49,590 matches
-
pentru că vine din partea unui nume mare. Cu toate că este convins de unicitatea criteriului etic în receptarea literaturii. Prigoana împotriva lui Eliade se va stinge treptat, șeful “noii generații” câștigă procesele și sfidează Ministerul Instrucțiunii Publice cerând simbolic un leu ca despăgubire morală. Ne aflăm, așadar, la sfârșitul anilor ’30. Marile procese s-au ținut și au fost câștigate de autorii textelor împricinate. Mulți dintre ei se vor “cuminți” pe viitor. Geo Bogza s-a transformat dintr-un adolescent revoltat într-un tânăr
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
se-mpute. Când ești obișnuit cu trucarea până și a semințelor de bostan și cu domnia minciunii în biserică, primul lucru care dispare e încrederea în propriile forțe. Cum pământul ferm a fost înlocuit de-un covor păstos de escremente morale, e o adevărată prostie să te aventurezi altfel decât cu ochii închiși și cu mâinile la nas. Dar mafioții ajunși la putere au nevoie vitală de-un astfel de mediu, singurul în care calitățile lor binecunoscute - lăcomia, nesimțirea, nerușinarea - se
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
Orbi în tranziție este o carte tipică pentru proza lui Stelian Țurlea. Un soi de narațiune-confesiune, făcută cu mijloace literare economicoase (se poate vorbi de un grad zero al scriiturii, foarte aproape de stilul jurnalistic), plină de considerații istorice, sociale și morale. În pofida unei coperte foarte apetisante, încărcată de (un anumit fel de) promisiuni, Orbi în tranziție este mai degrabă un roman al tranziției decît un love story. Confesiunile întretăiate ale celor două personaje (Ligia și Popeye) sînt un excelent aide-mémoire al
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
unul către celălalt, nici niște pagini de jurnal intim. Par mai degrabă niște confesiuni făcute marelui public, cititorului virtual al romanului, dar cu o franchețe dusă uneori pînă la limita nerușinării. Ligia, o fată mai degrabă delicată, crescută în climatul moral al unei familii ardelenești cu vechi tradiții de luptă împotriva regimului comunist povestește cu o seninătate suspectă cîteva dintre avatarurile găsirii unui loc de muncă: „Unul mai tinerel m-a întrebat dacă sînt de acord să rămîn cu el peste
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
Felea au ca lejer numitor comun figurarea unei lumi opuse centrului, mistuite de complexul unei opoziții mai mult ori mai puțin sublimate. Atît provincia cît și centrul își devansează însemnele concrete, geografice, istorice, urbanistice etc., devenind repere ale unei tensiuni morale, ale unei polarizări proprii vieții lăuntrice, uneori exprimate cu vehemență, alteori estompate, eterate. Raportul dintre sat și oraș al sămănătoriștilor alcătuiește varianta elementară a acestei antiteze real-simbolice. Înglobînd satul, provincia e, în creația modernă, o „reprezentantă” mai amplă, mai consistentă
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
paie supusă primejdiei și același cer/ spintecat de orgolii/ Orele sale mărșăluiesc docil/ fără să mîrîie, fără să iasă din rînd/ deși o dîră de sînge se insinuează în urmă” (O zi ca celelalte). La fel sînt cinstite alte figuri morale specifice: plictisul, dezabuzarea, scepticismul: „Dar cum să rezist în fața/ Acestor rafale de plictis și/ Surpare?” (Cuvintele ș3ț). Ca și: „Acum pot spune: sînt ostenit/ Tot mai străină-mi pare urma/ Pașilor, cresc semne de-ntrebare” (Tu treci neiertătoare). Ca și
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
animate de nostalgii spiritualiste, iar în jurul celor din urmă se construiesc ideile integratoare și se întrețin aspirațiile sincroniste. Dacă privirea rămîne ațintită doar în cîmpul pur al esteticului și nu cedează tentației de a coborî către ideologic și către conținuturile morale, totul este în ordine și perfect îndreptățit. Dacă, însă, formele de exprimare, tehnicile și materialele încep să creadă despre sine că sînt privilegiate fie prin vechime, fie prin noutate, atunci datele problemei se schimbă fundamental. Și, de obicei, în această
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
e și, deși nu se uită la interlocutor, e evident că „simte monstruos” antipatia, pe care n-o suportă: „Ce-i cu părerea asta a dvs., pur și simplu imbecilă, doamnă, că-mi puneți întrebări care mă pun în inferioritate morală și, în plus, nici nu știți nimic, vă luați după ce spune la telefon generalul Ceașcă, adevărul e cum îl spun eu, care-l știu direct de la sursă”. Și adaugă, coborînd pînă la șoaptă vocea tunătoare, „adică de la Nicolae Ceaușescu.” „Vreți
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
