617 matches
-
frescelor și al altor decorațiuni continuând până în 1560. Sansovino a murit în 1570, dar în 1588, Vincenzo Scamozzi a întreprins construirea altor cinci arcade, tot după proiectul lui Sansovino, aducând clădirea până la "Molo" sau dig, lângă clădirea lui Sansovino pentru monetăria venețiană, "Zecca". Unul dintre primii bibliotecari, din 1530, a fost Pietro Bembo. Cu toate acestea, fondul de carte al bibliotecii a început să fie colectat înainte de construcția clădirii. De exemplu, baza colecțiilor din bibliotecă a fost donația făcută "Serenissimei" a
Biblioteca Marciana () [Corola-website/Science/333558_a_334887]
-
I. În 1811 biblioteca a fost mutată în încăperile mai spațioase din Palatul Dogilor, unde au fost aduse și alte colecții: În 1904 colecția a fost mutată în clădirea "Zecca" (construită tot după planurile lui Sansovino în perioada 1537-1547 ca monetărie). Biblioteca s-a extins de atunci iarăși în spațiile sale originale adiacente și chiar în secțiuni ale "Procuratie Nuove" din Piața San Marco. Astăzi, în afară de circa un milion de cărți tipărite, Biblioteca Marciana conține aproximativ 13.000 de manuscrise, 2
Biblioteca Marciana () [Corola-website/Science/333558_a_334887]
-
5 aprilie 2006. Aceasta a fost prima monedă din seria "Mari mănăstiri din Austria". Pe ea este reprezentată mănăstirea benedictină a Abației Nonnberg. În vârful dealului de pe fundal pot fi văzute castelul și biserica Sf. Kajetan. De asemenea, în 1977 Monetăria austriacă a emis o monedă pentru aniversarea a 900 de ani a castelului Hohensalzburg. Fortăreața este formată din mai multe aripi și o curte interioară. Apartamentele prințului-episcop se află în așa-numitul "Hoher Stock" (etajul superior). Turnul Kraut ("Krautturm") adăpostește
Castelul Hohensalzburg () [Corola-website/Science/328198_a_329527]
-
Petru I Mușat. Cercetările arheologice au determinat faptul că aici a existat un pâlc de pădure care a fost defrișat prin incendiere în vederea ridicării construcției. Datarea construcții se datorează și descoperirii câtorva zeci de monede de argint (toate emise de monetăria voievodului Petru I Mușatinul) în cel mai vechi nivel al cetății. Petru I Mușat a construit în Suceava un castel fortificat pentru a-i servi ca reședință voievodală. Castelul avea forma unui patrulater regulat, cu laturile opuse de lungimi egale
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
Lupu și cele ale logofătului Gheorghe Ștefan, pretendent la tronul Moldovei. Cetatea suferă grave avarii, iar hatmanul cazac este rănit grav și moare sub zidurile cetății la 15 septembrie 1653. Eustratie Dabija (1661-1665) dispune instalarea în Cetatea Sucevei a unei monetării, care funcționează între anii 1662 și 1668 și unde se emit ultimele monede moldovenești (bani mărunți de aramă, denumiți "șalăi"). În anul 1673, în cetate se instalează o garnizoană polonă, cu acordul voievodului Ștefan Petriceicu (1672-1673, 1673-1674). După șase luni
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
de discuri și butoni ornamentali. Ștefan cel Mare a adăugat în exteriorul zidului fortului mușatin, dar lipite de zid, două camere de gardă în dreptul intrării de pe latura de nord-est, iar Eustratie Dabija a construit la mijlocul secolului al XVII-lea o monetărie pe latura de est, dar zidurile acesteia s-au prăbușit. În exteriorul fortului se află zidurile de incintă construite în două etape, identificabile ușor, un zid din vremea lui Alexandru cel Bun paralel cu latura de sud și un zid
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
bani (denumite popular „băncuțe”), 1 leu și 2 lei. Începând cu 1880 s-au emis și monede de argint de 5 lei. Monede din aur pentru circulație s-au bătut în 1883 și 1890. La 3 martie 1870, se înființează Monetăria Statului, care poate bate monedă, până în acel an monedele fiind bătute în majoritate în străinătate, mai ales la Birmingham. Datorită lipsei de monedă națională anterioare momentului 1870, toate taxele și vama erau plătite direct în aur; aurul străin era frecvent
Leu românesc () [Corola-website/Science/297256_a_298585]
-
aprilie 1880, este înființată Banca Națională a României, fiind singura abilitată să emită monedă de metal și hârtie. Printr-o lege din 1900, s-a autorizat și emiterea de piese de nichel, cu valoarea nominală de 5, 10 și 20 bani, bătute la monetăria Bruxelles. În 1906, s-au bătut o serie de monede de aur, cu valorile nominale de 12,5 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei și 100 lei, aniversând cei 40 de ani de domnie a regelui Carol I. După
Leu românesc () [Corola-website/Science/297256_a_298585]
-
sfârșitul secolului al II-lea î.Hr și primele decenii ale secolului I î.Hr., o dată cu pătrunderea în regiune a denarului roman ("denarius"). Aceștia vor domina economia dacică inclusiv în secolul al II-lea d.Chr. Explicația constă în descoperirea unei monetării în cadrul căreia moneda romană republicană era falsificată în așezarea de la Sarmizegetusa Regia. Numărul mare de monede romane republicane descoperite pot fi explicate și în acest sens, nu doar prin relațiile comerciale înfloritoare între lumea dacică și cea greco-romană. Cele mai
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
