1,878 matches
-
ÎN JAPONIA, SECOLUL XIX Aden, Ceylon, Singapore, Saigon, Hong-Kong, Shanghai și Nagasaki - iată popasurile din timpul călătoriei mele cu vaporul până în Japonia, din anul 1872. I. Din Suez până la Aden Călătoria aceasta pe apă din Suez până la Aden a fost monotonă și plictisitoare. Marea Roșie a fost tot timpul liniștită, încât, dacă s-ar fi stricat vremea măcar cât de puțin, tot ai fi zis că ne-am fi bucurat. Nu-mi amintesc să mai fi avut nici până atunci și nici
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
vastă. Vine vântul și-i înfioară clapele, îi desfunda tuburile, îi desfereca răscrucile, îi sufla putere, îi insufla avânt - si orgă intra în percuție cu toate sunetele gamei, în rezonanță cu gamă Cosmosului. Este o orgă ce nu sună niciodată monoton, linear; în piruete de contrapunct, sunetele ei se armonizează cu vocile celorlalte planete și galaxii - și, uneori, cu Vocea lui Dumnezeu. Este un sunet amplu, răscolitor, potentat de succesiunea anotimpurilor: furtunos în primăvară, tonic în vară, melancolic în toamnă, tulburător
VITRALII. O ORGĂ ÎNTR-O PĂDURE. CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ LA „ANTOLOGIA CUART 2013 de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367430_a_368759]
-
timpul!), mai scriu, mai citesc, mânânc ca să nu zic că n-am nimic în stomac și mai mult din fugă, seara mă uit la tv, mă mai cert cu muierea, mă culc.. A doua zi da cappo, pe aceeași linie monotonă! Teritoriul meu, de când sunt cu boala asta nenorocită, are delimitări clare și dimensiuni sensibil reduse, adesea restrictive, impuse de boală. Poate fi ușor comparat cu al găinii în jurul cotețului, hai, al casei! Nu mi-am dorit o astfel de bătrânețe
JURNALUL UNUI OM NEÎNSEMNAT (FRAGMENTE) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366910_a_368239]
-
alte cuvinte - spune tot Părintele Stăniloae în aceeași lucrare - el poate ajuta să regăsească un conținut mai substanțial, să-și întărească rădăcinile adânci înfigându-le într-o mai mare profunzime a vieții, fără de care existența umană este de o uniformitate monotonă și lipsită de semnificație. O trăsătură caracteristică a acestei societăți este aceea că omul se simte în ea mult mai singur decât în societatea de ieri în care nu lipsea preocuparea pentru Dumnezeu. Credinciosul simte astăzi nevoia de a se
INTERVIU CU PARINTELE IOAN CRISTINEL TESU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366827_a_368156]
-
unde sunt oase mai multe, glumesc eu. Aceea s-o mănânci tu, că tu l-ai prins! ripostă Miruna. Aha, acum recunoști că l-am prins eu! Bine atunci, alegi ce bucată dorești, mă arăt eu generos. Timpul se scurgea monoton. Din când în când, mai scoteam câte un caras, când eu, când ea. În afară de crapul respectiv, aveam peste patru kilograme de pește divers: caras, babușcă și roșioară. Am avut chiar și o moacă prinsă dimineața, la râmă roșie. Colega mea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
dintre ele. Mă aflam, mai ales pe post de confident, deși mi-ar fi plăcut și altfel! Dar, dacă nu- aveam însemnări de la expunerile celor buni și frumoși, se-nțelege că nici pe-atât nu mă străduiam la cei mai monotoni, seci, uscați, care omorau materia, ca și pe unii studenți. In ce mă privește, mă apăram de astfel de dascăli, fără chemare și fără „șarm”! In felul meu. Dacă se-ntâmpla să vin la așa ceva, atunci stăteam și mă uitam
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
fac? Stau în planul sferic al unui gând cu fața întoarsă spre apus citesc, iubesc sau tac, despic amurguri cu umbre de la răsărit; din ziduri curg păpuși de ceară și dintr-un capăt până-n altul, un pianist nebun repeată același monoton motiv, se împiedică mereu de același prag. Mă întrebi, ce fac? O, iarăși scriu, vorbesc năucă, pe clape de pian dezacordat; aceeași clapă, același sunet învie linii subțiri și imprecise în camera albă cu patul nefăcut. Referință Bibliografică: Aceeași zi
ACEEAŞI ZI, ACELAŞI MÂINE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367032_a_368361]
-
unei planete devastate de fascinatele ei creații. Adio fluturi mari, ce purtați în voi înțelepciunea creatoare a Naturii, adio cu sincerele mele regrete. În România, ascultam cucul, o pasăre detestabilă pentru modul ei de reproducere, dar mă obseda repetitivul și monotonul sunet pe care-l făcea primăvara, fără să-și fi cunoscut sau auzit vreodată antecesorii: unul doar bun de împerechere, celălalt doar să facă un ou în cuibul altor păsări, restul dezvoltării și-a habitudinii progeniturii fiind transmis genetic prin
NATURA ŞI FASCINAŢIILE EI GENETICE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367003_a_368332]
-
