646 matches
-
aceeași profesie și salarii aproximativ egale. Într-adevăr, după căsătorie, împins de soție, a reușit să-și îndepărteze prietenii cei mai buni, printre care și pe propria lui mamă. Tot ea l-a introdus într-un nou anturaj, al pocheriștilor. Molipsit de microbul jocului, el pierdea mereu, iar ea creștea precum maiaua pusă la dospit. Terminase și liceul la seral cu meritul recunoscut de toți "cea mai luxoasă absolventă". El însă pierdea în continuare, în favoarea bunilor ei prieteni: întâi salariul, primele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
își poate alege propriul drum către socialism 869. Dar în momentul cînd sovieticii au început să aibă un rol mai important în înăbușirea revoluției, Gheorghiu-Dej a luat o serie de măsuri pentru a se asigura că România nu se va molipsi de acest spirit al revoltei. Se temea ca liderii antistaliniști să nu fie cumva sprijiniți de sovietici. Dacă în Polonia, Gomulka ajunsese la putere și, în Ungaria, Mathias Rakosi căzuse de la putere, în cazul izbucnirii unei revolte în România, probabil
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
8). Piamun se referă, de asemeni, la virtuțile pe care trebuie să le lucreze și să le urmeze monahii pentru a ajunge la desăvârșire. Dintre păcate, sunt înfierate mai ales pizma, despre care Piamun crede că cel care se lasă molipsit de ea este aproape imposibil să se vindece. Profetul biblic compară mușcătura pizmei cu veninul aducător de moarte al viperei pentru că cel care invidiază nu se ridică numai împotriva omului, ci chiar împotriva lui Dumnezeu, Care dă omului tot binele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dezolată și violentă, fiidncă, atunci când mă Îmbrățișezi, simți cadavrul ce voi fi cândva, ori ce vom fi amândoi. Ești sfârșit pe termen mediu, Faulques. Începi să nu mai fii un soldat tăcut și slab. N-ai habar, dar te-ai molipsit de virusul care până la urmă nu te va mai lăsa să-ți faci meseria. Într-o zi, ai să ridici aparatul fotografic și, privind prin vizor, n-ai să vezi decât linii, volume și legi cosmice. Sper ca În clipa
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Văd ceea ce vezi. Te observ când gândești Înainte și după, dar niciodată În timp ce faci o fotografie, fiindcă știi că n-ai mai face-o niciodată. Mă Întreb numai dacă, nu cumva, oribila mea intuiție se datorează faptului că m-am molipsit, ca de un virus ori de o boală secretă și incurabilă. Dacă nu cumva mă molipsesc de război, sau el era deja În mine, și tu ai fost doar agent purtător, ori martor. Chestiunea seamănă oarecum cu ceea ce bunica mea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fiindcă știi că n-ai mai face-o niciodată. Mă Întreb numai dacă, nu cumva, oribila mea intuiție se datorează faptului că m-am molipsit, ca de un virus ori de o boală secretă și incurabilă. Dacă nu cumva mă molipsesc de război, sau el era deja În mine, și tu ai fost doar agent purtător, ori martor. Chestiunea seamănă oarecum cu ceea ce bunica mea numea, pe când alinia conopide și salate În grădină (ce bine v-ați Înțeles voi doi, fata
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
țară. Mărturisește într-un loc: „Am sfârșit aproape întotdeauna prin a adopta opiniile celor pe care-i combătusem. (Iron Guard, pe care am detestat-o la început, mi-a devenit din fobie obsesie). Maistre, după ce l-am atacat, m-a molipsit. Dușmanul biruie pe nesimțite un om lipsit de caracter. Tot gândind împotriva cuiva sau a ceva, îi devii prizonier și ajungi să-ți placă această servitute” (III, 346). Dacă ura devine dragoste, de ce n-ar deveni și dragostea ură? Altfel
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Ă urmare a unei robii seculare” (III, 244). Continuă Cioran: „Cred mai degrabă că trebuie incriminat frivolul scepticism național, care refuză să aprofundeze, să interiorizeze senzația” (idem). Până și evreii ar deveni, în mediul românesc, sterili, crede Cioran. „S-au molipsit de superficialitatea ambiantă”, spune el și continuă: „Un Kafka n-ar fi fost cu putință la noi. Mediul l-ar fi făcut frivol, «jurnalist», diletant, sceptic într-un chip vulgar. Asta e și trăsătura dominantă a neamului nostru: scepticismul vulgar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pare rău că ți-o spun. Mihai: Păi sigur că nu, numai bucuriile sînt și ale voastre! Alex: Nici măcar atît, tata. Mihai: Ai gură, da? Ești independent! Ai păreri! Alex: Am crescut, tata... Mihai: Ai crescut pe dracu! Te-ai molipsit de la deșteapta și demna de soră-ta. Ce-ai zis! Dacă e ea obraznică, de ce n-aș fi și eu? Adică aveți personalitate. Irina: Eu n-am fost obraznică. Mihai: Cînd nu ești alături de tatăl tău, înseamnă că-i ești
