8,110 matches
-
Jacques Bouchard a prezentat, în eseul intitulat „Elogiu traducă torului”, dificultățile aparent insurmontabile ale traducerii de poezie în general și ale traducerii poeziei lui Embirikos în special, dificultăți pe care, în opinia sa, Tudor Dinu le-a depășit cu succes. „Modernitatea inițială a unui Konstantinos Kavafis - afirmă Jacques Bouchard- este confirmată de modernitatea subversivă a marelui suprarealist și psihanalist Andreas Embirikos, în fine tradus în mod magistral în limba română de profesorul Tudor Dinu. Elogiul traducătorului găsește în acest tânăr neoelenist
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
insurmontabile ale traducerii de poezie în general și ale traducerii poeziei lui Embirikos în special, dificultăți pe care, în opinia sa, Tudor Dinu le-a depășit cu succes. „Modernitatea inițială a unui Konstantinos Kavafis - afirmă Jacques Bouchard- este confirmată de modernitatea subversivă a marelui suprarealist și psihanalist Andreas Embirikos, în fine tradus în mod magistral în limba română de profesorul Tudor Dinu. Elogiul traducătorului găsește în acest tânăr neoelenist exemplul ideal al traducătorului care stăpânește pe deplin vaste cunoștințe de limbă
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
ecranului, luminii, blocajului în fața lui și a conspirației masei care ia drept adevăr ceea ce vede. Dar înăuntrul cărții lucrează un concept care îi poate rămâne invizibil cititorului euforic. Autorul pleacă de la conflictul dintre experiența libertății și cea a egalității, amendând modernitatea din perspectiva acestui conflict, oricât de multe nostalgii ale libertăților secolului al XIX-lea ar presăra în carte. Conflictul provine din înțelegerea libertății drept cultivare a sinelui în care „celălalt“ este respectat doar din perspectiva umbrei literale a legii. Libertățile
Ca un bănuț în buzunarul rupt by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2385_a_3710]
-
Petru Vaida Conceptul de modernitate poate avea două sensuri principale: unul se referă la o epocă precisă, care începe, după Adorno, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, marcat din punct de vedere social și economic de instaurarea capitalismului matur. Nu acest sens al modernității constituie însă
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
Conceptul de modernitate poate avea două sensuri principale: unul se referă la o epocă precisă, care începe, după Adorno, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, marcat din punct de vedere social și economic de instaurarea capitalismului matur. Nu acest sens al modernității constituie însă principala preocupare a lui Adorno, așa cum se concretizează în textele aferente din Ästhetische Theorie, ci sensul definit încă de Baudelaire, „primul care a articulat teoretic modernitatea”. Modernitatea, scria Baudelaire, este „tranzitoriul, fugitivul, contingentul... există o modernitate pentru fiecare
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
vedere social și economic de instaurarea capitalismului matur. Nu acest sens al modernității constituie însă principala preocupare a lui Adorno, așa cum se concretizează în textele aferente din Ästhetische Theorie, ci sensul definit încă de Baudelaire, „primul care a articulat teoretic modernitatea”. Modernitatea, scria Baudelaire, este „tranzitoriul, fugitivul, contingentul... există o modernitate pentru fiecare pictor vechi” (Le peintre de la vie moderne, 1863). Faptul că modernitatea este „tranzitorie” nu poate însemna altceva decât că ceea ce este modern azi, este depășit, non-modern, mâine, interpretare
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
social și economic de instaurarea capitalismului matur. Nu acest sens al modernității constituie însă principala preocupare a lui Adorno, așa cum se concretizează în textele aferente din Ästhetische Theorie, ci sensul definit încă de Baudelaire, „primul care a articulat teoretic modernitatea”. Modernitatea, scria Baudelaire, este „tranzitoriul, fugitivul, contingentul... există o modernitate pentru fiecare pictor vechi” (Le peintre de la vie moderne, 1863). Faptul că modernitatea este „tranzitorie” nu poate însemna altceva decât că ceea ce este modern azi, este depășit, non-modern, mâine, interpretare confirmată
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
sens al modernității constituie însă principala preocupare a lui Adorno, așa cum se concretizează în textele aferente din Ästhetische Theorie, ci sensul definit încă de Baudelaire, „primul care a articulat teoretic modernitatea”. Modernitatea, scria Baudelaire, este „tranzitoriul, fugitivul, contingentul... există o modernitate pentru fiecare pictor vechi” (Le peintre de la vie moderne, 1863). Faptul că modernitatea este „tranzitorie” nu poate însemna altceva decât că ceea ce este modern azi, este depășit, non-modern, mâine, interpretare confirmată de propoziția: fiecare pictor vechi și-a avut modernitatea
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
