978 matches
-
Și te-așezi cu mine-alaturi Să ne-ncumetăm la vorba, Si prin semne-amândouă Tocmai când e luna nouă Ciupim coarda de teorbă . Te-nțeleg atunci de ce Îmi pătrunzi în mădulare Ca un duh vrăjit de iele În alcovul cu dantele Molcomă, îmbietoare. Noapte bună , noapte alba, Adună-ți stelele și pleacă Spre alt țărm,spre alt popas Căci soarele de prinde glas Cu raze calde te-mbracă. Stare de veghe Doar o petală singura-și veghează fructul Sub pânza ne-ntinată a
POEZII de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379362_a_380691]
-
Meditatie > PE MALURI DE OLTEȚ Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016 Toate Articolele Autorului Se scurge noaptea-n dimineți, Triluri de păsări se răsfață Solfegiind frânturi de viață În crângul plopilor semeți... O undă molcomă respiră Pe-un râu plecat în aventură, Dar apa lui nu se îndură A zăbovi,ci ea aspiră A se-mplini când i-e sorocul În altă apă,mai fecundă, Departe de viața imundă Ce-i adusese nenorocul. Pe mal
PE MALURI DE OLTEŢ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379531_a_380860]
-
Și te-așezi cu mine-alaturi Să ne-ncumetăm la vorbă, Și prin semne-amândouă Tocmai când e luna nouă Ciupim coardă de teorba . Te-nțeleg atunci de ce Îmi pătrunzi în mădulare Ca un duh vrăjit de iele În alcovul cu dantele Molcoma, îmbietoare. Noapte bună , noapte albă, Adună-ți stelele și pleacă Spre alt țărm,spre alt popas Căci soarele de prinde glas Cu raze calde te-mbracă. Citește mai mult Noapte bună, noapte albăTe-aduni din hăuri,noapteși strângi forfota din jur
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
nu cumva cea mai caracteristică și mai longevivă... Atâta de specifică, încât din ea își trage seva formidabila statornicie a înaintașilor noștri, care - așa cum bine spune cronicarul - „au stat în calea tuturor răutăților”, din ea s-a plămădit în zicale molcoma filosofie româneasca a fatalității și resemnării („Ce ți-e scris în frunte ți-e pus”, „Capul plecat nu-l taie sabia” etc.), cu ajutorul ei, în perioada medievală, creștinismul de pe aceste meleaguri a fost fertilizat pe direcția contemplativismului, ea se constituie
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381050_a_382379]
-
chemarea când pornise, iar acum mormăiala groasă, înfricoșătoare îi tulbură teribil, fapt ce-i îndeamnă să-nfrunte neștiutul din ape. Se năpustesc amândoi în valuri, înotând cu pricepere și sârg, de parcă n-ar fi fost prima oară... Mulțumită, ursoaica avansează molcom ca mititeii s-o ajungă. Curând răzbesc și falnici pe ape alunecă flancând-o. Cu trecerea timpului, cei mici simt apa mai rece... Devin mai înceți... Pe neștiute o capcană de sfârșeală îi trage la somn. Ursoaica pricepe și-i
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
din viață la 11 februarie 1901, la Viena.). Vestit-ultima iubită a „regelui“ / Domnului Valahimii, prințesa Maria Catargiu-Obrenovici este „singura femeie în prezența căreia Alexandru Ioan Cuza se simte el însuși“ [...]; are «trupul dumnezeiesc» (p. 242) în «forme mlădii și gesturi molcome», măsurat de Alecu / Alexandru «cu buzele» și „frământat cu palmele“, încât «îl știa pe de rost; [...] părea al unei păpuși...» (p 234); prințesa Maria Catargiu-Obrenovici, «gustând din mărul oprit, îi dăruise Domnului doi fii și, odată cu ei, fericirea și grijile
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 1554 din 03 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Mirela-Ioana Borchin „Nirvana”... Doamne, cum! 12 ianuarie 2015. O seară de iarnă, în care toate se întâmplă mai înăuntru, chiar și mai înăuntrul ființei, mai molcom, mai în penumbră, mai în surdină. Într-o asemenea seară mi-a trimis Nina Ceranu, în variantă pdf, Nirvana. „Mire, uite aici un link. Citește tu poeziile astea ale lui Eugen Dorcescu, te rog. Eu nu pot...” Absorbită de ele
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
frumoasei așezări. De pe aste meleaguri s-au săltat și boierii locului, prima familie de mari stăpâni de pământ, neamul Băbenilor. Despre renumele acestora s-a scris prin hrisoave... -Și tot de la ei s-a tras și numele așezării Băbeni, adăugase molcom Buna îmboldită de mândria că din pomeniții aceștia se trage și ea. -Da! Să nu trecem cu vederea că tu ai fost o băbeancă, adevărată coborâtoare din acei falnici oameni, punctă admirativ bunicul. Pe loc schimbată, Miluța, născută Băbeanu, se
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
consacrat scrutător (de tip renascentist, iată, prin arhitectura vastă a cunoștințelor expuse) al trecutului și un semiotician desăvârșit al interacțiunii perfecte dintre natură și om. De-a lungul și de-a latul pampei, fiecare entitate, în care zvâcnește puternic sau molcom viața, comunică, printr-un joc arhaic al reflexelor căpătate și al rațiunii, cu sufletul ce animă în permanență forma. Și asta, fiindcă, pentru scriitorul argentinian, pampa nu reprezintă doar un topos oarecare al pământului caracterizat de o serie de coordonate