pierdut-o în primele șase luni de guvernare) s-au văzut când principalul său pion, Cosmin Gușă, a fost lăsat tot mai frecvent în ofsaid. Perfect echipat pentru rolul de buldozer ( bun vorbitor, inteligent, arogant și lipsit de orice scrupul moral vă amintiți, a început ca jurnalist de "opoziție" la Cluj, pentru a se metamorfoza în principalul purtător de cuvânt al regimului pe care părea să-l deteste visceral), el a pierdut, treptat, rolul de primadonă a năstăsismului, pe fondul revenirii
Octav-Baba și cei patruzeci ori patruzeci de hoți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13761_a_15086]
-
în revista "Lupta" de la Paris, al cărei unic redactor a fost regretata lui soție, Antonia Constantinescu, scriitorul spunea că s-au adunat cam 2000 de pagini) ar releva complexa personalitate a lui Daniel Constantin-Dan Constantinescu-Daniel Boc etc., admirabil prin rectitudine morală, cît și prin profunzime și originalitate de expresie. Și ca document de epocă, Terfelogul ar fi important: fragmentele semnificative de cotidian românesc din anii 1962-83, selectate și comentate cu o ironie dusă pînă la sarcasm, dau o idee veridică despre
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
diversității și a dialogului și visează la un sistem politic precum cel din Mexic, menit să o mențină la putere vreme de cîteva decenii, trivialitatea, ajunsă la cote inimaginabile, din programele de televiziune și mai ales de pe stadioane, absența modelelor morale și profesionale din societatea românească de azi) nu sînt nici noi, nici greșite. E drept, argumentate prin experiența de viață a unui scriitor de talia lui Cărtărescu, ele dobîndesc un plus de acuitate. Știm cu toții simptomele bolii de care suferă
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
Cartea despre Caragiale am început-o în 10 noiembrie 2001. Practic, continuam niște lucruri mai vechi, am tot început-o și am lăsat-o din ’85. Și am reînceput lucrul la ea, tocmai pentru că eram obosită din punct de vedere moral de contactul cu generația ’27. Pentru că la generația ’27 găsesc lucruri cumplite, care, moralmente vorbind, îmi fac rău. Iar Caragiale e un fel de leac: pentru inteligență, pentru sănătatea morală, un leac care îmi face bine la minte și la
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
la ea, tocmai pentru că eram obosită din punct de vedere moral de contactul cu generația ’27. Pentru că la generația ’27 găsesc lucruri cumplite, care, moralmente vorbind, îmi fac rău. Iar Caragiale e un fel de leac: pentru inteligență, pentru sănătatea morală, un leac care îmi face bine la minte și la suflet. D.P.: Dar ideea de a avea în vedere generația ’27 în ansamblul ei cînd și cum ți-a venit? M.P.: Am început în 1990, pentru că am dat de Nae
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
Lucrul a rămas suspendat, ca o probă și l-am redescoperit acum. Am, ca întotdeauna când încep un roman, un trac îngrozitor. Asta până pornesc. Sigur că titlul e șocant, dar este interesant și, de fapt, un simbol al purificării morale, o problemă foarte actuală. O zi a purificării morale, personale și naționale. Oricum, titlul este provizoriu, nu m-am decis încă. Azi-dimineață, înainte de a veni tu, am transcris câteva însemnări care se leagă de viitorul roman. E vorba de tehnicile
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
am redescoperit acum. Am, ca întotdeauna când încep un roman, un trac îngrozitor. Asta până pornesc. Sigur că titlul e șocant, dar este interesant și, de fapt, un simbol al purificării morale, o problemă foarte actuală. O zi a purificării morale, personale și naționale. Oricum, titlul este provizoriu, nu m-am decis încă. Azi-dimineață, înainte de a veni tu, am transcris câteva însemnări care se leagă de viitorul roman. E vorba de tehnicile pe care le voi folosi, cea a punerii în
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
locurile și personajele despre care scrie există într-un cuvînt, ca aceasta e o povestire despre întîmplări reale. Dar imaginea e lipsită pînă la urmă de orice importantă. Tot talentul lui Kleist se consumă în intrigă povestirii și în semnificația morală a acesteia. Se poate obiectă că Marchiza de O... e o povestire scurtă, o nuvelă, că însăși specia îi impune lui Kleist anumite constrîngeri, că pur și simplu nu e suficient spațiu pentru a descrie în amănunt unde se petrece
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
frumusețe gratuită. Meditația stoicului prevalează însă: "Orgolii, vanități n-avui/ Decât să scriu ceva nervos/ Pentru poporul cel de jos/ În spiritul simțirii lui / Ca roțile Ardealului/ Și-apoi s-ajung un mort frumos." Umilitatea și smerenia reperelor estetice și morale se însoțesc inevitabil cu calea adevărului și libertății, fie și cu prețul vieții, de vreme ce: "Nici vremurile nu-s pereche/ Dacă apuci doar calea soartei/ Când parcă însăși viața moarte-i/ La Siracusa cea străveche". În limbajul esopic al anilor ’80