sau grade militare străinilor, să nu negocieze tratate sau să declare război fără acordul Seimului, să nu își ia o soție fără acordul Seimului, să-i convinga pe frații săi să depună jurământul pentru Republică, și să transfere profiturile de la Monetăria Roaială la Trezoreria Roială, și nu la tezaurul privat. Când rezultatele alegerilor au fost făcute publice de către Marele Mareșal Łukasz Opaliński, nobilimea care luase parte la alegeri a început festivitățile în cinstea noului rege. Vladislav a fost încoronat pe 6
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
de la "Maria-Theresien-Taler") este o monedă bulion (adică cu o valoare egală cu a metalului prețios conținut), folosită în comerțul internațional încă de la prima batere. Este numit astfel deoarece a fost bătut prima dată sub domnia împărătesei Maria Terezia (1740-1780), la monetăria din Günzburg, în Bavaria. După 1780, cu permisiunea împăratului Iosif al II-lea, moneda s-a bătut tot cu același "milesim" (1780), în diverse monetării din Imperiul Habsburgic: Hall, Günzburg, Kremnitz, Alba Iulia, Milano, Praga și Viena precum și la monetăriile
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
numit astfel deoarece a fost bătut prima dată sub domnia împărătesei Maria Terezia (1740-1780), la monetăria din Günzburg, în Bavaria. După 1780, cu permisiunea împăratului Iosif al II-lea, moneda s-a bătut tot cu același "milesim" (1780), în diverse monetării din Imperiul Habsburgic: Hall, Günzburg, Kremnitz, Alba Iulia, Milano, Praga și Viena precum și la monetăriile din Birmingham, Bombay, Bruxelles, Londra, Paris, Roma, Veneția și Utrecht, pentru a servi ca monedă de comerț exterior cu diverse state, în special cu țările
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
monetăria din Günzburg, în Bavaria. După 1780, cu permisiunea împăratului Iosif al II-lea, moneda s-a bătut tot cu același "milesim" (1780), în diverse monetării din Imperiul Habsburgic: Hall, Günzburg, Kremnitz, Alba Iulia, Milano, Praga și Viena precum și la monetăriile din Birmingham, Bombay, Bruxelles, Londra, Paris, Roma, Veneția și Utrecht, pentru a servi ca monedă de comerț exterior cu diverse state, în special cu țările din regiunea estică a Mării Mediterane, Levantul. Din acest motiv MTT e cunoscută și sub
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
potrivit cărora numărul acestora s-ar apropia de 800 milioane. Până la 31 octombrie 1858 talerul a fost monedă oficială în Imperiul Austriac și avut putere circulatorie, ulterior el fiind folosit doar pentru tezaurizarea argintului. După 1946 a fost suspendat dreptul monetăriilor străine de batere, Viena rămânând singurul loc unde se mai bate această monedă. De atunci monetăria vieneză a bătut circa 50 de milioane de exemplare. Diametrul talerului este de 39,5 mm, are grosimea de 2,5 mm, greutatea de
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
fost monedă oficială în Imperiul Austriac și avut putere circulatorie, ulterior el fiind folosit doar pentru tezaurizarea argintului. După 1946 a fost suspendat dreptul monetăriilor străine de batere, Viena rămânând singurul loc unde se mai bate această monedă. De atunci monetăria vieneză a bătut circa 50 de milioane de exemplare. Diametrul talerului este de 39,5 mm, are grosimea de 2,5 mm, greutatea de 28,0668 grame, iar titlul de 833,33‰, ceea ce înseamnă că are un conținut de 23
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
Iordan. Tăietura / muchia medaliei este netedă și are gravat textul, în limba latină: « », în , deviza monarhiei române. În legea 656, publicată în Monitorul Oficial nr. 298 din 23 decembrie 1944, se menționa că Ministerul Finanțelor era autorizat să bată, prin Monetăria Națională, și să pună în vânzare medalii comemorative din aur, într-un tiraj maxim de 1.000.000 de bucăți. Caracteristicile medaliilor erau expuse în articolul 3. La articolul 3, litera B, punctul b. se stipula că masa unei medalii
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
medaliilor Ardealul Nostru este de 6,55 grame, dar același titlu și același diametru. Numismatul Octavian Iliescua emis ipoteza că « diferența de masă dintre medalie și piesele de 20 de lei a apărut ca rezultat al unei erori produse la monetărie; piesele ar fi trebuit să aibă aceleași caracteristici ca monedele de aur de 20 de lei obișnuite. Inițial Banca Națională ar fi furnizat atât aur cât ar fi fost necesar pentru 1.000.000 de piese de 20 de lei
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
ar fi trebuit să aibă aceleași caracteristici ca monedele de aur de 20 de lei obișnuite. Inițial Banca Națională ar fi furnizat atât aur cât ar fi fost necesar pentru 1.000.000 de piese de 20 de lei. Deoarece monetăria a bătut piesele un pic mai grele, încă 100 de kilograme de aur au fost livrate din rezervele băncii. » Însă, dacă citim cu atenție legea nr. 656, publicată în Monitorul Oficial din 23 decembrie 1944, articolul 3, litera B. punctul
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
celei de-a doua soții a lui Clotaire I], Aregund, în Basilica Saint Denis din Paris. Costumul funerar și bijuteriile erau destul de bine păstrate, oferind o perspectivă asupra costumației din acea perioadă. Monedele merovingiene sunt expuse la "Monnaie de Paris", (monetăria franceză) la 11, quai de Conti, Paris, Franța.