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
face... Plutonierul: Zi mersi că ți-l dă înapoi... Dosar nr.: (se așază la una din mese) Sursa dublă: (către Dosar nr. ) Păi ce faci?! Te așezi la masa mortului? Du-te, dom'le, la masa ta... să nu te molipsești de moarte... Dosar nr.: (așezîndu-se la altă masă) Da..., apropo... azi cine trebuia să aducă floarea? Obiectiv nr.: Cine întreabă ăla e... Sursa dublă: Eu am adus floarea alaltăieri. Dosar nr.: Și eu... (încurcat) atunci eu cînd am adus-o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la primul volum, Dumitru M. Ion se vrea vitalist: "Beau laptele cald până îmi țipă în sânge" sau "Bivolii negri, în luminiș, borțoși/ caută-n umbre seninii strămoși." Uneori, ne amintește de Crevedia sau de Aron Cotruș: "Satul s-a molipsit de aburi/ care se clatină până în măduva țăranului, îl așază din șale, îl încovoaie puțin,/ Acolo, pe holdă lângă femeie. Pe deal tună Dumnezeu ca prostul/ latră câinii la duhul ploii". Poetul va rămâne, și în volumul "Vânătorile" (1969), un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu care am continuat ceea ce învățasem de la primul meu profesor. Revenind la Alexa Visarion...am avut privilegiul să-l prind într-una din cele mai generoase perioade ale domniei sale, când mai presus de metodă, tehnică, abc-ul necesar, ne-a molipsit cu iubirea sa pentru teatru, cu patima nesfârșită și arderea necondiționată ce-l definesc atât ca om, cât și ca regizor. Efervescența pe care ne-o injecta, vitalitatea sa, încăpățânarea și dăruirea cu care venea înspre noi...ne atrăgeau că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
interiorul corpului. Dacă și-ar fi pus un termometru, nici n-ar fi trebuit să-l frece de haine. Pînă și eroul din plastic, pe care-l ținea mai tot timpul asupra lui, se îndepărtase de el, ca să nu se molipsească. Și asta din cauza unui cuvînt. Da, i-a spus el lui Marcu, cînd a fost invitat. Cuvîntul da îi deschidea buzele înainte să aibă timp să le strîngă. Asta nu pentru că Marcu a făcut o prezentare foarte vie și atrăgătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ședinței pentru alegerea candidatului; aici Farfuridi și Cațavencu schimbă replici care reprezintă mostre de exprimare incoerentă și semidoctă a unor demagogi. Referindu-se la comicul caragialian, Ion Șerdeanu afirmă: „Comicul lui Caragiale - a acestui om care a râs printre lacrimi - molipsește pe toți spectatorii care se conving că se găsesc în fața unui genial dramaturg din familia lui Aristofan, Goldoni, Molière, Gogol.“ (Critica teatrală străină despre O scrisoare pierdută. În: „Tribuna“, VI, 1962, n. 6, 19 aprilie, p. 10) 5. Referințe critice
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
mod, „iar neamul boierilor pământeni se ocărăște“. Concomitent, parveniții preiau dregătoriile, eliminându-i pe boieri de la o importantă sursă devenit. Această practică devine res pon sabi lă pentru toate „relele“ și stricăciunile pe care le-a suferit „patria“, mulți autohtoni molipsindu-se după exemplul acestor intruși. Din nevoia de a stopa acest „prost obicei“ se hotărăște interzicerea căsătoriilor între fetele băștinașilor și străini sub amenințarea confiscării averii pe seama domniei și alungarea din țară a respectivei familii. Părinții, nașii și preoții vor
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
dar și străine. Așadar, roman de dragoste, dar și roman politic, pe care comunistul Saramago ("comunismul pentru mine e de natură hormonală") nu-l putea rata. Expediindu-și personajul în stradă, într-o istorie megalomană, mimetică prin veleitățile ei imperiale, molipsită de ideologia fascistă și nazistă tip Hitler, Mussolini, Franco, Saramago face din Ricardo Reis purtătorul de cuvânt al diatribei sale antifasciste și antidictatoriale, al satirei antisalazariste. Ricardo Reis sfârșește prin a-și recunoaște înstrăinarea de propria țară, confiscată de clișee
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
murmura-t-elle, que cela doit être terrible, cette comédie du luxe qu'elles se croient forcées de jouer" [Zola, L'Argent, p.71]. Nana este musca de aur, care se răzbuna pe condiția clasei sale357. Nana devine simbolul decăderii Parisului. Ea molipsește Parisul și îl descompune. Fetele că Nana sunt elementul subversiv care guverneaza societatea. Totul favorizează ridicarea și reușită, în acestă epoca, a demimondenei: atmosferă de sărbătoare, febra de îmbogățire, succesul vodevilului, apariția numeroaselor teatre mici și a locurilor de distracție