școală până în ultima zi, chiar dacă în clasă mai rămâneam foarte puțini și nici profesorii nu mai veneau la ore. Iubeam școala și simțeam o nostalgie apăsătoare la gândul unei atât de lungi absențe, mai ales că vacanțele mele erau destul de monotone și încărcate de nenumărate responsabilități familiale. De data asta, credeam cu tărie că va fi altceva. Am intrat în curte scormonind cu privirea peste tot, în căutarea mamei. Am rezemat bicicleta de cireșul pietros de la poartă și nici nu m-
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
sau scoică, deci lipsită de pește. Doar calcanul își mai face apariția arareori, sau câțiva guvizi rătăciți printre algele fixate fragil și temporar pe fundul mării. Acolo, mai mult de un kilogram de pește nu am prins, iar timpul trecea monoton. Creștea și starea mea de neputință și nervozitate. Când s-a mai risipit ceața dinspre oraș, m-am putut îndepărta de mal și am orientat barca spre direcția bună, ținând cont de reperele malului. În sfârșit, după alte zeci de
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
chefal la mare. Când cormoranii se adună în cârd și încep pescuitul în bazinele portuare, bancul de chefal se repede spre mal, sau se ascunde sub navele acostate, intrând în zona de activitate a pescarilor de chefal. Timpul se scurgea monoton și, din când în când, mai ridicam cu fixa câte un caras din apă. Ca de obicei, când momești la mal pentru a pescui cu fixa, apare câte o broască țestoasă. Așa s-a întâmplat și acum: broasca și-a
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
întâmplărilor doar printr-o permanentă muncă de cercetare. Munca este singura activitate care duce la progresul și evoluția omenirii. Deși au trecut mii de ani, rămân noi și noi taine de dezlegat, ceea ce face ca viața noastră să nu fie monotonă, ci plină de satisfacții și bucurii. Bucuria vieții, deși umbrită de evenimente/ provocări negative, individuale sau colective, este dăruită fiecărui credincios, pe măsura educației și pregătirii lui pentru viață. Nimeni nu ne obligă, însă, să ignorăm regulile / poruncile programului (365
TABLETA DE WEEKEND (190): BUNA VESTIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368780_a_370109]
-
sau Busu, ori ceilalți prezentatori ai știrilor meteo de la celelalte televiziuni private, menținea trează vigilența locuitorilor capitalei anunțând că vor mai urma câteva zile cu ninsori și înghețuri, până vor îmboboci brândușele și vor înflori migdalii. În cancelarie totul decurgea monoton, după un program zilnic, tras la indigo, mereu același. Niciun eveniment mai deosebit nu tulbura această rutină generatoare de plictiseală generală. Doar unele televiziuni private făceau discordanță în cotidian, relatând zilnic cu o virulență bine direcționată, despre manifestările din Piața
ROMAN , CAP. CINCI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363606_a_364935]
-
nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Citește-mă cu degetele tale Doar pe amprente de petale În ochi e plasma unui alt poem Care nu-și crede umbletul boem Care așteaptă fila neîntoarsă Și praful de vocale monotonul Din somn să-l scoale rătăcit bastonul Mirare În cădere Călătoare Obârșia de sfere A lacrimilor înorată comă Împătimita perlă ca fantomă: Idilă transferată într-o farsă. Referință Bibliografică: Braille / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 231, Anul
BRAILLE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364724_a_366053]
-
De-a cuceri șiraguri de răpitoare muze. Mă prinde amintirea-n vârtejul de madone Ce-apar de prin albume cu poze, ca un fum, Arzând pe rând ca jarul, cu flăcări de parfum Și părul de-aur roșu în șiruri monotone. Ieșit precum sultanul cu-o sută de cadâne Din basmul cu o mie și-una de nopți, mă-nchin La ochii verzi smaragde, la buzele rubin, La părul galben soare al roabelor stăpâne. Trandafiriu mă-mbată mireasma de femeie... Dar
CĂMARA CU AMINTIRI de DAN NOREA în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349521_a_350850]
-
chefal la mare. Când cormoranii se adună în cârd și încep pescuitul în bazinele portuare, bancul de chefal se repede spre mal, sau se ascunde sub navele acostate, intrând în zona de activitate a pescarilor de chefal. Timpul se scurgea monoton și, din când în când, mai ridicam cu fixa câte un caras din apă. Ca de obicei, când momești la mal pentru a pescui cu fixa, apare câte o broască țestoasă. Așa s-a întâmplat și acum: broasca și-a
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