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
Cetatea Filippi și-a păstrat autonomia în cadrul regatului macedonean, având propriile instituții politice (printre care "Adunarea poporului"). Descoperirea unor noi zăcăminte de aur în apropierea cetății, la Asyla, a contribuit la bunăstarea regatului macedonean (Filip chiar a înființat acolo o monetărie). În final, cetatea Filippi a fost complet integrată în regatul macedonean sub domnia lui Filip al V-lea. Cetatea a avut circa 2.000 de locuitori și a rămas intactă după ce romanii au înfrânt dinastia antigonidă a Macedoniei (Bătălia de la
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
ansamblu. Moneda connstituie o sursă importantă de cunoaștere istorică, analizând aspectele economice, politice, culturale și sociale ale societăților. Poate furniza informații despre personalități, divinități și fapte istorice. Se urmăresc condițiile în care s-a exercitat dreptul monetar, iconografia monedei, stabilirea monetăriilor și a duratei lor de funcționare, denumirea, emblemele heraldice, portretul, curentele artistice. Preocupări de numismatica s-au manifestat în antichitate și în renaștere. Din secolul XIX, s-au adăugat studiului numismatic și medaliile. În 1891 s-a organizat primul congres
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
a fost fiul lui Cazimir al IV-lea al Poloniei și a Elisabetei de Habsburg a Ungariei, fiica regelui Albert al Ungariei. Lupta fondurilor, l-au făcut subordonatul Senatului polonez și a nobilimii (Szlachta), care l-au privat de controlul monetăriei (pe atunci era una dintre sursele cele mai profitabile de venituri pentru regii polonezi), îi redusese prerogativele și fusese redus, în general, la poziția de subordonare. Din lipsă de fonduri, Alexandru a fost în impasibilitatea de a rezista Marelui Maestru
Alexandru al Poloniei () [Corola-website/Science/330684_a_332013]
-
Carlet va folosi mai târziu și supranumele de Chamblain, iar mai apoi și pe cel de Marivaux. O bună parte din copilărie, și-a petrecut-o în provincie, la Limoges, apoi la Riom, unde tatăl său a fost director al monetăriei. Pierre a învățat la College de l'Oratoire din Riom, unde s-a familiarizat, printre altele, cu literatura latină . Ca adolescent face cunostință, după câte se pare, cu scrierile lui Cervantes, Mlle de Scudery, La Calprenede, a căror influență se
Pierre de Marivaux () [Corola-website/Science/311521_a_312850]
-
se căsătorește cu Colombe Bollogne, fiica unui avocat bogat, cu care are o fiică, Colombe-Prospere (născută în 1719), dar devine văduv după 6 ani în 1723. Încearcă să-i succeadă tatălui său (decedat în 1719) în funcția de director al monetăriei din Riom, dar respins, se resemnează să rămână ca om de litere la Paris. După ce în 1720 este ruinat în urma falimentului lui John Law, în ale cărui bilete investise toată zestrea soției, își ia în cele din urmă licența în
Pierre de Marivaux () [Corola-website/Science/311521_a_312850]
-
aveau curs în Orientul Mijlociu. Moneda florentină (florinul), destinată comerțului îndelungat, era atât de bine echilibrată și adaptată funcției sale încât a fost imitată peste tot. În 1543, ducatul de aur venețian și-a schimbat denumirea, dar nu și forma, când monetăria orașului, „Zecca”, a hotărât să emită o monedă mare de argint (de 23,4 grame), curând denumită "ducato"; de la aceeași dată, ducatul de aur venețian a primit numele de țechin, în , derivat al cuvântului "zecca", „monetărie”. Spre anul 1750, ducatul
Ducat (monedă) () [Corola-website/Science/323911_a_325240]