3,169 matches
-
1861 și până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. a guvernat Italia unificată timp de 85 de ani de Victor Emanuel al II-lea, Umberto I, Victor Emanuel al III-lea și Umberto al II-lea ca monarhi. Ultimul monarh a condus pentru câteva săptămâni, înainte de a fi răsturnat de un Referendum Constituțional, creând Republica Italiană. Casa de Savoia a apărut împreună cu Cantoanele Elveției, care au unit Elveția de astăzi. Numele casei provine de la regiunea istorică situată la sud-estul Franței
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]
-
său mai mic, Ladislau. Membrii dinastiei Árpád au guvernat alte provincii cucerite (Slavonia, Croația și Transilvania) în loc de "tercia pars regni". În timpul domniei lui Géza al II-lea (1141-1162), episcopul Otto de Freising consemna că toți ungurii "„sunt atât de supuși monarhului și chiar și a-l jigni prin șoapte ascunse era considerat fărădelege”". Fiul său Ștefan al III-lea (1162-1172) a trebuit să se lupte pentru tron cu unchii săi, Ladislau al II-lea (1162-1163) și Stephen al IV-lea (1163-1165
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
însă abia la 2 iulie 1876. "Legea constituțională asupra practicii puterii guvernamentale și penale" (în ) a apărut tot la inițiativa Comitetului constituției și a fost un pandant al Legii puterii judecătorești, având în vedere că reglementa puterea executivă. Statua neresponsabilitatea monarhului și responsabilitatea miniștrilor. Monarhul rămânea conducătorul suprem al forțelor armate; dreptul de emitere a decretelor de către miniștri a fost reglementat. Inoficial numită „Legea delegației” (acest titlu nu apare în Foaia legilor imperiale), "Legea despre afacerile comune ale tuturor țărilor monarhiei
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
iulie 1876. "Legea constituțională asupra practicii puterii guvernamentale și penale" (în ) a apărut tot la inițiativa Comitetului constituției și a fost un pandant al Legii puterii judecătorești, având în vedere că reglementa puterea executivă. Statua neresponsabilitatea monarhului și responsabilitatea miniștrilor. Monarhul rămânea conducătorul suprem al forțelor armate; dreptul de emitere a decretelor de către miniștri a fost reglementat. Inoficial numită „Legea delegației” (acest titlu nu apare în Foaia legilor imperiale), "Legea despre afacerile comune ale tuturor țărilor monarhiei austriece și despre metoda
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
de Henric IV, dar pretenția este recunoscută doar în urma convertirii sale la Catolicism patru ani mai târziu. În 27 februarie 1594, Henric este încoronat Rege al Franței punând bazele dinastiei Bourbon care va conduce Franța până la Revoluție, titlul purtat de monarh fiind „Rege al Franței și Navarei” (). În 1620, Regatul Navarei, mai exact Basse-Navarre și Béarn sunt încorporată în cadrul Regatului Franței, dar păstrează un anumit nivel de autonomie până în 1789, fiind provincii de tip „Pays d'états”.
Regatul Navarrei () [Corola-website/Science/315108_a_316437]
-
este denumit "comandant general a armatei imperiale din Italia" cu puteri nelimitate. Primele atacuri ale lui rămân fără succes, fiind nevoit să se retragă în tabăra de iarnă. Carol Quintul renunță la tron în favoarea fiului său Filip II,care noul monarh îl menține mai departe ca comandant al trupelor sale. Ducele reușește să ocupe provincia Campania și sä ajungă la porțile Romei, unde este obligat de Filip al II-lea să oprească ofensiva și să ducă tratative de pace în (1559
Fernando Álvarez de Toledo, Duce de Alba () [Corola-website/Science/304391_a_305720]
-
Alba, refugiații din toate cele 17 provincii ale Țărilor de Jos, cer retragerea trupelor spaniole și tolerarea religiei protestante "Genter Pazifikation" (Pacea de la Geneva) (1567) ,astfel este numit ca guvernator al Țărilor de Jos Ioan de Austria fratele vitreg al monarhului. Ducele de Alba fiind însărcinat de Filip II, de a conduce mai departe războiul impotriva Franței, obligând papa Paul IV-lea să renunțe din pretențiile sale, ulterior în Portugalia 1580 reușește un război scurt cu o strategie deosebit de iscusită.
