabilit la secretariat datele pentru înscriere și admitere. Operatorul modal trebuie să se acorde cu acest nominal, exemplele fără acord fiind puțin acceptabile sau chiar inacceptabile. Utilizarea formei de persoana a III-a singular este simțită de unii vorbitori ca un dezacord, mai ales dacă nominalul își schimbă topica, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acorde cu acest nominal, exemplele fără acord fiind puțin acceptabile sau chiar inacceptabile. Utilizarea formei de persoana a III-a singular este simțită de unii vorbitori ca un dezacord, mai ales dacă nominalul își schimbă topica, fiind avansat înaintea operatorului modal: (136) a. ?Mai rămâne de adus cărțile donate. a'. Mai rămân de adus cărțile donate. b. *Cărțile donate mai rămâne de adus. b'. Cărțile donate mai rămân de adus. (137) a. ??Mai este de adus cărțile donate. a'. Mai sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de adus. b'. Cărțile donate mai rămân de adus. (137) a. ??Mai este de adus cărțile donate. a'. Mai sunt de adus cărțile donate. b. *Cărțile donate mai este de adus. b'. Cărțile donate mai sunt de adus. După operatorul modal a trebui se folosește o formă verbală impersonală care poate fi interpretată fie ca participiu, fie ca supin (neprepozițional). Dispun de această posibilitate de utilizare atât verbele tranzitive, cât și verbele intranzitive: (138) a. Trebuie înotat până la kilometrul 2, în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este preferată construcția cu acord: (140) a. Trebuie avută grijă. - cca 8000 de rezultate b. Trebuie avut grijă. - cca 1000 de rezultate O soluție pentru interpretarea ca supin sau ca participiu a formei verbale nepersonale care se utilizează cu operatorul modal a trebui ar fi să folosim drept criteriu acordul. În exemplele cu acord, forma verbală nepersonală ar trebui interpretată drept participiu, iar acolo unde nu se face acordul, putem considera că avem a face cu o formă de supin. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Un astfel de verb este a avea, care admite dublarea, dar nu admite pasivizarea: *Cărțile sunt avute de Ion (- Ion are cărți), *Grija este avută de noi (- Noi avem grijă). Prin urmare, posibilitatea de a folosi în construcția cu operator modal forma verbală nepersonală avut neacordată poate fi legată de faptul că acest verb, cu o tranzitivitate slabă, nu acceptă pasivizarea. În același timp, este posibilă și construcția cu acord (trebuie avută grijă), prin analogie cu celelalte verbe tranzitive, cele cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în care verbul la diateza reflexiv-pasivă nu este acordat cu nominalul-subiect ( Tot de la cei săraci se ia banii ăștia), întâlnite în limba vorbită. Lipsa acordului poate fi pusă în legătură cu faptul că reflexivul pasiv are și o nuanță impersonală. Acordul operatorilor modali se datorează avansării subiectului verbului lexical (Studenții au trebuit să plece). În capitolul al patrulea am discutat despre acordul sintagmelor binominale. Acestea oscilează între acordul cu N1 și acordul cu N2, în funcție de mai mulți factori. Acordul la plural cu sintagmele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
restricționate decât construcțiile medii. Hale și Keyser (1993: 87) adoptă principiul interpretării integrale (engl. Full Interpretation), arătând că Agentul cauzării este obligatoriu argumentul extern. Hale și Keyser (1993: 90) susțin că diferența dintre ergative și tranzitive este dată de componentul modal (engl. manner component): în cazul verbelor ergative (adică cele care au atât variantă tranzitivă, cât și intranzitivă − splash 'a murdări', drip 'a picura', dribble ' a se scurge', pour 'a curge'), componentul modal este intern, iar în cazul verbelor tranzitive, componentul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dintre ergative și tranzitive este dată de componentul modal (engl. manner component): în cazul verbelor ergative (adică cele care au atât variantă tranzitivă, cât și intranzitivă − splash 'a murdări', drip 'a picura', dribble ' a se scurge', pour 'a curge'), componentul modal este intern, iar în cazul verbelor tranzitive, componentul modal nu aparține structurii lexicale interne, ci externe (este Agent). Hale și Keyser (1993: 103) mai subliniază că varianta cauzativă a inergativelor este agramaticală, iar alternanța tranzitivă depinde de posibilitatea deplasării centrului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
engl. manner component): în cazul verbelor ergative (adică cele care au atât variantă tranzitivă, cât și intranzitivă − splash 'a murdări', drip 'a picura', dribble ' a se scurge', pour 'a curge'), componentul modal este intern, iar în cazul verbelor tranzitive, componentul modal nu aparține structurii lexicale interne, ci externe (este Agent). Hale și Keyser (1993: 103) mai subliniază că varianta cauzativă a inergativelor este agramaticală, iar alternanța tranzitivă depinde de posibilitatea deplasării centrului (engl. head-movement). 5.2.5. Matsuzaki (2001) studiază comparativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ar proveni dintr-o structură posesivă nominală; această analiză ar funcționa și pentru ipostaza de auxiliar a lui a avea: dacă a avea ca verb plin selectează un complement nominal, a avea auxiliar selectează un complement participial (ipostaza de verb modal este asemănătoare cu cea de auxiliar, diferit fiind tipul de complement). Selecția de către a avea a unei propoziții reduse este soluția propusă, între alții, de Guéron (1986)17: a avea (ca verb plin și ca auxiliar) este un verb inacuzativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în toate ipostazele. Ca verb pregnant, a avea are sensuri numeroase și destul de variate. Am exclus din discuție contextele în care a avea se combină cu obiecte de tip verbal (infinitiv, conjunctiv, construcții relative infinitivale), în care funcționează ca verb modal. Nu se poate totuși trece cu vederea că, în unele studii, sunt interpretate unitar toate ipostazele lui a avea (pentru cea de verb modal și de auxiliar se susține că numai tipul de complement - verbal vs nominal - este diferit). a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