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mult ca în privința frumuseții sau amantului. Modă este, in geneză să, un fenomen citadin. Până la jumatatea secolului al XIX-lea provincia a fost destul de rezistență, în marea ei majoritate, la evoluțiile toaletelor. În jumătatea a doua a secolului însă, modă molipsește chiar și cele mai conservatoare paturi, precum cele religioase. Aici haină este simbol mistic, fiecare piesă exprimă spiritul căinței 391. Într-o epocă în care atât de puține femei știu să scrie, haină este un mod de instruire important: ea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
geometria baletului intim, devenind agent activ al scandaloaselor povești de amor, de adulter și divorț. Toate acestea vorbesc atât despre o continuă liberalizare a societății și individului, cât și despre elasticitatea unei culturi. În faza capitalismului victorios, individualismul triumfă și molipsește cu spiritul sau subiecții timpului. Prin această se explică, în mare măsură, faptul ca Pariziana funcționează ghidată de ego-ul sau, instituind trăsături definitorii, cum ar fi egoismul (satisfacerea tuturor dorințelor), egotismul (preocuparea doar pentru propria persoană, siguranța în poziția centrală
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
drames de Strindberg à Paris: ici, le type de la femme intellectuelle, de la femme qui analyse n'a guère de prestige. (...) Chez nous, on écrit des romanș, ici, on leș vit" [p.129]. 136 În atmosferă Parisului și americancă Dobson se molipsește de capacitatea singulară a intrigilor românești: "cette petite femme avait la passion de la passion, le goût des intrigues romanesques" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.114]. 137 "On pourrait très bien nommer La comédie humaine Leș Mille et Une
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
un actor-retor, consumând de fapt patosul oratoric, refulat, al autorului. Regizor și actor totodată, el se zbuciumă necontenit sub toate măștile, creează și distruge, apără și acuză, plânge și râde pentru a-și regăsi liniștea" (p. 300). Singurătatea... "Râsul lui molipsește auditoriul și cititorii, protagonistul adevărat al operei fiind marele povestitor, cu mimica și cu gesturile lui verbale irepetabile" (p. 48). G. Călinescu... "Se configurează, treptat, un Călinescu personaj și regizor spiritual al propriei opere" (p. 28); În subtext, Călinescu e
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de credințe religioase și confesiuni, de origine etnică și de limbă, nu constituie în România o piedică spre a dobândi drepturi civile și politice și a le exercita”. Odată cu periculoasa ascensiune a nazismului în Germania, conducătorii multor state europene se molipsiseră de morbul antisemit cultivat cu mare grijă de către Hitler și ideologii partidului său. Din păcate, nici țara noastră n-a fost ocolită de acest curent distrugător de destine, în general, nevinovate. Ne-am permis scurta expresie „în general”, deoarece (după cum
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
pe atunci a chiaburilor. Iată ce ne-a mai spus pe această temă: „După ce mă văzusem cu diploma de bacalaureat în mână, mi-am pus imediat problema înscrierii la o facultate. Eu aș fi vrut să fac filologia, deoarece mă molipsisem de lectură și mă îndrăgostisem de cărțile din biblioteca familiei, cu toate că multe dintre ele demult se transformaseră în cenușă și fum după ce securistul semianalfabet care-l arestase pe tata i-a dat ordin mamei să le ardă pe cele aruncate
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
mănușile, gulerul, ghietele și pomada mi-au lăsat o impresie desagreabilă" (Delavrancea). Un alt măr al discordiei îl va constitui apetitul fiului pentru cariera literară ("Nenorocitul, cât i-am spus să nu se apuce de literatură! [...] Dar acum s-a molipsit și nu pot să-l scap.") din care Mateiu va face și o atroce armă de răzbunare. Așa cum s-a răzbunat și prin poza pe care o prezintă cînd sosește la Berlin să-și vadă tatăl răposat, rostind emfatic, în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ușor, / și-o gravă bucurie mă pătrunde” (Adolescent). De ce ți-ai ales locul nevegherii, locul dăinuirii veșnice tocmai aici și nu altundeva?! O spui chiar tu: „Cimitirul la noi e un pogon comun înconjurat cu gard de piatră, să nu molipsească pământul rămas viu în libertate...” (Ca un paradis) și, poate, alegerea să fi fost cea mai bună! Aici, în dangăn de clopot, aici, în miruire și atămâiere, va fi să fie, veșnic, binecuvântare. și, distingându-ți vocea, în șoptire psaltică
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]