Fernando Álvarez de Toledo, Duce de Alba () [Corola-website/Science/304391_a_305720]
-
la modul cum este numit și legitimat conducătorul statului. Se diferențiază astfel două mari forme de guvernământ: monarhia, cu un conducător cu mandat transmis ereditar, și republica, în care conducerea statală este aleasă prin vot. În această formă de guvernământ, monarhul deține puterea absolută in stat. Parlamentul are rol decorativ (daca există), iar puterea executivă este exercitată în totalitate de monarh. În prezent, state în care există monarhie absolută sunt Vaticanul, unele monarhii musulmane, Swaziland,Arabia Saudita,cele din Asia etc. În
Formă de guvernământ () [Corola-website/Science/298866_a_300195]
-
conducător cu mandat transmis ereditar, și republica, în care conducerea statală este aleasă prin vot. În această formă de guvernământ, monarhul deține puterea absolută in stat. Parlamentul are rol decorativ (daca există), iar puterea executivă este exercitată în totalitate de monarh. În prezent, state în care există monarhie absolută sunt Vaticanul, unele monarhii musulmane, Swaziland,Arabia Saudita,cele din Asia etc. În statele cu regim monarhic constituțional (ex: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Suedia, Belgia, Olanda, Spania), șeful statului este monarhul, care deține, de regulă, puteri
Formă de guvernământ () [Corola-website/Science/298866_a_300195]
-
este exercitată în totalitate de monarh. În prezent, state în care există monarhie absolută sunt Vaticanul, unele monarhii musulmane, Swaziland,Arabia Saudita,cele din Asia etc. În statele cu regim monarhic constituțional (ex: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Suedia, Belgia, Olanda, Spania), șeful statului este monarhul, care deține, de regulă, puteri limitate. Puterea executivă este deținută de Guvern prin Primul-Ministru. Ca structură, sistemul este foarte asemănător cu cel al Republicii Parlamentare, diferențele fiind legate de șeful statului și modalitatea de alegere al acestuia. Monarhii din aceste
Formă de guvernământ () [Corola-website/Science/298866_a_300195]
-
statului este monarhul, care deține, de regulă, puteri limitate. Puterea executivă este deținută de Guvern prin Primul-Ministru. Ca structură, sistemul este foarte asemănător cu cel al Republicii Parlamentare, diferențele fiind legate de șeful statului și modalitatea de alegere al acestuia. Monarhii din aceste sisteme au cunoscut o reducere treptată a atribuțiilor lor, mai ales după anul 1945, rolul acestora fiind mai mult simbolic. Cu toate acestea, există "puteri de rezervă" pe care aceștia le pot folosi (mai ales în Marea Britanie), însă
Formă de guvernământ () [Corola-website/Science/298866_a_300195]
-
