996 matches
-
mereu în întârziere. Rosenman și Friedman (1974) au numit-o "boala grabei". Tipul B se constituie prin opoziție ca fiind mai relaxați, răbdători, calmi, muncind constant și fără a se simți sub presiune, cu o vorbire mai rară și mai molcomă. Dincolo de împărțirea didactică în două categorii opuse, realitatea nu se constituie atât de dramatic. Ambele tipuri se caracterizează prin trăsături comune diferența constituind-o că indivizii din Tipul A le manifestă cu o intensitate crescută, uneori excesivă (Rosenman et al
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
pe scaun, fără posibilitatea de a se mai ridica vreodată. După aproape două ore funcționarul tăcea, fără să ridice capul din hârtii. Afară începuse să ningă. Se vedeau prin fereastră fulgii mari, ca niște cocoloașe de hârtie creponată, care cădeau molcom. M-am apropiat și am privit spre fereastră în piața largă a Palatului, unde avusese loc „rebeliunea”. Visam cu ochii deschiși. Vedeam coloanele de ostași care încercuiseră Palatul, ofițeri cu chipurile încruntate, marșul nostru cu cântec și evrei deghizați în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
valuri marine, se pierd în depărtare spre Prut; în spate, spre apus, dincolo de valea largă a râului Bârlad, se întind culmi cu creste însorite până în piscurile Ceahlăului; din nord, din dâmbul Făgădăului, înspre Valea Oanei și Valea Gîrzului, două dealuri molcome deschid valea pârâului DodeștiJigălia, pitorească și intens populată. Din pintenul Ursoii ochiul poate admira întreaga vale, de la obârșia sa numită Șipote-Călugăreasca, dăltuită în marginea de nord a satului Dodești, până la Giurcani, pe râul Elan, cu cotiturile sale, cu satele care
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
movilițe gheboșate din rocă gălbuie, se așterne o fâșie de un verde deschis, înghețat și pur, mai puțin strălucitor, ba chiar opac, lipsit de transparență. Ne aflăm în nord, și lumina solară nu poate străpunge marea. În locurile unde apa molcomă linge stâncile, stăruie la suprafață o peliculă de culoare. Cerul fără de nori e foarte palid înspre dunga de indigo a orizontului, punctată cu ușoare scânteieri de argint, la zenit. Albastrul se intensifică și vibrează. Dar cerul e rece, până și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zbenguiam ca un delfin. Mi-a dat de furcă doar o problemă tehnică. Cu toate că fluxul era destul de domol, am întâmpinat greutăți ridicole când am încercat să mă cațăr înapoi pe piatră. „Muntele“ e puțin prea abrupt, scobiturile prea strâmte. Valurile molcome mă tachinau, ba înălțându-mă spre suprafața falezei, ba trăgându-mă îndărăt. Degetele mele, bâjbâind după o falie, lunecau întruna. Simțindu-mă obosit, am înotat în jur, căutând alte locuri unde marea se zvârlea neastâmpărată înainte și înapoi, dar încercarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
oricărei prăjituri cu migdale și, astfel, se armonizează de minune cu vinul roșu. De piersici nu sunt mare amator, dar socotesc caisa drept regina fructelor.) Acum mă duc să-mi fac siesta. E noapte. Două lămpi cu gaz, care sfârâie molcom, aruncă o lumină domoală, lăptoasă, peste suprafața zgâriată și pătată a ceea ce a fost cândva o frumoasă masă din lemn de trandafir, veche posesiune a doamnei Chorney. Aceasta este masa mea de lucru, plasată în fața ferestrei din salon, deși folosesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Va trebui să găsesc un drum mai simplu până la turn. M-am cățărat sus și m-am așezat pe un bolovan ud, cu fața spre Golful Raven. Soarele continua să strălucească și cerul să se umfle plumburiu peste mare. Valurile molcome, neînspumate, se înălțau și se spărgeau de stânci într-un ritm lent, îmbietor. Umbrele alungite se proiectau pe stâncile mari, sferice, ale golfului, reliefându-le, în parte întunecate, în parte sclipind aurii. Fațada prelungă, frumoasă, a hotelului Raven se decupa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