în textele aferente din Ästhetische Theorie, ci sensul definit încă de Baudelaire, „primul care a articulat teoretic modernitatea”. Modernitatea, scria Baudelaire, este „tranzitoriul, fugitivul, contingentul... există o modernitate pentru fiecare pictor vechi” (Le peintre de la vie moderne, 1863). Faptul că modernitatea este „tranzitorie” nu poate însemna altceva decât că ceea ce este modern azi, este depășit, non-modern, mâine, interpretare confirmată de propoziția: fiecare pictor vechi și-a avut modernitatea sa. Istoria apare astfel ca o „serie de modernități succesive” (Matei Călinescu). În
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
modernitate pentru fiecare pictor vechi” (Le peintre de la vie moderne, 1863). Faptul că modernitatea este „tranzitorie” nu poate însemna altceva decât că ceea ce este modern azi, este depășit, non-modern, mâine, interpretare confirmată de propoziția: fiecare pictor vechi și-a avut modernitatea sa. Istoria apare astfel ca o „serie de modernități succesive” (Matei Călinescu). În acest sens modernitatea coincide cu actualitatea. În momentul apariției ideii de modernitate, se asociază cu ea categoria noului, apare un adevărat cult al noului. Dorința frenetică de
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
moderne, 1863). Faptul că modernitatea este „tranzitorie” nu poate însemna altceva decât că ceea ce este modern azi, este depășit, non-modern, mâine, interpretare confirmată de propoziția: fiecare pictor vechi și-a avut modernitatea sa. Istoria apare astfel ca o „serie de modernități succesive” (Matei Călinescu). În acest sens modernitatea coincide cu actualitatea. În momentul apariției ideii de modernitate, se asociază cu ea categoria noului, apare un adevărat cult al noului. Dorința frenetică de a dobândi noul este ilustrată de versurile lui Baudelaire
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
nu poate însemna altceva decât că ceea ce este modern azi, este depășit, non-modern, mâine, interpretare confirmată de propoziția: fiecare pictor vechi și-a avut modernitatea sa. Istoria apare astfel ca o „serie de modernități succesive” (Matei Călinescu). În acest sens modernitatea coincide cu actualitatea. În momentul apariției ideii de modernitate, se asociază cu ea categoria noului, apare un adevărat cult al noului. Dorința frenetică de a dobândi noul este ilustrată de versurile lui Baudelaire, citate de Adorno: „Plonger au fond du
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
azi, este depășit, non-modern, mâine, interpretare confirmată de propoziția: fiecare pictor vechi și-a avut modernitatea sa. Istoria apare astfel ca o „serie de modernități succesive” (Matei Călinescu). În acest sens modernitatea coincide cu actualitatea. În momentul apariției ideii de modernitate, se asociază cu ea categoria noului, apare un adevărat cult al noului. Dorința frenetică de a dobândi noul este ilustrată de versurile lui Baudelaire, citate de Adorno: „Plonger au fond du gouffre, Enfer ou Ciel qu’importe? Au fond de
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
l’Inconnu pour trouver du nouveau!” (subl. lui Baudelaire) („A te arunca în adâncul abisului, Infern sau Cer ce contează? În adâncul Necunoscutului pentru a găsi ceva nou!” (trad. mea - P.V.) În același timp, Adorno surprinde întregul caracter problematic al modernității: „Conceptul de modernitate, deși calitativ, suferă de abstractitate. El este privativ, mai mult negația a ceea ce acum nu mai trebuie să existe, decât o formulă pozitivă”. Invocând istoricitatea radicală a artei, Adorno subliniază că istoria este imanentă operelor de artă
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
trouver du nouveau!” (subl. lui Baudelaire) („A te arunca în adâncul abisului, Infern sau Cer ce contează? În adâncul Necunoscutului pentru a găsi ceva nou!” (trad. mea - P.V.) În același timp, Adorno surprinde întregul caracter problematic al modernității: „Conceptul de modernitate, deși calitativ, suferă de abstractitate. El este privativ, mai mult negația a ceea ce acum nu mai trebuie să existe, decât o formulă pozitivă”. Invocând istoricitatea radicală a artei, Adorno subliniază că istoria este imanentă operelor de artă, nu „un destin
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
operelor de artă, nu „un destin exterior”. Acest element imanent, momentul istoric încorporat unei opere este ceea ce Adorno numește „nucleul temporal” (Zeitkern) al artei 1. Filosoful citează cuvintele lui Rimbaud: „Il faut être abbsolument moderne” („Trebuie să fim absolut moderni”). Modernitatea are deci un caracter normativ. „Deoarece însă arta are nucleul ei temporal nu în actualitatea de conținut, ci în elaborarea ei formală imanentă, norma modernității, în ciuda caracterului ei reflectat, se referă la ceva, într-un anumit sens, inconștient, la o
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
Filosoful citează cuvintele lui Rimbaud: „Il faut être abbsolument moderne” („Trebuie să fim absolut moderni”). Modernitatea are deci un caracter normativ. „Deoarece însă arta are nucleul ei temporal nu în actualitatea de conținut, ci în elaborarea ei formală imanentă, norma modernității, în ciuda caracterului ei reflectat, se referă la ceva, într-un anumit sens, inconștient, la o simțire (Innervation), la repulsia față de ce este depășit”2. Timpul al cărui moment este „nucleul temporal” al unei opere nu este un receptacol gol, nucleul