din 1923, acceptată, în general, ca ultima constituție democratică a țării, asignează astfel cele trei puteri ale Statului: În statele cu formă de guvernământ parlamentară (ex: Germania), prim-ministrul (sau cancelarul) este șeful guvernului, autoritatea executivă în stat, șeful statului (monarh sau președinte) având, cu mici excepții, funcții simbolice. Guvernul este numit de către Parlament, iar în unele cazuri Parlamentul alege și Președintele țării. În majoritatea cazurilor, Președintele are rolul de a media conflictele politice și de a reprezenta pe plan extern
Formă de guvernământ () [Corola-website/Science/298866_a_300195]
-
mare grup de triburi originare din Asia centrală. Prima atestare a etnonimului „turc” a fost menționarea sau "kök türk" („turcii albaștri”, la singular) într-o scrisoare trimisă în 585 de împăratului Chinei lui Isbara, hanul tribului göktürk. În misiva respectivă, monarhul i se adresează destinatarului cu apelativul „Mare Han Turc”. În inscripțiile Orhon, datate cam în aceeași perioadă, este folosită varianta „turuk”. Utilizări mai vechi ale unor termeni similari, precum acelea pe o tabliță din secolul 20 î.Hr găsită în
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
kilometri nord de Adrianopole. Tatăl său era "Nicefor Bryennios", un strateg al armatei bizantine, pretendent la tronul imperial, general al împăratului Mihail VII Ducas. Datorită cunoștințelor sale, era o persoană apreciată de contemporanii săi. "Nicefor Bryennius" fiind unul din favoriții monarhului a devenit ginerele împăratului bizantin Alexios I Comnen, prin căsătoria sa cu porfirogeneta Anna Comnena. "Bryennios" sau "Bryennius" a apărat, cu succes, în anul 1097, orașul Constantinopol, care era asediat de cavalerii cruciați participanți la Prima cruciadă și care erau
Nicefor Bryennius () [Corola-website/Science/313539_a_314868]
-
de drept divin, Carol Temerarul, care lucrează pentru a-și crea un stat unitar și centralizat, reprezintă o provocare continuă pentru regele Franței. De la sfârșitul lui octombrie 1468 (adică după Tratatul de la Péronne și reprimarea revoltei din Liège), cei doi monarhi sunt blocați într-un duel cu moartea: domnia lui Carol Temerarul nu este decât o serie aproape neîntreruptă de războaie împotriva regelui Franței. Pentru a rezista lui Ludovic al XI-lea, Carol a încercat să se alieze cu împăratul Sfântului
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
ei informal de a acționa. În 1905, guvernul norvegian a luat în discuție de a-i face rege și regină a Norvegiei însă cuplul a fost ușurat când acest lucru nu s-a întâmplat. Prințesa Ingeborg este bunica a trei monarhi europeni: regele Harald al V-lea al Norvegiei, regele Baudouin I al Belgiei și regele Albert al II-lea al Belgiei. Prin Prințesa Joséphine-Charlotte a Belgiei, ea este străbunica celui de-al patrulea monarh: Henri, Mare Duce de Luxemburg.
Prințesa Ingeborg a Danemarcei () [Corola-website/Science/320473_a_321802]
-
Prințesa Ingeborg este bunica a trei monarhi europeni: regele Harald al V-lea al Norvegiei, regele Baudouin I al Belgiei și regele Albert al II-lea al Belgiei. Prin Prințesa Joséphine-Charlotte a Belgiei, ea este străbunica celui de-al patrulea monarh: Henri, Mare Duce de Luxemburg.