într-un loc sigur și m-am aranjat comod pentru somn, m-am întrebat cu amărăciune cum de nu-mi venise niciodată ideea de a dormi afară, în zilele când eram fericit. Mă aflam atât de aproape de mare, care lipăia molcom peste stânca de dedesubt, încât aveam senzația că plutesc într-o barcă. Cum patul meu stâncos era ușor înclinat în direcția apei, mi-am putut propti capul pe o pernă, ațintindu-mi privirile drept pe orizont, unde luna brăzda de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dureros de gratii, executând, iar și iar, aceleași neputincioase salturi și zbateri. Plutea un abur ușor, auriu, care se subția treptat; avea să fie o zi fierbinte. M-am uitat cu mirare la locurile mele familiare de scăldat, la marea molcomă care plesnea calm stâncile galbene. Am alergat din nou în bucătărie, dar n-am fost în stare nici măcar să-mi fierb un ceai. „Ce trebuie să fac? Doamne, ce trebuie să fac?“ continuam să mă întreb cu glas tare. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în același an (1971) cu al poeților Adrian Popescu și Ion Mircea, din prima echipă de redactori (și poeți) echinoxiști. Cartea Marile Eleusii apare cu recomandarea criticului Ion Negoițescu, în a cărui opinie B. este „un neoromantic”, cu o „sensibilitate molcomă, turnată în blânde rigori prozodice”, orientată către „marea tematică spre a o reduce la subiectivitate”. Lectura critică recunoaște în autorul Marilor Eleusii o „voce”, un timbru poetic personal, original și inconfundabil. Volumul fixează liniile esențiale de dezvoltare ale poeziei lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
ușor suprarealist, Mihai Dascălu ne conduce întrun univers mirific, la a cărui geneză bucuria lucrului bine gândit al imaginației și apetitul vesel pentru poanta hazoasă au contribuit în egală măsură.” “Lumea lui Mihai Dascălu este o lume care-și vede molcom și șugubăț de-ale sale. Cheflii simpatici ce-și susțin reciproc echilibrul precar, gardieni în căutare de cloșarzi adormiți prin parcuri, pitorești fanfare provinciale învăluind într-o dulce după amiază duminicală pașnicele defilări ale localnicilor pe Corso ... Fără a-și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fermitate ieșită din comun, o blândețe pe aceeași măsură. Fruntea înaltă, gura frumos creionată, cu buze cărnoase, cu dinți puternici de om trăit la munte și hrănit cu brânză de oi. Glasul îi era puternic dar stăpânit, baritonal, cu inflexiuni molcome.. După încruntarea sprincenelor și cutelor frunții, dădea impresia unui om cu o voință de neclintit. Când vorbea de străbunii lui, cu glasul grav și molcom, al omului de la munte, era cu totul fascinant. A văzut lumina zilei, la poalele Stânișoarei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și hrănit cu brânză de oi. Glasul îi era puternic dar stăpânit, baritonal, cu inflexiuni molcome.. După încruntarea sprincenelor și cutelor frunții, dădea impresia unui om cu o voință de neclintit. Când vorbea de străbunii lui, cu glasul grav și molcom, al omului de la munte, era cu totul fascinant. A văzut lumina zilei, la poalele Stânișoarei, într-un cătun de câteva case răzlețe, mai sus de Poiana Teiului, unde începea pădurea, deasă și adâncă..fără capăt. „La naștere povestea el pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
somn amorțit, se pomeni cu un glas îngroșat. Dreptatea...dreptatea..! Pentru ce fel de dreptate luptăm noi?!”, glasul parcă nu era al lui. Se făcu tăcere.. nimeni nu se gândise la asta. „ Dreptatea, fraților interveni căpitanul, pe un ton calm, molcom, știind ce zbateri se aflau în inimile lor. Dreptatea este... cel mai mare „bun” al omului pe pământ, și simțul dreptății este cea mai frumoasă însușire a unui om, sau a unui popor..!” „.. Dar, pentru ca dreptatea să triumfe, nu-i
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Politica”, “Poetica”, “Etica nicomahică”, “Istoria animalelor”, “Meteorologia”. </footnote> ... dar..?, Și, într-o liniște grea, continuă murmurat. Pentru că au iubit și au apărat adevărul cu orice preț.. cu prețul vieții..!” Din nou, sub Toaca...se așeză liniștea.. „ .. Esența omului, reluă căpitanul, molcom, poate că avea ochii închiși,.. esența omului constă în unicitatea sa... facultatea de a căuta adevărul, de a-l găsi, de a-l iubi, și de a i se jertfi... Nu este conștiință, nu este culme a vieții, nu este
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ăsta ?!” îl întrebară mai mulți deodată. Toți camarazii i se adresau cu... „Părinte”, pentru că purta în buzunarul de la piept „Biblia”.. și, din care le mai citea câte o rugăciune. După o vreme, fostul seminarist oftă, și cu vorbă rară și molcomă, așa cum îi era felul... le povesti amintiri din marele refugiu, în Banat,.. unde, de acolo de departe, își ogoiau răscolirile sufletești și apăsarea dorului de casă... de școală... de Moldova.. de Moldova, cu cântecelul ăsta.. Urmară câteva clipe de tăcere
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
luptat tu..!” își zise Baltă în sinea lui. „ - Că trece aceasta ca fumul de pe pământ.. ca floarea care a înflorit, ca iarba care s-a tăiat.. cu pământ se acopere.. !”, glasul lui Tudosă, se înălța către slăvi, cuvântând rar și molcom... Cârțu, Ichim, Sofronie.. Oanță, în genunchi, pe marginea gropii, se închinau ca în biserică,.. înspăimântați în fața morții. Brazii înalți și drepți până la cer, se aplecau în adierea ușoară a vântului, clătinând-și încet ramurile. O pasăre de noapte străbătu pe deasupra