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
a existenței operelor”, este analog cu nucleul lor temporal, la care se referă Adorno - Este o chestiune de substanță, nu de simplă succesiune). Într-acestea, Adorno (ca și Baudelaire, deși Adorno nu se referă la el în acest context) raportează modernitatea artei la modă: un gest non-conformist, căci moda este de regulă considerată o categorie inferioară. „Organul pentru aceasta (pentru norma modernității) este foarte apropiat de ceea ce este anatema pentru conservatismul cultural, de modă. Moda își are adevărul în conștiința - nonconștientă
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
simplă succesiune). Într-acestea, Adorno (ca și Baudelaire, deși Adorno nu se referă la el în acest context) raportează modernitatea artei la modă: un gest non-conformist, căci moda este de regulă considerată o categorie inferioară. „Organul pentru aceasta (pentru norma modernității) este foarte apropiat de ceea ce este anatema pentru conservatismul cultural, de modă. Moda își are adevărul în conștiința - nonconștientă a nucleului temporal al artei, și are drept normativ, în măsura în care nu este manipulată de administrație sau de industria culturală”. * Adorno, partizan
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
în conștiința - nonconștientă a nucleului temporal al artei, și are drept normativ, în măsura în care nu este manipulată de administrație sau de industria culturală”. * Adorno, partizan decis al artei moderne, și în special al muzicii moderne, folosește de fapt două concepte de modernitate. Căci în acest context, modernitatea nu desemnează un moment tranzitoriu, ci o epocă determinată. Totodată, aici modernitatea nu este abstractă, căci, bunăoară, muzica modernă are anumite însușiri determinate, de exemplu, opțiunea pentru disonanță și - cu puține excepții (Stravinski, Prokofiev) - renunțarea
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
temporal al artei, și are drept normativ, în măsura în care nu este manipulată de administrație sau de industria culturală”. * Adorno, partizan decis al artei moderne, și în special al muzicii moderne, folosește de fapt două concepte de modernitate. Căci în acest context, modernitatea nu desemnează un moment tranzitoriu, ci o epocă determinată. Totodată, aici modernitatea nu este abstractă, căci, bunăoară, muzica modernă are anumite însușiri determinate, de exemplu, opțiunea pentru disonanță și - cu puține excepții (Stravinski, Prokofiev) - renunțarea la tonalitate. Aserțiunea lui Adorno
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
administrație sau de industria culturală”. * Adorno, partizan decis al artei moderne, și în special al muzicii moderne, folosește de fapt două concepte de modernitate. Căci în acest context, modernitatea nu desemnează un moment tranzitoriu, ci o epocă determinată. Totodată, aici modernitatea nu este abstractă, căci, bunăoară, muzica modernă are anumite însușiri determinate, de exemplu, opțiunea pentru disonanță și - cu puține excepții (Stravinski, Prokofiev) - renunțarea la tonalitate. Aserțiunea lui Adorno: „modernitatea nu este o categorie cronologică, ci calitativă” se confirmă aici. Baudelaire
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
nu desemnează un moment tranzitoriu, ci o epocă determinată. Totodată, aici modernitatea nu este abstractă, căci, bunăoară, muzica modernă are anumite însușiri determinate, de exemplu, opțiunea pentru disonanță și - cu puține excepții (Stravinski, Prokofiev) - renunțarea la tonalitate. Aserțiunea lui Adorno: „modernitatea nu este o categorie cronologică, ci calitativă” se confirmă aici. Baudelaire folosea și el, întrucâtva, două concepte ale modernității. Alături de modernitatea definită ca „tranzitoriul”, el numea modernă propria sa epocă, căreia îi aducea elogiul său: „Eroismul vieții moderne (subl. lui
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
are anumite însușiri determinate, de exemplu, opțiunea pentru disonanță și - cu puține excepții (Stravinski, Prokofiev) - renunțarea la tonalitate. Aserțiunea lui Adorno: „modernitatea nu este o categorie cronologică, ci calitativă” se confirmă aici. Baudelaire folosea și el, întrucâtva, două concepte ale modernității. Alături de modernitatea definită ca „tranzitoriul”, el numea modernă propria sa epocă, căreia îi aducea elogiul său: „Eroismul vieții moderne (subl. lui Baudelaire) ne înconjoară și exercită o presiune asupra noastră. Acela va fi adevăratul pictor care va ști să ne
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
însușiri determinate, de exemplu, opțiunea pentru disonanță și - cu puține excepții (Stravinski, Prokofiev) - renunțarea la tonalitate. Aserțiunea lui Adorno: „modernitatea nu este o categorie cronologică, ci calitativă” se confirmă aici. Baudelaire folosea și el, întrucâtva, două concepte ale modernității. Alături de modernitatea definită ca „tranzitoriul”, el numea modernă propria sa epocă, căreia îi aducea elogiul său: „Eroismul vieții moderne (subl. lui Baudelaire) ne înconjoară și exercită o presiune asupra noastră. Acela va fi adevăratul pictor care va ști să ne facă să
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]