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
pictorului urcat prea devreme la ceruri, tărâmuri neștiute gemând sub chemări. Copilărești odată cu fetele poetei și crești împreună cu ele. Stai și tu smerită sub privirile blânde ale soțului, tată, prieten, liniștindu-te ca-n ținutul din nord-vestul țării, ținutul vorbei molcome și calde. Și înverzești luând din seva florilor, a frunzelor de început de primăvară sau din amprentele celor uscate. Și fără vrei devii și tu o curajoasă, căci scrierile Irinei Lucia Mihalca sunt curajoase, nu prin părăsirea rimelor stas, ci
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
glas nefericit. Sunt mare-acum tu negreșit știi bine, nu pot să mă mai joc cu tine, Am azi prieteni, tot flăcăi ca mine și bani mi-ar trebui să-i pot menține ! Dar mărul auzind așa o cuvântare, îi spuse molcom dup-o cugetare : Culege fructele-mi coapte de soare și mergi și punele-n vânzare ! Ia banii, mergi la ăi prieteni, dar grijă ai ca să ”n-ajungi la pepeni!”! Culese merele, dădu din pinteni, pe măr îl părăsi pentru prieteni. Matur
MĂRUL de NELU PREDA în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371304_a_372633]
-
axe fundamentale: revolta socială, lirica religioasă, poezia de dragoste și poezia naturii. Dacă la începutul volumului, tonul este furtunos, în forță, curgând precum o cascadă învolburată peste un creștet de munte (OPINII), în finalul volumului tonul se potolește, devine liniștit, molcom, reverberant (OBSESII). Interesantă este abordarea făcută de autor în poeziile sale, românismul autentic prin care transpare dragostea imensă pe care acesta o resimte față de locurile dragi, de ființele dragi, dorul de acest loc minunat, binecuvântat de Dumnezeu cu frumuseți unice
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 1 MAI 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371349_a_372678]
-
preschimbata de clipă, în rece icoana. Privește-mă, iubite, cum ninge-a furie Și cum îți devin o rece femeie de nea Și cum albă privire-mi fierbinte mă plânge Peste suflet și sub vesmântul de catifea. Iată-mă, cum molcom cad fulgii, iubite, Amețind peste valsul căderii, doi câte doi, Eu, astăzi, sunt frumoasă mireasă a iernii, E nuntă mare și rece, iar mirii tăcerii doar noi. Privește-mă, iubite, cum ninge-a tristețe Și-ngenunchiată cum stau sub zăpadă, Ninge
PRIVEȘTE-MĂ CUM NINGE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371489_a_372818]
-
să ne mai potolească din vâlvătaie, pentru că noi nu suntem obișnuiți cu această intensitate și lăsându-ne pârjoliți de la început, nu vom putea mai târziu să ne bucurăm de căldurica care ne-ar conferi-o un șemineu în care ard molcom buturugile bine așezate de-o mână pricepută, precum sentimentele într-o iubire împărtășită. - Oare șemineul meu din living room să fie cel care ne va mai potoli setea de iubire? răspunse Sebastian privind-o șăgalnic. - Eu m-am exprimat metaforic
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
pricepută, precum sentimentele într-o iubire împărtășită. - Oare șemineul meu din living room să fie cel care ne va mai potoli setea de iubire? răspunse Sebastian privind-o șăgalnic. - Eu m-am exprimat metaforic, Sebi, comparând șemineul cu o iubire molcomă, așezată, trainică și sigură. - Și eu m-am gândit la cum am sta amândoi întinși comod în fotolii să privim cum sar scânteile din buturugile carbonizate, citind câte o carte, ca doi oameni așezați la casa lor, mulțumiți de modul
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
care râsese ca un diavol de satisfacție. Timpul trecea. Creștea și el. Dar mai aprig creștea răutatea lui. Luase obiceiul să poarte în buzunare pietre mici, rotunde, de râu. Le folosea drept ghiulele, ochind cireada când, spre seară, se înturna molcomă de la imaș. Când țintea ochiul sau ugerul vreunei vaci, pagubele erau răscumpărate de părinții lui. Încasa câte un top de bătaie garnisit cu sudălmi. Nu-i păsa. Râdea iar și dispărea spre alte nefăcute... Ai lui îl duseseră la preot
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
poate abține și, după un timp, întreabă: - Mai ține mult? Când începe Părintele Ilie povestea? - Ai răbdare! Povestea zilei de Sfântul Andrei se întrepătrunde cu câteva cuvinte legate de ziua României. Ca de fiecare dată, Părintele Ilie, cu vocea lui molcomă, surprinde prin mesajul cu care sfârșește orice slujbă. Românii nu sunt ceea ce vor să vadă unii sau ceea ce arată media, nu suntem un neam de cerșetori, violatori, ucigași și proxeneți, suntem un neam de oameni buni, demni, credincioși, cei care