combină cu obiecte de tip verbal (infinitiv, conjunctiv, construcții relative infinitivale), în care funcționează ca verb modal. Nu se poate totuși trece cu vederea că, în unele studii, sunt interpretate unitar toate ipostazele lui a avea (pentru cea de verb modal și de auxiliar se susține că numai tipul de complement - verbal vs nominal - este diferit). a. A avea exprimă raportul cuiva sau a ceva cu ce e al său - "a poseda, a stăpâni": (1) Am auzit că ai o furcă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a avea selectează, ca și a fi, o propoziție redusă: această soluție de analiză este acceptabilă pentru unele structuri în care a avea funcționează similar cu a fi (El o avea dragă, Are oi la munte), pentru aparițiile ca verb modal (Doar n-am a trăi cât lumea!) și chiar ca auxiliar de viitor sau de perfect compus (Un pas am să mai fac, Am scris o carte), dar nu și pentru structurile posesive sau partitive (Ai o furcă de aur
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
predicatul, și modalitățile definit, indefinit, posesiv, care introduc elemente plurifuncționale nepredicative. Există categoriile timp și aspect. Există un sufix aspectual care tinde să se specializeze pentru valorile de diateză, semn al apropierii de sistemul obiectiv (acuzativ). Nu există mod. Valorile modale se exprimă lexical. Aspectul se exprimă sufixal și se manifestă independent de valorile temporale. Două valori aspectuale: imperfectiv (nemarcat) și perfectiv (marcat sufixal). Influența engleză face ca valorile aspectuale să alunece spre valori temporale. Prezența obligatorie a agentului în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
găsesc în Analitice, iar Aristotel le gândește în aplicarea lor și la alte tipuri de silogisme decât cele categorice, totuși, pe baza celor stabilite în legătură cu acestea din urmă: la raționamentele prin reducere la absurd, la cele ipotetice sau la cele modale.88 Silogismul are exclusiv trei termeni și două premise; termenul mediu trebuie să fie același în ambele premise; trebuie să existe măcar o premisă afirmativă; trebuie să existe măcar o premisă universală; trebuie ca S și P să apară în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cum s-a arătat că spune Aristotel, adică verbul a fi, întotdeauna unit cu timpul. Așadar, vom avea "S este (nu este) P"; sau "S a fost (nu a fost) P"; sau "S va fi (nu va fi) P"; sau, modal: "S poate (nu poate) fi P", "S este (în mod necesar/contingent) P" etc. Aceste două elemente noi verbul a fi și timpul definesc aspectul alethic al judecății. Ele dau conținut adevărului formal, care va fi reprezentativ pentru toate ipostazele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logos-ului? La o primă vedere, faptul de a fi posibil și statutul de variabilă sunt generalizate: variabilă va fi tocmai propoziția, iar simbolul ei are natura posibilului trecut în act prin interpretarea sa. Ceea ce înseamnă, potrivit unor teorii logice modale, că simbolul, care este de natura posibilului, "există", este "ceva"; și nu ar putea fi mai cu seamă că el exprimă posibilul, dar, e drept, un posibil actualizat decât printr-un act de timporizare, în-ființare. Într-un fel, propozițiile se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
intermodale, pentru a asigura mobilitatea persoanelor și a mărfurilor, concomitent cu îmbunătățirea eficienței transportului, siguranței și fiabilității și reducerea congestiei și a altor daune aduse mediului. Acestea necesită următoarele priorități: ● dezvoltarea, validarea și demonstrarea sistemelor de management de transport, raționale, modale și intermodale, inclusiv o mai bună utilizare a sistemelor de navigație și poziționare, inclusiv utilizând generația a doua de sateliți și servicii avansate de informare pentru călători și operatori; ● cercetarea în domeniul infrastructurilor transportului și interfețelor lor cu mijloace și
DECIZIE nr. 182/1999/CE din 22 decembrie 1998 (*actualizată*) cu privire la cel de al cincilea program-cadru al Comunităţii Europene pentru cercetare, dezvoltare tehnologică şi activităţi demonstrative (1998-2002). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126848_a_128177]
-
intermodale, pentru a asigura mobilitatea persoanelor și a mărfurilor, concomitent cu îmbunătățirea eficienței transportului, siguranței și fiabilității și reducerea congestiei și a altor daune aduse mediului. Acestea necesită următoarele priorități: ● dezvoltarea, validarea și demonstrarea sistemelor de management de transport, raționale, modale și intermodale, inclusiv o mai bună utilizare a sistemelor de navigație și poziționare, inclusiv utilizând generația a doua de sateliți și servicii avansate de informare pentru călători și operatori; ● cercetarea în domeniul infrastructurilor transportului și interfețelor lor cu mijloace și
ORDONANŢA nr. 117 din 31 august 1999 (*actualizată*) privind adoptarea termenilor şi condiţiilor de participare a României la programele Comunităţii Europene în domeniul cercetării, dezvoltării tehnologice şi demonstratiilor şi la programele de cercetare şi activităţile de instruire. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125214_a_126543]