Trenul trece foarte încet, - o fi restricție de viteză - nu știu adevăratul motiv, care de fapt nici nu mă interesează, principalul e să am asigurată circulația și să ajung acasă cu bine. Aud murmurul îndepărtat al torentului, iar pe fundalul monoton al acestei serii uniforme, se aud lovituri în piatră, care mi s-a părut a fi plânsetul muntelui lovit. Am încercat un sentiment de milă și față de lucruri; mi se pare că stâncile lovite suferă așa cum suferă și oamenii sub
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
de râme până la ora culcării. Știind că ne așteaptă un drum obositor, cu multe ore pe apă, pe calea ferată și prin gări, ne-am culcat devreme, să fim la ora șase în picioare. Drumul de întoarcere a fost mai monoton decât cel de sosire în deltă, nemaiexistând același interes ca în prima parte. Nici de bere nu mai aveam chef... Uitasem frumusețea clipelor de pe insula noastră și abia așteptam să ajungem acasă... Parcă eram plecați de o lună, nu doar
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
spune despre Bacovia că este « un ins epuizat prematur, că percepe timpul ca un bătrân, îmbătrânit de eșecuri și celibat prelungit, locuitor al unui târg de provincie dintr-o regiune cu climă aspră... pentru bătrâni, provinciali, « nordici » timpul trece greu, monoton și chinuit ». M-a durut și m-a revoltat cumplit acest articol, acest mod de a gândi și a blama un mare poet român, simbolist. M-am consolat însă, cu caracterizarea lui Ion Caraion : « Bacovia are un instinct al poeziei
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
pistol. ”Este ultima dată”, spunea, ”repet, ultima dată că vom mai tolera o nouă întârziere la plată”*. A doua zi de dimineață, m-am amuzat pe seama acestui vis. * Încercam să mă defulez, să caut o compensație pentru zilele lungi și monotone, pentru observațiile șefilor, pentru bormașinile vecinilor, pentru faptul că rămăsesem singur de mai mult timp. Un film bun sau o carte interesantă constituiau, firește, o soluție, dar când nu eram ocupat cu acestea aproape că simțeam nevoia să mă droghez
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
mai dormisem de vreo trei nopți. Am zăcut în pat câteva zile, răstimp în care, între vis și realitate, mi se părea că sunt din nou apelat pe mobil de doamna în portocaliu, care încerca, cu aceeași voce guturală și monotonă, să mă convingă de însemnătatea serviciilor firmei de telefonie mobilă, că sunt atras într-un hotel de fata care dansa la bară, care mă agresa cu un cuțit extrem de ascuțit, jupuindu-mi pielea, drept răzbunare, că sunt chemat de polițistul
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
mic apartament în centru. N-ai vrea să ne continuăm discuția acolo?". Oh, ba da, firește... Hai să mergem". În goana taxiului, fiecare privea într-o altă direcție, ca și cum ar fi căutat ceva tocmai în partea opusă. Roțile rulau egal, monoton, către o destinație unică. Atât de precisă... ar fi putut spune fata cu vioara, din motive numai de ea știute. Sau, în fine, nu numai de ea... Într-una dintre acele reviste, citise despre o aventură a lui Deborah cu
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
în țărână”, din „Plumb”. Existența cotidiană (de fiecare zi, obișnuită) este la Bacovia un pustiu lăuntric, care anticipeaza sfârșitul, ca de exemplu, în poemul „Gri”. Însă fie că este vorba de clavirul la care cineva interpretează o melodie „înceată și monotonă, lipsită de orice agresivitate”, fie de culoarea gri, („Griul este spiritual, spre deosebire de violetul material”) ori de optimismul din poemul „Rar” („Optimismul derivă din puncte - punctele nu de suspensie, ci de suspans implicând așteptare care, evident, e aproape sinonimă cu încrederea
O CARTE DESPRE INEDITUL POEZIEI LUI BACOVIA, SEMNATA ANGELA MONI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344455_a_345784]
-
unde sunt oase mai multe, glumesc eu. - Aceea s-o mănânci tu, că tu l-ai prins! ripostă Miruna. - Aha, acum recunoști că l-am prins eu! Bine atunci, alegi ce bucată dorești, mă arăt eu generos. Timpul se scurgea monoton. Din când în când, mai scoteam câte un caras, când eu, când ea. În afară de crapul respectiv, aveam peste patru kilograme de pește divers: caras, babușcă și roșioară. Am avut chiar și o moacă prinsă dimineața, la râmă roșie. Colega mea
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
sistem de 'apărare' pe când minciună nu a mai făcut față!! :)) Legătură cu viața unde ar fi? Întocmai acolo că mincinosul freamătă mereu, e agitat, dezbate, pune planuri la bătaie, se consumă pentru a-și permite luxul unor lucruri nepermise.. Ce monotona ar fi viața dacă n-ar trai-o la maxim, nu? De fapt, ăsta-i principiul acestei persoane, și-ar putea fi chiar un semnalment al persoanei mincinoase. Dacă ti-este frică despre planul ce-l mai rumega pe când nu
MINCIUNA SE POATE ASOCIA CU IUBIREA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344517_a_345846]