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de noapte străbătu pe deasupra fâlfâind cu bătăi grele de aripi; speriată, o bufniță zbura orbește și se prăbuși printre crengi huruind. „ .. Doamne Dumnezeul nostru, cela ce cu înțelepciunea Ta cea negrăită, ai făcut pe om din țărână..!”, Tudosă rostea, rar, molcom rugăciunea pentru morți.. „ - Oare, mai este pe lume ceva vrednic de prețuit, atâtor dorințe.. de prețul atâtor zbateri, de vreme ce aici se opresc toate ?!”, se întrebă Baltă transfigurat... „ - Ce știm despre moarte... ori, despre viață ?!.. Nimic !”, „Chiar de-am ști... judecata
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ca un fulger negru, croncănind. * „.. Miluiește-ne Dumnezeule, după mare Mila Ta, auzi-ne și ne miluiește..!”, la lumina lunii, Tudosă citea rugăciunea de îngropăciune pentru Nechifor... ciuruit de mai multe rafale.. „.. Și, fă Doamne ca robul Tău...!”, glăsuia el, molcom, dar o detunătură frânse ruga către Domnul, și Tudosă lovit între umeri, se prăbuși peste trupul neînsuflețit al camaradului lor. Cârțu și Sofronie, dintr-un salt, îi trase pe amândoi din bătaia armelor. Milițienii cu câini apăreau de după creastă în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
început să mi bântuie sufletul... mi-au răscolit amintiri care păreau îngropate pentru totdeauna în uitare, și, că nu vor mai reveni. Am închis ochii strâns... strâns până la durere. În liniștea adâncă a dormitorului, părea să se audă doar glasul molcom și rar al lui Gheorghiescu, spunând tulburătoarea poveste a căpitanului Baltă, luptătorul din Munții Neamțului. „Baltă a trecut în legendă... și, legendele nu mor niciodată” a încheiat, blândul nostru coleg. Dar, inevitabil, povestea lui Baltă mi-a adus în amintire
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
scape din ochi. „Pentru că părinții voștri... sfinții voștri părinți, fac mari sforțări să vă țină la școală.!”, adăugă el cu mai multă fermitate în glas. Tăcu o clipă, ne privi îndelung, cu o privire posomorâtă... tristă, apoi, cu o voce molcomă, mai caldă ca la început continuă. Am să vă povestesc ceva.. ceva, care...”, dar, noi n-am auzit ce-a spus, pentru că a vorbit prea încet, ca un suspin. Și, se apropie de fereastră, cu mâinile la spate, și, privind
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de muncă și ordine în cel mai desăvârșit grad, iar iubirea și luminarea poporului, să ne fie cel mai scump ideal. Era fascinant să-l asculți pe profesorul Bogos, era încântător și totodată uimitor. Privindu-l și ascultându-i glasul molcom, liniștitor, cu fruntea senină, ochii strălucitor de inteligenți, se poate spune că acel om a fost hărăzit muncii cu elevii și, din duhul său l-a dat lor cu dăruire totală. Era model de omenie, modestie și bunătate. Te privea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Rizescu. În prima clasă, cât l-am avut profesor, Gavril Istrati ne-a învățat cu temeinicie limba română. Eminent profesor, pedagog și om de suflet.. Profesorul nostru de română, era exigent, sever, în acelaș timp, blând și bun, cu vorba molcomă și dulce a ardeleanului de la BistrițaNăsăudului. Pentru statura mea mică și plăpândă, îmi spunea zâmbind „Omu’ mare”... un zâmbet bun pe care nu l am uitat niciodată. În anul următor, spre regretul nostru, s-a transferat la Universitatea din Iași
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ar fi vorbit cu Dumnezeu. Cu un ochi plângeau, cu celalalt râdeau, bucuria și tristețea se împleteau pe frunțile lor brăzdate de vreme... într-un chip dureros. Într-o liniște deasă, să-ți numeri bătăile inimii, unul din colegi începu molcom, mai mult murmurat... Când tata, m-a adus aici, începu el, arătând din ochi către școală.. era pe la sfârșitul lui august și începutul lui septembrie. Am intrat între zidurile ei, care m-au adoptat și mi-au ocrotit copilăria și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sale, prin sufletul său. Avea printre cele mai bune școli și printre cei mai buni dascăli din țară. I se spunea chiar „orașul școlilor”. Se opri o clipă să-și tragă sufletul, nădușit de emoția amintirii, apoi continuă rar și molcom. Noi îl ascultam cu un fel de reculegere. ... Dar, școala cea mai bună, școala cea neîntrecută, școala care a format atâtea caractere, a fost Iașul însuși.. cu tradițiile lui, cu sufletul lui, cu Cerul lui... cu frumusețile lui. Iașul a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]