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
același timp condamna această practică. Ani de zile, la materia numită literatura română, profesori consideraț buni au dictat comentarii pe care elevii urmau să le învețe și să le reproducă. Plagiatul era deci nu numai recomandat, dar chiar impus. Judecata morală suspendată sau inversată: cel plagiat ( profesorul), era mulțumit să-și vadă propriile fraze reproduse cît mai exact. Mă îndoiesc că multor elevi li s-a spus foarte clar că e interzis nu numai să copieze după colegul de bancă, după
A copia by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13797_a_15122]
-
pozitiv de conștientizare și culpabilizare: în momenul în care copistului nu i se mai oferă scuza muncii sale singuratice și răbdătoare de transcriere a textului ( cu sau fără schimbări de virgule), aș fi zis că îi dispare și ultima justificare morală. Actul mecanic de preluare a unor pagini întregi din Internet facilitează furtul, dar unifică, poate, criteriile morale: cel care fură devine conștient, tocmai prin ușurința procedeului, de calitatea gestului său. Încep totuși să am îndoieli și în această privință: s-
A copia by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13797_a_15122]
-
sale singuratice și răbdătoare de transcriere a textului ( cu sau fără schimbări de virgule), aș fi zis că îi dispare și ultima justificare morală. Actul mecanic de preluare a unor pagini întregi din Internet facilitează furtul, dar unifică, poate, criteriile morale: cel care fură devine conștient, tocmai prin ușurința procedeului, de calitatea gestului său. Încep totuși să am îndoieli și în această privință: s-ar putea ca în cazul copiatului electronic autojustificarea să fie găsită în activitatea de căutare. Față de detaliul
A copia by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13797_a_15122]
-
destule destine", desigur nu numai scriitoricești. Cu atît mai vîrtos cu cît direcția de evocare a realului topit în viziune era anamorfotică, turbulentă, alinînd și totodată înfricoșînd. Materia suferea alături de om, în numele lui. Era o solidarizare a universului cu suferința morală, sub istorice pecete. Timpul epocal al prăbușirilor de tot felul se proiecta pe ecranul unui timp apocaliptic absolut. Se instituiau "corespondențe" de expresionistă factură între ființă și ambianța acesteia, în accepția cea mai generoasă a ultimei. Pătrunzînd în profunzimile inextricabile
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
celor reale. El nu face decît să ateste "oroarea de vid" pe care ( aidoma naturii) o are Ileana Roman. D-sa nu suportă sub nici o formă decorporalizarea, absența, golul. Drept care are grijă a umple momentele de abstragere, inevitabile în dialectica morală, cu o materie jovial-suavă: "Sunt singură, nu știu ce zici,/ Azi e duminică dang-ding./ Văd fir cu fir absența ta/ De pînză goală de paing" ( Scrisoare de duminică). Solitudinea, resimțită în calitatea ei de vid ( sacrificiu) social ca o veritabilă crucificare, e
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
de personaje ale ei, într-un gen de evocare fantastă, însă picantă prin stringență verbală, pe o scenă despre care am putea zice, cu aceeași îndreptățre, că nu mai există ori că există întru eternitate. Prospețmea regiei ( formale, dar și morale) e în măsură a da iluzia "veșnicei reîntoarceri" ( o sintagmă dragă lui Dimov): Cînd am intrat, cu Mazilescu’ și }epe,-n camera de bloc/ erau acolo,-n dormitor,/ birou și living, la un loc:/ Mircea Ciobanu ( alias Sandu),/ domnos, ba
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
din Nucșoara și episoadele corespondente din Memorialul durerii făcut de Lucia Hossu-Longin. Pînă de curînd, modul de abordare a subiectelor legate de rezistența din Munți Muscelului era unul care ținea de recuperare ( a unui episod de istorie recentă), de reparație morală ( față de victimele represiunii) și de legitimare ( a unui întreg segment social, în fața acuzelor de pasivitate la comunism, acesta fiind unul din puținele cazuri de opozițe reală); rezultatul pe termen lung a fost o idilizare a Nucșoarei și mitizarea grupului Arsenescu-Arnăuțoiu
Memorii care trădează by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13790_a_15115]
-
de a prelungi tabu-ul instituit asupra brațului înarmat al comunismului. Ieșirea cvasi-isterică a d-lui Timofte, care-a croncănit, asemeni corbului din poema lui Edgar Allan Poe, un "Niciodată" hotărât ca un ciocan pneumatic, cuprinde întreaga filozofie politică și morală a țării pesedizate. Netulburat de nimeni, lăsat să zburde pe tarlaua S.R.I.-ului ca pe fâșia arată a graniței, dl. Timofte s-a săturat să se tot uite în trecut, așa cum colegii lui se uitau spre interiorul zonei ce trebuia
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]