Prințesa Ingeborg a Danemarcei () [Corola-website/Science/320473_a_321802]
-
acțiunea se va desfășura în Lumea Nouă, la Boston, în loc de Europa, perioada va fi vag sugerată ca fiind cea a începutului anilor 1700, deci cea a Americii de nord coloniale britanice, rangul personajului asasinat va fi coborât de la cel de monarh la cel de guvernator colonial, iar personajul în sine nu va fi nimeni altul decât Riccardo (Richard), Contele (ori Earl) de Warwick. Acțiunea se petrece la Boston, în ultimii ani înainte de anul 1700. Riccardo, conte de Warvick, guvernator al Bostonului
Bal mascat () [Corola-website/Science/307437_a_308766]
-
chirurg superior la Colegiul de Chirurgie din Berlin, și Susannei Lienard, descendentă dintr-o familie protestantă venită din orașul francez Metz, se naște un băiat, numit Peter. Avea un frate și o soră, ambii mai mari ca vârstă. Pe atunci monarhul Prusiei era Friedrich al II-lea, care se ocupa de reorganizarea Academiei de științe prusiene. Tatăl a vrut ca fiul să-i urmeze calea și să devină medic, dar micul Peter se ocupa mai mult cu studierea naturii. Luând lecții
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
de sud-est a Țaratului Rusiei. Regiunile slab populate ale Câmpiilor Sălbatice de la granița de sud a Țaratului Moscovei au fost folosite de tătari pentru lansarea raidurilor anuale de jaf în ținuturile rusești. După o serie de războaie cu Hanatul Crimeii, monarhii ruși au început să încurajeze coloniștii cazaci să se așeze în regiune, care a ajuns să aibă un rol de zonă tampon. În afară de cazaci, în regiune s-au mai așezat și țărani și orășeni din Ucraina răsăriteană și cea apuseană
Slobidska Ukraina () [Corola-website/Science/318892_a_320221]
-
obțină o mare victorie. Consiliul de Coroană care a hotărât intrarea României în război a avut loc în ziua de duminică, 27 august 1916, ora 11 dimineața, la Palatul Cotroceni. La consiliu au participat: Spre deosebire de consiliul din august 1914, noul monarh, regele Ferdinand a deschis lucrările anunțând că "a convocat pe mai marii țării nu ca să le ceară un sfat, căci hotărârea lui este luată, ci ca să le ceară sprijinul". Regele a anunțat apoi hotărârea sa de a angaja România de
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
Ernest Augustus III (; 17 noiembrie 1887 - 30 ianuarie 1953), a fost Duce de Brunswick, nepot al regelui George al V-lea al Hanovrei, pe care prusacii l-au detronat în 1866. Ultimul monarh al Casei de Hanovra, Ernest Augustus a fost descendent direct al lui Henric Leul. Străbunicul lui Ernest, Prințul Ernest Augustus, Duce de Cumberland, al cincilea fiu al regelui George al III-lea al Regatului Unit, a devenit rege al Hanovrei
Ernest Augustus, Duce de Brunswick () [Corola-website/Science/321797_a_323126]
-
Henric al VIII-lea () (n. 28 iunie 1491 - d. 28 ianuarie 1547) a fost rege al Angliei din 21 aprilie 1509 până la moartea sa. Henric al VIII-lea a fost al doilea monarh al Casei Tudor, succedând tatălui său, Henric al VII-lea. Este faimos datorită faptului că a avut șase soții: Catherine de Aragon, Anne Boleyn, Jane Seymour, Anne de Cleves, Catherine Howard și Catherine Parr. Henric VIII a fost al doilea
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
persoană” și „inventar al banilor”, adjectivul "monetar" / "monetară", din sintagmele "sistem monetar" / "emisiune monetară", substantivul "monetărie", verbele "a monetiza" / "a demonetiza" sunt considerate corecte. Fața monedei are de obicei o imagine, care poate fi stema țării emitente, capul/bustul unui monarh sau denumirea sau simbolul altei autorități emitente și se numește "avers", sau colocvial "cap". Partea cealaltă se numește "revers" sau colocvial "pajură". În numismatică, pastila monetară se numește "flan", iar diferitele metale sau aliaje sunt desemnate prin abrevieri: AE pentru
Monedă () [Corola-website/Science/297478_a_298807]
-
acest nume de la bunicile sale și de la nașa sa, împărăteasa Eugenia, văduva fostului împărat Napoleon al III-lea al Franței, care trăia în exil în Marea Britanie. În familie i se spunea "Ena". Victoria Eugenie a crescut în casa reginei Victoriaș monarhul britanic permisese fiicei sale Beatrice să se căsătorească cu condiția ca ea să rămână să-i țină companie și să devină secretarul său personal. Așa încât, Victoria Eugenie și-a petrecut copilăria la Castelul Windsor, Balmoral și la Casa Osborne. Tatăl
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]