SLUJBA DE SF.ANDREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371971_a_373300]
-
mâncate de țânțari, ici colo, niștefoi ruginite a unor cărți care păstrează povestiri, versuri care trezesc pelângă interes geo-istoric și folcloric. Povestirile celor care au trăit cândvaprin această regiune a Dunării, cu canalele Deltei precum erau odinioarăau întreținut pulsul vieții molcome a pământenilor. Moștenirea primită din generații în generații, trezește în fiecare iubitor șiadmirator al Deltei noian de întrebări. Noi, cei care ne aventurăm pecanalele Deltei Dunării îmbătați de splendida natură, de bogatele comoricare dau vieții -nu numai a băștinașilor-dar ... Citește
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
mâncate de țânțari, ici colo, niștefoi ruginite a unor cărți care păstrează povestiri, versuri care trezesc pelângă interes geo-istoric și folcloric. Povestirile celor care au trăit cândvaprin această regiune a Dunării, cu canalele Deltei precum erau odinioarăau întreținut pulsul vieții molcome a pământenilor. Moștenirea primită din generații în generații, trezește în fiecare iubitor șiadmirator al Deltei noian de întrebări. Noi, cei care ne aventurăm pecanalele Deltei Dunării îmbătați de splendida natură, de bogatele comoricare dau vieții -nu numai a băștinașilor-dar ... II
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
ferestruica poieții. Trezit, ca de obicei, de cântecul cocoșului, la miezul nopții, curcanul, până să adoarmă din nou, trase cu ochiul pe ferestruică să-și mai omoare timpul. Abia atunci, pentru prima dată în viață, cunoscu splendoarea nopții, cu foșnetul molcom al frunzelor, cu cântecul păsărilor de noapte și al greierilor, cu vocile brotacilor, cu suspinele oilor, cu tăcerea lunii și alte și multe frumuseți. Și, din noaptea aceea, curcanul se culcă numai la ferestruică, iar la miezul nopții, când cocoșul
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
fi așezat, dintre înaintașii celor înțelepți, să caute înțelesul a ceea ce se consideră că viața este o repetare a unei grandioase scene imaginare a imaginii imaginate a existenței umane. O doină populară maramureșeană zice astfel, în graiul imaginat al omului molcom al muntelui: Câtă lume-i pentru mine, / Nu doresc să si la nime” (Doniga, 1980:11). Ce fapt al neajunsului vieții îi impune personajului imaginar să ia o astfel de decizie, de îndepărtare a eului de tumult. Se știe că
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
ca simbol al feminității eterne. În opera lui focul în vâlvătăi este Lăură. „Acel foc a murit și-l acoperă o bucată mică de marmură.” - avea să exclame el la moartea iubitei. Pentru candoarea Laurei moarte ne evocă ninsoarea, căzând molcoma: „Nu palida, ci mai albă că zăpadă/ Care pe un timp fără vânt fulguie pe deal/ Ea părea că se odihnește că o ființă obosită.” Apoi vine ploaia, fie ploaia de noapte, după care stelele par mai luminoase: „ De câte ori după
MADONNA LAURA ŞI PETRARCA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373019_a_374348]
-
o poveste, ne lua în brațe, ne mângâia și ne dădea ciocolată. Tot ea o susținea cu o vorbă bună și pe Andra, o elevă ce venea zi de zi la noi în cameră, se așeza lângă mama și plângea molcom de dorul mamei. Stranie prevestire a faptului că peste un an avea să i se stingă din viață mama! Au fost multe momentele pline de gingășie și de lumină petrecute alături de mama, în tabără. Însă cel mai frumos dintre acestea
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371093_a_372422]
-
slova păgâne sudalme de șanț / Rotunjit peste ele stă cerul / Și duioase chemări îmblânzite de lanț / Doar năluci să le afle misterul” (Slova). Iubirea este, în accepțiunea poetei, darul suprem oferit de Dumnezeu, este focul din potir care poate fi molcom sau întețit, care poate fi stins și din nou reaprins din propria cenușă, e nemurirea din ochiul străin, e adâncul pe care persoana iubită trebuie să-l umple cu mirul căldurii și al înțelegerii. Și totodată, e locul de odihnă
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
și, la sfârșit, își dă suflarea, îngălbenindu-se-n pădure? Ați mirosit vreodată frunza și verdelui i-ați dat o șansă? cu mâini de catifea-n natură, ați mângâiat a ei neșansă? i-ați simțit fotosineza, i-ați auzit cântecul molcom ați dat ochilor speranța că-n trupul ei e cord de om? Ați ușurat a ei cădere, strângerea de inimă, încovrigarea ei subtilă trupul strâmb ca de hepatică, firavă, dulce copilă? Doar ați zâmbit la-a ei cădere, i-ați
FRUNZA TOAMNEI de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344819_a_346148]